MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DAVILA”

BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR,
PROF.: MIHAI ANCA

CANDIDAT:
AYOUB MONA-MARIAM

BUCUREȘTI
AUGUST
2019

1
 PARTICULARITĂȚI
DE
ÎNGRIJIRE
A
BOLNAVILOR CU COXARTROZĂ

2
 ARGUMENT

"Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţa, dragostea de viaţă pentru cel care
a încercat să se sinucidă, ochii pentru cel orbit de curând, cunoştinţele şi înţelegerea pentru tânăra
mamă, mâna pentru cel cu mâna amputată de curând şi vocea pentru cel slab de a putea vorbii.”
Sănătatea este un drept fundamental pentru fiinţă umană. Poate fi definită că un triplu
echilibru, reprezentat de un triunghi echilateral în care fiecare latură reprezintă o dimensiune.
În activitatea practică pe care am desfăşurat-o pe durata celor 3 ani de practică am întâlnit
multe cazuri de reumatism cronic degenerativ, în special cazuri de coxartroză.Jumătate din
populaţia adultă din România suferă de diverse boli reumatice. Potrivit specialiştilor reumatologi,
peste 200.000 de persoane tinere din România, suferă de artroză, cele mai multe fiind femei.
Boală debutează între 25 şi 40 de ani, la persoanele active, care din cauza durerilor ajung la
incapacitatea de a merge la serviciu. Apariţia acestei boli nu este de dată recentă, deosebirea
constă în aceea că omul contemporan a cărui durată; medie de viaţă trece peste 70 de ani
întâmpina dificultăţile şi disconfortul articular pe o perioadă mai lungă de timp.
Coxartroză este un reumatism cronic degenerativ la nivelul şoldului (artroză la nivelul
articulaţiei coxofemurale). O întâlnim în general la vârstă de 50-60 de ani, însă şi la tineri
(malformaţii ale articulaţiei coxofemurale), sau la copii după administrarea îndelungată de
anumite medicamente (prednison).Frecvenţa coxartrozei este destul de mare o dată cu înaintarea
în vârstă, Lawrence arată că la subiecţii între 15 şi 24 de ani leziunile radiologice de artroză sunt
prezente la 10% din cazuri în vreme ce aceleaşi leziuni radiologice se întâlnesc la 80% dintre
cazurile ce au trecut de 55 de ani.Rasă, climatul, modul de viaţă nu par să influenţeze frecvenţa
coxartrozei, totuşi de exemplu, coxartroză apare rar în China.Multe din cazurile cu leziunile
radiologice de artroze rămân clinic multe şi Kellgren şi Lawrence arată că numai 25% dintre
minorii cu leziuni radiologice de artroză la şold prezentau semen clinice de suferinţă.
Cauze:
45% sunt necunoscute
55% sunt coxartroze secundare favorizate de malformaţii congenitale ale soldului sau
traumatisme ce duc la fracturi de col femural sau luxaţie coxofemurală.Tulburările de statică ale
bazinului determinate de inegalitatea picioarelor şi scoliozelor lombare au şi ele un rol foarte
important în declanşarea coxartrozei. Cartilajul este afectat datorită unor forţe mecanice
dezordonate asupraarticulaţieisoldului,alternând nutriţia cartilajului, tulburările vasculare din
jurul lor, micro fracturile repetate ciclic în decursul vieţii individului sunt căuşe ce pot favoriza şi
influenţă apariţia coxartrozei.
 CUPRINS

Argument
Capitolul I – Noţiuni despre anatomia şi fiziologia sistemului osos……………………....pag.6
Capitolul II Noţiuni despre boală………………………………………………………….pag.8-23

1. Definiţia coxartrozei
2. Etiologie
3. Simptomatologie
4. Prognostic
5. Complicaţii
6. Tratament
7. Profilaxie

Capitolul III – Îngrijiri specifice acordate de asistenţă medicală pacienţilor cu coxartroză…pag.24

Capitolul IV – Prezentarea cazurilor ………………………………………………….....pag.30-45
Cazul 1
Cazul 2
Cazul 3
Concluzii…………………………………………………………………………………...pag.46
Bibliografie ………………………………………………………………………………..pag.47

ARGUMENT

4
 În ultimii ani, pentru autorităţile medico-sanitare, atât pe plan internaţional, cât şi în întreagă
lume, boală artrozică constituie o preocupare constanţa, insistenţă, datorită infirmităţilor şi
morbidităţii curente destul de ridicate.
Boală artrozică face parte din grupa reumatismelor degenerative, cu evoluţie lentă, care survin
în a două jumătate a vieţii.
Boală este răspândită, atingând în proporţii variabile, persoanele trecute de 40 de ani, în cadrul
procesului general de îmbătrânire a cartilajului, dar numai 5% din cei cu modificări artrozice
prezintă şi modificări clinice.
Această este cea mai frecvenţa suferinţă reumatică, incidenţa ei crescând odată cu vârstă,
maximul fiind între 55-75 de ani.
Aproximativ 10% din populaţia peste 60 ani este afectată de boală artrozică localizată la
nivelul diferitelor articulaţii. Cele mai frecvente leziuni găsindu-se la nivelul membrelor
inferioare, suntem îndreptăţiţi să considerăm că fenomenul de îmbătrânire, care în general se
manifestă mai timpuriu şi mai intens în articulaţiile care trebuie să suporte întreagă greutate a
corpului, sunt interesate cu predilecţie, adăugindu-se şi factorul de uzură (ex: genunchi –
gonartroză, articulaţiile coxofemurale – coxartroză, artroză primei articulaţii metatarso-
falangiene).
De aceea este recomandat repausul mai îndelungat la persoanele ce muncesc aproape continuu
în poziţie ortostatică.
Dar se va acorda atenţie repausului psihic, deoarece emoţiile, surmenajul intelectual pot sta la
baza tulburărilor echilibrului nervos care poate determină apariţia unui proces morfologic lent.
În ţările cu climat umed şi rece, procesele artrozice sunt mai frecvente.
Efectuându-se statistică la noi în ţară s-a constat că boală artrozică interesează mai mult
femeile decât bărbaţii. Rareori cauza bolii se poate identifica şi atunci suferinţă este socotită
secundară, iar când acest lucru nu este posibil, boală este considerată a fi primară sau idiopatică.
Formele secundare se dezvoltă de obicei că urmare a unor malformaţii coxofemurale.
Mijloacele de luptă contra afecţiunii se situează pe planurile:
• profilaxia şi tratarea corectă a tuturor focarelor de infecţie (streptococie în special);
• tratament preventiv de limitare a procesului de uzură (îmbătrânirea fiind inevitabilă);
• depistarea precoce a semnelor bolii prin stimularea apariţiei „medicului familiei”;
• îngrijirea spitalizarea, balneoterapia şi urmărirea periodică a bolnavilor.
Pentru tratarea coxartrozei sunt necesare un număr mare de zile de spitalizare.
Cea mai invalidantă artroza este coxartroză, deoarece ea poate duce la anchiloza totală. În
acest caz are un mare succes ortoplastia de şold.
CAPITOLUL I

5
 NOŢIUNI DESPRE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la număr), legate între ele prin articulaţii,
formează scheletul corpului.
Părţile acestuia diferă în mod considerabil după formă şi rolul fiziologic; raportându-ne la
principalele regiuni ale corpului distingem: - scheletul capului;
- Scheletul trunchiului;
- Scheletul membrelor.
Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu, care adăposteşte encefalul şi viscero craniul
care formează oasele fetei şi conţine segmentele periferice ale unor analizatori şi segmentele
iniţiale respirator şi digestiv.
La alcătuirea neurocraniului iau parte 8 oase:
* patru nepereche – frontal, etmoid, sfenoid şi occipital;
* două pereche – temporale şi parietale.
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste stern la care se adaugă şi
bazinul (pelvisul).
Coloana vertebrală – segment axial al scheletului trunchiului, este alcătuită din 33-34 vertebre.
Vertebrele sunt dispuse matematic una deasupra alteia şi sunt împărţite după regiunile cărora
le aparţin: cervicale (7), toracale (12), lombare (5) şi coccigiene (4 sau 5).
Coastele sunt 12 perechi de arcuiri osoase dintre care, primele 10 perechi din regiunea toracala
a coloanei vertebrale se unesc cu sternul.
Sternul este un os lat situat pe linia mediană, în partea anterioară a toracelui. La partea
superioară a sternului se articulează primele 7 perechi de coaste.
Scheletul membrelor – membrele superioare se leagă de scheletul toracic prin două oase,
omoplatul şi claviculă, care formează centură scapulară.
Membrul superior propriu – zis are trei segmente: braţul, antebraţul şi mâna.
Scheletul braţului este alcătuit din humerus; cel al antebraţului din două oase: radius şi ulnă,
solidarizate între ele printr-o membrană conjunctivă – membrană interosoasă.
Scheletul mâinii este alcătuit din oasele carpiene (8), metacarpiene (5) şi falange.
Membrele inferioare se leagă de coloană vertebrală prin centură pelviană, formată din cele
două oase coxale care se articulează între ele anterior pe linia mediană, la nivelul simfizei
pelviene, iar posterior se articulează cu osul sacru, formând scheletul bazinului (pelvisul).
Scheletul membrului inferior este format din scheletul coapsei, scheletul gambei şi scheletul
Piciorului.

6
 Scheletul coapsei este reprezentat prin femur; în zona articulaţiei genunchiului se află un os
mic – patelă (rotulă).
Scheletul gambei este alcătuit din tibie şi fibulă:

Scheletul picioruluieste format din oasele tarsiene (7), metatarsiene (5) şi falange.

