FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION OLTENIȚA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL BIGA NICOLETA
ABSOLVENT
Țigănașu Florentina Larisa

OLTENIȚA 2022
 FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN
ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION OLTENIȚA
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISM

ARTICULAR ACUT

ÎNDRUMĂTOR
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL BIGA NICOLETA
ABSOLVENT
Țigănașu Florentina Larisa

OLTENIȚA 2022
 CUPRINS
MOTTO.................................................................................................................................. 1
ARGUMENT.......................................................................................................................... 2
CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ARTICULAȚIILOR......................................7
1.1.Rolul oaselor în organism...............................................................................................8
1.2. Morfologia oaselor.........................................................................................................8
1.3. Osteogeneza................................................................................................................ 10
1.4. Aspecte generale privind sistemul articular..................................................................11
1.5 Fiziologia sistemului osos..............................................................................................12
CAPITOLUL II. NOȚIUNI DESPRE REUMATISM ARTICULAR ACUT...........................13
2.1 Reumatismul articular acut ........................................................................................13
2.2. Etiologie..................................................................................................................... 13
2.3 Fiziopatologie............................................................................................................... 14
2.4. Tablou clinic............................................................................................................... 17
2.5 Forme clinice................................................................................................................19
2.6 Diagnostic pozitiv.........................................................................................................20
2.8. Diagnostic diferential...................................................................................................22
2.9 Complicații.................................................................................................................. 23
2.10 Tratament.................................................................................................................. 24
2.10.1 Tratament profilactic..............................................................................................24
2.10.2.Tratament igieno-dietetic........................................................................................24
2.10.3. Tratament medicamentos.......................................................................................26
2.11 Evolutie si prognostic..................................................................................................27
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMENE CLINICE ȘI
PARACLINICE.................................................................................................................... 28
CAPITOLUL VI. CAZURI CLINICE...................................................................................57
Cazul 1.............................................................................................................................. 57
Cazul 2.............................................................................................................................. 66
Cazul 3.............................................................................................................................. 75
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 84
MOTTO

Oasele sunt împănate cu reumatism şi vinovăţie.

Vasile Ghica
 ARGUMENT

Am ales această lucrare deoarece cred că medicina profilactică reprezintă o

măsură de protejare a bolnavului, la care nu trebuie să renunţăm niciodată.
Suferinţa, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existenţa terestră.
Şi nu e om care să fi fost scutit de ea. Se pare că într-o anumită măsură măcar,
ea ne ajută să evaluăm. Dar dacă depășește anumite limite de intensitate sau
timp, ea ne leagă aripile. Şi atunci trebuie să căutăm să ieşim din impas.
Dar poate că boala nu este un lucru atât de simplu. Ne-am întrebat vreodată de
ce apare? Poate ea are un anumit rol în viaţa noastră şi nu este ,,o nenorocire
care ne loveşte din senin.”
Poate că este un semn, o lecţie de viaţă sau o încercare menită să ne călăuzească
spiritual, chiar cu preţul suferinţei fizice.
Bolile reumatice sunt vechi ca şi omul, ele afectand oasele şi articulaţiile.
Aceste boli constituie una din cauzele suferinţei fizice şi pierderi economice pe
motiv de boală prin incapacitatea temporară de muncă pe care o creează.
Ele implică probleme ale individului, familiei şi comunităţii.
Reumatismul articular acut este o boală inflamatorie a țesutului
conjunctiv, consecința tardivă a infectiilor faringiene cu streptococ beta-
hemolitic de grup A, prin mecanisme imunologice complexe.
Prin elaborarea acestui proiect ne propunem identificarea și evidențierea
modalităților de investigare, îngrijire, prevenire și recuperare a unui pacient cu
reumatism articular acut.
Problemele pe care le poate prezenta pacientul cu reumatism articular acut
și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt: durerea la început este localizată la nivelul articulațiilor și este
însoțită de febră, cefalee
 CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ARTICULAȚIILOR

Aparatul locomotor este constituit din sistemele care participă, pe de o parte, la

susținerea corpului, iar pe de alta parte la locomoție, sau la plasarea diferitelor
segmente ale acestuia.
Ambele asigura susţinerea capului și posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezintă totalitatea oaselor din corp. Datorită compoziției
chimice și arhitecturii substanței osoase, oasele au proprietatea de a rezista la:
- presiune;
- tracțiune;
- torsiune.
După forma lor, oasele se clasifica în:

Forma oaselor Exemple

1. Oase lungi – predomina lungimea Femur, tibie, fibula, humerus,

radius, ulna

2. Oase late – predomină lățimea și Coxal, omoplat, parietal frontal,

înălțimea occipital, stern

3.Oase scurte – cele trei dimensiuni Carpiene, tarsiene

sunt aproximativ egale

4. Oase neregulate Vertebre, sfenoid, etmoid,

mandibula

5.Oase pneumatice – contin cavitati Frontal, maxilar, etmoid,sfenoid

cu aer

7
1.1.Rolul oaselor în organism
Oasele au următoarele roluri în organism:
1. Determină forma corpului, iar împreuna cu articulațiile dintre ele ,asigura
suportul părților moi;
2. Participa la formarea cavitaților de protecție ale unor organe (cutia craniana,
canalul vertebral, cutia toracică, bazinul);
3. Sunt organe ale mișcării pentru că participă la formarea articulațiilor și
servesc ca puncte de inserție pentru muschi;
4. Maduva rosie (din epifizele oaselor lungi, din oasele late si scurte ) are rol in
hematopoieză;
5. Reprezintă un depozit de substanțe fosfocalcice pe care organismul le poate
mobiliza la nevoie (sarcină).

1.2. Morfologia oaselor

Forma oaselor este adaptată funcțiilor pe care le îndeplinesc în organism. Ele
sunt de trei categorii:
Ø oase lungi;
Ø oase late;
Ø oase scurte.
În canalul medular și areolele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor,
care se prezinta sub trei varietați:
1. Măduva roșie sau hematopoietică care se găsește în majoritatea oaselor
fatului și în oasele scurte și late ale adultului. Are rol în formarea globulelor
sângelui. În perioada de dezvoltare a osului, măduva roșie participă la procesul
de osteogeneză, prin osteoblastii și osteoblastii diferentiati din celulele
conjunctive medulare. În fracturi intervine în formarea calusului.

8
2. Maduva ăse afla în toate oasele adultului, cu excepția oaselor late și scurte.
Se caracterizează prin conținutul de celule adipoase, care-i dau culoarea
galbenă. Este un depozit de grasimi al organismului.
3. Maduva cenușie se gaseste în oasele vârstnicului. Este formata preponderent
din tesut conjunctiv și are rol de umplutura.

Maduva oaselor alcătuiește împreună cu osul un întreg morfofunctional, având

aceeași inervatie și vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care înveleste osul, cu excepția
suprafețelor articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul intern
periostul participă la formarea osului, celulele sale transformandu-se in
osteoblaste atat în perioada de dezvoltare a osului, cât și în caz de fracturi, când
formeaza calusul.
Vascularizația osului este realizată de către artere și vene.

9
1.3. Osteogeneza
Procesul de formare a osului se numește osteogeneză. Formarea scheletului
osos, caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al embrionului si fatului,
presupune un lung proces care se încheie în jurul varstei de 25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. Osificarea de membrană sau desmală, prin care, în modelul conjunctiv al
osului, apar puncte de osificare care se întind în pată de ulei.Celulele
conjunctive se transforma în osteoblaste și secretă oseina. Prin impregnare cu
săruri de calciu, în prezenta fosfatazelor alcaline, se formează osul primar. În
faza următoare, acesta va fi modelat prin procese de distrugere și remaniere
osoasa sub acțiunea osteoclastelor și a fosfatazei acide, formandu-se osul
definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor feței; prin
osificare de membrană se face creșterea în grosime a osului și se formeaza
calusul după fracturi.
2. Osificarea de cartilaj sau encondrală, prin care celulele cartilaginoase se
hipertrofiaza și degenerează. Substanță fundamentală a cartilajului se distruge
parțial, iar restul se va impregna cu calciu. În faza următoare, din membrana
care învelește matricea cartilaginoasa a osului ( pericondru ) pleaca muguri
conjunctivo-vasculari spre celulele cartilaginoase distruse și începe procesul de
osteogeneza. Celulele acestui țesut devin osteoblaste și secreta oseina care se
impregneaza cu saruri de calciu și formează osul primar. În oasele lungi,
mugurii conjunctivo – vascular formează canalul medular. În ultima faza are loc
distrugerea și remanierea osoasa, sub acțiunea osteoclastelor și se formează osul
definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic majorității oaselor corpului și totodată se
face și creșterea în lungime a osului ( la nivelul cartilajelor de crestere diafizo-
epifizare).

10
Osteogeneza este un proces general al organismului controlat de sistemul
nervos.

1.4. Aspecte generale privind sistemul articular

Articulațiile sunt organe de legatură dintre oase, fiind sediul mișcărilor.
Forma și structura articulațiilor este adaptată rolului pe care îl îndeplinesc în
organism. Astfel, ele îndeplinesc următoarele roluri:
- participă la mișcările diferitelor segmente ale corpului;
- prezintă rezistenta la presiune și tracțiune.
Exista doua mari tipuri de articulații:
- sinartroze sau articulații fixe sau cu mobilitate redusă;
- diartroze sau articulații mobile.
Sinartrozele sunt articulații fixe, imobile și nu poseda cavitate articulara. În
acest tip de articulații se executa mișcări foarte reduse. După tipul tesutului care
se interpune între cele doua oase care se articulează, distingem sindesmoze,
sincondroze, sinostoze.Diartrozele sunt articulatii care posedă un grad variabil
de mobilitate și se împart în amfiartroze (articulații semimobile) și artrodii
(articulații mobile).

