F.E.

G “EDUCATION “ - FILIALA SUCEAVA

ȘCOALA POSTLICEALĂ

SPECIALIZAREA”ASISTENT MEDICAL

GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMATOR:

MULLER STELUȚA

CANDIDAT: LĂZĂREANU

CRINA IULIANA

2020

F.E.G ”EDUCAȚION” – FILIALA SUCEAVA

 ȘCOALA POSTLICEALĂ

TITLUL PROIECTULUI

„ ÎNGRIJIRI ACORDATE UNUI

PACIENT CU FRACTURI COSTALE”

 CUPRINS

ARGUMENT ......................................................................................................5

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI

FIZIOLOGIE ALE CUTIEI TORACICE (COASTELE)
.......................................................6

I.1. Noțiuni de anatomie

I.2. Noțiuni de fiziologie ale cutiei toracice

CAPITOLUL II. NOȚIUNI GENERALE

– FRACTURI COSTALE .....................................................................12

II.1. Definiție

II.2. Etiologie

II.3. Semne și simptome

II.4. Evoluție și prognostic

II.5. Examene clinice

II.6. Investigații imagistice

II.7. Tratament

II.7.1. Tratament medicamentos

II.7.1.1Tratamentul simptomatic

II.7.1.2 Tratamentul etiologic

II.8. Complicații

II.19. Prevenire

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU FRACTURI COSTALE ............................................. 19

III.1. Rolul asistentei medicale in efectuarea tomografiei computerizate la

pacienții cu fracturi costale .................................................................................19

III.3. Rolul asistentei medicale in efectuarea puncției venoase ...............24

3
 III.4. Pregătirea produsului pentru laborator.............................................24

CAPITOLUL IV. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU

FRACTURI COSTALE. CAZURI CLINICE ...................................................25
IV.1. Caz clinic nr.1 .................................................................................25

IV.1.1. Cele 14 nevoi fundamentale

IV.1.2. Pan de îngrijire

IV.1.3 Foaie de temperatură

IV.2. Caz clinic nr.2 .................................................................................32

IV.2.1. Cele 14 nevoi fundamentale

IV.2.2. Plan de îngrijire

IV.2.3. Foaie de temperatură

IV.3. Caz clinic nr.3 .................................................................................39

IV.3.1. Cele 14 nevoi fundamentale

IV.3.2. Plan de îngrijire

IV.3.3. Foaie de temperatură

CAPITOLUL V. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI

ȘI A APARȚINĂTORILOR ..........................................................................47

CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAFIE................................................................48

4
 ARGUMENT
MOTO
“Viața este energie, efort interior, năzuință și împlinire.
Viața este într-un cuvânt activitate.
Aceasta este chiar nevoia fundamentală a ființei noastre ! “
(L. Sterne)

„Sănătatea este o stare de echilibru bio-psihi-socială, culturală și spirituală, stare de

autonomie și independența fără să fie egală cu absența bolii sau a infirmității; este o stare
dinamică ce dă posibilitatea unui organism de a rămâne în echilibru cu mediul extern și
intern”.

Fracturile costale reprezintă ruperea sau apariția unei fisuri la nivelul unui os ce
formează cutia toracică. Cauza cea mai frecventă de fractură costală este prin lovitură directă
in torace, adesea in urma unui accident de mașină sau unei căzături.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specific pentru

un pacient cu fracturi costale și de a evidenția câteva particularități de îngrijire a acestor
bolnavi, deoarece necesită mare atenție pe un timp îndelungat și îngrijiri speciale pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale.

Am ales această temă deoarece fracturile se întâlnesc frecvent la toate vârstele, dar mai
ales la vârstele active. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și numărul accidentelor de
circulație, care sunt în creștere, precum și anumiți factori de risc ai fracturilor ca osteoporoza,
vârsta înaintată și alte patologii.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau stabili independența individului în sadisfacerea

acestor nevoi, rolul asistentului fiind suplinirea a ceea ce el nu poate să facă singur.
Sadisfacerea în ansamblu a nevoilor unor persoane permite conservarea în starea de echilibru
a diverselor sale procese fiziologice și psihologice.

Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea

bolnavului care se află în legătură directă cu omul suferind, ingrijidu-l, oferindu-i sprijin
psihic, oferindu-i ceea ce el are nevoie, ajutându-l să mănânce, administrându-i medicația
zilnică, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arterială, , felul cum se mișcă, se
odihnește, cum vorbește, cum reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției
bolii în vederea recâștigării independenței persoanei aflate în suferință.

În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste,

afecțiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.

5
 CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI
FIZIOLOGIE ALE CUTIEI TORACICE (COASTELE)

I.1. Noțiuni de anatomie

Sistemul osos este cel care imprimă forma generală a corpului, îî conferă și rezistența
( în anumite limite) la acțiunile mecanice din exterior și asigură protecția multor formațiuni și
organe pe care le adăpostește. Totodată el reprezintă componența pasivă a aparatului
locomotor, asupra cărei musculatura somatică își exercită in mod activ, ca un sistem de
pârghii, funcția de efectuare a mișcărilor.
Țesutul osos este o varietate de țesut conjuctiv având o duritate și o rezistență
deosebită, datorită substanței fundamentale cu fosfat tricalcic ( plus alte săruri de calciu) și
orientării fibrelor conjuctive în raport cu forțele mecanice care acționează asupra sa.
Celulele osoase sunt:
- Osteoblaste, celule tinere care secretă oseina.
- Osteocite, celule mature, apărute prin dezvoltarea osteoblastelor, care au formă ovalară cu
numerose prelungiri care nu mai secretă oseină.
- Osteoclastele, sunt cele mai mari, multinucleate, înzestrate cu numeroase enzime, având
funcția de distrugere și remaniere a țesutului osos.

Cavitatea toracica este formata de articularea coastelor cu sternul si coloana

vertebrala. Aceasta are aspect de trunchi de con, turtit antero- posterior.Ea prezinta un orificiu
superior si un orificiu inferior.
Orificiul superior este delimitat de prima vertebra toracală, prima pereche de coaste și
marginea superioară a membrului sternal.
Orificiul inferior al cutiei toracice este delimitat de:
-Vertebra a 12-a toracică (T12),
- Coastele perechi a XII-a și a XI-a,
- Cartilajele coastelor perchii a VII-a, a VIII, a IX-a și a X-a.

Toracele în ansamblu reprezintă o formațiune, care constă din 12 vertebre toracale, 12

perechi de coaste și stern, unite între ele
 In cutia sau cavitatea toracica se gasesc : plamanii, inima si vasele mari (artera aorta, artera
pulmonara, vena cava inferioara si vena cava superioara) , traheea si bronhiile mari, esofagul.
Suprafaţa exterioară sau exotoracele prezintă 4 feţe: faţa dorsală prezintă partea
posterioară a vertebrelor toracale şi o parte din coaste. Faţa ventrală prezintă sternul şi partea
anterioară a coastelor. Feţele laterale sunt convexe prezentând zonele laterale ale coastelor.
Cele 4 feţe cuprind elementele anatomice ale oaselor care le alcătuiesc.
6
 Toracele are un diametru sagital de 18-19 cm si un diametru transversal de 24-26 cm,
diametrul vertical este variabil in functie de talia persoanei: la copil acesta are aspect de palnie
rasturnata din cauza respiratiei de tip abdominal. 

La torace se deosebește:
-Apertura toracică superioară (delimitată de I vertebră toracică, I pereche de coaste și
marginea superioară a sternului).
- Apertura toracică inferioară (delimitată de corpul vertebrei XII toracale, coastele inferioare
și procesul xifoid).

Sternul este un os median nepereche, situat în partea anterioară a toracelui osos, fiind

lung și turtit, alcătuit din trei piese: 
a) partea superioară (numită manubiru)
b) partea mijlocie  (numită corp)
c) partea inferioara (numită proces xifoidian)

  Cele trei piese ale sternului sunt unite prin două sincondroze: sincondroza
manubriosternală și sincondreoza xifosternală. 
Sternul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Această oblicitate este mai
accentuată la bărbați decât de femei.

     Sternul este format din două lame de os compact, între care se găsește os spongios, având
astfel structura oaselor late. Spongioasa sternului conține măduva osoasă roșie - și la adult -
care se poate extrage ușor prin puncție sternală datorită lățimii și poziției subcutanate, în scop
diagnostic: pentru transplant  (extragerea de măduva) sau pentru detectarea cancerului
metastazic sau anormalilor sângelui. 
                 Sisternul este situat subcutanat, așa că se poate palpa în întregime cu multa
ușurință. Deși este situat subcutanat, fracturile sternului sunt rare, deoarece traumatismele
regiunii sunt atenuate prin elasticitatea toracelui (data de ligamentele sternocostale).
 Sternul, în termeni medicali, are 5 obiecte de studiu:
               1. o față anterioară
Fața anterioară a sternului este convexă. La unirea manubriului cu corpul se formează pe
această față o proeminență numită unghiul sternal sau unghiul Louis ce se poate palpa sub
piele. Unghiul sternal servește la reperarea celei de-a doua coaste. A doua coasta se
articulează cu sternul (prin intermediul cartilajului costal) la nivelul unghiului sternal. Plecând
de la unghiul sternal și de la coasta a II-a, se pot numerota (precum și palpa) toate coastele,
precum și spatiile intercostale. Mai jos, fața anterioară a sternului prezintă 3-4 linii
transversale care provin din unirea unor piese osoase numite sternebre.
               2. o față posterioară
Fața posterioară este concavă; prezintă aceleași linii transversale ca și fața anterioară.
              3. două margini laterale
Marginile laterale, în număr de două, prezintă câte șapte scobituri costale în care pătrund
capetele primelor șapte cartilaje costale.
               4. o baza
Baza prezintă pe linia mediana scobitură jugulară, evidențiabilă sub piele, fiind că este
situată la limita dintre gât și torace. Pe laturile scobiturii jugulare se găsește câte o scobitură
claviculară care servește pentru articularea sternului cu clavicula.