FIG. 1

1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A CENTURII PELVIENE ŞI

A ARTICULAŢIEI COXOFEMURALE
Centură care leagă oasele membrelor inferioare de scheletul trunchiului se numeşte centură
pelviană.
Centură pelviană este formată din două oase numite oase coxale. Posterior, între aceste oase se
găseşte osul sacru şi osul coccis, care împreună cu coxalele formează bazinul
Bazinul reprezintă o formaţiune osoasă ale cărei piese sunt bine articulate între ele.
Osul coxal este format prin sudarea a trei oase diferite:
- ilionul;
- ischionul;
- pubisul.
Aceste oase sunt articulate între ele prin cartilagii până la vârstă de 15-16 ani, când încep să se
osifice şi ele formând un singur os.
Coxalul este un os pereche, aşezat pe partea laterală a femurului, reprezentând o formă
neregulată.
Din alcătuirea lui menţionăm:
- o faţă externă;
- o faţă internă;

7
 - patru muchii (superioară, inferioară, anterioară şi posterioară).
Faţă externă se mai numeşte şi faţă laterală sau faţă fesieră.
Aproape de mijlocul ei se găseşte o cavitate articulară, cu contur aproape circular, care poartă
denumirea de cavitate cotiloidă.
Conturul cavităţii cotiloide prezintă la partea de jos o scobitură, incizură acetabulară.
Cavitatea cotiloidă (acetabulum) priveşte înainte, în afară şi în jos. Ea este limitată de un
rebord ascuţit, sprânceană cotiloidă care prezintă trei scobituri.
Aceste scobituri corespund punctelor de joncţiune ale celor trei piese osoase care constituie
osul coxal: ilionul, pubisul şi ischionul.
Cavitatea cotiloidă prezintă două părţi distincte:
- una centrală de formă patrulateră (deprimată), rugoasă, nearticulată, numită fundul
cavităţii cotiloide şi care se continuă în jos cu scobitură ischio pubiană;
- cealaltă periferică netedă, articulară, are formă de semilună, ale cărei ramuri anterioară
şi posterioară limitează scobitură ischio pubiană.
Faţă internă – corespunde în porţiunea superioară osului ilion, este concavă şi poartă
denumirea de fosă iliacă internă.
Este mărginită la partea inferioară, de creastă, rotunjită, linia arcuata sau nenumită, care se
îndreaptă în sus şi înapoi.
La partea inferioară a liniei arcuate se găseşte o suprafaţă articulară pentru osul sacral, numită
suprafaţă articulară.
Marginea superioară a osului coxal corespunde marginii superioare a osului ilion şi se mai
numeşte creastă iliacă, pe ea inserându-se muşchii abdominali (marele ombilic, micul
ombilic,Transversul).
Marginea anterioară prezintă o proeminență numită spina iliacă anterosuperioară, iar puţin mai
jos, o proeminentă numită spina iliacă posteroinferioară.
Sub spina iliacă posteroinferioară se află o scobitură adâncă care poartă denumirea de marea
incizură ischiatică.
La extremitatea inferioară a acestei incizuri se găseşte spina ischiatică. În partea inferioară a
marginei posterioare se află o tuberozitate ischiatică pentru inserţii musculare.
Marginea inferioară este convexă și prezintă la extremitatea ei anterioară o suprafaţă
articulară, faleta pubiană, care serveşte pentru articularea cu pubisul coxalului opus.
Femurul este cel mai lung os din întregul schelet.
El are un corp şi două extremităţi; cea superioară fiind formată din:
- cap,
- gât;
- trohantere.
Capul femural are formă aproape sferică şi este orientat în sus şi medial, se articulează cu
cavitatea cotiloidă.
Gâtul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm şi este orientat medial de jos în sus.
Trohanterele sunt două proeminente aşezate la locul de unire a gâtului cu corpul.

8
 La marginea exterioară superioară a gâtului există o proeminentă mare cu contur patrulater,
care reprezintă trohanterul mare.
Pe partea dorsală a liniei dintre gât şi corp se găseşte o proeminentă mai mică – trohanterul
mic.
De trohanterul mare porneşte spre trohanterul mic creastă intertrohanterică.
Corpul femurului formă de prismă triunghiulară şi prezintă o curbă cu concavitatea îndreptată
spre posterior.
Cele trei fete sunt convexe şi netede.
Dintre muchi numai cea posterioara prezintă caractere particulare şi portă denumirea de linia
aspră.
În partea mijlocie, linia aspră se prezintă că o creastă groasă şi rugoasă; la extremitatea
superioară este trifurcată, iar la extremitatea inferioară este bifurcată.
Extremitatea inferioară este alcătuită din două mase voluminoase ovoide numite condili: un
condil intern şi un condil extern.
Pe faţă anterioară condilii se unesc şi formează o suprafaţă articulară în formă de scripete,
trohleea femurală care se articulează cu rotulă, iar pe faţă posterioară, ei sunt despărţiţi printr-o
mare scobitură, incizură intercondiliană.
Suprafața condililor serveşte pentru articularea cu oasele gambei.
Articulaţia şoldului sau coxofemurală face legătură între scheletul membrului inferior şi
centură pelviană.
Este o articulaţie pluriaxiala care se realizează între cavitatea cotiloidă (acetabulum) a osului
coxal şi capul femurului.
Cavitatea cotiloidă este mărită printr-un burete articular care, în dreptul incizurii acetabulare,
formează ligamentul transversal al acetabulei. Între acest ligament şi baza inciziunii acetubulare
rămâne orificiul ischio pubian, prin care pătrund în articulaţii, nervi şi vase de sânge.
Suprafeţele articulare sunt sferice şi sunt acoperite cu cartilaje articulare.
Articulaţia prezintă o alcătuire caracteristică, având o capsulă articulară şi ligamente
puternice.
Capsulă articulară este foarte puternică şi are formă unui manşon, care se fixează în sus pe
marginea cavităţii cotiloide şi marginea externă a buretelui articular, iar în jos, pe gâtul femurului
şi pe creastă intertrohanterică.

9
 FIG. 2
Capsula articulară este întărită de următoarele ligamente:
o ligamentul iliofemural se află pe partea inferioară a capsulei articulare: El are
formă
o triunghiulară şi este fixat prin vârful său pe extremitatea inferioară a spinei iliace
antero-inferioare, iar cu baza sa pe linia interotrohanterică, formând două fascicule
de fibre;
o ligamentul pubofemural este aşezat tot pe partea anterioară a articulaţiei. De formă
triunghiulară, el se fixează, prin bara să, pe eminenţa prectinată şi pe pubis, iar
prin vârful său, puţin înaintea trohanterului mic. Fibrele acestui ligament se
alipesc de capsula articulară;
o ligamentul ischio femural este aşezat pe partea posterioară a capsulei articulare. El
se fixează cu o extremitate pe osul ischion, iar cu cealaltă extremitate la baza
trohanterului mare. Fibrele acestui ligament se alătură capsulei articulare, întărind-
o;
o ligamentul rotund sau ligamentul capului femural este un ligament interarticular.
El se prezintă ca o bandă fibroasă cu formă triunghiulară, vârful este fixat în
gropiţa capului femural, iar bază se fixează pe marginile inciziunii acetabulare şi
pe ligamentul transversal al acetabulei. Acest ligament prezintă o mare varietate
de la individ la individ şi în unele cazuri lipseşte.
o Articulaţia coxofemurală permite mişcări de flexie, extensie, abducţie şi rotaţie.

10
 FIG. 3
Musculatura soldului – descripţia anatomică a muşchilor ce vin în raport cu articulaţia
coxofemurală şi care acţionează asupra ei.
Faţă anterioară a articulaţiei coxofemurale este în raport cu muşchiul psoas iliac (iliopsoas)
care este alcătuit în partea superioară din două porţiuni:
-muşchiul psoas inserat pe faţă laterală a ultimei vertebre toracale şi a primelor patru
vertebre lombare;
-muşchiul iliac inserat în fosă iliacă pe care o căptuşeşte.
Acţiune – acţiunea principală o are asupra articulaţiei coxofemurale.
Este cel mai important flexor a coapsei pe bazin, mai ales după ce coapsă depăşeşte
amplitudinea de fixare de 90°.
Inervaţie – iliopsoasul primeşte mai multe ramuri scurte din plexul lombar şi câteva ramuri
din nervul femural L2, L3, L4.
Muşchiul drept anterior are inserţia superioară prin tendonul direct la nivelul spinei iliace
antero-inferioare, iar prin tendonul reflectat pe sprânceană cotiloidă în partea supero-internă.
Distal, formează tendonul cvadricepsului împreună cu vasul intern, vasul extern şi crurarul.
Acţiune – flexor al coapsei pe bazin.
Inervaţie – ramură cvadricepsului din nervul crural.
Muşchiul croitor. Inserţia superioară este la nivelul spinei iliace anteroposterioară.
Acţiune – flexor al gambei pe coapsă şi flexor abductor şi rotator în înafara al coapsei pe
bazin.
Inervaţie – inervat de ramuri ale nervului femural.
Faţă superioară a articulaţiei coxofemurale este în raport cu muşchiul fesier mic. Este se însera
sus pe capul osos al fosei iliace externe.
Acţiune – micul fesier este abductor al coapsei.
Contracţia izolată a fascicolului anterior produce rotaţia internă a coapsei.
Contracţia fascicolului posterior determina rotaţia externă a coapsei.
Inervaţie – ramură fesierului inferior.

11
 Muşchiul fesier mijlociu se însera pe porţiunea fosei iliace externe cuprinsă între cele două
linii semicirculare.
Acţiune – el este un puternic abductor şi rotator înăuntru.
Datorită dispoziţiei lui că un echei, înfundă capul femurului în cavitate a cotiloidă devenind
stabilizator lateral al şoldului.