11
1.5 Fiziologia sistemului osos
Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului. Ele îndeplinesc mai multe
roluri funcționale:
1. Rol de parghii ale aparatului locomotor. Asupra lor actioneaza mușchii,
asigurând susținerea și locomoția corpului.
2. Rol de protecție a unor organe vitale:
Ø cutia craniană pentru creier;
Ø canalul rahidian pentru măduva spinării;
Ø cutia toracică pentru inima și plamâni;
Ø bazinul osos pentru organele pelvine;
3. Rol antitoxic – oasele conțin anumite substanțe toxice;
4. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice;
5. Rol în metabolismul calciului, fosforului si electrolitilor.

12
CAPITOLUL II. NOȚIUNI DESPRE REUMATISM ARTICULAR ACUT

2.1 Reumatismul articular acut este o boală inflamatorie acută, supurată,

multisistemică, secundară unei infecții înalte de tract respirator (adesea
faringiană) determinată de streptococul din grupa A, b hemolitic, care survine
cu 1 – 3 săptâmani înaintea apariției manifestărilor clinice din reumatismul
articular acut (RAA).
La bolnavii cu reumatism articular acut există tendința de atacuri (pusee)
reumatismale recurente, după orice infecție cu streptococul beta-hemolitic.
Reumatismul articular acut este o boala potențial severă din cauza sechelelor
valvulare și miocardice definitive.

13
2.2. Etiologie
Se consideră că streptococul beta-hemolitic grup A este agentul etiologic al
reumatismului articular acut, boala fiind una dintre puținele entități reumatice în
care factorul etiologic infectios a fost stabilit și documentat clinic.
Studiile epidemiologice au stabilit o relație secvențială între epidemiile de
faringo amigdalită cu streptococ beta-hemolitic grup A și inducerea
reumatismului articular acut, arătându-se clar că, celelalte localizari ale infectiei
streptococice, cum este cea dermică, nu sunt implicate în inducerea bolii.
Datele acumulate în cursul acestor studii au arătat că incidența bolii este scăzută
în colectivitatile în care infectia streptococica faringo-amigdaliană a fost
controlată prin chimioterapie , considerându-se astfel, că, cea mai convingatoare
dovadă a relației cauzale dintre faringo amigdalită cu streptococ beta-hemolitic
grup A și reumatismul articular acut este prevenirea atacului inițial al bolii prin
penicilinoterapie prompta și a recurentelor sale, prin chimioprofilaxie corectă a
infectiilor faringo-amigdaliene streptococice.
Ulterior, această relatie cauzală susținuta pe criterii epidemiologice a fost
documentată și prin dovezi imunologice bazate pe existența, atât în cursul
atacului inițial cât și al recurentelor bolii, a unui răspuns imun la antigene
streptococice evidentiat prin anticorpi antistreptococici, cum sunt anticorpii
antistreptolizina O (ASLO).
În totalitate se considera că dovada care a stabilit streptococul beta-hemolitic ca
agent etiologic al reumatismului articular acut este indirectă, datorită
incapacității de cultivare a germenului din leziunea tisulara si a inexistentei unui
model experimental satisfăcător de boala.

2.3 Fiziopatologie
Deși este cunoscut că infectia faringo-amigdaliană cu streptococ beta-hemolitic
grup A poate induce reumatismul articular acut, mecanismul exact de comutare

14
a celor două evenimente ramâne incomplet definit, avansâ ndu-se mai multe
teorii pentru explicarea producerii leziunilor inflamatorii caracteristice bolii la
nivelul articulațiilor, inimii și sistemului nervos central.
Cea mai atractivă teorie în patogeneza reumatismului articular acut, care
defineste entitatea ca o boala autoimuna, se bazează pe conceptul
„mimetismului molecular”, considerând că exista similitudini structurale între
anumite componente ale peretelui celular al streptococului beta-hemolitic grup
A și antigene tisulare umane din inima, capsula articulară si neuroni.
Mecanismul prin care mimetismul molecular induce reumatismul articular acut
nu este clar înțeles, dar cea mai plauzibilă explicație a acestui proces este
reactivitatea incrucisata sau cross reactivitatea ce angajează în principal
imunitatea umorala. Astfel, anticorpii antistreptococici, care apar ca o
consecință a infectiei streptococice, reacționează încrucișat cu diverse antigene
tisulare umane autologe, inducând inflamatia.

Argumentele în favoarea acestei teorii sunt susținute de următoarele:

- existența unei perioade de latenta (2-4 saptamani) între infectia streptococică
faringo-amigdaliană și debutul reumatismului articular acut absolut necesar
formării anticorpilor antistreptococici;
- detectare de anticorpi anti cardiaci, predominant anti polizaharide specifice de
grup la 80 % dintre bolnavi în fază acută de boala și scăderea nivelului lor prin
tehnici chirurgicale corective ale aparatului valvular;
- lipsa evidentierii germenului sau a produsilor lui intracelulari la nivelul
leziunilor tisulare;
- identificare prin imunofluorescenta a depozitelor focale de Ig G si complement
în inima bolnavilor decedați ca urmare a formelor severe de boala.
Dezvoltarea reumatismului articular acut presupune și existența unei
susceptibilitati genetice la boala bazată pe creșterea incidenței familiale a bolii,
pe discrepanța dintre frecvență crescută a infectiei streptococice și incidența

15
scăzută a bolii și pe tendința indivizilor afectați de a prezenta o rata variabila a
recurentelor bolii.
Studiile efectuate nu au demonstrat nici o asociere semnificativă statistica cu
antigene de histocompatibilitate (HLA) de clasa I; au fost identificate doar unele
asocieri cu antigene de histocompatibilitate (HLA) de clasa a II-a.
Se consideră că leziunile anatomopatologice din reumatismul articular acut sau
o dezvoltare secvențială, recunoscând în evolutia lor următoarele trei faze:
1. Faza exudativ degenerativă caracterizează stadiul precoce al bolii și prezintă
două etape evolutive:
- etapa mucoidă implică în special substanță fundamentală a tesutului conjunctiv
care se modifică prin acumulare de mucopolizaharide acide, glicoproteine
neutre și colagen solubil cu alterarea elasticitatii si solidității sale;
- etapa fibrinoida se caracterizează prin apariția fibrinoidului dezvoltat secundar
alterării structurale a fibrelor de colagen ale tesutului conjunctiv, prin
precipitarea locală a proteinelor plasmatice redistribuite interstitial datorate
tulburarilor barierei vasculo endoteliale de la nivelul tesutului lezat.
2. Faza granulomatoasă caracterizează stadiul intermediar al bolii și prezintă că
leziune specifică granulomul reumatismal care este o formatiune rotundă sau
ovală, de dimensiuni submiliare (500- 1000 m), format dintr-o zonă centrală,
alcatuită dintr-o masă omogenă și acidofila rezultată din degenerarea fibrinoidă
a fibrelor de colagen, în jurul căreia sunt grupate celulele Aschoff. Acestea au
origine discutabilă (fibroblastică, histiocitară miofibrilară), de formă alungită,
cu aspect gigantic, cu unul sau mai mulți nuclei veziculari, cu citoplasmă
bazofilă, semnând mai mult cu celulă gigantă hodgkiniană decât cu cea
epiteloidă tuberculoasă.
Celula Anicikov este întalnită adesea în număr mare în granulomul reumatismal
cu localizare miocardică, fiind o celulă de origine histiocitară cu nucleu
longitudinal și cromatină dispusă în bara în centrul nucleului, de la ea plecând
radiar fibrile spre periferia celulei.

16
La periferia granulomului reumatismal se află o coroana de limfocite și
plasmocite dispuse în „palisadă”. Celulele granulomului reumatismal sunt în
cea mai mare parte, rezultatul proliferării locale și numai o mică parte dintre ele
sunt expresia reacției exudative.
3. Faza sclerotică caracterizează stadiul tardiv al bolii, urmând de obicei fazei
granulomatoase, dar putându-se instala după oricare fază.
Scleroza cicaticială are un conținut crescut de fibre de colagen și, în evolutia ei,
se poate organiza prin calcificare; fiind un proces mocnit, ea este considerată ca
un focar cu potențial evolutiv.
Leziunile anatomopatologice descrise se localizează preferential la nivelul
cordului, implicând toate straturile (epicard, miocard, endocard) și sistemul
excitoconductor al inimii; localizarea endocardică, în special pe valva mitrală,
este cea mai frecvent întalnită, ea fiind responsabilă de consecințele tardive și
grave ale bolii. Alaturi de leziunile cardiace, boala prezintă o serie de leziuni
extracardiace (articulare, cutanate, nervoase, vasculare, pleuro-pulmonare etc.),
responsabile de caracterul ei sistemic.

2.4. Tablou clinic

Manifestările clinice ale bolii survin după o perioada de latenta de 2–4
săptămâni de la faringoamigdalită cu streptococ beta-hemolitic grup A, el
prezentând mari variații în funcție de teren, vârsta, genotip etc.
Perioada de latentă se poate scurta în cazul repetării anginei sau a intervenție în
perioada post anginoasa a unui factor nespecific ( frig, efort fizic etc. ).
Debutul aparent al bolii, este, de obicei, brusc, acut, cu stare febrila și artralgii
intense și numai rareori este insidios, subacut. Există mai multe forme de debut
a bolii manifestate prin: poliartrită febrilă, simptome cardiace, coree,
manifestări abdominale, febră de origine neprecizată, noduli subcutanați sau
eritem al pielii.