               5. un vârf

7
Vârful este format de procesul xifoidian, fiind cartilaginos, deseori bifurcat sau perforat.
Procesul xifoidian se osifica la bătrâni.

Coastele, in formă de arcuri cu convexitatea in afară, formează grilajul antero-lateral

al cutiei toracice și au capul orientat posterior, fața convexă către lateral si marginea care
prezintă șantul costal către interior.    Între două coaste vecine se delimitează câte un
spaţiu intercostal (Spatium intercostale). Acest spaţiu este închis de muşchii intercostali şi este
străbătut de vasele şi nervii intercostali.Costele se deosebesc una de alta prin formă și
dimensiuni. Cele mai scurte sunt primele și ultimele două coaste.

Coastele sunt oase perechi, curbate, fără canal medular, care se articulează:

-În partea posterioară cu coloana vertebrală,

-În partea anterioară cu sternul.

Costele sunt în numar de 12 perechi de arcuri.

Coastele sunt clasificate dupa modul de prindere de stern in:

- coaste adevarate: acestea sunt primele 7 perechi de coaste si se inseră dorsal pe primele 7
vertebre toracale și ventral direct pe stern, prin cartilajul sterno-costal.
- coaste false: sunt perechile de coaste VII, IX și X care se inseră dorsal pe vertebrele toracale
corespunzătoare și ventral - prin cartilaje - pe cartilajul sterno-costal al coastei a XII – a
( deci nu se leagă direct cu sternul)
- coaste flotante: perechile de coaste XII și XII sunt scurte și se articulează numai dorsal, cu
vertebrele toracale corespunzătoare, iar ventral nu se articulează cu nici un os.

Prima coastă este deosebită de celelalte, se caracterizează prin scurtimea si prin direcția
oriizontală, astfel că prezintă o față superioară, una inferioară, o margine medială și una
laterală.Marginea medială delimitează orificiul superior al toracelui și intră in raport cu domul
pleural.Pe fața superioară a primei coaste se găseste tuberculul de inserție pentru muschiul
scalen anterior.Acest tubercul separă șanțul venei subclaviculare situat inainte, de santul
arterei subclaviculare situat înapoia lui.
Coasta a II-a (2-a) are o directie oblica,facand tranzitia dintre prima coasta si urmatoarele.
Pefata ei supero-laterala se gaseste o impresiune rugoasapentru insertia muschiului dintat
anterior
Coasta a VIII-a (8-a)este o coasta tipica
Coasta a Xl-a (11-a) si a XII-a (12-a) se deosebesc de celelalte coasteprin absenta
tuberculului depe extremitatealor posterioară.Tuberculul lipseste, deoarece aceste coaste nu se
articuleazacu procesul transvers al vertebrelor T11 si T12.

Fiecare coastă este formată din două părți: coasta osoasă (corpul osos al coastei) și cartilajul
costal.
1)Coasta osoasă - Coastele sunt oase lungi și arcuite. Lungimea lor crește de sus în jos, de pe
coasta I până la coasta a VIl-a, apoi descrește până la coasta a XII-a.

8
 Coastele descriu o curbă cu concavitatea medială. După ce se desprind de pe coloana
toracica, se îndreaptă lateral și înapoi, paralel cu procesul transvers al vertebrei
corespunzătoare. Ele cotesc brusc puțin lateral de vârful acestui proces îndreptându-se înainte
și formând un unghi obtuz cu deschidere antero-medială numit unghiul costal posterior. De
la acest unghi, coastele se îndreaptă înainte, medial şi în jos, iar înainte de a ajunge la
cartilajul costal își schimbă din nou traiectul (unghiul costal anterior) și se îndreaptă
medial. 

Coastele osoase prezintă trei curburi:

a) Curbura de-a lungul fețelor  determinând concavitatea feței mediale, respectiv convexitatea
fetei laterale a coastei.
b) Curbura de-a lungul marginilor determină coborârea extremității anterioare a coastei osoase
față de extremitatea ei posterioară; ca urmare coastele au o direcție oblică dinapoi înainte și de
sus în jos.
c) Curbura de-a lungul axului determină torsiunea coastei osoase: în partea posterioară, fața
medială privește în sus, iar în apropierea extremității anterioare, aceeași față medială privește
în jos. În timpul inspirației, torsiunea de-a lungul axului se diminua, și astfel coastele
contribuie la mărirea diametrului transversal al toracelui.

Orientare: Se aşeză lateral - fața convexă, înapoi - extremitatea prevazută cu o fațetă

articulară, iar în jos - marginea prevazută cu un șanț.

Din punct de vedere descriptiv, la o coastă osoasă se studiază: 

a) Corpul prezintă o față laterală convexă, o față medială concavă, o margine superioară și o

margine inferioară. 
Marginea inferioară este prevazută cu șanţul costal prin care trece mănunchiul vasculo-nervos
intercostal.

-   are forma de lama ;

-   marginea superioara da insertie muschilor intercostali;

-   marginea inferioara prezinta un sant costal prin care trec vena, artera si nervul intercostal.

b) Extremitatea anterioară este scobită, în scobitura acestei extremități pătrunde cartilajul

costal.
c) Extremitatea posterioară prezintă trei elemente anatomice: capul, colul şi tuberculul.
- Capul: Capul coastelor II-X (uneori și XI) prezintă o față articulară care este împărțită
printr-o creastă în două fațete. Acestea formează un unghi diedru care se articulează cu
fosetele costale din corpul celor două vertebre toracice alăturate
- Gatul sau colul - este o porțiune îngustată dintre cap și tubercul; marginea lui superioară
prezintă o creastă ascuțită.
- Tuberculul este o proeminență situată dorsal, care marchează limita dintre colul şi corpul
coastei. Pe el se găseşte o fațetă articulară care se articulează cu fațeta costală a procesului
transvers al vertebrei corespunzătoare.
2) Cartilajul costal este situat în continuarea coastei osoase. Primele șapte perechi de
cartilaje aparțin coastelor adevărate (coastele 1-7) și unesc aceste coaste cu sternul.

9
 Următoarele trei perechi de cartilaje continuă coastele false (coastele 8-10) și se unesc
succesiv cu cartilajul supraiacent, iar ultimele două perechi de cartilaje continuă coastele
flotante (coastele 11-12) și se pierd în musculatura peretelui abdominal. 
STERNUL + COASTE + VERTEBRE TORACICE = TORACELE OSOS

I.2. Noțiuni de fiziologie ale cutiei toracice (coastele)

Principala funcție a cutiei toracice este de a proteja organele interne implicate în
respirație, circulatie și digestie.
Cutia toracică oferă locul de fixare pentru musculatura respiratorie care lărgește
mecanic toracele pe durata inspirației și de îl comprimă pe durata expirației.
Coastele mentin de asemenea cutia toracica deschisa, pentru a permite intrarea aerului
in plamani
Toracele este locul de fixare pentru musculatura extremității superioare a corpului care
este implicată în activitățile de ridicare, împingere și tragere. Aceste activități sunt în mod
normal efectuate în conjuncție cu efortul respirator.
Miscarile cutiei toracice asigura patrunderea si iesirea aerului din plaman atat in
conditii obisnuite de repaus sau efort fizic minim, cat si in conditii de inspir sau expir fortat,
ca urmare a expansiunii si retractiei toraco-pulmonare realizate de contractia si relaxarea
muschilor respiratori.

10
11
 CAPITOLUL II. NOȚIUNI GENERALE – FRACTURI
COSTALE
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os în urma unui traumatism de
intensitate variabilă.
Fractura se prezintă fie ca o fisură, fie completă, cu deplasare sau fără, simplă sau
cominutivă.

Cuvinte cheie: FRACTURA OS TRAUMATISM

Fracturile pot fi:

-fracturi închise = tegumentul care acoperă fractura este intact;

-fracturi deschise = când există o plagă (soluţie de continuitate) ce interesează pielea şi

muşchii, ajungând până la os;

-fracturi incomplete = în care soluţia de continuitate interesează numai o parte a osului;

-fracturi complete = când soluţia de continuitate interesează în întregime grosimea osului.

II.1. Definitie
Fracturile costale reprezintă întreruperea continuității oaselor costale (oasele care
alcătuiesc cutia toracică), cu apariția a unor fisuri la acest nivel.
Fracturile costale sunt frecvent întâlnite în practica clinică, atât în urgențe, cât și pe
secția de ortopedie-traumatologie
In cazul in care coastele sunt fracturate, respiratia devine foarte dureroasa, deoarece
muschii respiratori care in mod obisnuit se fixeaza pe coaste, vor trage de portiunea fracturata.
In cazul in care trei sau mai multe coaste vecine sunt fracturate in mai multe puncte, se va
forma o portiune de torace care nu-si va mai mentine forma normala in timpul inspiratiei (in
momentul in care tragem aer in plamani).

Acest lucru va determina scaderea volumului cutiei toracice si a plamanilor, deci o

respiratie insuficienta. De asemenea musculatura va fi afectata, iar acest lucru influenteaza
suplimentar respiratia.