FIG. 4
Faţa posterioară a articulaţiei coxofemurale este acoperită de muşchi rotatori externi.
Muşchiul piramidal este un muşchi alungit, de formă triunghiulară, cu baza în bazin, iar vârful
la marele trohanter. El se înscrie în interiorul bazinului.
Acţiune – roteşte coapsă în afară, dacă coapsa este flectată este un abductor al acesteia.
Inervaţie – nervul piramidal din plexul sacrat.
Gemenii pelvieni sunt muşchi subţiri de formă patrulateră care însoţesc porţiunea extra
pelviană a obturatorului intern.
După situaţia lor, unul este superior iar altul inferior.
Gemenul superior este numit şi spiral, fiindcă se înseră pe spina sciatică, iar cel inferior numit
tuberul, deoarece se inseră pe tuberozitatea ischionului.
Acţiune – sunt rotatori în faţă.
Inervaţie – ramuri din plexul sacrat.
Muşchiul obturator intern se inseră pe faţa internă a membranei obturatoare şi pe periferia
osoasă a găurii obturatoare, trece pe sub colul femural spre faţa posterioară a articulaţiei şi se
termină printr-un tendon în fundul cavităţii marelui trohanter.
Acţiune – este un puternic rotator în afară al coapsei.
Inervaţie – e inervat de nervul obturator intern.

12
 Muşchiul obturator extern se inseră pe faţa externă a cadrului osos al găurii obturatoare, trece
pe sub colul femural spre faţa posterioară a articulaţiei şi se termină printr-un tendon în fundul
cavităţii marelui trohanter.
Acţiune – este un rotator în afară şi principalul stabilizator inferior al şoldului.
Muşchiul pătratul crural pleacă de la tuberozitatea ischiatică şi se inseră în afară pe creasta
intertrohanterică.
Acţiune – un puternic rotator în afară al coapsei.
Inervaţie – este inervat de o ramură din plexul sacrat.
Aceşti muşchi sunt acoperiţi de muşchiul mare fesier care se inseră pe câmpul fosei iliace
externe şi pe porţiunea respectivă a crestei iliace.
Faţa inferioară a articulaţiei coxofemurale este în raport cu muşchiul pectineu care se inseră în
sus pe creasta pectinală şi pe ligamentul lui Cooper.
Acţiune – este aductor al coapsei, flexor şi rotator în afară.
Inervaţie – este inervat de ramuri din nervul crural.
Dedesubtul acestui muşchi se etajează micul aductor, aductorul mijlociu şi aductorul mare.
Inserţiile lor sunt pe ramura ischipubiană.
Acţiune – sunt aductorii coapsei şi foarte slabi rotatori în afară.
Inervaţie – toţi aductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar).
Faţa externă a şoldului este acoperită de bandeleta lui Maissiat care acoperă fesierul mijlociu
şi marele trohanter şi coboară pe faţa externă a coapsei spre gambă.
Acţiune – este aductor şi flexor al coapsei.
Prin presiunea exercitată asupra trohanterului împinge capul femural în articulaţie, devenind
stabilizator extern al şoldului.
Inervaţie – primeşte ramuri din glutenul superior.

FIG.5

13
 ¶
CAPITOLUL II
DEFINIŢIA COXARTROZEI

Artroza coxofemurală (coxartroza) este o afecţiune cronică a deltoidului şi constituie

aproximativ 90% din afecţiunile şoldului.
Aspectul său poate fi de gravitate variabilă, după etiologia şi vârsta la care se instalează
modificările patologice.
Coxartroza, din punct de vedere morfologic, se caracterizează prin alterări degenerative ale
cartilajului articular, asociate cu leziuni proliferative ale ţesutului osos subiacent.
În studiul al cunoştinţelor noastre, putem admite că coxartroza este o remaniere articulară de o
individualitate definită, caracterizată printr-un dezechilibru morfologic dependent de un
dezechilibru funcţional.
Cauza modificărilor caracteristice o constituie supraîncărcarea relativă a cartilajului articular.
La acest element mecanic dominant pot fi adăugaţi şi factorii secundari dintre care:
-congenitali – ce ţin de anomalii de arhitectură a şoldului;
-dobândiţi – prin afecţiuni de ordin traumatic, tulburări de creştere, factori
inflamatori;
Coxartroza este privită astăzi, nu ca o boală degenerativă şi ca o transformare a osului, sau
mai bine zis, ca o adaptare a acestuia la condiţiile mecanice anormale, încât uneori dacă se
suprimă aceste condiţii defavorabile, se constată revenirea osului la o stare normală.

FIG. 6

3. ETIOLOGIE
Coxartrozele se observă mai ales la subiecţii de peste 40 de ani, iar frecvenţa lor creşte odată
cu vârsta. Ele ating în egală măsură ambele sexe.
O analiză a cauzelor care produc apariţia ei permite distingerea a două grupe de coxartroze:
-coxartroze secundare;
-coxartroze primare (idiopatice).

14
 Coxartrozele secundare se dezvoltă, de regulă, pe o malformaţie coxofemurală.

Nu rareori sunt coxartrozele unei leziuni, unor coxite, unor transformări patogenice ale oaselor
bazinului, leziunilor osteonecroze aseptice ale capului femural observate în maladia de cheson a
unor osteocondrite disecate ale şoldului.
Rolul tulburărilor staticii bazinului au fost frecvent invocate în determinismul coxartrozelor.
Apariţia acestor coxartroze poate fi declanşată de:
A. Malformaţiile coxofemurale
Sunt de regulă malformaţii subluxate a şoldului; mai rar ele sunt o porutzie acetabulară, o
coxă plană, o coxă vario consecutivă unei alunecări epifizare sau unei displazii coxofemurale.
Malformaţia subluxată a şoldului este o formă minore a luxaţiei congenitale a şoldului, între
ele existând multiple forme intermediare.
Malformaţia subluxată congenitală este frecvent bilaterală, în acest caz coxartroza are tendinţa
de bilaterizare rapidă, spre deosebire cazurile unilaterale când coxartroza, în general, rămâne
unilaterală.
Porutzia acetabulară idiopatică ocupă locul doi în cadrul malformaţiilor coxofemurale care se
pot complica cu coxartroza. Celelalte malformaţii, mai rare, incriminate în etiologia coxartrozei
sunt:
-coxa plană, coxa vară, displazia femuro-capitală din sindromul Morquio sau displazia epifizară
multiplă.
B. Traumatismele
Fracturile colului femural, luxaţia traumatică a şoldului, marile contuzii ale şoldului, fracturile
cervicale complete.
C. Coxartroza din maladia de cheson
Numită şi coxartroza tubistilor se manifestă frecvent ca o artroză bilaterală în diferite stadii de
remaniere a leziunilor de osteonecroză.
D. Coxitele infecţioase subacute şi cronice
Prin leziunile cartilaginoase şi osteocartilaginoase pot genera coxartroze.
E. Osteocondrita disecantă a şoldului
Caracterizată prin leziuni de osteo - necroza subcutanată.
Coxartrozele primitive – debutează în general în jurul vârstei de 60 ani, frecvent este
bilaterală, se asociază cu artroza altor articulaţii.
Aceste coxartroze sunt cauzate de factori generali puţin cunoscuţi care alterează metabolismul
cartilajului articular prin uzura precoce a articulaţiilor supuse la maximum de efort (şold,
genunchi, articulaţii vertebrale)

4. SIMPTOMATOLOGIE
Semnele clinice ale coxartrozei sunt:
-dureri la mers;

15
 -limitarea mişcărilor şoldului;
-atitudinea vicioasă a coapsei;
Durerile la mers – simptomul principal care apare după parcurgerea unei distanţe variabile şi
care obligă bolnavul să se oprească pentru câteva minute, după care reluarea mersului este mai
mult sau mai puţin uşurată. Durerea dispare la repaus.
Din cauza durerii, mersul este şchiopătat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau coborârea
scărilor sunt deosebit de dificile. La scularea din pat sau după o perioadă mai îndelungată de stat
pe scaun, primii paşi sunt foarte dureroşi, iar după ce s-a făcut „încălzirea” articulaţiei, durerile
scad sau încetează total, pentru a reapare după o perioadă de mers variabilă de la un bolnav la
altul.
Locaţia durerii variază: uneori ea este situată la rădăcina coapsei, pe faţa anterioară şi poate să
se întindă până la genunchi, alteori durerea se găseşte pe faţa internă coapsei, în regiunea
muşchilor aductori.
Mult mai rar, durerea poate să situeze în regiunea fesieră şi pe faţa posterioară a coapsei. În
unele cazuri durerea se găseşte numai la genunchi, ceea ce determină greşeli de diagnostic.
Atitudinea vicioasă – apare târziu în evoluţia coxartrozei şi este datorată contractării
musculare care produce o agravare a semnelor funcţionale.
Atitudinea vicioasă a şoldului este în flexie, aducţie şi rotaţie externă.
Această situaţie poate fi marcată prin atitudini compensatorii ale bazinului şi ale coloanei
vertebrale. Astfel, flexia coapsei este compensată printr-o hiper lordoză lombară, ia r rotaţia
externă printr-o rotaţia cu antepulsia bazinului pe partea bolnavă. Numai după ce se corectează
aceste atitudini de compensare se pot aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a şoldului
bolnav.
Limitarea mişcărilor - se manifestă prin lenea accentuată pe care o resimte bolnavul care vrea
să îşi încrucişeze genunchii sau prin imposibilitatea de a se încălţa pe partea bolnavă; bolnavul se
încalţă pe la spate prin flexarea genunchiului.
Limitarea mişcărilor pasive este constantă în coxartroză şi poate să fie apreciată prin
măsurarea unghiurilor. Flexia coapsei poate să fie limitată până la 90º sau chiar mai puţin,
abducţia este considerabil limitată şi destul de precoce în raport cu flexia. De asemenea, rotaţia
internă şi mai puţin cea externă, sunt limitate în comparaţie cu acelea ale şoldului sănătos.
Evoluţia în timp a coxartrozei aduce cu sine în mod constant hipertrofia musculaturii coapsei şi a
fesei.