17
Artrita se întîlnește la 75 % dintr bolnavi, atât în cursul atacului inițial, cât și în
timpul recurentelor bolii. Ea afectează în mod obișnuit cateva articulațiile mari
(genunchi, glezne, umeri etc. ) într-o succesiune rapidă, fiecare dintre ele fiind
implicată pe o perioadă scurtă de timp (1-5 zile); astfel rezultă tabloul tipic de
poliartrita migratorie și asimetrică, asociată cu semnele și simptomele unei boli
acute febrile.

Articulațiile afectate sunt tumefiate, calde, roșii și extrem de dureroase la

mobilizare. Durata poliartritei este în mod obișnuit de 2 – 3 săptămâni,
vindecarea făcându-se complet și fără sechele. Spre deosebire de copil, la adult,
artrita poate avea o durata mai lunga, adesea capatand caracter aditiv ce
sugerează o alta entitatea reumatica.
Cardita apare la 40 – 90 % dintre pacienți în cursul atacului inițial al
reumatismului articular acut, reprezentând cea mai importantă manifestare
clinică a bolii. Ea se manifesta prin semne și simptome caracteristice pentru
endocardita reumatica ( alterarea zgomotelor cardiace, apariția de sufluri
orificiale noi și modificarea caracterelor celor preexistente ), pentru miocardita
reumatică (palpitatii, precordialgii, dispnee, asurzirea zgomotului I, galop
protodiastolic ) sau pentru pericardita reumatică (durere precordiala de tip
pericardic, frecatura pericardica, lichid pericardic ). Astfel, cardita reumatică
este de cele mai multe ori o pancardită.
Coreea este o manifestare rară a bolii, survenind la 15 % dintre bolnavi și se
manifestă în special la copii. Ea apare tardiv, la aproximativ 2-6 luni de la
infectia streptococică, astfel încât este posibil ca în momentul coreei testele de
inflamație si titrurile de anticorpi antistreptococici sa fie normale. Coreea poate
apare ca singură expresie clinică a bolii – coree pură – sau se poate asocia cu
alte manifestări clinice; de exemplu, coreea se asociază cu cadita, survenind
cand semnalele carditei încep sa se retragă.

18
Manifestările caracteristice constau în tulburări de coordonare exprimate prin
mișcări involuntare ale membrelor și mușchilor feței, tulburări de scris.
Nodulii subcutanati sunt rotunzi, fermi, durerosi, cu dimensiuni ce variază de la
0,5 cm la 2 cm, localizati pe suprafețele osoase proeminente (coate, scapule,
occiput). Ei pot exista pentru o perioada de 1 – 3 săptămâni.
Nodulii subcutanați nu sunt patognomonice pentru reumatismul articular acut, ei
putând apare cu caractere clinice ușor diferite, dar cu histologie identică și în
alte boli ale tesutului conjunctiv.
Eritemul marginat apare rar în cursul reumatismului articular acut ( 1-2 %), si se
prezinta ca o eruptie cutanată formată din macule eritematoase și neregulate, cu
margini serpiginoase, cu centrul palid și periferia mai roșie, localizate pe trunchi
și extremitățile proximale cu respectarea femeii.
Eritemul marginat este caracteristic unui episod acut de boală, el fiind adesea
asociat cu cadita și numai în rare cazuri el este observat tardiv, când alte semne
clinice au dispărut. Că și nodulii reumatoizi și eritemul marginat nu este
patognomonic pentru reumatismul articular acut.

2.5 Forme clinice

Există multiple forme clinice care caracterizează diversitatea de prezentare a
bolii dominată fie de starea febrila prelungită, de manifestări articulare sau
forme abarticulare în care riscul afectarii cardiace este crescut. Vârsta
pacientului este, de asemenea, un parametru important care condiționează
evolutia bolii, forma clasică cardioarticulară întâlnindu-se între 5-15 ani.
Reumatismul articular acut la copil este deosebit de cel al adultului, el
prezentând următoarele caractere:
- artralgiile deși prezente la 95% din pacienți sunt fugace și discretă;

19
 - cardita este o regulă la copil, astfel încat orice insuficientă cardiacă
survenită la un copil anterior sănătos trebuie suspectată a fi de origine
reumatică;
- coreea crede, de regula, atacul cardioarticular, rareori fiind solitară;
- manifestarile cutanate sub forma nodulilor subcutanati și a
eritemului marginat sunt frecvente;
- manifestările digestive pot mima apendicita și sunt prezente atât în
perioada de debut cât și în cea de stare.
Reumatismul articular la adult prezintă urmatoarele caractere:
- atacul reumatoid este precedat în peste 60% din cazuri de o infecție
a căilor respiratorii superioare;
- artralgiile se asociază deseori cu tumefacțiile articulare și apar de
obicei la membrele inferioare cu incidență de 85%, putând fi mai puțin
migratorii;
- cardita se poate constitui în timpul atacului inițial sau este deja
constituită la debutul bolii;
- manifestările cutanate sunt foarte rare;
- coreea apare extrem de rar.

2.6 Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv al bolii se stabilește pe baza criteriilor Jones (revizuite).
Prezenta a două criterii majore sau a unui criteriu major și două minore indică o
probabilitate crescută de reumatism articular acut cu condiția documentarii
infecției streptococice.
Manifestările majore includ:
- cardita;
- poliartrita;

20
- coreea;
- eritemul marginat;
- nodulii subcutanati.
Manifestările minore includ:
- semne clinice (febra 38 –390C, artralgii, puseu reumatismal în antecedente);
- probe de laborator (VSH, prot. C react. crescute);
- intervalul PR alungit pe EKG.
Dovada unei infectii streptococice (grup A beta-hemolitic) în antecedentele
recente presupune scarlatina, culturile faringiene pozitive pentru SGA sau testul
rapid de determinare a antigenelor streptococice pozitiv sau un titru mare ori în
creștere de anticorpi antistreptococici (ASLO, antihialuronidaza sau
antidezoxiribonucleaza).
Diagnosticul pozitiv într-un puseu acut de reumatism articular acut necesită
existența a minimum două criterii majore sau a unui criteriu major și două
minore, asociate cu dovada unei infectii streptococice recente.
Excepție de la criteriile Jones fac următoarele trei situații în care nu vor fi
respectate regulile menționate mai sus:
- coreea poate fi singura manifestare într-un puseu acut reumatismal;
- cardita asimptomatică (silentioasă) poate fi singura manifestare a bolii în
cazuri care ajung în atenția medicului după câteva luni de la debutul unui RAA;
- exista situații în care bolnavii cu recurente reumatismale nu îndeplinesc
criteriile Jones. Este adesea dificil diagnosticul de cardita acută în contextul
unei recurente la un bolnav care are deja boala de cord reumatismala, în absența
afectării valvulare sau a pericarditei. În aceste cazuri se poate pune diagnosticul
prezumtiv de recurenta reumatismala în prezența unui singur semn major sau a
mai multor semne minore.
De exemplu, bolnav cunoscut deja cu istoric de reumatism articular acut sau cu
boala de cord documentată, la care exista dovada unei infectii streptococice cu
SGA.

21
2.7 Explorări paraclinice
Investigatiile de laborator utilizate în diagnosticul reumatismului articular acut
au drept scop evaluarea răspunsului inflamator al tesutului conjunctiv,
documentarea infecției recente cu streptococ beta-hemolitic grup A și stabilirea
stării funcționale a cordului.
Evaluarea răspunsului inflamator al tesutului conjunctiv se face prin masurarea
reactanților fazei acute a inflamației ( VSH, fibrinogen, proteina C reactiva, a2
globuline etc.), care, obligatoriu au valori crescute atât în cursul atacului inițial
al bolii, cât și în timpul recurentelor.
Documentarea infecției recente cu streptococ beta-hemolitic grup A se
realizează printr-o serie de investigații care nu sunt specifice pentru
reumatismul articular acut, deoarece ele sunt pozitive la toți pacienții care au
suferit o agresiune streptococică. Aceste investigații sunt reprezentate de :
1. Prezenta streptococului beta-hemolitic grup A în exudatul faringian al
pacienților cu reumatism articular acut este rar întalnită, deoarece intensitatea
infecției streptococice în momentul debutului bolii este mult scăzută secundar
tratamentului antibiotic aplicat în etapa anginei premonitorii;
2. Determinarea anticorpilor antistreptococici are cea mai mare importantă în
documentarea agresiunii streptococice. Dintre aceștia cei mai importanți in
practica medicală sunt:
Ø anticorpii antistreptolizina 0 (ASLO) cresc peste valoarea normala a
titrului lor ( 1/100 – 1/200 ) în primele doua luni de boala, fără a se
normaliza nici după 6 luni de evolutie a bolii;
Ø anticorpii antistreptokinaza (ASK) cresc peste valoarea normala a
titrului lor de la debutul atacului acut de boala, evoluând ascendent în
primele două luni de boala, fără a se normaliza nici după șase luni de
evolutie a bolii;

22
 Ø anticorpii antihialuronidaza (AH) cresc mai tardiv decât cei enumerati
anterior și rămân crescuți o perioada lungă de timp.
Se consideră ca sensibilitatea diferitelor teste paraclinice de detectare a
anticorpilor antistreptococici crește cand determinarea lor se utilizează asociat;
astfel, acești anticorpi antistreptococici pot fi studiati concomitent printr-un test
de aglutinare (Streptozyme) cu mare putere diagnostică, dar mai puțin accesibil
în practică.
Stabilirea stării funcționale a cordului prin utilizarea variatelor investigații
paraclinice ( radiografie cord-pulmon, EKG, fonocardiograma, ecocardiografia )
este absolut obligatorie atât în cursul atacului acut, cât și al recurentelor bolii.