II.2. Etiologie

Cel mai frecvent, fracturile costale sunt cauzate de traumatisme toracice, care apar în
cadrul accidentelor de circulație, în urma practicării anumitor sporturi de performanță
(canotaj, golf, hochei, fodbal) sau în urma unor căzături de la înălțime.
De asemenea, fracturile costale pot fi cauzate de unele afecțiuni care determină
scăderea rezistenței osoase, precum osteoporoza, neoplasmul osos sau metastazele osoase.

Accesele puternice de tuse, prezente în cadrul diferitelor afecțiuni respiratorii, pot

determina și ele apariția fracturilor osoase.

Urmatorii factori pot creste riscul de fracturare a coastelor:

12
1).Osteoporoza. Persoanele care sufera de osteoporoza, o boala in care oasele isi pierd din
densitate, sunt mai predispuse de a suferi fracturi costale.

2).Practicarea unui sport. In principal sporturile de contact, cum sunt hochei si fotbal, cresc
riscul de traumatisme la nivelul pieptului si alte accidente care pot duce la fracturi costale.

3).Leziuni canceroase la nivelul coastelor. O leziune canceroasa poate slabi osul, lucru care
poate duce la fracturarea unei coaste.

II.3. Semne și simptome

Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arată lipsa de continuitate
normală a celor două fragmente. Deformările iau uneori aspecte tipice pe baza cărora se pune
cu usurinţă diagnostic de fractură.

Scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi unice,
cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi evidentă. Trebuie să
ştim că există scurtare şi în cazul unei luxaţii, ceea ce impune un examen atent pentru
evidenţierea sigură a acestui simptom.

Semnele de certitudine (siguranţă) au valoare mai mare pentru diagnostic însă ele trebuie
căutate cu grijă pentru a nu agrava leziunea.

Crepitaţia osoasă se percepe odată cu abilitatea normală. Ea nu trebuie confundată cu

crepitaţia fină a cheagurilor hematomului.

Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare, constituie un semn preţios.

Edemul local se explică tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări locale care apar
fie reflex, fie sunt determinate de modificări patologice locale şi compresiune pe vasele de
intoarcere.

Unul dintre cele mai persistente simptome ale unei coaste rupte este durerea toracica.
Aceasta apare in timpul respiratiei. Durerea este si mai puternica daca pacientul inspira
profund. Persoana in cauza se poate confrunta, de asemenea, cu dureri intense in locul
fracturii atunci cand rade, tuseste sau stranuta.

Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi după un traumatism care nu

a produs fractura, se datorează excitării proprietăţilor existenţi în focarul de fractură. La
examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii.

Durerea costală prezentă în zona de proiectie a coastelor fracturate poate fi de intensități

variabile, de la ușoară până la extrem de severă și poate duce la îngreunarea respirației
deoarece, din cauza agravării durerii în timpul inspirului, bolnavul încearcă să reducă
amplitudinea mișcărilor inspiratorii și expiratorii ale cutiei toracice.

La compresiunea toracelui, bolnavl aflat în decubit dorsal (culcat pe spate) va resimți

durere în zona de proecție a fracturii costale.

13
 În cazul în care fractura costală este atât de severă încât afectează respirația, pot apărea
anumite semne clinice specifice precum dispnee (îngreunarea respirației, descrisă de către
pacient ca o senzațtie de ,,sete de aer”), tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii), bradipnee
(scăderea frecvenței respiratorii). Aceasta poate fi datorate fie pătrunderii unuia dintre
capetele de fractură costală în pleură, fie exercitării unui sindrom de compresiune a capetelor
de fractură asupra plămânilor, fie din cauza durerii toracice apărute în acest caz.

Pătrunderea unuia dintre capetele fracturate în spațiul pleural, cu penetratrea pleurei, poate
duce la apariția pneumotoraxului, prin pătrunderea aerului ăn interiorul cavității pleurale.

Tulburărilor severe de respirație apărute în cadrul fracturilor costale severe pot fi însoțite
de dureri de cap, amețeli, somnolență (din cauza hipoxiei – lipsei de oxigen instalată in acest
context), oboseală, confuzie. În formele de fractură costală severă cu insuficiență respiratorie
acută, se poate ajunge la instalarea comei.

Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturii oaselor
superficiale şi mai târziu, atunci când fractura se găseşte într-un segment de os acoperit de
mase musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafaţă se face mai greu).

Hematomul este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi însă extrem de
voluminos declanşând un şoc hemoragic.

Pe langă fracturile costale, traumatismele puternice ale cutiei toracice se mai pot solda și
cu alte leziuni, precum ruptura de splină, ruptura de ficat, leziuni ale capului saua gâtului,
ruptura unor vase mari de sânge prezente la nivel toracic.

II.4. Evoluție și prognostic

Cutia toracică se află într-o continuă mișcare, din cauza respirației, astfel că
vindecarea fracturilor costale se realizează mai greu și necesită un timp mai îndelungat față de
celelalte fracturi. Fracturile costale se vindeca de obicei intr-un inteval de 6 saptamani,însă
poate fi mai îndelungată, în caz de apariție a complicațiilor pe parcursul evoluției.

Este indicat ca cel putin o data pe ora, pacientul sa tuseasca sau sa efectueze o
inspiratie profunda pentru a permite oxigenarea plamanilor. Acest lucru va reduce riscul de
aparitie a pneumoniei sau a atelectaziei (colaps al tesutului pulmonar).

II.5. Examene clinice

Diagnosticul de fractură costală se pune pe baza anamnzei, examinării clinice a
bolnavului și investigațiilor paraclinice recomandate de către medicul curant.

Anamneza trebuie să cuprindă motivele prezentării bolnavului la medic (simptomele

acuzate de către acesta, precum durerea toracică, etc.), momentul apariției acestei
simptomatologii, ce anume a declanșat apariția acestor simptome, evoluția tabloului clinic din
momentul apariției și până în momentul prezentării la medic, informații cu privire la condițiile
de viață și de muncă ale bolnavului.  

Aceasta poate sa implice aplicarea unei presiuni la nivelul toracelui, pentru a

determina locul dureros; inspectia (observarea) toracelui, a miscarilor respiratorii si
14
auscultatia (ascultarea) plamanilor. De asemenea se inspecteaza capul si gatul, se ausculta
inima, pentru a se diagnostica eventualele leziuni.

Din examenul clinic al bolnavului, elementele care pun diagnosticul de fractură costală
sunt semnele de probabilitate și semnele de certitudine prezentate anterior.

II.6. Investigații imagistice

Investigațiile paraclinice, utile pentru diagnosticul de fractură costală, recomandate de
către medicul de specialitate sunt:

Radiografie cu raze X. Ofera detalii de la nivelul oaselor interne. Insa, fracturile

costale recente nu pot fi detectate prin acest test, mai ales daca osul este doar putin fisurat.
Radiografia cu raze X este utila in diagnosticarea perforarii unui plaman din cauza unei coaste
rupte.

Tomografie computerizata. Poate descoperi fracturi costale pe care razele X nu le pot

detecta. Leziunile de la nivelul tesuturilor moi si a vaselor de sange sunt de asemenea mai
usor de vizualizat cu ajutorul acestei radiografii. Aceasta tehnologie foloseste raze X dintr-o
varietate de unghiuri si le combina, astfel incat ofera imagini transversale ale structurilor
interne din corp.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN). Este utila pentru observarea
tesuturilor moi si a organelor din jurul coastelor, astfel incat se poate determina daca acestea
au fost afectate in urma unei fracturi costale. Acest examen este util si pentru detectarea unor
fracturi costale mai usoare.

Scanare osoasa. Este o tehnica utilizata pentru observarea fracturilor de stres, caz in
care osul este rupt din cauza unor traumatisme repetate – cum ar fi perioade lungi de tuse.   

II.7. Tratament
Tratamentul administrat în cazul fracturii costale poate fi simptomatic sau etiologic.

II.7.1.Tratamentul simptomatic

Urmărește combaterea și ameliorarea durerii toracice care apare frecvent în cadrul

fracturilor costale. Aceasta presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene
(precum Ibuprofen, Paracetamol, Aspirină sau Naproxen), analgezice (precum Algocalmin,
Ketonal, Tylenol) sau opiacee (precum Codeina, Dihidrocodeina, recomandate doar în
formele severe de dureri toracice apărute în cadrul fracturilor costale).

Infiltrațiile perinervoase cu aceste substanțe medicamentoase pot fi recomandate în

cazul formelor extrem de severe de durere toracică, fără răspuns la tratamentul medicamentos
administrat pe cale orală.

Ameliorarea durerii toracice apărută în cadrul fracturii costale se poate realiza și

nonmedicamentos, prin aplicarea unui pachet de gheață pe piept, învelit într-un prosop de
bumbac
15
 Este indicat ca cel putin o data pe ora, pacientul sa tuseasca sau sa efectueze o
inspiratie profunda pentru a permite oxigenarea plamanilor. Acest lucru va reduce riscul de
aparitie a pneumoniei sau a atelectaziei (colaps al tesutului pulmonar).

Este indicat ca dupa o lovire a toracelui sau o cazatura urmata de durere la nivelul
peretelui toracic, neinsotite de afectari ale capului sau gatului, pacientul sa fie asezat pe partea
afectata. Acest lucru permite portiunii neafectate a plamanului sa se extinda suplimentar in
timplul inspiratiei.

In trecut terapia includea babijonari ale toracelui, chiar gips, dar aceste optiuni, desi
diminuau durerea, scadeau capacitatea de extindere a plamanilor si astfel crestea riscul
aparitiei colapsului in tesutul pulmonar si riscul de pneumonii. In momentul de fata
protocoalele terapeutice nu mai includ fixarea toracelui cu gips,se folosesc ortezele.