5. PROGNOSTIC
Prognosticul suferinţei este total imprevizibil, în absenţa vreunui tratament.
Terapia poate întârzia progresia bolii şi are valoare profilactică pentru protejarea articulaţiilor
ce de obicei sunt expuse unui efort suplimentar.
În urma aplicării tratamentului chirurgical, de protejare a articulaţiei coxofemurale se reduce
considerabil durata de convalescenţă, bolnavul este mobilizat precoce şi printr-o bună reeducare
funcţională se permite mersul rapid spre însănătoşire

16
 FIG. 7

FIG. 8

6. COMPLICAŢII
Evoluţia postoperatorie a bolnavului cu proteză totală de şold este în general bună, cu excepţia
apariţiei complicaţiilor precoce şi tardive.
Complicaţii precoce:
-feblita – pentru a preveni apariţia ei vom administra anticoagulante (heparina)
prin injecţie subcutanată;
-hematomul local – se datorează drenajului prost sau aspiraţiei înfundate, se va
aplica punga cu gheaţă sau soluţie de rivanol şi curăţirea aspiraţiei.
Complicaţii tardive:
-infecţia locală – cea mai periculoasă deoarece osul are o mare capacitate de
infecţie, datorită sterilităţii instrumentelor sau manevrelor, se administra
antibiotice atât înaintea operaţiei (profilactic) cât şi postoperator;
-supuraţia – cea mai de temut;
-decimentarea – prin osteoliză în jurul protezei de cimentate;

17
 -necroza osoasă chimică – la contactul cu cimentul.

7. TRATAMENTUL MEDICAL

Tratamentul este dificil datorită factorilor etiologici numeroşi care intră în componenţa
artrozelor.
A. Tratamentul simptomatic şi medical urmăresc în principal îndepărtarea durerii şi
creşterea mobilităţii în articulaţia coxofemurală, iar cel patogenic de împiedicare a progresiei
bolii.
Toate focarele infecţioase trebuie tratate radical, deoarece s-a observat în practica medicală că
majoritatea cazurilor prin eradicarea focarelor de infecţie, eficienţa tratamentului coxartrozei a
fost superioară.
Dintre medicamentele utilizate în terapia care vizează îndepărtarea durerii, remiterea
inflamaţiei exsudative şi refacerea cartilajului sunt mai des folosite:
-antiinflamatoare nesteroidiene – pe cale generală sau tipic locală de tipul:
- Fenilbutazonă (are mare agresivitate digestivă);
- Acid acetil salicilic (iritant al mucoasei gastrice);
- Indometacin (în cure de scurtă durată);
- Reumazol (are acţiune antialgică şi antiinflamatorie, poate fi administrat
timp îndelungat).

FIG. 9
-tratament cu iod – se consideră că acţionează în procesele metabolice, stimulând
schimburile tisulare, are şi acţiune vasodilatatoare. Administrarea preparatelor
iodate se face per os sau parenteral cu: Iodazin, Peptoid, Iodură de potasiu.
Accidentele iodoterapiei – gustul de iod în gură, guturai, acnee, tulburări gastrice.
-Medicaţia corticoidă – se administrează local intraarticular cu substanţe
cortizonice şi extracte de cartilaj.
Injectarea intraarticulară sau periarticulară este indicată mai ales în perioadele de
inflamaţie locală cu lichid sinovial abundent.Se folosesc injecţii locale
intraarticulare cu hidrocortizon deoarece ameliorează durerile şi ameliorează
imobilitatea articulaţiei.

18
 Unele dintre substanţele steroidiene sunt încorporate în unguente pentru aplicare
locală.
În scopul refacerii cartilajului se administrează Extract de cartilaj sau Acetil
glucozamină în injecţii intramusculare. Deoarece în componenţa patogenică a
coxartrozei intră şi tulburările de irigaţie, se folosesc medicamentele care au rol în
combaterea contracturii musculare şi ameliorarea circulaţiei locale.
Se foloseşte Novocaina în soluţie pe cale intradermică sau infiltraţii. Se mai administrează
tratament cu vitaminele C, B1, B2.
B. Tratamentul balneofizioterapeutic – exerciţiile fizice ameliorează mobilitatea articulară
şi previn atrofia prin inactivitate a musculaturii periarticulare.
Procedurile fizice includ folosirea căldurii sub formă de băi calde, împachetări cu parafină,
duşuri cu aer cald, având acţiune antialgică şi antidecongestivă însemnată.
Alte procedee fizioterapeutice care au efect sedativ asupra durerii sunt:
* Roentgen – terapia – rezultatele terapeutice apar la 2-3 săptămâni după aplicarea
tratamentului;
* Diatermia – curenţi de înaltă frecvenţă care acţionează asupra ţesuturilor profunde prin
căldura pe care o produc;
* Raze infraroşii – care produc căldură acţionând asupra ţesutului conjunctiv şi
metabolismului general;
* Ultrasunetele.
Uneori căldura umedă este preferată celei uscate de către unii bolnavi. În cazul în care căldura
agravează durerea se pot recomanda aplicaţii de pungă cu gheaţă.
Coxartrozele beneficiază şi de tratamentul balnear băile acţionând prin factorul termic, clinic
si mecanic.

FIG.10
Sunt folosite mai frecvent ape clorosodice (Amară, Lacul Sărat, Techirghiol), clorosodice
iodurate şi sulfuroase (Govora, Călimăneşti, Olăneşti), sulfuroase (Herculane, Pucioasa).
C. Tratament chirurgical – se face în cazuri foarte grave de coxartroză, când orice alt
tratament este ineficient, iar coxartroza este foarte avansată, diminuând complet mobilitatea
membrului inferior.
Dintre tehnicile mai des folosite întâlnim:

19
 * tehnica osteotomiei pelviene – este o tehnică operatorie de tratare a luxaţiei de şold, care
va genera o coxartroză şi constă în secţionarea osului iliac în dreptul liniei nenumite şi realizarea
unui acoperiş mai intens pentru capul femural luxat sau subluxat. Cea mai des folosită în clinică
este osteostomia de bazin tip CHIARI, prin ea realizându-se mărirea suprafeţei tavanului
acetabular;
* tehnica artroplastiei şoldului – este indicată în coxartrozele posttraumatice dureroase, în
redorile sau anchilozele unilaterale. În stabilirea indicaţiilor chirurgicale, medicul va avea în
vedere: vârsta, profesia bolnavului, capacitatea funcţională a grupelor articulare şi posibilitatea de
realizare a recuperării funcţionale;
* tehnica artroplastiei cu endoproteză totală – există o mulţime de endoproteze totale de
şold care se aleg în funcţie de condiţiile caracteristice ale momentului operator respectiv; constă
în schimbarea capului femural cu o proteză cimentată şi formarea unui nou acetabul prin
cimentare.
Pentru a nu apare probleme în timpul operaţiei cât şi postoperator, asistenta medicală ia o serie
de măsuri cu scopul de a asigura bolnavul în vederea suportării intervenţiei chirurgicale,
prevenirea accidentelor şi complicaţiilor.

8. PROFILAXIA – EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Se va acorda o atenţie repausului psihic, deoarece emoţiile, surmenajul intelectual pot sta la
baza tulburărilor echilibrului nervos, poate determină apariţia unui proces morfologic lent.
Condiţiile climatice pot influenţa în mod favorabil (căldura) sau defavorabil (umiditatea şi
frigul) procesul artrozic.
În privinţa alimentaţiei trebuie avut în vedere faptul că coxartroza neasociată cu alte boli nu
necesită regimuri speciale, dar se vor evita glucidele şi regimul hipercaloric pentru evitarea
obezităţii.
Pacienţilor care practică meserii ce necesită statul în picioare şi solicită în mod nefiziologic
articulaţia coxofemurală, li se sugerează schimbarea locului de muncă.

20
 CAPITOLUL III: ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ
PACIENŢILOR CU COXARTROZĂ

Elemente generale şi îngrijiri de nursing

Filozofia modernă a procesului de nursing se bazează pe îngrijirea individuală a pacientului, pe
baza unui plan sistematic pentru a asigura îngrijirea specifică menită să răspundă cerinţelor
fiecărui pacient.
Modelul de îngrijire pentru nursing
Înainte de a implementa orice strategie de nursing pentru îngrijirea pacientului este necesar să
stabilim ce îi trebuie persoanei din punct de vedere al nursingului, în ce mod se poate răspunde
optim nevoilor sale.
Modelul medical de îngrijire caută informaţii despre semne, simptome şi rezultate ale
investigaţiilor referitoare la o boală, încearcă a pune diagnosticul instituind în final un tratament
corespunzător stării respective. Aceasta este o abordare din perspectivă a bolii.
Modelul de nursing ţine seama de condiţiile medicale, dar se concentrează asupra funcţionării în
ansamblu a individului.
Îngrijirile bolnavului imobilizat la pat
Bolnavul cu coxartroză îşi pune întreaga nădejde în asistenta medicală care are sarcina de a-l
îngriji.
De aceea acest bolnav necesită o preocupare deosebită.
Crearea condiţiilor optime de confort:
* asigurarea uni pat special corespunzător afecţiunii;
* nu va fi aşezat sub fereastră sau prea aproape de uşă, întrucât ar fi foarte dificilă protejarea
bolnavului contra curenţilor de aer;
* bolnavul va fi amplasat în camere mici, liniştite;
* în caz de: polakiurie sau perturbarea funcţiilor sfincteriene este recomandabil ca urinarul să fie
aşezat în aşa fel că bolnavul să-l poată lua;
* în funcţie de diagnostic şi de cauza imobilizării se vor asigura utilaje auxiliare (agăţătoare de
metal), de care bolnavul se poate prinde cu mâinile şi care să-i permită să execute anumite
mişcări singur.
Igiena generală şi corporală:
* aerisirea salonului;
* schimbarea lenjeriei de pat şi de corp;
* toaleta frecventă – băi parţiale la pat;
* igiena gurii (este necesară o grijă deosebită pentru bolnavii care au proteze; curăţirea acesteia
după fiecare masă);
* igiena mâinilor la fiecare masă;
* igiena părului – săptămânal;
* se va acorda atenţie toaletei perineale respectându-se pudoarea fiecărui bolnav.