2.8. Diagnostic diferential

Reumatismul articular acut necesită diagnostic diferențial cu alte afecțiuni
reumatice si reumatice, în special cand predomina semnele și simptomele
generale sau cand manifestările clinice sunt localizate la un singur organ sau
sistem.
Endocardita bacteriană subacută este o problemă spinoasă de diagnostic
diferențial, în special la pacienții tineri cu valvulopatie febrilă, dificultatea fiind
de a stabili dacă febra este produsă prin activare reumatica sau prin grefa
bacteriană.
Poliartrita reumatoidă se deosebește de poliartrita din reumatismul articular acut
prin localizare la articulațiile mici ale mainilor si picioarelor, cu afectare
asimetrică si persistentă, în timp ducând la deformări articulare care nu apar
niciodată în reumatismul articular acut.
Artrita reactivă, în special cea produsă de Yersinia enterocolitică, poate simula
la debut reumatismul articular acut, prezentând manifestări comune celor doua
entitati: poliartrită, pericardită.

23
Antecedente de diaree care preced artrita, prezenta manifestarilor oculare,
persistenta artropatiei și evoluția prelungită orientează diagnosticul către artrita
reactivă.
Lupusul eritematos sistemic, prin prezenta poliartritei neerozive, pune probleme
de diagnostic diferențial cu reumatismul articular acut, dar apariția
manifestărilor extraarticulare (rash-ul malar, alopecia, fotosensibilitatea, nefrita)
și prezența de anticorpi antinucleari transeaza diagnosticul.

2.9 Complicații
Afectarea cardiacă influențează semnificativ prognosticul pe termen lung. Pot
apare leziuni ireversibile ale valvelor cardiace (mai ales cele de pe partea stângă
a inimii – valva mitrală și mai puțin cea aortică) cu stenoza (îngustare, cu
limitarea fluxului de sânge) sau regurgitare (închidere proastă a valvei care lasă
ca o parte din sânge să se scurgă în direcția greșită). Consecințele în timp ale
proastei funcționări a valvei mitrale sunt dilatarea (mărirea) atriului stâng, cu
apariția fibrilației atriale (ritm neregulat, haotic al inimii) și în final insuficiența
cardiacă.

2.10 Tratament

2.10.1 Tratament profilactic

Tratamentul profilactic include profilaxia primară a atacului acut inițial
de boala și profilaxia secundară a recurentelor la vechii reumatici. O protecție
profilactică mai deosebită necesită cei care au prezentat recent un atac acut de
reumatism articular acut, bolnavii cu cardită reumatismală, cei ce trăiesc într-un
mediu cu risc crescut de infecție streptococica, precum și cei cu o
susceptibilitate individuală mai mare la reumatism articular acut.

24
 Profilaxia primară constă în tratarea promptă și corectă a infecțiilor
faringo-amigdaliene cu o singură doza de Moldamin i.m.- 600.000 U.I pentru
copii și 1.200.000 U.I. pentru adulți. O alternativă o constituie administrarea de
Penicilina V oral 800.000 U.I. de doua ori pe zi sau Penicilina G i.m. 1.200.000
U.I./zi în doze fractionate timp de 10 zile.
În profilaxia secundară se folosește benzatin penicilina 1.200.000 U.I. la 4
săptămâni sau, în caz de alergie la penicilina, Eritromicina (1 g/zi) sau
Sulfadiazina (0,5-1 g/zi). Durata profilaxiei secundare depinde de forma clinică
de boala. La bolnavii fără cardită sau cu forme ușoare de cardită, terapia
antistreptococica amintită se face cel puțin 5 ani de la ultimul puseu de boala
sau până la varsta de 25 de ani. Pacienții cu valvulopatii reumatice necesita o
profilaxie secundară toata viata sau pâna când riscul recurentelor este definitiv
redus; la acești bolnavi va trebui să se facă și profilaxia endocarditelor
bacteriene cu ocazia intervențiilor chirurgicale sau stomatologice.

2.10.2.Tratament igieno-dietetic
Repausul este obligatoriu în perioada de activitate a reumatismului articular
acut. Imobilizarea la pat durează 7-10 zile chiar în formele ușoare. În timpul
poliartritei bolnavul este imobilizat de dureri; după ce artralgiile trec, tinde să
părăseasca repaosul, în special copii. Acesta va fi însă menținut atâta timp cât
temperatura și valorile VSH sunt crescute. După un interval de circa 10 zile, în
funcție de evolutie, se permit mișcări în pat. În caz de carditș, repaosul va fi
respectat cu strictețe.
Reluarea mișcărilor se va face progresiv, într-un ritm variabil de la caz la caz, în
funcție de starea cardiacă și umorala, bolnavul rămânând însă, în orice caz, mult
sub limita regimului normal de mișcare, cel puțin o lună după externare.
Este preferabil ca reumaticii să aibă saloane separate, pentru a nu veni în contact
cu alte afectiuni și mai ales cu purtători de streptococ. Personalul medical va fi

25
supravegheat bacteriologic și, la nevoie, va fi supus tratamentului antibiotic sau
asanării focale (amigdaliene, nazale).
Saloanele trebuie să fie spațioase, aerisite, cu temperatura potrivită (cca. 200 C);
cu cât păturile sunt mai puține, cu atât este mai mic pericolul contaminării cu
noi surse de streptococ. În cazul în care în salon apare o infecție a căilor
respiratorii superioare, cazul respectiv va fi izolat.
Dieta trebuie să mențina troficitatea normală, de aceea va fi conforma cu
greutatea și vârsta bolnavului. La un tânăr sau un adult recomandăm să consume
0,5-1 g de proteine (de preferat lactate), 1-1,5 g grăsimi și 2-3 g de glucide /kg
corp. La copii, cantitatea de proteine va fi mărită pentru împlinirea nevoilor
plastice, la 2-3 g /kg corp. La copii și tineri se va crește aportul de grasimi (unt,
ouă mai ales) în daună hidrocarbonatelor.
Talalaev și Levin au demonstrat experimental că glucidele măresc reactivitatea
alergică.
Aportul de lichide trebuie să depasească excretia urinară în perioada febrilă,
când au loc pierderi importante prin perspiratie și să echilibreze ingestia în
perioada febrilă.
Sarea se interzice în perioada acută (afara de cazul transpirațiilor abundente) din
cauza acțiunii proflogistice și a retenției sale în țesuturi, mărită și mai mult de
medicația antireumatică (corticoizi, fenilbutazonă).
Regimul va fi bogat în vitamine, în special vitamina A (în reumatismul articular
acut nivelul seric al vitaminei A scade), vitamina C (potential oxido-reducator,
diminuează permeabilitatea capilara și favorizează corticoid geneza) si
complexul B, ca și ioni de potasiu (mărește diastola, are acțiune diuretică și
înlocuiește pierderea de potasiu secundară corticoterapiei).
Se vor administra sucuri de fructe și legume, salate verzi, cruditati, fructe.

26
2.10.3. Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos presupune:
a) terapia antiinfecțioasă (antimicrobiană) de eradicare a infecției streptococice
se realizeaza cu Penicilina G 1.200.000 – 1.600.000 U.I./zi i.m. timp de 10 zile,
după care se începe profilaxia ce va continua cel puțin 5 ani de la ultimul puseu
acut de reumatism articular acut;
b) tratamentul antiinflamator se va face cu corticoizi sau aspirina. Prednisonul
în doza de atac se va administra cate 2 mg/kg corp /zi fără a se depăși 60-70
mg/zi , timp de 2-3 săptămâni, după care se scade progresiv. Când se ajunge la 1
mg/kg se asociază aspirina. Aspirina se poate utiliza în funcție de forma de
boala și ca monomedicatie în doză de 80-100 mg/zi la copilul sub 25 kg și 60-
80 mg/zi la cel ce depășește 25 kg, fără a se depăși 3,9 g/zi indiferent de
greutate.
Tratamentul în reumatismul articular acut se face după anumite scheme
(corticoizii și aspirina administrându-se la 6 ore) timp de 8-12 săptămâni în
funcție de forma de boala.
c) tratamentul coreei este simptomatic (boala retrocedează spontan în cateva
săptămâni sau luni). Se utilizeaza fenobarbitalul, clorpromazina, majeptil,
cloralhidrat, haloperidol, tranchilizante minore, în unele cazuri prednison.
Medicamentele sunt stabilite în funcție de caz, de medic.
Profilaxia cu penicilina se va face și în coreea fără altă asociere reumatică.

2.11 Evolutie si prognostic

Evoluția și prognosticul bolii depind de forma clinică a atacului inițial. Astfel,
formele fără cardită se vindecă fără sechele, având un prognostic bun; spre
deosebire de ele, formele cu cardită prezinta risc crescut al recurentelor
responsabile de producerea valvulopatiilor reumatice.