Leziunile cutiei toracice se vindeca greu, deoarece aceasta este tot timpul in miscare
datorita respiratiei. Acest lucru incetineste procesul de vindecare. Fracturile costale se vindeca
de obicei intr-un inteval de 6 saptamani.

II.7.2Tratamentul etiologic
Vizează refacerea integrității oaselor costale fracturate. Aceasta constă în repausul a
pat al bolnavului, căruia i se recomandă să stea culcat pe partea afectată deoarece, aceasta
favorizează expansionarea corespunzătoare a hemitoracelui neafectat în timpul respirațiilor.

În trecut, în cazul apariției fracturilor costale, se recomanda imobilizarea toracelui într-

un aparat gipsat sau în corset. În prezent nu se mai practică acest lucru, datorită faptului că s-a
ajuns la concluzia că aceste aparate reduc capacitatea de expansiune pulmonară în timpul
respirației și cresc riscul de colaps pulmonar și de instalare a pneumoniilor.

II.8. Complicații
Fracturile costale pot duce la o serie de complicatii. Vasele de sange si alte organe din
organism pot fi afectate. Riscul creste o data cu numarul de coaste rupte. Complicatiile
variaza si in functie de ce coaste din organism au fost fracturate. Iata cateva complicatii
posibile:

1) Perforarea aortei. Dupa o fractura grava a uneia din primele trei coaste din partea de sus a
cutiei toracice, varful ascutit al coastei rupte ar putea perforta aorta sau alt vas de sange
important.

2) Plaman perforat/ colaps pulmonar (pneumotorax). Marginea zimtata a unei coaste rupte din
mijloc poate perfora un plaman. Pneumotorax inseamna aer in torace. Practic membrana din
jurul plamanului este perforata, intra aer si se formeaza un buzunar de aer. Simptomele
includ: dificultati de respiratie, durere in momentul respiratiei, uneori dureri in zona umerilor.
Poate fi nevoie de o interventie sub anestezie pentru a elimina aerul acumulat. Pneumotoraxul
poate fi diagnosticat in urma unei radiografii. Apare de obicei imediat dupa accidentare, dar
poate aparea si mai tarziu, la cateva zile de la impact. Deci, fiti atent la simptome (dificultati
de respiratie, cresterea durerii in piept sau durere care nu este aproape de fractura). In cazuri

16
rare, aerul prins poate pune presiune si plamanii se pot comprima. In acest caz vorbim despre
o urgenta medicala.

3) Sangerare in piept/ hemotorax; Este similar cu pneumatoraxul cu exceptia faptului ca este

vorba despre acumularea sangelui in cavitatea pleurala si nu a aerului. Se acumuleaza sange la
baza plamanului si pot aparea dificultati de respiratie sau dureri in partea inferioara a
pieptului. Se trateaza prin scurgerea sangelui acumulat.

4) Perforarea ficatului, rinichilor sau splinei. Cele doua coaste inferioare se fractureaza mai
rar pentru ca au o flexibilitate mai mare decat coastele superioare si mijlocii, care sunt
ancorate in stern. Cu toate acestea, in cazul unei fracturi costale inferioare, capetele rupte pot
provoca leziuni grave la nivelul splinei, ficatului sau rinichilor. Simptomele constau in dureri
la nivelul abdomenului sau in spate (rar, durerea se poate extinde catre umar). In caz de
sangerare interna, persoana va lesina sau se va simti foarte rau. In aceasta situatie este nevoie
de interventie medicala de urgenta.

5) Emfizem chirurgical. O coasta fracturata poate duce la acumularea aerului din plamani sub
piele. Apare o zona umflata sub piele, care se lasa daca este apasata. Emfizemul chirurgical
poate fi legat de pneumotorax.

6) De asemenea, fracturile costale pot duce la infectii pulmonare sau pneumonie.

Aceste probleme trebuie diagnosticate corect si din timp pentru a putea fi gestionate
corespunzator din punct de vedere medical.

II.9. Prevenire
Iata cateva masuri care va pot ajuta sa preveniti fracturile costale:

1) Protejati-va de accidentele din timpul practicatii unor sporturi. Purtati echipament de

protectie atunci cand participati la sporturi de contact.

2) Reduceti riscul de cazaturi in mediul casnic. Folositi un covoras de cauciuc la dus, pastrati
casa bine iluminata si podeaua curata, libera, fara obstacole pe care ati putea calca si care v-ar
putea face sa va dezechilibrati si sa cadeti.

3) Intariti-va oasele. Consumati suficiente alimente bogate in calciu pentru a va mentine

oasele puternice. Recomandarea medicilor este sa includeti in dieta aproape 1200 miligrame
de calciu pe zi (din alimente si suplimente).

17
18
 CAPITOLUL III. ROLUL AUTONIM ȘI DELEGAT AL
ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU
FRACTURI COSTALE
III.1. Rolul asistentei medicale in efectuarea tomografiei computerizate la
pacienții cu fracturi costale

1.Definiție

Tomografia Computerizată (CT) este o metodă de diagnosticare neinvaziva care

combină razele X cu tehnologia computerizată avansată pentru a reda imagini clare și
detaliate ale structurilor interne și organelor corpului.

În mod obişnuit o investigaţie CT se desfăşoară pe parcursul a 3-5 minute, doar unele

investigații pot dura 15-20 de minute.

Tomografia computerizată este o procedură neinvazivă și nedureroasă. Examinarea are

loc în timp real, este de scurtă durată și poate dura între 30 și 60 de minute. Datorită
tehnologiei computerizate avansate, CT-ul este o procedură de diagnosticare precisă asupra
structurilor și organelor interne ale corpului.
În situații de urgență, tomografia computerizată poate detecta rapid leziuni interne, mai
ales după un traumatism complex.

2.Scop:

Scopul tomografiei computerizate (cunoscută şi sub numele de scanare cu computerul

tomograf) este de a produce o imagine a unei secţiuni transversale a organismului unui
pacient (de la grecescul "tomos", care are înţelesul de a tăia, tăind).

Este folosită pentru a investiga diferite părți ale corpului: abdomen, cap, membre,
oase, plămâni, inimă, ficat, pancreas, rinichi, glande suprarenale, vasele de sânge.

3. Materiale și instrumente

- substanță de contrast:

Substanta de contrast folosita de rutina in examinarile CT este pe baza de iod, in

diverse combinatii si concentratii; in ultima perioada dezvoltandu-se compusi izoosmolari si
hipoalergenici in scopul reducerii frecventei posibilelor reactii adverse. Substanta de contrast
se poate administra oral si/sau intravenos, intraarterial, intrarectal, etc. Precautiile
administrarii acesteia se refera in mare parte la administrarea intravenoasa.

-1 seringă cu ac sterilă,

- Mănuși sterile.

19
4. Pregătirea pacientului:

- psihică: se anunță pacientul cu o zi înainte, explicându-i necesitatea tehnicii și importanța ei

pentru diagnostic,

- se explică pacientului tehnica de investigație,

- se anunță pacientul că nu trebuie să manance sau să consume alcool, cafea, băuturi

carbogazoase cu 4 – 6 ore înainte de examinare pentru a se elimina senzatia de vomă,

- se anunță pacientul că trebuie să renunţe la bijuterii pe perioada examinării.

- fizică:- în ziua examenului, dimineața,pacientul este condus la serviciul de radiologie,

-pacientul va trebui să stea culcat pe masa aparatului - de regulă aşezat pe spate.

5. Execuția tehnicii:

- pacientul trebuie să înlăture bijuteriile, alte obiecte metalice și hainele, urmând să primească
un halat cu care va intra în camera unde va avea loc examinarea

- asistenta medicală îi administrează pacientului substanța de contrast intravenos,

- pe durata examinării, pacientul va sta întins pe masa tomografului, care va aluneca în

interiorul cilindrului, în timp ce scanerul din interior se va roti în jurul corpului pentru a
prelua imaginile,

- în timpul efectuării testului, pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat de

către tehnician dintr-o cameră alăturată. Totodată, tehnicianul poate discuta cu pacientul prin
intermediul unui speaker,

- semnalele sunt digitalizate și transmise unui procesor de imagini ce reconstruiește imaginea

în baza unor măsurători

6. Incidente:

- Atunci cănd se utilizează material de contrast intravenos, există riscul unei reacții alergice la
acesta. Reacțiile variază de la greață, vărsături, mâncărime sau urticarie până la reacții mai
grave, incluzând șoc anafilactic (reacție alergică severă) cu hipotensiune arterială (tensiune
arterială scăzută). Tot în ceea ce privește materialul de contrast, pot apărea reacții
ca mâncărimi sau durere la locul de injectare. Sângerarea poate apărea la locul puncției
venoase.

-Materialul de contrast poate afecta pacienții cu afecțiuni renale.

- Când vine vorba de expunerea la radiații, beneficiile depășesc eventualele riscuri. Deși

scanarea CT expune pacientul la doze mai mari de radiații decât radiografiile, riscul de cancer
cauzat de radiații este redus și depinde de numărul de investigații CT la care este expusă
persoana.

20
- Expunerea la radiații în cazul femeilor însărcinate poate afecta fătul.

7. Interpretare:

- coastele sunt fracturate,

- nu este identificată prezența unor corpuri străine sau a tumorilor, inflamațiilor sau infecțiilor

- nu exista hemoragii interne

- organele au dimensiuni normale și nu există blocaje la nivelul vaselor de sânge

8. Îngrijirea pacientului după tehnică:

- asistenta medicală liniștește pacientul,

- după terminarea examinării, pacientul este ajutat să se îmbrace și este condus în salon.