21
Alimentaţia bolnavului:
- Alimentaţia trebuie făcută la pat, asigurându-i o poziţie cât mai confortabilă;
- Asistenta va respecta cu stricteţe orarul meselor, servirea caldă a alimentelor.
Supravegherea stării generale, executarea examinărilor şi tratamentelor:
* se urmăreşte şi se notează zilnic funcţiile vitale şi vegetative (puls, respiraţie, TA, temperatură,
diureză, scaun, tegumente, mucoasă);
* examinările paraclinice, tratamentele vor fi executate la pat sau dacă nu este posibil, bolnavul
va fi transportat cu patul la serviciul respectiv.
Prevenirea escarelor
* asistenta va verifica sistematic zonele expuse la escare, va acorda mare importanţă schimbării
de poziţie;
* se va asigura zilnic masaj cu durata de cel puţin 10 minute cu alcool urmat de pudraj cu tala;
* bolnavului i se va oferi timp şi în mod regulat urinarul şi plosca.

Prevenirea altor complicaţii:

* trombozele care apar datorită încetinirii circuitului sangvin se previn prin masajul uşor al
membrelor şi mobilizarea pasivă şi activă a degetelor de la picioare, eventual a gambelor şi
antebraţelor;
* atrofia muşchilor şi scăderea tonusului vor fi prevenite prin frecţionări cu alcool diluat pe toată
suprafaţa corpului şi prin masaj;
* deformări articulare, poziţiile vicioase ale membrelor şi coloanei vertebrale pot fi prevenite prin
asigurarea poziţiei corecte în pat.
Îngrijiri preoperatorii:
Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de prevenire a
infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie.
A. Pregătirea fizică şi psihică:
Ajunşi în secţie, pacienţilor trebuie să li se asigure confort psihic şi fizic. Aceştia sunt agitaţi,
speriaţi şi inhibaţi. Asistenta medicală are obligaţia ca prin comportamentul şi atitudinea ei să
înlăture starea de anxietate ajutându-l pe bolnav să-şi exprime gândurile, să-i insufle încredere în
echipa operatorie, să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului în sala de operaţie;
îl va asigura că va fi însoţit şi ajutat.
Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi
promptitudine la solicitările pacientului.
B. Pregătirea generală:
1. Bilanţ clinic general: asistenta medicală urmăreşte:
A. Aspectul general al bolnavului, înălţimea, greutatea, aspectul pielii, ţinuta, faciesul, starea
psihică;
B. Necesităţile pacientului şi manifestările de dependenţă;
C. Culegerea de date – principala sursă este pacientul.

22
 2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului:
A. Familiale – dacă în familie au fost bolnavi cu neoplasme, diabet, HTA, TBC, cardiopatie;
B. Chirurgicale – dacă a suferit intervenţii, dacă a avut evoluţie bună, dacă au fost complicaţii
C. Patologice – dacă au fost afecţiuni pulmonare, dacă este fumător, dacă are afecţiuni
Cardiace, epilepsie, diabet, etilism.
3. Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative:
- Se va urmări, măsura şi nota: TA, pulsul, respiraţia, temperatura, scaunul, diureza.
Pregătirea pentru operaţie:
În seara zilei precedente:
A. Pregătirea pielii:
- Baie generală, parţială sau duş;
- Toaletă buco dentară;
- Ras în funcţie de zonă.
B.Pregătirea tubului digestiv:
- Alimentaţie lejeră: băuturi dulci sau alcaline;
- Clismă evacuatoare (nu se dau purgative).
În ziua intervenţiei pacientul nu mai bea.
În salon:
* se efectuează o clismă cu 4 ore înainte;
* se îndepărtează bijuteriile, proteza dentară;
* se pregătesc documentele: foaia de observaţie, analize, radiografii.
Transportul:
* se va face însoţite de asistenţă medicală care are obligaţia de a preda pacientul împreună cu
documentele, asistentei de anestezie;
* se va face cu brancard, pat rulant, cărucior, în mod confortabil, acoperit.
În sala de preanestezie se verifică:
* regiunea rasă;
* starea de curăţenie;
* dacă s-a îndepărtat proteza dentară;
* se aplică sonda urinară;
* monitorizarea funcţiilor vitale;
* obţinerea unui abord venos;
* badijonarea cu tinctură de iod;
* aplicarea câmpurilor sterile.

Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile acordate pacienţilor operaţi

23
Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenţiei
chirurgicale.
I. Reîntoarcerea în cameră, însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie, care va
urmări respiraţia şi modul în care este transportat şi aşezat în pat.
Transportul pacientului operat
* este indicat a se face cu patul rulant;
* pacientul va fi acoperit, pentru a fi ferit de curenţii de aer,
* patul va fi manevrat cu atenţie;
* poziţia este decubit dorsal cu capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente;
* asistenta medicală va urmări: aspectul feţei, respiraţia, pulsul, perfuzia.
Instalarea operatului:
* se va face într-o cameră curată, bine aerisită, liniştită, având temperatura de 18-20ºC, prevăzută
cu instalaţie de oxigen;
* patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă.
Poziţia pacientului în pat:
* transferul de pe patul rulant pe pat se va face de trei persoane;
* este aşezat în decubit dorsal cu capul într-o parte, până îşi recapătă cunoştinţa.
ÎI. Supravegherea operatului este sarcina fundamentală a asistenţei medicale. Supravegherea este
permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii.
1. Elemente de supravegheat
Supravegherea operatului se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor
complementare.
A. Date clinice:
Aspectul general pa pacientului:
*coloraţia pielii sesizând paloarea şi cianoza;
*coloraţia unghiilor:
*starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor sau picioarelor;
*starea mucoaselor – indică starea de hidratare;
*starea de calm şi agitaţie;
*diferiţi parametri fiziologici.
*Ta se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele 2 ore după operaţie, din 15 în 15 minute,
din 30 în 30 de minute în următoarele 6 ore şi din oră în oră pentru următoarele 16 ore, notând
datele în foaia de observaţie;
*pulsul se măsoară 10-15 minute, urmărind frecvenţa, ritmicitatea, amplitudinea;
*respiraţia – se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea;
*temperatura se măsoară dimineaţa şi seară şi se notează;
*pierderile lichidiene sau sangvine;

24
*urina – se reia în următoarele 2-3 zile şi este precedată de eliminare de gaze;
*transpiraţia – se notează dacă apare;
*vomismentele - se va nota cantitatea, aspectul, caracterul;
*pierderi prin drenaj – se notează aspectul şi cantitatea.
B. Examenele complementare
*radiografia pulmonară, în cazul apariţiei unor complicaţii pulmonare postoperatorii,
*teste de coagulare ce permit depistarea complicaţiilor ca tromboză venoasă;
*examenul de urină, ce relevă concentraţia în uree şi electroliţii din urină;
*examenul chimic aş lichidului de drenaj.
2. Foaia de temperature
Se va nota:
*temperatura dimineaţa şi seară;
*pulsul;
*TA, diureza, scaunul;
*ziua operaţiei;
*medicamentele administrate;
*îngrijiri pre şi postoperatorii (sondaj vezical, clismă).
III.Îngrijiri acordate pacienţilor operaţi
În momentul trezirii şi până la aceasta, asistenta medicală va supraveghea permanent operatul:
*vărsăturile – bolnavul este aşezat cu capul într-o parte, fără pernă, pentru evitarea trecerii în
căile aeriene;
*agitaţia – la trezire în stare de semiinconştienţă, operatul tinde să tragă de pansament, de dren,
de sondă;
*imprudenţe posibile - să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă.
Imediat după trezire – asistenta va menţine pacientul în decubit dorsal primele ore, apoi
decubit lateral drept.
*va asigura confort;
*toaleta zilnică este completă cu pieptănatul părului şi toaleta cavităţii bucale;
*urinarul va fi pus cu blândeţe;
*va încuraja pacientul să facă exerciţii active.
Primele zile postoperatorii – sunt cele mai dificile pentru pacient şi sunt foarte numeroase.
A. Lupta contra durerii
Durerile sunt intense în primele 24 h cu punct maxim noaptea, apoi se atenuează treptat şi
dispar în 36-48 ore.
Pentru combaterea durerii se va folosi un complex de măsuri ţinând cont de factorii etiologici
ce au provocat durerea.