27
Se consideră că riscul recurentelor este mai mare la copil și adultul tânar cât și
în perioada următoare atacului inițial de boală.
În celelalte forme de reumatism articular acut retrocedarea fenomenelor se va
face în 8-12 saptamani fără sechele (reumatismul articular acut este o boală
autolimitată). De remarcat că la sfârsitul tratamentului poate apare așa-zisul
„rebound” (reapariție mai atenuată a unor simptome ale bolii) ce se remite
spontan.
Rata mare a recurentelor reumatismale după o infecție streptococica se menține
5-10 ani după infectia initiala.
Existența unor cazuri noi de RAA la pacienți care au prezentat boală în
antecedente, dar care au fost etichetați ca vindecați, impune urmarire pe
perioade lungi de timp, uneori de pana la 20 ani.

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMENE

CLINICE ȘI PARACLINICE

28
 Rolul esențial al asistentului medical constă în a ajuta persoana bolnavă
sau sănătoasă să-și mențină sau să-și recâștige starea de sănătate.
Anamneza:
La început vom afla datele de identitate, vârsta și ocupația, motivele
internării care, într-o situație patologică pot evidenția prezența durerii la nivelul
articulațiilor, a febrei, modificări ale stării generale.
Antecedentele heredocolaterale ne vor informa despre starea de sănătate a
părinților și a rudelor apropiate.
Antecedentele personale patologice – se vor nota bolile infecto-
contagioase, intervenții chirurgicale, boli cronice.
Anamneza se finalizează cu istoricul stării actuale, precizandu-se data
primelor manifestări, evoluția manifestărilor. De asemenea, ne interesează
tratamentul efectuat la indicația medicului sau din propria inițiativă.

Examenul clinic general:

● se realizeaza de către medic, asistentul medical avand rolul să asigure
foaia de observație, instrumentarul necesar, rezultatele de la investigații și
ajuta pacientul sa se dezbrace, ajutându-l în pozițiile cerute de medic
● acesta va cuprinde
○ inspectia regiunilor corpului și se termina cu observarea unor
mișcări cum ar fi ridicatul din pat și mersul
○ palparea care oferă informații despre volumul, suprafața,
consistentă, sensibilitatea și mobilitatea unor organe (piele, strat
adipos, sistem osteoarticular) observându-se mimica pacientului.

Examene paraclinice:
● examenul sângelui

29
 Punctia venoasă
Locul puncției.
Se examinează calitatea și starea venelor:
- Vena de la plica cotului (bazilica si cefalica) unde se formează un M
venos prin anastomozarea lor
- Venele antebrațului
- Venele de pe fața dorsală a mâinii
- Venele subclaviculare
- Venele femurale
- Venele maleolare interne
- Venele jugulare si epicraniene (sugari și copii mici)

Pentru evidențierea venelor:

- Se fac mișcări în sensul circulației de întoarcere, cu partea cubitală a
mâinii, pe partea superioară a antebrațului
- Se introduce mana și antebrațul în apa caldă
- Pentru evidențierea venelor la care nu se poate aplica garoul, se face o
presiune digitală pe traiectul venei, deasupra locului puncției, în sensul
circulatiei venoase.
Materiale de protecție
- Musamă aleza

30
Pentru dezinfecția tegumentului
- Tampon și alcool

Materiale sterile
- ace de 25-30mm, seringi, pense
- Manusi chirurgicale
- Tampoane
Materiale nesterile
- Garou
- Eprubetă
- Tavita renală

Soluții medicamentoase, soluții perfuzabile

Pregatirea psihică. Se informeaza asupra scopului puncției
Pregatirea fizica. Se așează într-o poziție comodă, atât pentru pacient cât și
pentru persoana care executa punctia (decubit dorsal). Se examinează calitatea
și starea venelor. Se aseaza brațul sprijinit în extensie. Se dezinfectează
tegumentul. Se aplica garoul la o distanța de 7-8cm deasupra puncției. Se
recomandă pacientului să închidă pumnul

Execuție
- Asistență îmbracă mănușile sterile și se aseaza vizavi de bolnav

31
 - Se fixează vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand o usoara compresiune și tracțiune în jos asupra ținuturilor
vecine
- Se fixează seringă, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus în
mana dreapta între police și restul degetelor
- Se pătrunde cu acul, traversând în ordine tegumentul în directie oblica,
unghi de 30 grade, apoi peretele venos până când acul înaintează în gol.
- Se schimbă direcția acului 1-2cm în lumenul venei
- Se controlează pătrunderea acului din vena prin aspirație cu seringa
- Se continua tehnica în funcție de scopul puncției: injectarea
medicamentelor, recoltarea sangelui, perfuzii.
- Se efectuează staza venoasa după efectuarea tehnicii prin desfacerea
garoului și a pumnului
- Se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere
a acului și se extrage acul
- Se comprimă locul punctie 1-3 minute, brațul fiind în poziție verticală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- Se face toaleta locala a tegumentului
- Se schimbă lenjeria daca este murdară
- Se supraveghează pacientul
Reorganizare
- Materialele refolosibile se dezinfectează, se spală și se pregatesc pentru
sterilizare, iar deseurile se îndepartează
Accidente
- Hematom, prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos
- Străpungerea venei (perforarea peretelui opus)
- Ameteli
- Paloare

32
 - Lipotimie

De evitat:
- Puncționarea venei în lateral
- Puncționarea venei cu acul având bizoul in jos
- Manevrarea incorectă a materialului steril
- Atingerea produsului recoltat
- Flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului, deoarece
împiedica inchiderea plagii venoase, favorizând revarsarea sângelui

Markeri inflamatori
ASLO
- Test utilizat în diagnosticul condițiilor asociate cu infectii streptococice
- Se recoltează sânge a jeune în vacutainer cu sau fără gel separator minim
0.5 ml
Valori normale:
- 0-16 ani < 150 U l/ml
- >16 ani < 200 U l/ml

33
Hemoleucograma este un examen de laborator care evaluează cantitativ și
calitativ elementele figurate din sânge.
- Furnizează informații atât despre numărul tuturor tipurilor de celule
sangvine cât și despre mărimea, formă și caracteristicile fizice ale
acestora
- Poate fi recoltata a jeune sau postprandial
- Trebuie evitate mesele bogate în grasimi, care pot influența rezultatele
hemoleucogramei
- Se recoltează sânge venos pe pe vacutainer cu anticoagulant (EDTA) de
culoare mov
Valori normale:
- Hematii 4.2 – 4.8 mil/mm3 la femei
- Hematii 4.5 – 5.5 mil/mm3 la barbati
- Trombocite 150-400 mii/mm3
- Hemoglobina 14 – 16 g % la bărbați
- Hemoglobina 12 – 15 g % la femei
- Leucocite 4200 – 8000 /mm3

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) reprezintă rata la care

sedimenteaza hematiilor într-o probă de sânge anticoagulat într-o oră

- Se recoltează sânge venos pe vacutainer cu anticoagulant (citrat de sodiu)

de culoare neagră sau vacutainer de EDTA K3 (mov)
- Probă se recolteaza fără garou
Valori normale:
- 6 – 13 mm/h la femei
- 3 – 10 mm/h la barbati
- 7 – 11 mm/h la copii

34
Fibrinogen este sintetizat în ficat și este factor al coagularii
- Este marker al inflamatiei, valori crescute apărând în procesele
inflamatorii
- Se recoltează a jeune în vacutainer albastru cu citrat de sodiu
Valori normale:
- 200 – 400 mg/dl

Proteina C reactiva (CRP) este produsă de ficat fiind un indicator sensibil al

inflamatiei
- CRP crește rapid, fiind un indicator mult mai prompt decât VSH
- Se recomandă recoltarea dimineața pe stomacul gol pentru ca rezultatele
să fie elocvente
Valori normale:
- Mai mici de 0.5 mg/dl. Când exista o inflamație, valorile CRP crește și de
o sută de ori
Factorul reumatoid este un grup heterogen de autoanticorpi faţă de
determinanţii antigenici ai regiunii Fc a moleculelor de IgG, care formează
complexe IgG anti IgG în circulaţie sau în lichidul sinovial. Nivelul seric al
factorului reumatoid este crescut în peste 70% din cazurile de poliartrită
reumatoidă, având un rol important în producerea manifestărilor extraarticulare.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)
Specimen recoltat – sânge venos
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator
Valori normale: 15-25%

Exudatul faringian
Cultura exsudatului faringian reprezintă o analiză de laborator efectuată pentru
stabilirea diagnosticului etiologic al faringo-amigdalitelor bacteriene prin

35
însamânțare pe medii speciale a secrețiilor faringiene. În lipsa tratamentului
antibiotic corespunzător, faringitele și tonsilitele bacteriene se pot propaga mai
departe către tractul respirator inferior sau către trompa lui Eustachio
determinând infecții respiratorii joase și infectii ale urechii medii.
Exudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavitatii bucale
sau ingestia de alimente sau lichide.
Tehnica de recoltare
– Se aşază pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară
extensie şi ceafa sprijinită de spătar sau perete.
– Se deprimă baza limbii cu apăsătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocală
“a”, se şterg ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui,
insistând asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; dacă
există false membrane, acestea se desprind uşor, tamponanduse mucoasa
subiacentă; atât la introducerea, cât şi la scoaterea tamponului, se evită atingerea
bazei limbii şi a palatului moale.
– Se introduce tamponul în tubul protector simplu sau prevăzut cu mediu de
transport (Amies sau Stuart), care se etichetează corespunzător.
– Se prelevă:
● un tampon cu mediu de transport Amies lichid, din care se vor efectua
testele solicitate (se pot efectua din același recipient examen microscopic
fusospirili, cultură exudat faringian și cultura fungi din exudat faringian)
● în cazul solicitării testului rapid (imunoenzimatic) pentru detectarea doar
a antigenului streptococic de grup A, se va recolta urmând aceeași tehnică
un tampon steril, fără mediu de transport.
Întrucât Streptococii β hemolitici şi-au păstrat sensibilitatea naturală la
Penicilină, antibiogramă se efectuează doar la cererea medicului sau în cazul
alergiei la Penicilină.
Investigații imagistice
1. Electrocardiograma (EKG)