9. Atenție:

Înainte de efectuarea tomografiei computerizate cu substanță de contrast se

recomandă să efectuați prealabil analize de laborator pentru determinarea valorilor ureei și
creatininei, pentru a fi prezentate medicului aceste rezultate înainte de efectuarea investigației.

Investigaţia computer tomografică are contraindicaţii ca: sarcină, alergie cunoscută la

substanţele iodate, insuficienţă renală şi afecţiunile tiroidiene. În toate aceste cazuri trebuie
evaluat care este raportul risc/beneficiu, şi luată decizia corectă pentru a putea stabili un
diagnostic corect.

Pprezenţa obiectelor metalice, precum capsele chirurgicale sau protezele articulare pot
determina artefacte.

Metoda nu se recomandă la copii decât dacă studiul este absolut necesar şi nu poate fi
realizat printr-o altă metodă de diagnostic.

21
 III.2. Rolul asistentei medicale in efectuarea puncției venoase

1.Definiție:

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncție.

2. Scop:

Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, serologice și

bacteriologice

Terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injcției și perfuziei intravenoase,

- recoltarea sângelui in vederea transfuziei sale,

- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui,

- sângerare 300-500 ml în edemul pilmonar acut, hipertensiune arterială.

Locul puncției - venele de la plica cotului (bazilică, cefalică), unde se formează ,,M”
anastomozarea lor.

- venele antebrațului,

- venele de pe fața dorsală,

- venele subclaviculare,

- venele femurale,

- venele maleolare interne,

- venele jugulare și epicraniene ( mai ales la sugar și copilul mic)

Materiale necesare:

- de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză.

- pentru dezinfecția tegumentului tip I

- instrumentar si materiale sterile: ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm, pense,
mănuși chirurgicale, tampoane.

- alte materiale: garou de bandă Esmarch, eprubete uscate și etichetate , cilindru gradat, fiole
cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală ( materialele se vor pregăti în
funcție de scopul puncției).

3. Pregătirea pacientului:
22
-psihică: - se infomează asupra scopului puncțiri

-fizică: - pentru puncția la venele brațului, antebrațului:

- se așsează într-o poziție confortabilă atât pentru pacient cât și pentru persoana care
execută puncția ( decubit dorsal),

- se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice

circulația de întoarcere la nivelul brațului,

- se așează brațul pe periniță și mușamaua în abducție și extensie maximă.

- se dezinfectează tegumentele,

- se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției, strângându-l

astfel încât să oprească circulația venoasă fără a comprima artera,

- se recomandă pacientului să strangă pumnul, venele devenind astefel turgescente.

4. Execuția puncției:

Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așază vizavi de bolnav:

- se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine.

- se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul in sus, în mâna dreaptă, între
police și restul degetelor.

- se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcție oblică ( unghi 30 grade),

apo peretele venos – învingându-se o rezistență elastică, până când acul înaintează în gol.

- se schimbă direcția acului 1-2 cm în lumenul venei

- se controlează pătrunderea acului în venă prin asprație cu seringa.

- se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se

retrage brusc acul.

- se comprimă locul puncției 1-3 minute, brațul fiind în poziție verticală.

5. Accidente:

- hematom ( prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos).

- străpungerea venei ( perforarea peretelui opus ).

6. Îngrijirea ulterioară a pacientului:

23
- se face toaleta locală a tegumentului.

- se schimbă lenjeria dacă este murdară.

- se asigură o poziție comodă în pat.

- se supraveghează pacientul.

7. DE EVITAT!

- puncționarea veneidin lateral.

- puncționarea venei cu acul având bizoul în jos.

- manevrarea incorectă a instrumentarului steril.

- atingerea produsului recoltat ( puncția creând o legătură directă între mediul exterior și
sistemul vascular pot intra și ieși germeni patogeni)

- flectarea antebrațului pe braț cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea

plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui.

De știut!

 Pentru evidențierea venelor:

- se fac mișcări în sensul circulației de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe fața anterioară
a antebrațului.

- pentru evidențierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe
traiectul venei deasupra loculuipuncției.

III.3. Pregătirea produsului pentru laborator

- pentru examenele de laborator , eprubetele se etichetează, se completează formularele de

trimitere.

24
 CAPITOLUL IV. PROCESUL DE ÎNGRIJIREAL UNUI
PACIENT CU FRACTURI COSTALE

CAZURI CLINICE
IV.1. Caz nr.1. Planul de îngrijire al pacientului cu fracturi costale – C.I

A. Interviu

1. Informații generale:

a. Numele și prenumele: C.I

b. Vârsta: 55

c. Starea civilă: căsătorit

d. Copii: 3

e. Profesia: profesor

f. Localitatea de domiciliu: Suceava

g. Diagnosticul la internare: insuficiență respiratorie, dureri costale.

h. Data internării: 07.10. 2019

2. Obișnuințe de viață:

a. Consum de: Cafea

b. Dietă/regim alimentar: -

c. Alergii cunoscute: nu se cunosc

3. Probleme de sănătate

a. Antecedente medicale personale: -

b. Motivele internării actuale: insuficiență respiratorie, dureri costale

c. Istoricul stării actuale: anemie, stare generală alterată, insuficiență respiratorie,

dureri costale. Se internează pentru investigații și tratament.

4. Examenul clinic general

a. Tegumente și mucoase: integre și curate

25
 b. Greutate: 70 kg

c. Înălțime: 1.75

d. Țesut celular subcutanat: normal reprezentat

e. Sistem ganglionar și limfatic: fără adenopatii palpabile

f. Aparat loco-motor : normal reprezentat

g. Aparat respirator: căi respiratori normal reprezentate, fără zgomote

h. Aparat cardio-vascular: normal reprezentat

i. Aparat digestiv: normal reprezentat

j. Sistem nervos și organe de simț: anxios

5.Investigații:

a. Examenul sângelui hematologie ( grup sangvin AII, Rhpozitiv), hemoleucogramă

(eritrocite RBC – 3,8 mil cel/microlitru // 4.7-6.1 milioane celule /microlitru; hemoglobina
-11,1g/dl // 13,8-17,2 g/dl)

b. Alte examene de specialitate: tomografie computerizată, RMN

6. Tratament:a. Tratament medicamentos: antiinflamatoare (ibuprofen), analgezice

(paracetamol), vitamine (B1, B6,B12)

7. Recomandări: Se recomandă evitarea efortului fizic și repausul la pat al bolnavului, căruia i

se recomandă să stea culcat pe partea afectată deoarece, aceasta favorizează expansionarea
corespunzătoare a hemitoracelui neafectat în timpul respirațiilor.

Nu sunt leziuni la nivelul splinei, ficatului sau ruptura unor vase mari de sânge. Nu sunt
prezente complicații

Parametrii fiziologici

Ziua Valoare Respirații/mi Puls (b/m) Temperatura

n
07.10.2019 120/70mmH 15 82 35,5 C

08.10.2019 120/70mmHg 18 86 36,0 C

09.10.2019 130/60mmHg 20 82 36,5 C

10.10.2019 130/80mmHg 17 84 36,8 C

26
 B. Nevoi fundamentale (după Virginia Henderson)
Nevoile Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
fundamentale independență dependență

1.A respira și a Pacient Nu Nu

avea o buna independent
circulație
2. A bea și a mânca Pacient Nu Nu
independent

3. A elimina Nu Pacient dependent Nu

4. A se mișca și a Nu Pacient dependent Durere costală

păstra o bună
postură
5. A dormi, a se Nu Pacient dependent Pacient cu necesitate de
odihni medicamente pentru odihnă
(neliniște, durere)

6. A se îmbrăca și Nu Pacient dependent Stare generală alterată,

dezbrăca slăbiciune, durere

7. A menține Nu Pacient dependent Deficit de autoîngrijire

tegumentele curate
și integre
8. A păstra Nu Nu Nu
temperatura
corpului în limite
normale
9. A evita pericolele Pacient Nu Nu
independent