25
 Se va recurge la: liniştirea bolnavului, la aşezarea lui în poziţii cât mai comode de menajare a
părţii dureroase şi la tratamentul medicamentos calmant.
B.Aspectul general
Culoarea tegumentelor, mucoaselor, culoarea feţei, întreţinerea în perfectă stare a curăţeniei
pielii prin toaletă parţială ferindu-se regiunile pansate.
Prevenirea escarelor – lenjeria de pat şi de corp, permanent curată, menţinerea curată şi uscată
a pielii, schimbarea poziţiei la 2 ore, masajul regiunii expuse escarelor, folosirea bureților.
C. Temperatura
Se măsoară de cel puţin 2 ori pe zi, în primele zile apar deseori stări de subfebrilitate.
Persistenţa febrei sau ridicarea ei treptat pun semne de întrebare asupra evoluţiei.
D.Lupta împotriva complicaţiilor pulmonare
Se face dezinfecţie nazofaringiană, evitarea frigului în special noaptea, exerciţii respiratorii de
2 ori pe zi.
E.Lupta contra distensiei digestive
Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea
tranzitului intestinal (în mod normal tranzitul se restabileşte a doua zi).
Până la reluarea tranzitului intestinal se practică tubul de gaze, clisme evacuatoare mici şi
repetate, purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale.
F.Lupta contra stazei venoase
Accidentele trombozei venoase rămân complicaţia majoră. Lupta contra stazei venoase se va
efectua prin mişcări active şi contracţii musculare ale membrelor inferioare, prin flexia şi
extensia genunchilor.
Sculatul din pat precoce prezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicaţiilor
venoase.
Operatul se va ridica în şezut a doua zi dimineaţa. Această manevră este benefică, favorizând
amplitudinea respiratorie, ventilaţia pulmonară, tusea şi expectoraţia, accelerează reluarea
tranzitului intestinal şi influenţează în mod pozitiv psihicul bolnavului.
G.Rehidratarea şi alimentaţia bolnavului
Din cauza pierderii de lichide din timpul intervenţiei şi a restricţiei de alimente, bolnavul
prezintă o intensă senzaţie de sete.
Va primi pentru restabilirea echilibrului hidric, lichide suficiente pe cale parenterală, dacă nu
varsă, va primi pe cale bucală cantităţi mici şi repetate.
Alimentaţia bolnavului va începe cu lichide, se continuă cu supe, iar în următoarele zile se
continuă normal (dacă evoluţia bolnavului este bună)

26
 CAPITOLUL IV:
PREZENTAREA CAZURILOR

CAZUL I
Doamna I.M, învârstă de 65 ani, este pensionară. Are două fiice care sunt căsătorite şi nu locuiesc
împreună. Se prezintă la camera de Gardă a Spitalului Clinic de Urgenţă Floresca deoarece acuză
durei la nivelul şoldului stâng, impotenţă funcţională şi limitarea mişcărilor. Din cauza durerilor
mersul este şchiopătat, durerea fiind un simptom principal în stabilirea diagnosticului. Din interviul
cu pacienta şi cu membrii familiei rezultă că suferinţa a început în urmă cu 4 ani, urmând un
tratament antiinflamator şi fizioterapie complexă. Rezultatele nu au fost eficiente.
În urma examenului local şi radiologic, diagnosticul este: coxartroză secundară bilaterală; este
propusă pentru artroplastie cu endoproteză totală.
Pacienta este pregătită pentru intervenţie chirurgicală cu anestezie prin intubaţie oro-traheală.
Postoperator, pacienta prezintă dureri, este imobilizată la pat, este anxioasă, prezintă globul
vezical datorat intervenţiei chirurgicale şi constipaţie.
Îi este teamă de complicaţii şi nu este obişnuită să ceară ajutor altor persoane, pentru efectuarea
anumitor activităţi pe care doamna I. M nu poate să le facă.
Pacienta prezintă:
I= 1.62 m TA = 130/60mmHg
G=75 kg P= 60 b/min
Tº = 38.2ºC R=15 b/min
EKG = normal, ritm cardiac normal
Examen de laborator:
*hemoglobină (Hb) = 13g%
*hematocrit (Ht) = 42g%
*leucocite =7000 mm
*neutrofile segmentate =64%
*eozinofile = 1%
*glicemie =90mg%
*VSH = 10m/h
*fibrinogen = 385mg%
*transaminaza TGO = 18 UI
TGP = 20 UI
*uree = 0.30 mg%
*creatinina = 0.50mg%
*timp Howell = 1-2'

27
*timp Quick =10-15”
*grup sangvin = AI, Rh +
Sumar de urină:
*densitate =1016
*pH = acid
*albumina = absenta
*corpi cetonici = absenţi
Culegere de date:
A. Date relativ stabile
Doamna I.M în vârstă de 65 ani, sex feminin, căsătorită, ortodoxă, are două fiice căsătorite
Gusturi personale: - mare consumatoare de cafea
- Îi plac mâncărurile uşoare;
- Merge des la biserică.
Evenimente biografice legate de sănătate:
- Bolile copilăriei;
- Apendicectomie;
- Grup sangvin AI, Rh +
- Două naşteri, un avort spontan.
Reţeaua de susţinere: familia
Elemente relaţionale: nu este alergică la niciun medicament
B. Date variabile:
Starea fizică
I= 1.62 m TA = 130/60mmHg
G=75 kg P= 60 b/min
Tº = 38.2ºC R=14 b/min
* plaga operatorie
* este imobilizată la pat, apetitul este scăzut, durerea este de intensitate mare, greaţă, tuse
*facies crispat.
Condiţiile psihosociale:
*se teme să nu fie dependentă de fiicele ei;
*este anxioasă;
*prezintă o stare de disconfort;
*teama de complicaţii;
*voce tremurătoare.
Modalitatea de culegere a datelor

28
- De la soţ şi direct de la pacientă prin interviu şi observare.
Analiza şi interpretarea datelor
*Elemente de independenţă
I= 1.62 m
G=75 kg
- Nu este alergică la niciun medicament
Dimensiunea psihosocială
- Este iubită de soţ şi copii, prieteni;
- Este bună gospodină;
- Cooperează cu asistenţa medicală.
Dimensiunea spirituală şi culturală
- Crede în Dumnezeu;
- Citeşte Biblia;
Manifestări de dependenţă
- Tº = 38.2ºC
- R=14 b/min
- Durere, facies crispat
- Anxietate
- Alterarea tegumentului prin prezenţa plăgii operatorii
- Apetit scăzut
- Glob vezical, constipaţie
- Imobilizată la pat
- Prezintă disconfort datorat poziţii şi plăgii postoperatorii
- Greaţă
- Tuse
- Voce tremurătoare
Dimensiunea psihosocială
- Teama de complicaţie
Nevoi prioritare
1. Nevoia de a respira
2. Nevoia de a evita pericolele
3. Nevoia de a elimina
Plan de nursing pe trei zile
1. Nevoia de a respira
A. Problema

29
 - Dificultatea în a respira
B. Cauză:
- Obstrucţie a căilor respiratorii după intubaţie
C.Manifestată prin:
- Jena respiratorie - modificată prin bradipnee;
- Prezenţa în căile respiratorii;
- Tuse uscată persistentă.
D. Obiective:
- Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie
- Pacienta să fie echilibrată psihic
E. Intervenţii autonome:
- Poziţionez bolnavă astfel încât să respire eficient;
- Pregătesc psihic pacienta în vederea aspirării secreţiilor bronşice;
- Aspir secreţiile bronşice;
- Învăţ pacienta să facă gimnastică respiratorie.
- Umezesc aerul din încăpere;
- Observ şi notez numărul respiraţiilor;
- Toaleta cavităţii bucale cu glicerină;
- Asigur un aport de lichide pe 48 h.
F.Intervenţii delegate:
- La indicaţia medicului administrez o fiolă de Miofilin IV
G. Evaluare:
- Pacienta prezintă bradipnee R= 14 b/min
- După poziţionare au fost îndepărtate secreţiile, au fost îndepărtate cantităţi mici din cavitatea
bucală;
- Pacienta respiră în limite acceptabile R = 16 b/min;
- Secreţiile sunt în cantităţi reduse;
- Pacienta prezintă o respiraţie regulată;
- Nu mai prezintă secreţii în căile respiratorii.
2. Nevoia de a evita pericolele
A. Problemele:
- Durere;
B. Cauză:
- Prezenţa plăgii
C. Manifestate prin:
- Nelinişte, poziţie incomodă, agitaţie, voce tremurată, facies crispat.