36
 - Măsoară impulsurile electrice ale inimii
- Activitatea electrică poate fi detectata la nivelul pielii prin discuri
metalice numite electrozi

Rolul EKG:
- Evaluarea unei dureri în piept, insuportabile
- Monitorizarea unor medicamente
- Monitorizarea unor dispozitive mecanice (pacemaker)
Tehnica:
- Pacientul trebuie să își îndeparteze toate bijuteriile și hainele de pe
suprafața superioară a corpului, de la nivelul mâinilor și picioarelor
- Pacientul stă întins
- Zonele sunt curate și eventual rase
- Între piele și electrozi se plasează un gel pentru contact. Pot fi folosiți și
electrozi de unică folosință
- Pacientul nu trebuie să vorbească sau să se miște, întrucât activitatea
musculară influentează rezultatul
- Se face și în inspir
- Durează între 5-10 minute
- Un EKG normal nu exclude posibilitatea unei afecțiuni cardiace

2. Ecografia cardiacă
- Este una dintre cele mai importante tehnici invazive de diagnostic a
bolilor de inimă
- Este o investigație cu acces facil care se poate realiza la patul bolnavului,
este nedureroasă si oferă rezultate în timp real.
- Investigația poate fi repetate ori de câte ori este nevoie
Tehnica:

37
 - Vei sta întins pe pat, pe partea stânga sau pe spate
- Medicul ecografist va pune un gel special pe o sondă pe care o va mișca
pe zona pieptului
- Undele de sunet de înaltă frecvență vor genera imagini ale inimii și
valvelor
- Mișcările inimii pot fi văzute pe un ecran, imaginile captate putând fi
transformate într-o înregistrare video sau fotografie

3. Examenul radiologic osteoarticular

Pentru acest examen este important să menționăm importanța îndepartării de pe
suprafața tegumentară a teritoriului examinat, al alifiilor sau al oricăror
substanțe medicamentoase care pot contine elemente radioopace, care ar strica,
calitatea imaginii radiografice.
Radiografia osteoarticulara reflecta:
● integritatea osului
● modificările de densitate osoasă (osteoporoza, condensari osoase)
● modificări de suprafața
● spațiul articular care poate fi îngustat sau din contră, lărgit, prin prezența
de exsudat

38
 ● deformări articulare

Radiografiile osteoarticulare se fac totdeauna comparativ, simetric, în mai multe

incidente și în pozițiile funcționale

CAPITOLUL IV. Supravegherea pacientului cu reumatism articular acut

Îngrijirea corectă a pacienților cu reumatism articular acut are o importanță

deosebită.
În numeroase cazuri, articulațiile se deformează și eventual se și anchilozeaza,
iar din acest motiv bolnavii necesita o deservire totala, inclusiv toaleta zilnică și
alimentație, unii nefiind capabili de nici o mișcare.
Asigurarea condițiilor de mediu:
● bolnavii cu reumatism articular acut necesită de obicei tratamente
îndelungate, de cateva luni, cu perioade lungi de spitalizare.
● bolnavii trebuie amplasați în saloane călduroase, cu umiditate scăzută,
însorite și luminoase. Ventilația trebuie să fie buna și permanentă sau cât
mai deasă
● se vor evita saloanele mari, aglomerate, amplasarea lor în colectivități
mici, reducând și posibilitatile de suprainfectie.
● asistență va veghea ca personalul bolnav cu afecțiuni ale căilor
respiratorii să nu intre în saloanele acestor bolnavi
● mobilierul de prisos trebuie îndepărtat din salon la fel și inventarul de
textile, care acumulează și depozitează praful.
Igiena personală:
● toaleta zilnică se va face cu deosebita grija
● formele acute de boală sunt însoțite de transpirații, ceea ce este accentuat
și mai mult de preparatele salicilice cu care sunt tratați numeroși bolnavi,

39
 de aceea pielea va fi epilată cu foarte mare atenție, iar lenjeria de corp,
schimbată de mai multe ori în cursul zilei

Alimentatia:
● alimentația pacienților cu reumatism articular acut, trebuie să asigure
caloriile necesare cu un conținut ușor digerabil
● ea trebuie să cuprinda cantități suficiente de proteine și să fie foarte
bogată în vitamine
● pe masura ce se atenuează simptomele, alimentația trebuie sa fie din ce în
ce mai substanțială, asigurând proporția fiziologică a glucidelor, lipidelor
și proteinelor, pentru a preveni și combate denutriția
● respectarea unui regim hipocaloric, hipolipidic se impune în caz de
obezitate, întrucat suprasolicitarea articulațiilor la bolnavii
supraponderali, este un factor agravant
● în cazul tratamentului cu corticosteroizi, regimul este hiposodat sau
desodat, iar în perioada febrila, un regim de cruțare cu aport de lichide.

Supravegherea funcțiilor vitale:

Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientului,
fiind indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al
prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :
- Tipul respirației;
- Amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- Ritmul;
- frecvenţa
Materiale necesare :
- ceas secundar;
- creion de culoare verde;

40
 - foaie de temperatură.
Valorile normale a respiraţiei sunt :
- la nou-născut 30-50 respiraţii / minut
- la 2 ani 25-35 respiraţii / minut
- la adulţi 16-18 respiraţii / minut
- la vârstnici 15-25 respiraţii / minut

Manifestări de dependență :
- ORTOPNEE = poziţie forţată , dificilă în poziţie şezând
- APNEE = oprirea respiraţiei
- BRADIPNEE = reducerea frecvenţei respiraţiei
- TAHIPNEE = creşterea frecvenţei respiraţiei
- Modificarea amplitudinii respiraţiei (superficială sau profundă)
- HIPERVENTILAŢIE = pătrunderea unei cantităţi mai mari de
aer în plămâni
- HIPOVENTILAŢIE = pătrunderea unei cantităţi mai mici de
aer în plămâni
- Dispnee de tip CHEYNE-STOKES = respiraţie frecvenţa ajunsă
la un grad maxim , după care frecvenţa scade treptat şi este urmată
de o perioadă de apnee , după care ciclul se reia (respiraţie în 4
timpi)
- Dispnee de tip KUSSMAUL= inspiraţie lungă urmată de o
expiraţie forţată , apnee , după care ciclul se reia.
Temperatura
Temperatura corpului reprezintă metoda prin care organismul dumneavoastră
reuşeşte să producă sau să elimine căldură, astfel încât aceasta ramana în
parametrii normali. Organismul uman deţine capacitatea, aproape unică de a
se adapta factorilor de mediu externi, astfel încât temperatura corpului uman
să îşi păstreze valorile normale constante.

41
Valorile normale a temperaturii :
- copil 36-37,8°C
- adult 36-37°C
- vârstnic 35-36°C
Manifestări de dependenţă :
1) Subfebrilitate – temperatura intre 37-38 grade C
2) Febră moderată – temperatură între 38-39 grade C
3) Febră ridicată – temperatură între 39-40 grade C
4) Hiperpirexie – temperatură peste 40 grade C
5) Frisoane
6) Piele roşie , caldă , umedă
7) Sindrom febril = grup de semne cum ar fii cefalee , tahicardie ,
tahipnee , inapetenta, sete , poliurie , convulsii , halucinaţii ,
dezorientare.
8) Erupţii cutanate întâlnite în bolile infecţioase .

Pulsul
Este mişcarea fiziologică ritmică de dilatare şi de contractare a pereţilor
arterelor, determinată de creşterea volumului de sânge pompat de inimă
Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai
mare cu atât pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi / minut

42
dar dacă acest ritm se menţine şi în zilele următoare, bolnavul trebuie ţinut
sub supraveghere permanentă.
Factori care influenţează pulsul sunt : factori biologici (vârsta, înălţimea,
greutatea, somnul, alimentaţia, efortul fizic), factori psihologici (emoţiile,
plânsul, mânia), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice
arteră accesibilă palpaţiei care poate fi comprimat pe un plan osos : radială,
temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală . În practica
curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix roşu
Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-născut 130-140 pulsaţii / minut
- la copil mic 100-120 pulsaţii / minut
- la adult 90-100 pulsaţii / minut
- la vârstnic 80-90 pulsaţii / minut
Manifestări de dependenţă :
1) Modificări ale pulsului :
a) de frecvenţă – TAHICARDIE = creşterea frecvenţei pulsului
- BRADICARDIE = scăderea frecvenţei pulsului
b) de volum – puls filiform = puls cu volum foarte redus , abia perceptibil
- puls asimetric = volum diferit al pulsului la arterele simetrice
c) de ritm – puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii
- puls dicrot = se percep 2 pulsaţii , una puternică şi alta slabă , urmată de
pauză