10. A comunica Pacient Nu Nu

independent

11. A se realiza Nu Nu Stare generală alterată

12. A se recrea Nu Nu Dureri costale,repaus șa pat

13. A invăța Pacient Nu Nu

independent

14. A-și practica Pacient Nu Nu

religia independent

27

Data
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Dureri costale Să combatem durerile costale
Dispnee Menținerea în stare optimă a
Stare generală alterată funcțiilor respiratorii
Oboseală Pacientul să prezinte o stare
Paloare general bună
07.10.2019
Echimoze Pacientul să fie odihnit fizic și
Deficit de autoîngrijire psihic
Anxietate Pacientul să prezinte tegumente
Neliniste și mucoase integre și curate
Prevenirea complicațiilor
Pac să nu mai prezinte echimoze
Să combatem anxietatea
Pacientul să fie linistit
Pacientul să-și recapete
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
C. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
- asistenta obține consimțământul pacientului Pacientul prezintă o stare
- asistenta asigură repaos fizic și psihic la pat, generală îmbunătățită
pacientului
- asistenta supraveghează pacientul Pacientul nu mai acuză
- asistena pregătește salonul: aerisește,climat durere
corespunzător, ambient
- asistena schimbă lenjeria de pat și de corp Pacientul este hidratat, iar
- asistena asigură mancarea la patul pacientului tegumentele sunt colorate
- asistena ajută pacientul ori de câte ori are nevoie normal
- asistena hidratează pacientul hidroelectrolitic
- asistenta ajută pacientul să-și faca toaleta corpului ori Pacientul este linistit
de câte ori este nevoie
- asistenta ajută pacientul în efectuarea unor nevoi
fundamentale pentru a prevenii complicațiile
D. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
28
 Durere Să combatem durerile
Dispnee Menținerea in limite normale a
Deficit de autoîngrijire fncțiilor respiratorii
Paloare Pacientul să prezinte o stare
Echimoze general bună
Anxietate Pacientul să aibă un somn
cantitativ si calitativ
Pacientul să prezinte tegumente
și mucoase integre și curate
08.10.2019
Să prevenim complicațiile
Pac să nu mai prezinte echimoze
Să combatem anxietatea
Pacientul să fie linistit psihic
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
- asistetna supraveghează, analizează și anunță medicul Pacientul prezintă o stare
starea pacientului generală bună
- asistenta asigură un mediu liniștit pacientului
- cântărește pacientul și notează greutatea în foaia de Pacientul nu mai prezintă
observație durere violentă ( s-a
- măsoară și notează funcțiile vitale și vegetative în diminuat)
foaia de temperatură
- asistenta asigură mancarea la patul pacientului Tegumentele sunt colorate
- asisitenta ajută pacientul ori de câte ori are nevoie normal
- ajutarea toaletării tegumentelor și mucoaseloră nu Pacientul este linistit
facă mișcări inutile, spre a reduce riscul unei eventuale
căderi Căile respiratorii sunt in
- educație sanitară: invață pacientul exerciții pentru a limite normale
avea o bună respirație, ii explică necesitatea repausului
la pat, să evite efortul fizic
- asistenta învață pacientul tehnici de relaxare
- pregătește și însoțește pacientul la RMN la indicația
medicului
- administrează antiinflamatoare: ibuprofen, vitamine:
vitamina B6,B1, B12 , D3la indicatia medicului
- observă efectul medicației asupra organismului și
E.Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
29
 Anxietate Combaterea anxietății
Lipsa de cunoștințe
despre afecțiune Pacientulsă dobândescă
Deficit de autoîngrijire cunoștițe despre afecțiunea sa
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Pacientul să fie încrezător și
liniștit
09.10.2019
- încurajarea psihică și redarea încrederii în vindecarea Pacientul prezintă stare
sa general bună, satisfăcătoare și
- educă pacientul de importanța tratamentului , ii urmează să fie externat
explică necesitatea repausului la pat și să evite efortul
fizic TA=120/60
- învață pacientul tehnici de relaxare si exerciții pentru
a avea o bună respirație Pacientul este liniștit
- îi explică gestica îmbrăcării/dezbrăcării
- educă pacientul să urmeze sfaturile date de către Pacientul a luat la conștiință
medic și să vină la control medical în ambulatoriul de sfaturile medicale și adoptă
specialitate informații noi despre boala și
- educă pacientul cum să își amelioreze durerea și să se modul de manifestare al
prezinte la medic în cazul apariției unei dureri acesteia
exagerate și oricărei suspiciuni de complicație
- asisitenta informează pacientul și aparținătorii în
legătură cu starea sa de sănătate
- am explicat pacientului în ce constă recuperarea și că
imobilitatea este impusă până când starea general îi
permite
- asistenta anunță pacientul despre posibilitatea
externării sale a doua zi
F. Plan de îngrijire
30
 Probleme de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
Pacientul prezintă o stare Pacientul să cunoască
general bună recomandările de pe bilet
Pacientul să respecte sfaturile și
10.11.2019
indicațiile medicului
Pacientul să fie încrezător
31
Intervențiile aplicate
- asistenta împreună cu pacientul stabilește
ora externării și condițiile pentru ca pacientul
să primească tratament și mâncare până la
externare
- pregătește documentele pentru externare
- citește împreună cu pacientul biletul de
externare și îi explică recomandăile de pe
bilet
- asistenta explică necesitatea respectării
tratamentului, repaosului la pat și să evite
efortul fizic
Evaluarea îngrijirilor
Pacientul prezintă stare general
bună, satisfăcătoare
Pacientul se prezintă cu funcții
vitale in limite normale
Pacientul este încrezător în sine
Pacientul este pregătit pentru
externare
 IV.2. Caz nr.2. Planul de îngrijire al pacientului cu fracturi costale – M.I

A.Interviu

1. Informații generale:

a. Numele și prenumele: M.I

b. Vârsta: 45

c. Starea civilă: căsătorit

d. Copii: 3

e. Profesia: avocat

f. Localitatea de domiciliu: Suceava

g. Diagnosticul la internare: dureri costale, dispnee

h. Data internării: 03.02.2020

2. Obișnuițe de viață:

a. Consumator de: cafea și alcool

b. Dietă/regim alimentar: nespecificat

c. Alergii cunoscute: nu se cunosc

3. Probleme de sănătate:

a. Antecedente medicale personale: fisuri costale

b. Antecedente heterocolaterale: –

c. Motivele internării actuale: dureri costale, dispnee, slăbiciune

d. Istoricul stării actuale: Pacientul se prezintă în serviciul UPU acuzând dureri

costale și insuficiență respiratorie. Se internează pe secția de otopedie pentru tratament de
specialitate și investigații suplimentare.

4. Examenul clinic general:

a. Tegumente și mucoase: calde și palide

b. Greutate: 62 Kg

32
 c. Înălțime: 1,68 cm

d. Țesut celular subcutanat: normal reprezentat

e. Sistem ganglionar și limfatic: fără adenopatii palpabile

f. Aparat locomotor: hipoton

g. Aparat respirator: căi respiratori normal reprezentate, fără zgomote

h. Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice, TA:120/80

i. Aparat digestic: normal reprezentat

j. Sistem nervos și organe de simț: normal reprezentat

5.Investigații:

a.Examenul sângelui: hematologie ( grup sangvin AII, Rhpozitiv), hemoleucogramă

(eritrocite RBC – 3,9 mil cel/microlitru // 4.6-6.2 milioane celule /microlitru; hemoglobina
-11,2g/dl // 13,5-17,1 g/dl)

b. Alte examene de specialitate: RMN, Tomografiie computerizată

6. Tratament

a. Tratament medicamentos: antiinflamatoare (ibuprofen), analgezice (paracetamol),

vitamine (B1, B6,B12)

7. Epicriza și recomandări la externare: Pacient internat cu durere costală, dispnee, paloare,

anxietate și echimoze. Se externează cu diagnosticul de fracturi costale. Sa instituit tratament
medicamentos cu antiinflamatoare și vitamine. Se recomandă evitarea efortului fizic și
repausul la pat al bolnavului, respectarea tratamentului la domiciliu și revenirea la control
regulată în ambulatoriu de specialitate.

Parametrii fiziologici

Ziua Valoare Respirații/min Puls (b/m) Temperatura

03.02.2020 120/80mmH 15 82 35,5 C

04.02.2020 120/70mmHg 17 86 36,0 C

05.02.2020 130/70mmHg 20 82 36,5 C

06.02.2020 130/60mmHg 18 84 36,8 C

33
 B. Nevoi fundamentale (după Virginia Henderson)
Nevoile Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
fundamentale independență dependență

1.A respira și a Pacient Nu Nu

avea o buna independent
circulație
2. A bea și a mânca Pacient Nu Nu
independent

3. A elimina Nu Pacient dependent Nu

4. A se mișca și a Nu Pacient dependent Durere costală,

păstra o bună
postură
5. A dormi, a se Nu Nu Pacient cu necesitate de
odihni medicamente pentru odihnă
(neliniște, durere)

6. A se îmbrăca și Nu Pacient dependent Stare generală alterată,deficit

dezbrăca de autoîngrijire

7. A menține Nu Pacient dependent Deficit de autoîngrijire

tegumentele curate
și integre
8. A păstra Pacient Nu Nu
temperatura independent
corpului în limite
normale
9. A evita pericolele Pacient Nu Nu
independent