30
D. Obiective:
- Calmez durerea;
- Reduc starea de anxietate;
- Restabilesc confortul fizic şi psihic în decurs de 48 ore;
- Evitarea complicaţiilor;
E. Intervenţii autonome:
- Ajut pacienta să-şi găsească o poziţie comodă pentru a reduce durerea şi starea de disconfort;
- Folosesc metode de relaxare pasivă: masaj;
- Înregistrez TA; P, R, Tº;
- Schimb poziţia pacientei din 2 în 2 ore.
- Învăţ pacienta să facă exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor;
- Pregătesc casoleta cu materiale moi pentru pansat, soluţii dezinfectante (alcool iodat, rivanol,
alcool medicinal) şi instrumentarul necesar (pensă, port tampon) în condiţii de APĂ;
- Supraveghez emisia urinei;
- Igiena regiunii genitale.
F.Intervenţii delegate:
- Se administrează la 12 g Oxacilină, 1 fl. Gentamicină IV, 2 fl. Algocalmin şi 1 tb. Biseptol la12
ore, 1 fl. Emetiral.
G. Evaluare:
- Ora 10.00 – pacienta s-a trezit confuză, ştie că a fost operată
- Pacienta prezintă nelinişte;
- Pansamentul este schimbat;
- Pacienta este uşor confuză;
- R=16 b/min; TA =120/60mmHg<
- Circulaţia sanguină devine activă datorită masajului.
- Durerea este de intensitate mai redusă;
- Pacienta este prezentă, conştientă, comunicativă în sensul acceptabil;
- Durerea şi greţurile sunt diminuate;
- Pacienta se ridică în poziţie şezând cu ajutorul cadrului metalic aşezat în pat;

3. Nevoia de a elimina
A. Problemă:
- Dificultate în a elimina.
B. Cauză: - consecinţa traumatismului chirurgical.
C. Manifestate prin:
- Glob vezical;

31
- Absenţa scaunului în primele zile postoperatorii.
D.Obiective:
- Pacienta să prezinte micţiuni spontane şi tranzit intestinal în limite fiziologice;
- Pacienta să aibă echilibru psihic;
- Pacienta să aibă tegumente şi mucoase perianale curate şi integre;
- Pacienta să fie echilibrată hidro electrolitic.
E.Intervenţii autonome:
- Determin pacienta să ingereze o cantitate de lichide
– Îi ofer alimente bogate în reziduuri (supe, miere, fructe);
- Determin pacienta să facă exerciţii fizice în limita toleranţei;
- Asigur igiena locală riguroasă;
- Aplic cremă protectoare;
- Asigur o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientei;
- Arăt simpatie, răbdare, răspund plină de solicitudine;
- Notez diureza în FO şi scaunul;
- Supraveghez sonda vezicală.
F.Evaluare:
- Pacienta prezintă glob vezical şi constipaţie;
- Pacienta a eliminat 500 ml urină;
- Pacienta prezintă tranzit intestinal în limite fiziologice şi micţiuni spontane;
- Se notează în FO.

32
CAZUL II

Domnul P.E, pensionar, 61 ani, are coxartroză secundară bilaterală şi este operat.
Intervenţia chirurgicală – osteotomie de vagilizare şi osteosinteză cu placă şi şurub
(rahianestezie cu Bupivocaină 0.5% -3 ml).
Domnul P.E se plânge de dureri, faţa este tristă, deoarece va trebui să stea imobilizat la pat
câteva zile, îi este teamă de complicaţii, este îngrijorat şi preocupat de pansament (de plaga
operatorie).
Domnul P.E se jenează să-i ceară ajutor asistenţei medicale, nu sună decât foarte rar. Are
aspect îngrijit, aude şi vede foarte bine; nu a avut alte afecţiuni în afară de bolile copilăriei. Are
doi băieţi căsătoriţi, la casele lor şi o soţie iubitoare.
I = 1.75 m TA = 130/70 mmHg
G= 86 kg R = 18 b/min
Tº = 37.7 ºC P= 70 b/min
EKG = normal, ritm cardiac normal.
Ex. De laborator:
*hemoglobină (Hb) = 12g%
*hematocrit (Ht) = 48g%
*leucocite =8000 mm
*neutrofile segmentate =66%
*neutrofile nesegmentate = 5%
*eozinofile = 2%
*bazofile = 0.5%
*limfocite=25%
*monocite=8%
*glicemie =92mg%
*VSH = 12m/h
*fibrinogen = 400mg%
*transaminaza TGO = 17 UI
TGP = 19 UI
*uree = 0.30 mg%
*creatinina = 0.50mg%
*timp Howell = 1-2'
*timp Quick =10-15”
*grup sangvin = 0I, Rh +

33
Culegere de date:
A. Date relativ stabile:
Domnul P.E, 61 ani, sex masculin, pensionar, are doi băieţi căsătoriţi, religie ortodoxă.
Gusturi personale:
- Îi plac dulciurile, crede în Dumnezeu dar nu merge la biserică decât ocazional;
- Îi plac plimbările, merge des la teatru.
Elemente biografice de sănătate:
- Bolile copilăriei
- Dureri în articulaţia stângă de aproximativ 5 ani;
- Grup sangvin OI, Rh +
Elemente relaţionale:
- Nu este alergic la niciun medicament.
Relaţia de susţinere: - familia
B. Date variabile:
Starea fizică:
I = 1.75 m TA = 130/70 mmHg
G= 86 kg R = 18 b/min
Tº = 37.7 ºC P= 70 b/min
EKG – normal
- Durere
- Imobilizare;
- Facies palid;
- Tub de dren;
- Pansament (plagă operatorie)
Condiţiile psihosociale:
- Stare de disconfort.
- Teamă de complicaţii;
- Jenă de a cere ajutor;
- Plânge de durere.
Modalitatea de a culege date
- Direct de la pacient prin interviu şi observaţie.
Analiza şi interpretarea datelor
*Elemente de independenţă
I = 1.75 m TA = 130/70 mmHg
G= 86 kg R = 18 b/min

34
P= 70 b/min
- Nu este alergic
Dimensiunea psihosocială
- Este iubit de soţie şi copii;
- Este util în gospodărie;
Dimensiunea spirituală şi culturală
*Manifestări de dependenţă:
- Durere;
- Alterarea tegumentului prin prezenţa plăgii operatorii;
- Imobilizat la pat;
- Disconfort datorită plăgii.
Dimensiunea psihosocială
- Se jenează să-i ceară ajutor asistenţei medicale;
- Teama de complicaţii.
Nevoi prioritare
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a comunica
3. Nevoia de a se mişca şi de a se menţine într-o bună postură
Plan de nursing pe trei zile
1. Nevoia de a evita pericolele
A. Problemă:
- Durere şi anxietate.
B.Cauză:
- Prezenţa plăgii operatorii

C.Manifestate prin:
- Facies palid, nelinişte, poziţie analgetică, disconfort
D.Obiective:
- Calmez durerea;
- Evitarea complicaţiilor;
- Restabilesc confortul fizic şi psihic al pacientului.
E.Intervenţii autonome:
- Ajut pacientul să-şi găsească o poziţie comodă;
- Folosesc metode de relaxare pasivă: masaj;
- Schimb poziţia pacientului din 2 în 2 ore;

35
- Urmăresc şi înregistrez funcţiile vitale;
- Pregătesc materialele necesare pentru schimbarea pansamentului în perfectă stare de asepsie şi
antisepsie (casolete cu materiale moi – soluţii dezinfectante, muşama);
- Toaleta parţială pentru a proteja tegumentele de apariţia escarelor;
- Exerciţii active şi pasive pentru favorizarea vascularizării şi pentru menţinerea tonusului
muscular.
F.Intervenţii delegate.
- Administrez antiinflamatoare: Indometacin, Algocalmin, perfuzie endovenoasă cu glucoză şi ser
fiziologic; antibiotice: 2 g Oxacilină la 12 ore, 1 fl. Gentamicină la 12 ore, 1 fl. Heparină la 12
ore, 1 fl. Diazepam/zi, 1 tb. Biseptol la 12 ore.
G. Evaluare:
- Pansamentul este schimbat;
- Bolnavul a urinat 1500ml;
- TA -130/70 mmHg;
- Tº -37.7ºC;
- R-18 b/min;
- Pansament curat;
- Funcţiile vitale sunt în limite normale;
- Circulaţia sangvină devine activă datorită exerciţiilor;
- Pacientul prezintă tranzit intestinal şi micţiuni în limite fiziologice;
- Prezintă tegumente curate;
- Durerea este de intensitate foarte mică.
2. Nevoia de a comunica
A. Problemă:
- Dificultate în a comunica şi frica de complicaţii
B. Cauză
- Imobilizarea la pat – plagă postoperatorie – jenă postoperatorie;
C. Manifestată prin:
- Nu sună decât foarte rar.
- Îi este frică de complicaţii;
- Este îngrijorat şi preocupat de pansament (plagă postoperatorie).
D.Obiective.
- Ajut pacientul să-şi exprime nevoile cu cât mai mare îndrăzneală;
- Ajut să-şi diminueze semnele anxietăţii prin exprimarea sentimentelor şi a emoţiilor.
E.Intervenţii autonome:
- Răspund cu rapiditate când sună;

36
- Îi subliniez disponibilitatea pentru a-l ajuta;
- Vizitez pacientul mai des în prima zi, ca să-i dau posibilitatea să-şi spună problemele ce-l
îngrijorează;
- Îl încurajez să pună întrebări.
- Dau explicaţii şi informaţii de care are nevoie în privinţa evoluţiei postoperatorii.
- Se asigură de lipsa semnelor care ar presupune apariţia vreunei complicaţii;
- Asigur intimitatea pacientului.
F. Evaluare:
- Pacientul îşi exprimă sentimentele;
- Este mai liniştit şi destins în urma explicaţiilor primite;
- Nu se mai simte jenat de a cere ajutor.
3. Nevoia de a se mişca şi de a se menţine într-o postură bună
A.Problema.
- Postura inadecvată.
B.Cauză:
- Plagă operatorie, imobilizarea provizorie la pat.
C.Manifestată prin:
- Durere, anxietate, incapacitatea de a se mobiliza (a se spăla, a merge, a se aşeza).
D.Obiective
- Pacientul să aibă postura adecvată;
- Să aibă poziţie care să favorizeze circulaţia sângelui;
- Pacientul să nu prezinte complicaţii.
- Reducerea durerii;
- Menţinerea tonusului muscular.
E.Intervenţii autonome:
- Instalez pacientul în pat, respectând poziţiile anatomice, folosesc utilaje auxiliare şi de confort
pentru menţinerea poziţiei anatomice;
- Schimb poziţia pacientului la interval de 2 ore;
- Verific pielea în regiunile cu proeminenţe osoase odată cu schimbarea poziţiei;
- Asigur igiena tegumentelor şi o lenjerie de pat şi de corp;
- Învăţ pacientul care este poziţia adecvată, să nu se întoarcă pe partea cu membrul inferior operat
deoarece poate apare durere.
- Încep mobilizarea pacientului crescând treptat gama de mişcări: se începe cu mişcarea capului,
mişcarea degetelor, încheieturilor şi mai ales a membrului inferior operat în circulaţiei venoase
pentru prevenirea tromboflebitelor.
F.Evaluare
- Pacientul prezintă durere şi anxietate;

37
- Pacientul a fost ajutat să se întoarcă;
- Prezintă tegumentele curate;
- Starea de anxietate şi durere a fost redusă;
- S-au făcut exerciţii active şi pasive asociate cu mişcări ale respiraţiei (flexia şi extensia capului),
a membrelor pentru întărirea musculaturii;
- Pacientul se poate ridica în poziţie şezând ajutat.