43
 Tensiune arteriala este presiunea pe care sângele o exercită asupra
pereţilor arteriali.
Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcţiei
cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de
elasticitatea şi calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt :
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva-rocci sau cu
manometru),
- stetoscop biauricular,
- tampoane de vată şi alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului
- creion sau pix roşu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :
- la copil între 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
- la copil între 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil şi la adolescenţi 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la vârstnici >150/>90 mmHg
Manifestări de dependenţă T.A :
- hipertensiunea arterială (H.T.A.) = creşterea T.A peste valorile
normale
- hipotensiunea arterială = scăderea T.A sub valorile normale
- modificări ale T.A diferenţiale

44
 - T.A diferă la segmente simetrice (braţ stâng , drept)
- COLAPS= prăbuşirea T.A

MĂSURAREA DIUREZEI = Colectarea urinei pe 24 ore:

- se pregătesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi
clătite cu apă distilată şi acoperite;
- colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua
următoare la aceeaşi oră;
- se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi
asupra procedeului;
- pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă, această cantitate de urină, de
la prima emisie se aruncă;
- se colectează, apoi, toate ordinele emise în 24 ore se vor păstra până a
doua zi la aceeaşi oră, păstrându-se şi urină de la ultima emisie;
- recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr de salon,
se ţine la răcoare, pentru a preveni descompunerea urinei.
Cantitatea de urină eliminată în mod normal pe 24 ore este de
aproximativ 1500 ml.
Notarea grafica:
- pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura se socotesc
100 ml urină;
- se notează grafic cu pix albastru sub forma unei coloane ce are haşurată
numai partea superioară ce corespunde cantităţii de urină a zilei
respective.
Masurarea scaunului

Scop: Observarea caracteristicilor fiziologice și patologice a scaunului sau

descoperirea modificărilor patologice în vederea stabilirii diagnosticului

45
Tehnica:
- Se separă patul de restul salonului cu paravan
- Se îndepartează patura și cearceaful cu care este învelit pacientul
- Se protejează patul cu musama si aleza
- Se dezbracă pacientul (partea inferioară)
- Se ridică pacientul și se introduce bazinetul sub regiunea sacrată
- Se acoperă cu învelitoarea până se termina actul defecării
- Se efectuează toaleta regiunii perianale și se indeparteaza bazinetul cu
atenție
- Se imbracă pacientul, se reface patul și se aeriseste salonul
- Se spală mâinile pacientului
- Scaunul se acopera pana la vizita medicala
- Notarea scaunului in foaia de observație se face prin semne
convenționale: Normal = | ; Moale = / ; Diaree = - ; Mucus = X ; Puroi =
P; Sangvinolent = S și Melena = M

Administrarea tratamentului
În RAA, particularitațile de administrare a medicamentelor trebuie respectate.
Acestea sunt administrate pe cale orala sau sub forma tratamentului parenteral.
Administrarea corticosteroizilor:
Cortizolul, hormon secretat de suprarenale, are acțiune antiinflamatoare si
antialergica. El nu vindecă, ci modifica reacțiile la agentul cauzal, iar
eficacitatea are un caracter simptomatic, paleativ.
Reacții secundare:
● scăderea rezistenței organismului la infecții
● creșterea secreției gastrice de acid clorhidric
● perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor, proteinelor.
Forme de prezentare:

46
 ● hemisuccinat hidrocortizon
● dexametazonă
Se administrează pe cale parenterala prin injecții IM, IV, iar în timpul
administrării se respecta doză și ritmul de administrare, regimul alimentar
al pacientului, care este desodat.
Se supraveghează și se notează zilnic în foaia de temperatură, tensiunea
arterială, greutatea corporala, raportul ingestie excreție
Tratamentul cu antibiotice
Antibioticele sunt medicamente care împiedică dezvoltarea bacteriilor. Sunt
inutile în infectii virale si infectii fungice. Efectului antibioticului începe la 24h
de la administrare și trebuie sa fie prescris cel puțin 5 zile. Efectul trebuie să
apară în 72h, dacă nu se schimba antibioticul

Efecte secundare:
● Efecte imediate (diaree, vărsături, reacții alergice, candida)
● Efecte îndelungate (rezistență la bacterii, scaderea imunitatii
organismului, interacțiunea cu alte medicamente, distrugerea florei
microbiene intestinale)
Înaintea administrării unui antibiotic se verifica termenul de valabilitate și se
previn reacțiile alergice prin anamneza corecta pentru depistarea persoanelor cu
teren alergic și prin testarea sensibilității organismului.
Testarea sensibilităţii la antibiotice reprezintă o testare cutanată utilizată pentru
a se stabili sensibilitatea la un anumit antibiotic a organismului, în scopul
prevenirii șocului anafilactic.
Scop testării
explorator.
Materiale necesare
– ac şi seringă sterilă
– alcool

47
– tampoane de vată
– mănuşi de unică folosință
– antibioticul ce urmează a fi testat şi administrat
– ser fiziologic pentru realizarea dilutiei
Realizarea procedurii de testare – raport de dilutie 1/100
● se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă;
● se realizeaza diluarea unui gram de substanţă activă (a medicamentului)
cu 10 ml ser fiziologic (dacă flaconul are 1,5 grame, se diluează cu 15 ml
ser fiziologic)
● din această dilutie: 1+10=11, se aspiră 1ml, care, la rândul ei se diluează
cu încă 9 ml ser fiziologic.
● din soluţia obţinută 1+ 9=10ml, se aspiră 0,1 ml soluţie ce se
administrează pe faţa anterioară a antebraţului, intradermic.
● Locul injectării va fi însemnat .
● după maxim 30 de minute se interpretează sensibilitatea în funcţie de
reacţia locală.
În cazul unei alergii: la locul injectării medicamentului (antibioticului), apare
eritem,eventual papulă puriginoasă (prurit=senzaţie de mâncărime), cu tendinţa
la extindere.
Citirea se face în maxim 30 de minute:
● rezultatul este negativ dacă diametrul este <10 mm şi, deci, soluţia se
poate administra;
● rezultatul este pozitiv dacă diametrul este >10 mm şi, deci, soluţia nu se
poate administra.
Înainte de realizarea testării se va avea în vedere, o eventuală, posibilă reacţie
alergică, de aceea vor fi pregătite medicamentele necesare pentru a putea
interveni – adrenalină, hemisuccinat de hidrocortizon.

48
Antibioticele sub forma pulberilor se dizolvă în ser fiziologic, injectarea
facandu-se imediat. Se administreaza prin injectie intramusculara sau injectie
intravenoasa (perfuzie intravenoasa)
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase
(soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în țesutul muscular
prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Administrarea intramusculară oferă un efect sistemic rapid. Volumul care poate
fi administrat pe această cale este de pâna la 5 ml. Se pot administra chiar și
substanțe iritante deoarece țesutul muscular are inervație senzorială redusă.

Perfuzia intravenoasă
Perfuzia este o metodă de tratament care constă în introducerea, în organismul
unui pacient pe cale parenterală, a unei cantități de sânge sau de diferite soluții
medicamentoase, în scop terapeutic. Perfuzia se efectuează într-un ritm lent
(picătură cu picătură), pentru a nu dezechilibra mecanismele de reglare,
tensiunea arterială sau schimburile de apă și săruri minerale între sânge și
țesuturi.
Ce se administrează prin perfuzie?
Perfuziile venoase permit administrarea de:
● medicamente
● soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.)
● soluții glucozate („seruri”)
● de derivate de sânge
● de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi
aminaţi).
Perfuzia – Scop
● hidratarea și mineralizarea organismului;
● administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
● depurativ, luând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;

49
 ● completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală;
● alimentarea pe cale parenterală.

Pregatirea materialelor necesare

Necesarul de materiale pentru perfuzia intravenoasă depinde de:
● rata de administrare;
● tipul terapiei;
● specificul soluției care trebuie administrată intravenos.
Macro Picurător / Micro Picurător
Există două tipuri de filtre de picurare pentru perfuzoare care trebuie alese în
funcție de ce se indică la administrare.Perfuzoarele cu macropicurător sunt
folosite pentru administrarea rapidă a unor cantități mari de soluție prin faptul
că permite formarea picăturilor mari.

Perfuzoarele cu micropicurător se folosesc pentru uzul pediatric și la adulți care

necesită administrarea unor cantități mici de soluție într-un timp mai îndelungat,
sub un control atent al raței și cantității de administrare.
Menținerea și îngrijirea liniei venoase
Administrarea intravenoasă prin atașarea unei linii venoase secundare la una
primară, deja existentă, permite administrarea alternativă sau concomitentă a
două soluții.Perfuzoarele care au filtru de aer se folosesc pentru soluțiile din
sticle, cele fără filtru de aer se folosesc pentru soluțiile din pungi de plastic sau
la flacoanele care au ele atașate filtru de aer.
Materiale necesare pentru perfuzia intravenoasă
● soluția de administrare intravenoasă
● pad-uri alcoolizate
● perfuzor
● stativ
● medicamentele prescrise dacă trebuie administrate în perfuzie

50
 ● mănuși
● tăviță sau cărucior de lucru
Pregatirea materialelor
● se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul și tipul
soluțiilor
● se examinează soluțiile (de plastic sau de sticlă), să nu fie perforate sau
sparte
● se examinează soluțiile pentru a verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi,
precipitate etc).