10. A comunica Pacient Nu Nu

independent

11. A se realiza Nu Nu Stare generală alterată

12. A se recrea Nu Nu Dureri costale,repaus șa pat

13. A invăța Pacient Nu Nu

independent

14. A-și practica Pacient Nu Nu

religia independent

34

Data
Problema de îngrijire Obiective de îcrngrijire
Dureri costale Să combatem durerile costale
Stare generală alterată Pacientul să prezinte o stare
Bradipnee insoțită de generală bună
cefalee, somnolență și Menținerea în stare optimă a
amețeli funcțiilor respiratorii
07.10.2019
Deficit de autoîngrijire Să se combată cefalea
Anxietate Pacientul să prezinte un somn
Neliniste odihnitor calitativ si cantitativ
Lipsă de cunoștințe Pacientul să nu mai prezinte
despre afecțiune amețeli
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Prevenirea complicațiilor
Să combatem anxietatea
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
C. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
- asistenta are grijă să primească, în scris, Pacientul prezintă o stare
consimțământul pacientului înaintea oricărei generală bună, echilibrată
investigații
- încurajează si susține psihic pacientul Pacientul nu mai acuză
- asistenta asigură repaos fizic și psihic la pat, durere violentă
pacientului
- asisitenta prezintă cadrul medical Pacientul este linistit
- asistena crează un mediu inconjurător ambiant
(aerisește salonul, climat corespunzător) Pacientul este odihnit și
- asistena are grijă ca lenjeria de pat și de corps ă fie liniștit
curate
- asistena asigură mancarea la patul pacientului Pacientul nu mai prezintă
- asistena hidratează pacientul hidroelectrolitic amețeli
- asistenta ajută pacientul să-și faca toaleta corpului ori
D. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
35
 Durere Să combatem durerile
Bradipnee Menținerea in limite normale a
Deficit de autoîngrijire fncțiilor respiratorii
Anxietate Pacientul să prezinte o stare
Oboseală general bună
Lipsă de cunoștințe Pacientul să aibă un somn
despre afecțiune cantitativ si calitativ
Să prevenim complicațiile
Să combatem anxietatea
08.10.2019
Pacientul să fie linistit psihic
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Pacientul să dobândească
cunoștințe despre afecțiune
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
- supraveghează, măsoară și notează in foaia de Pacientul prezintă o stare
observație funcțiile vitale și vegetative (TA, generală bună
temperatură,respirație, puls)
- asistetna supraveghează, analizează și anunță medicul Pacientul nu mai prezintă
starea pacientului durere violentă
- asistenta asigură pacientului repaus fizic și psihic în
perioada dureroasă Pacientul este linistit
- cântărește pacientul și notează greutatea în foaia de
observație
- ajutarea toaletării tegumentelor și mucoaseloră nu Căile respiratorii sunt in
facă mișcări inutile, spre a reduce riscul unei eventuale limite normale
căderi
- asisitenta îi explică necesitatea investigațiilor și
tratamentului
- pregătește și însoțește pacientul la RMN la indicația
medicului
- educație sanitară: invață pacientul exerciții pentru a
avea o bună respirație, ii explică necesitatea repausului
la pat și să evite efortul fizic
- administrează ser fiziologic,analgezice ( ketonal)
antiinflamatoare ( Naproxen, Arcoxia),vitamine:
D. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
36
 Durere diminuată Să combatem durerile
Pacientul să prezinte o stare
Deficit de autoîngrijire general bună
Să prevenim complicațiile
Anxietate diminuată Să combatem anxietatea
Pacientul să fie linistit psihic
Lipsă de cunoștințe Pacientul să-și recapete
despre afecțiune autonomia și mobilitatea fizică
Pacientul să dobândească
08.10.2019
cunoștințe despre afecțiune
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Data
- asistenta aerisește salonul Pacientul prezintă o stare
- administrează medicația zilnică prescrisă de medic generală bună
- supraveghează, măsoară și notează in foaia de
observație funcțiile vitale și vegetative Durerea este diminuată
- cântărește pacientul, notează în foaia de observație și
comunică medicului Pacientul este linistit
- asistetna supraveghează, analizează și anunță medicul
starea pacientului
- asigură confor pacientului și il ajută ori de câte ori Pacientul este cooperant
are nevoie
- asistenta ajută pacientul în efectuarea unor nevoi
fundamentale pentru a prevenii complicațiile
- asigură suport psihic pacientului și il încurajează
- educă pacientul de importanța tratamentului , ii
explică necesitatea repausului la pat și să evite efortul
fizic
- asistenta ii comunică pacientului despre starea sa de
sanatate
- asistenta anunță pacientul de posibilitatea externării
sale în ziuaurmătoare
D. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
37
 Durere este diminuată Asistenta să educe pacientul în - asistenta împreună cu pacientul stabilește ora Pacientul prezintă o stare
privința tratamentului, externării generală bună
Pacientul prezintă o repausului la pat si evitarea - asistenta încurajează pacientul să respecte
stare general bună efortului fizic. tratamentul prescris de medic, repaus la pat și evitarea Pacientul se prezintă cu
efortului fizic. funcții vitale în limite normal
- asistenta educă aparținătorii și pacientul să respecte
orarul și cantitatea de medicamente recomandate de Pacientul este linistit
medic
- asistenta învață pacientul tehnici de relaxare si Pacientul este pregătit de
08.10.2019

exerciții pentru a avea o bună respirație externare

- asistenta îi explică gestica îmbrăcării/dezbrăcării
- educă familia să susțină psihic pacientul,
încurajându-l să ducă o viață normal și să fie liniștit
- educă pacientul să respecte vizitele de control la
ambulatoriu de specialitate, regulat
- asistenta citește împreună cu pacientul biletul de
externare și explică recomandările de pe bilet.

38
 IV.3. Caz nr.3. Planul de îngrijire al pacientului cu fracturi costale – A.I

A.Interviu

1. Informații generale:

a. Numele și prenumele: A.I

b. Vârsta: 50

c. Starea civilă: căsătorit

d. Copii: 2

e. Profesia: Inginer

f. Localitatea de domiciliu: Suceava

g. Diagnosticul la internare: dureri costale, dispnee,paloare și echimoze. Pacientul

prezintă probleme digestive (gastrită)

h. Data internării: 19.02.2020

2. Obișnuițe de viață:

a. Consumator de: -

b. Dietă/regim alimentar: - alimente bogate în fibre

- alimente fără grăsimi

- băuturi necarbogazoase

- de evitat cafeaua, alcoolul, mancare (picantă, acră, amară,

dulciuri), grăsimea și prăjelile

c. Alergii cunoscute: nu se cunosc

3. Probleme de sănătate:

a. Antecedente medicale personale: fisuri costale, hepatită tip A

b. Antecedente heterocolaterale: –

c. Motivele internării actuale: dureri costale, dispnee, slăbiciune și echimoze.

d. Istoricul stării actuale: Pacient cunoscut cu probleme digestive ( gastrită) cu

tratament respectat la domiciliu și dietă alimentară impusă de către medic. Se prezintă în

39
serviciul UPU acuzând dureri costale și insuficiență respiratorie, paloare și echimoze. Se
internează pe secția de otopedie pentru tratament de specialitate și investigații suplimentare,
unde i s-a administrat pefuzabil: antiinflamatoare ( ibuprofen,arcoxia), vitamine (B6, B12,B1,
D3), analgezice ( paracetamol).

4. Examenul clinic general:

a. Tegumente și mucoase: calde și palide

b. Greutate: 70 Kg

c. Înălțime: 1,58 cm

d. Țesut celular subcutanat: normal reprezentat

e. Sistem ganglionar și limfatic: fără adenopatii palpabile

f. Aparat locomotor: hipoton

g. Aparat respirator: căi respiratori normal reprezentate, fără zgomote

h. Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice, TA:120/80

i. Aparat digestiv: tulburări digestive- gastrită

j. Sistem nervos și organe de simț: normal reprezentat

5.Investigații:

a.Examenul sângelui: hematologie ( grup sangvin AII, Rhpozitiv), hemoleucogramă

(eritrocite RBC – 3,9 mil cel/microlitru // 4.6-6.2 milioane celule /microlitru; hemoglobina
-11,2g/dl // 13,5-17,1 g/dl)

b. Alte examene de specialitate: RMN, Tomografiie computerizată

6. Tratament

a. Tratament medicamentos: antiinflamatoare (ibuprofen, arcoxia), analgezice

(paracetamol), vitamine (B1, B6,B12, D3)

7. Epicriza și recomandări la externare:

Pacient cunoscut cu gastrită cu tratament respectat la domiciliu și cu regim

alimentar.Pacienul se prezintă la UPU cu durere costală, dispnee, paloare și echimoze.

Sa instituit tratament medicamentos cu antiinflamatoare și vitamine, evoluție

favorabilă, fărăcomplicații pe parcursul internării, cu ameliorarea tabloului clinicp-biologic.
Se externează în stare general bună, durere ameliorată, funcțiile vitale și căile respiratorii
sunt in limite normale.
40
 Pacientul este liniștit și a fost informat în legătură cu starea sa de sănătate.

RMN – fractură la 4 coaste. Nu sunt leziuni la nivelul splinei, ficatului sau ruptura
unor vase mari de sânge. Nu sunt prezente complicații.

Se recomandă evitarea efortului fizic și repausul la pat al bolnavului, respectarea

tratamentului la domiciliu și revenirea la control regulată în ambulatoriu de specialitate.

Parametri fiziologici

Ziua Valoare Respirații/mi Puls (b/m) Temperatura

n
19.02.2020 145/80mmH 16 82 36,4 C

20.02.2020 1204/70mmHg 18 68 36,5 C

21.02.2020 140/80mmHg 18 82 36,6 C

22.02.2020 120/70mmHg 16 72 37,0 C

41
 B. Nevoi fundamentale (după Virginia Henderson)
Nevoile Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
fundamentale independență dependență

1.A respira și a Pacient Nu Nu

avea o buna independent
circulație
2. A bea și a mânca Pacient Nu Nu
independent

3. A elimina Nu Pacient dependent Nu

4. A se mișca și a Nu Pacient dependent Durere costală,

păstra o bună
postură
5. A dormi, a se Nu Nu Pacient cu necesitate de
odihni medicamente pentru odihnă
(neliniște, durere)

6. A se îmbrăca și Nu Pacient dependent Stare generală alterată,deficit

dezbrăca de autoîngrijire

7. A menține Nu Pacient dependent Deficit de autoîngrijire

tegumentele curate
și integre
8. A păstra Pacient Nu Nu
temperatura independent
corpului în limite
normale
9. A evita pericolele Pacient Nu Nu
independent