38
CAZUL III

Doamna C.M, 60 are ani, pensionară, căsătorită, are 3 copii, e operată.

Diagnosticul stabilit este: coxartroză secundară dreaptă – intervenţie chirurgicală cu orto
plastie şold drept cu rahianestezie.
Doamna C.M acuză durere de intensitate mare la nivelul şoldului drept, frică, refuză
mâncarea precum şi igiena regiunii genitale, plânge, este cuprinsă de tristeţe deoarece spune că
Dumnezeu a părăsit-o. Este agitată din cauza plăgii operatorii, prezintă sonda vezicală şi tub de
dren.
Doamna C.M este de religie ortodoxă, merge foarte des la biserică, citeşte multe cărţi
religioase, îi place să facă dulciuri şi spaghete.
I= 1.54 m, G=64 kg, Tº = 37.4ºC, TA =130/75 mmHg, R=18 b/min, P=70 b/min, EKG =normal
Ex de laborator:
Hb=12g%; Ht =44g%; L=6000mm; neutrofile segm. =64%; euyinofile =2%; bazofile=1%;
limfocite =28%; monocite =5%; glicemie =100mg%; VSH =7m/h; fibrinogen =400 mg%; uree
=0.35 mg%; creatinina =0.50mg%. Timp Howell =1-2'; timp Quick = 10-15”; grup sangvin
=BII, Rh +.
Culegere de date
A. Date relativ stabile
Doamna C.M, 62 ani, pensionară, are o fată şi un băiat – 32 şi 29 ani, religie ortodoxă.
Gusturi personale:
- Îi plac dulciurile;
- Merge foarte des la biserică.
- Citeşte cărţi religioase.
Elemente biografice de sănătate:
- Bolile copilăriei;
- 2 naşteri.
- Prima menstră la 15 ani, ultima la 48 ani;
- Grup sangvin B ÎI, Rh +
Elemente relaţionale:
- Nu este alergică.
Reţeaua de susţinere – soţul.
B. Date variabile
Starea fizică
I= 1.54 m, G=64 kg, Tº = 37.4ºC, TA =130/75 mmHg, R=18 b/min, P=70 b/min
- Durere de intensitate mare.

39
- Pansament;
- Imobilizare.
Condiţii psihosociale
- Plânge;
- Se consideră părăsită de Dumnezeu;
- Agitată datorită imobilizării:
Modalitatea de culegere a datelor
- Direct de la pacientă prin interviu şi observaţii.
Analiza şi interpretarea datelor
*Elemente de independenţă:
I= 1.54 m, G=64 kg, Tº = 37.4ºC, TA =130/75 mmHg, R=18 b/min, P=70 b/min
- Nu este alergică.
Dimensiunea psihosocială
- Este utilă în gospodărie;
- Este iubită de soţ şi copii.
Dimensiunea culturală şi spirituală
- Citeşte cărţi despre Dumnezeu;
*Manifestări de dependenţă
- Durere de intensitate mare;
- Anxietate;
- Plagă postoperatorie;
- Imobilizare;
- Disconfort;
- Sondă vezicală.
Dimensiunea psihosocială
- Plânge şi este cuprinsă de tristeţe;
- Crede că Dumnezeu a părăsit-o;
- Refuză mâncarea
Nevoi prioritare:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se mişca şi a menţine o bună postură
3. Nevoia de a acţiona propriilor convingeri şi valori, de a practica religia
Plan de îngrijire
1. Nevoia de a evita pericolele
A. Problemă:

40
- Durerea.

B.Cauză:
- Plagă operatorie.
C.Manifestate prin:
- Agitaţie, plâns, disconfort, poziţie inadecvată
D.Obiectiv:
- Reducerea durerii.
- Restabilesc confortul fizic şi psihic al pacientei;
- Urmăresc funcţiile vitale;
- Igiena tegumentelor în vederea prevenirii escarelor.
E.Intervenţii autonome:
- Folosesc metode de relaxare pasivă: masaj;
- Ajut pacienta să-şi găsească o poziţie pentru a mai reduce din intensitatea durerii;
- Înregistrez funcţiile vitale şi le notez în FO;
- Pregătesc casoleta cu materiale moi pentru pansament, soluţii dezinfectante;
- Supraveghez emisia urinei.
- Igiena regiunii genitale.
F.Intervenţii delegate:
- Administrez 2 fl. Heparină s. c la 12 ore – 2 g oxacilină, 1 fl. Gentamicină Iv, 2 fl Algocalmin,
2 tb Biseptol la 12 ore, 1 fl. Emetiral.
G.Evaluare:
- Acuză dureri în continuare;
- Pansamentul a fost schimbat;
- Pacienta a înţeles tehnicile ce i-au fost aplicate;
- Pacienta prezintă o stare de linişte.
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
A. Problemă:
- Imobilitatea şi poziţie antalgică
B.Cauză:
- Plagă postoperatorie
C.Manifestate prin:
- Absenţa activităţilor fizice, durere, anxietate.
D.Obiectiv:
- Pacienta să fie echilibrată psihic.
- Satisfacerea celorlalte nevoi fundamentale;

41
- Să-şi menţină funcţia respiratorie;
- Menţinerea integrităţii tegumentelor şi a activităţii articulare şi forţa musculară.
E.Intervenţii autonome:
- Pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici de îngrijire;
- Redau încrederea pacientei că imobilitatea să este o stare trecătoare şi că îşi va putea relua
mersul;
- Suplinesc pacienta în satisfacerea nevoilor sale şi o servesc la pat cu cele necesare;
- Învăţ pacienta să facă exerciţii de respiraţie profundă;
- Schimb poziţia la 2 h;
- Masez regiunile predispuse la escare; efectuez exerciţii pasive la 24 h.
F.Evaluare:
- Pacienta este mai liniştită şi mai încrezătoare în urma explicaţiilor primite;
- Starea de anxietate şi durere şunt reduse.

3. Nevoia de a acţiona propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

A.Problemă:
- Frustrare.
B.Cauză:
- Frica de invaliditate
C.Manifestate prin:
- Tristeţe, plâns, manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu;
- Refuzul mâncării.
D.Obiectiv:
- Pacienta să aibă o stare psihică bună;
- Ajut pacienta să-şi recapete încrederea în sine şi în Dumnezeu.
E.Intervenţii autonome:
- Comunic des cu bolnavă;
- O încurajez să-şi exprime sentimentele şi nevoile;
- Caut modalităţi de citire a unor documente religioase;
- Îi asigur confidenţialitatea şi îi păstrez secretele.
F.Evaluare:
- Pacienta prezintă stare psihică bună;
- Pacienta şi-a recăpătat încrederea în sine şi în Dumnezeu în urma discuţiilor purtate cu
asistenţa medicală.

42
 Concluzii
Coxartroză manifestă o uşoară preferinţă pentru sexul feminin, la care predomină net diversele
forme de displazie congenitală la şold. Formele secundare se manifestă în general mai precoce
(între 40 şi 60 de ani) faţă de formele primare (după 60 de ani).
Fiind vorba de o boală ireversibilă, dar al cărei evoluţie poate fi încetinită şi al cărei
consecinţe pot fi corectate trebuie acceptată în viaţă persoanei care deja se confruntă cu ea şi
tratarea corespunzătoare. Una dintre măsurile cele mai eficace ar fi păstrarea greutăţii; corporale
în limite normale (de preferat ar fi cea aflată uşor sub limita normală) şi evitarea sau corectarea
obezităţii. Ortopezii susţin că menţinerea unei greutăţi corporale normal ar scuti pacienţi de multe
tratamente costisitoare şi chiar operaţii nu tocmai uşoare. Un regim alimentar săcar în grăsimi
animale şi hidrocarponate complexe e indicat. În plus menţinerea unei bune mobilităţi articulare
prin practicarea zilnică a unor exerciţii de gimnastică articulară sunt recomandate. Curele
balneoclimaterice sunt şi ele indicate. Sunt de evitat în schimb: mersul îndelungat şi ortostatismul
prelungit.
Deşi nu pune viaţă individului în pericol, simptomele majore ale coxartrozei, sunt totuşi prinţe
maladiile care preocupă cel mai mult pe omul societăţii contemporane.

43
 BIBLIOGRAFIE

1. I.C. Voiculescu, I.C. Petricu – Anatomia şi fiziologia omului, Ediţia a IIIa, Editura
Medicală, Bucureşti 1972;
2. E.Proca, A.Demischi – Patologia chirurgicală Vol III, Editura medicală, Bucureşti 1988;
3. Gheorghe Gh. Ivan – Coxartroza, Editura Scrisul Românesc, 1982;
4. Lucreţia Titircă – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţă medicală, Editura
Viaţa Medicală Romanesca;
5. Ghid de nursing, Ed. A IVa, Editura Viaţa Medicală Romanesca;
6. Urgenţe medico-chirugicale– Sinteze, Editura Medicală, Bucureşti, 1996
7. Agenda medicală – Editura Medicală, 2008

44