10. A comunica Pacient Nu Nu

independent

11. A se realiza Nu Nu Stare generală alterată

12. A se recrea Nu Nu Dureri costale,repaus șa pat

13. A invăța Pacient Nu Nu

independent

14. A-și practica Pacient Nu Nu

religia independent

42

Data
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
Alterarea stării generale Pacientul să prezinte o stare
Dureri costale general bună
Dispnee Să combatem durerile costale
Paloare Menținerea în stare optimă a
Echimoze funcțiilor respiratorii
19.02.2020
Deficit de autoîngrijire Pacientul să fie odihnit fizic și
Anxietate psihic
Insomnie Pacientul să prezinte tegumente
și mucoase integre și curate
Pacienta să prezinte somn
corespunzător calitativ și
cantitativ
Pac să nu mai prezinte echimoze
Să combatem anxietatea
Data
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
C. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
- asistenta obține consimțământul pacientului Pacientul prezintă o stare
- asistenta asigură climat corespunzător, prin aerisirea general favorabilă
salonului
- asistenta asigură repaos fizic și psihic la pat, Pacientul nu mai acuză
pacientului durere violentă
- asistenta îndepărtează factorii de risc ( din mediu, de
stress) și asigură un mediu ambiant, liniștit Pacientul este hidratat, iar
- asistena asigură lenjerie curată de pat și de corp tegumentele sunt colorate
- asistena asigură mancarea la patul pacientului normal
- asistena ajută pacientul ori de câte ori are nevoie
- asistenta ajută pacientul în efectuarea unor nevoi Pacientul este linistit
fundamentale pentru a prevenii complicațiile
- informează pacientul despre starea sa de sănătate și il
încurajează.
C. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
43
 Dureri costale Pacientul să nu mai prezinte - asistenta liniștește pacientul și îl încurajează Pacientul prezintă o stare
diminuate dureri costale - asistenta asigură un salon liniștit, curat și bine aerisit generală bună
Stare generală Pacientul să prezinte o stare - asistenta asigură repaos fizic și psihic la pat,
favorabilă general bună pacientului Pacientul nu mai acuză
Dispnee Pacientul să prezinte funcțiile - asistena asigură lenjerie curată de pat și de corp dureri costale violente
20.02.2020

Echimoze respiratorii în limite normale - asistena asigură mancarea la patul pacientului

Paloare Pacientul să nu mai prezinte
Anxietate echimoze
Insomnii Pacientul să prezinte tegumente
Deficit de autoîngrijire si mucoase integre
Pacientul să fie liniștit
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Prevenirea complicațiilor
- informează pacientul despre starea sa de sănătate și il Pacientul este hidratat, iar
încurajează. tegumentele sunt colorate
- asisitenta ajută pacientul pentru ași face toaleta normal
corpului Funcțile respiratorii sunt
- asistenta comunică cu pacientul și il susține psihic favorabile
-pregătește și însoțește pacientul pentru investigatii Pacientul este linistit
imagistice (RMN), la indicația medicului
- supraveghează, măsoară și notează in foaia de

C. Plan de îngrijire
Data

Problema de îngrijire Obiective de îngrijire Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor

44
 Durere diminuată Pacientul să nu mai prezinte
Stare generală dureri costale
favorabilă Pacientul să prezinte o stare
Dipnee general bună
Anxietate Pacientul să prezinte funcțiile
21.02.2020
Deficit de autoîngrijire respiratorii în limite normale
Pacientul să fie liniștit
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Prevenirea complicațiilor
Data
Problema de îngrijire Obiective de îngrijire
- asistenta asigură pacientului un mediu liniștit și îl Pacientul prezintă o stare
sfătuiește să practice activități de relaxare generală bună
- asistena asigură lenjerie curată de pat și de corp
- asistena asigură mancarea la patul pacientului Pacientul nu mai acuză
- informează pacientul despre starea sa de sănătate și il dureri costale violente
încurajează.
- asisitenta ajută pacientul pentru ași face toaleta Funcțile respiratorii sunt
corpului favorabile
- supraveghează, măsoară și notează in foaia de
observație funcțiile vitale și vegetative (TA, puls, Pacientul este linistit
temperatură, respirație)
- explică pacientei necesitatea și inofensivitatea
tehnicilor aplicate
- la indicația medicului administrează: antiinflamatoare
C. Plan de îngrijire
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
45
 Durere diminuată Pacientul să nu mai prezinte
Stare generală dureri costale
favorabilă Pacientul să prezinte o stare
Anxietate redusă general bună
Combaterea anxietății
22.02.2020
Pacientul să fie liniștit
Pacientul să-și recapete
autonomia și mobilitatea fizică
Prevenirea complicațiilor
- asistenta aerisește salonul și asigură un mediu liniștit Pacientul prezintă o stare
- supraveghează starea pacientei și anunță medicul generală bună
- informează pacientul despre starea sa de sănătate și il
încurajează. Pacientul nu mai acuză
- supraveghează, măsoară și notează in foaia de dureri costale violente
observație funcțiile vitale și vegetative (TA, puls,
temperatură, respirație) Funcțile respiratorii sunt
- la indicația medicului administrează: antiinflamatoare favorabile
(ibuprofen), vitamine (vitamina B6, B1, B12, D3)
- observă efectul medicației asupra organismului și Pacientul este linistit
anunță medicul
- educă pacientul de importanța respectării
tratamentului la domiciliu și să revină la consult
medical în ambulatoriu de specialitate
46
 CAPITOLUL V. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE A
PACIENTULUI ȘI A APARȚINĂTORILOR
Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea
de a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi
starea de sănătate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia
fundamentală de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea
sănătăţii reprezintă o strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea
personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune
stări de sănătate

Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare multidimensională de

îmbunătăţire a stării de sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a
unor schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative.

Este foarte importantă dobândirea și menținerea unei stări de echilibru. Echilibrul este
conceptul cheie al stării de sănătate, corpul căutând starea de homeostazie pentru a se menține
și revigora pe sine.

Educația sanitară a pacientului cu fracturi costale constă, în primul rînd, în evitarea

efortului fizic și o scădere a acțiunii factorilor de risc.

Un pacient cu fracturi costale trebuie să țină cont de hidratare, o alimentație bogată în

calciu pentru a menține oasele puternice și repaus la pat.

Este importantă educarea pacientului în vederea schimbării ritmului de viață, a

obiceiurilor vechi cu cele noi și reducerea apariției factorilor de risc (accidentări,
nerespectarea indicațiilor medicului și a tratamentului).

Se educă pacientul să respecte tratamentul prescris de către medicul specialist și să

revină la control în ambulatorul de specialitate.

Se educă pacientul să efectueze exerciții de relaxare pentru a avea o bună respirație

Educarea pacientului în privința eliminării factorilor de stres constă într-un raport

normal între activităților profesionale și repaus, petrecerea acestuia în condiții care să
favorizeze relaxarea psihică (plimbări in aer liber, audiții muzicale etc).

Educaţia pentru sănătate este considerată de specialiştii în sănătate, un instrument de acţiune

specific promovării sănătăţii.

47
 CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAFIE

1. Boli infecțioase și epidemiologice – Bocarnea C

2. Manual pentru cadre medii – Borundel C

3. Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos - Chiru F.

4. Chirurgie – Daschievici S.

5. Tehnica îngrijirilor bolnavilor – Mozes C.

6. Ghid de nursing – Nicolaie Gh.

7. Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavilor – Titircă L.

8. Proceduri de nursing – Stanciu M.

9. Ordinul MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, urmărire și control

al infecțiilor nozocomiale

10. Codul de etică și deontologie medicală al asistentului medical și moașelor din România

11. Ordonanța de urgență nr 144/28. 10.2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical
generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și a organizarea și
funcționarea OAMGMAM din România

12. Modul psihologie generală - Școli postliceale sanitare – Lăcrimioara Nicoleta Plugariu

13. Îngrijirea bolnavilor – Tehnici speciale – Baltă Georgeta Aurelia

14. Bazele științifice ale nursingului – Manea Mădălina

15. Ghid de nursing I - Titircă L.

16. Ghid de nursing II – Titircă L

17. Îngrijirea bătrânolor la domiciliu – Suport de curs

18. Geriatrie și gereopatologie pentru asistenți medicali – Moldoveanu M

19. Reglementarea, organizarea și funcționarea sistemului național de îngrijiri la domiciliu a

persoanelor vârstnice

20. Manual de Nursing pentru elevii Școlilor Postliceale Sanitare vol. I, II și III – Prof.dr.
Marcean Crin

48
21. Comunicare și educație în sănătatea orală – Moraru R. Dumitrache A

22. Compediu îngrijiri paleative la domiciliu pentru echipa multidisciplinară – Dr.Olaroiu M

23. Breviar de semiologie medicală – Mihailescu V

24. Semiologie medicală pentru asistenți medicali – Vasile M, Moldoveanu M

25. Dicționar de Semilogie medicală – Mihăilescu V

26. Psihologie medicală și asistență socială – Dr. Rascanu R

27. Urgențte medico-chirurgicale – Titircă L.

28. O istorie universală a nursingului – Buta M, Buta L

29. Promovarea sănătății și educație pentru sănătate - Școala națională de sănătate publică și
management sanitar

30. Managementul clasei de elevi

31. Instruire asistata de calculator

32. Curs de psihologie

33. Pedagogie

34. Psihologie medicală și asistență medicală socială - Dr. Rascanu Ruxandra

35. Nursing geriatrie – Constantin Bogdan , Stoianovici Șerban

36. Tehnici de îngrijiri medicale atașate nevoilor fundamentale umane - Bucătaru Mihaiela

37. Teorii, concepte, modele de nursing – Beldean Luminițam Mîrza Geta

38. Servivii de îngrijiri la domiciliu – Dr. Vladu Valentin

39. Îngrijirea la domiciliu – Tudoran Ana

40. Geriatrie practică – Bălăceanu Stolnici

41. Educație pentru sănătate și prim ajutor – Moaca Monica Gabriela

49