Pregatirea pacientului
● procedura trebuie explicată pacientului în detaliu pentru a reduce teama și
anxietatea. Astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul
punctionarii un cateter de plastic la care se va atașa un perfuzor pentru
perfuzarea diferitelor soluții indicate de medic. Se vor explica avantajele
tehnicii și anume faptul că aceasta îl scutește de înțeparea repetată pentru
administrarea tratamentului;
● i se va explica, de asemenea, că durata și tipul tratamentului vor fi
indicate de medic;
● se aduce la cunoștința pacientului orice modificare survenită în schema de
tratament;
● de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice
modificare în rata de administrare potrivită de asistență (dacă perfuzia se
oprește sau merge mult mai rapid), dacă începe să-l doară .De asemenea, i
se va preciza că nu va trebuie să lovească sau să bruscheze locul unde
branula este inserată;
● se va explica tehnica indepartarii branulei, cât timp se va ține compresie
la locul de inserție cât și faptul că va fi apt să își folosească mâna
respectivă la fel de bine ca înainte de montarea branulei.

51
 ● Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern
Tehnica perfuziei
● se spală mâinile bine;
● se pun mănușile;
● se agață soluția în stativ;
● se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad
alcoolizat porțiunea unde va fi introdus perfuzorul;
● se introduce cu seringă sterilă un alt medicament în soluția perfuzabilă
dacă acest lucru este indicat și se va eticheta flaconul specificând
medicația introdusă;
● se desface perfuzorul și se introduce în soluție având grijă să nu atingem
capătul pentru a îl păstra steril;
● se clampeaza perfuzorul și apoi se presează camera de umplere până când
se umple jumătate;
● se clampeaza perfuzorul și se golește de aer lăsând lichidul să curgă în
tăviță până când nu mai este nici o bulă de aer;
● dacă soluția este în flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer
pentru ca ea să curgă;
● dacă soluția este în pungă de plastic. nu este nevoie să se deschidă filtrul
de aer;
● se detașează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se
ataseaza perfuzorul la branula;
● se etichetează flaconul de soluție cu data și ora administrării;
● Se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului şi se observă starea
generală, se verifică periodic debitul perfuziei.

52
Reorganizarea locului de muncă
● Se colectează selectiv deşeurilor conform precautiunilor universale P.U.
● Se notează tehnica în foaia de observație – data, ora administrării,
medicamentul adăugat, doza, soluţia perfuzabilă, ritmul de administrare,
numele asistentului medical care a efectuat tehnica.
Complicații
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic
trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de
acționare în aceste situaţii. Aceste complicatii sunt:
● flebitele
● extravazarea soluţiilor
● impermeabilitatea cateterului
● hematom
● secționarea cateterului
● spasme venoase
● reacții vasovagale
● tromboze
● infecții sistemice (septicemie)
● reacții alergice
● încărcare circulatorie
● embolie.
Montarea cateterului venos periferic

53
Pentru puncţionarea venelor periferice se alege de obicei sistemul venos cav
superior, începând cu venele dosului mainii, venele antebraţului şi doar în
ultimul rând cele de la plica cotului. Plasarea vârfului cateterului altundeva
decât în vena cavă este considerat abord periferic. Venele sistemului cav
inferior sunt mai predispuse la tromboze şi mobilitatea bolnavului este mult
redusă, fapt pentru care sunt utilizate în cazuri extreme. Puncţionarea venei se
face în decubit dorsal, cu membrul superior în abducţie, antebraţul fixat pe un
stativ, astfel:
1. Se alege o venă palpabilă şi vizibilă.
2. Se aplică un garou în jurul braţului şi se cere pacientului să strângă pumnul.
3. Dezinfecţia şi degresarea tegumentului cu alcool 70%, betadina, clorhexidina
sau tinctură de iod 2%.
4. Se infiltrează aria de puncţie cu anestezic local sau se foloseşte o cremă cu
anestezic (EMLA), mai ales la copii.
5. Se inseră acul/canula prin tegument în venă; apariţia sângelui în ambou
indică faptul că vena a fost sancționată.
6. Se scoate acul în timp ce canula este avansată.
7. Se conectează la trusa de perfuzie.
8. Se aplică pansament steril.

Puncţia venelor periferice în afecţiuni ale tegumentului, eczeme, infecţii

extinse, arsuri, traumatisme, paralizia membrului, epuizarea capitalului venos
prin flebite chimice se va face doar în cazul în care nu există altă alternativă.

54
Complicaţii asociate CVP CBP este de ales cand terapia nu durează peste 5 zile.
Complicaţiile apar când terapia periferică se extinde de la zile la săptămâni.
Locul de inserţie se votează la 48-72 de ore. Când acest lucru este ignorat, apar
complicaţii. Conform ghidurilor de prevenire a infecţiilor legate de dispozitive
intravasculare, factorii asociaţi cu riscul de flebite cauzate de CVP sunt:
• materialul CVP;
• mărimea cateterului;
• locul de inserţie;
• experienţa personalului;
• durata cateterizarii;
• compoziţia infuzatului;
• frecvenţa schimbării pansamentului;
• infecţia legată de CVP;
• pregătirea tegumentului;
• factori legaţi de pacient;
• puncţia venei în urgenţă.

Alte complicaţii asociate abordului periferic includ leziuni de nervi, puncţie

arterială, infiltrare, embolie, extravazare. Acest tip de cateter este rar asociat cu
infecţii majore. Eventual, locul de inserţie se poate irita, iar cu durata folosirii,
manipularea, contaminarea pielii, medicaţia administrată, se irită vena şi riscul
de infecţie creşte.

55
 CAPITOLUL V. EDUCAȚIE PENTRU SANATATE

Tratamentul profilactic include profilaxia primară a atacului acut inițial de boală

și profilaxia secundară a recurentelor la vechii reumatici. O protecție
profilactică mai deosebită necesită cei care au prezentat recent un atac acut de
reumatism articular acut, bolnavii cu cardita reumatismală, cei ce trăiesc într-un
mediu cu risc crescut de infecție streptococică, precum și cei cu o
susceptibilitate individuala mai mare la reumatism articular acut.
Profilaxia primară constă în tratarea promptă și corectă a infectiilor
faringo-amigdaliene cu o singura doza de Moldamin i.m.- 600.000 U.I pentru
copii și 1.200.000 U.I. pentru adulți. O alternativă o constituie administrarea de
Penicilina V oral 800.000 U.I. de doua ori pe zi sau Penicilina G i.m. 1.200.000
U.I./zi în doze fractionate timp de 10 zile.

56
În profilaxia secundară se folosește benzatin penicilina 1.200.000 U.I. la 4
saptamani sau, în caz de alergie la penicilina, Eritromicina (1 g/zi) sau
Sulfadiazina (0,5-1 g/zi). Durata profilaxiei secundare depinde de forma clinică
de boală. La bolnavii fără cardită sau cu forme ușoare de cardita, terapia
antistreptococica amintită se face cel puțin 5 ani de la ultimul puseu de boală
sau până la varsta de 25 de ani. Pacienții cu valvulopatii reumatice necesită o
profilaxie secundară toată viața sau pâna când riscul recurentelor este definitiv
redus; la acești bolnavi va trebui să se facă și profilaxia endocarditelor
bacteriene cu ocazia intervențiilor chirurgicale sau stomatologice.
Repausul este obligatoriu în perioada de activitate a reumatismului articular
acut. Imobilizarea la pat durează 7-10 zile chiar în formele ușoare. În timpul
poliartritei bolnavul este imobilizat de dureri; după ce artralgiile trec, tinde să
părăsească repaosul, în special copii. Acesta va fi însă menținut atâta timp cât
temperatura și valorile VSH sunt crescute. După un interval de circa 10 zile, în
funcție de evolutie, se permit mișcări în pat. În caz de cardită, repaosul va fi
respectat cu strictețe.
Reluarea mișcărilor se va face progresiv, într-un ritm variabil de la caz la caz, în
funcție de starea cardiacă și umorala, bolnavul rămânând însă, în orice caz, mult
sub limita regimului normal de mișcare, cel puțin o luna după externare.
Dieta trebuie să mentină troficitatea normala, de aceea va fi conforma cu
greutatea și vârsta bolnavului. La un tânăr sau un adult recomandăm să consume
0,5-1 g de proteine (de preferat lactate), 1-1,5 g grăsimi și 2-3 g de glucide /kg
corp. La copii, cantitatea de proteine va fi mărită pentru împlinirea nevoilor
plastice, la 2-3 g /kg corp. La copii și tineri se va crește aportul de grasimi (unt,
ouă mai ales) în daună hidrocarbonatelor.
Talalaev și Levin au demonstrat experimental că glucidele măresc reactivitatea
alergică.

57
Aportul de lichide trebuie să depăsească excretia urinara în perioada febrilă,
când au loc pierderi importante prin perspiratie și să echilibreze ingestia în
perioada febrilă.
Sarea se interzice în perioada acută (afară de cazul transpirațiilor abundente) din
cauza acțiunii proflogistice și a retenției sale în țesuturi, mărită și mai mult de
medicatia antireumatică (corticoizi, fenilbutazona).
Regimul va fi bogat în vitamine, în special vitamina A (în reumatismul articular
acut nivelul seric al vitaminei A scade), vitamina C (potential oxido-reducator,
diminuează permeabilitatea capilara si favorizează corticoid geneza) și
complexul B, ca și ioni de potasiu (mărește diastola, are acțiune diuretica și
înlocuiește pierderea de potasiu secundară corticoterapiei).
Se vor administra sucuri de fructe și legume, salate verzi, cruditati, fructe.

CAPITOLUL VI. CAZURI CLINICE

Cazul 1

Numele bolnavului: C.D.

Vârstă: 18 ani;
Sex: masculin
Domiciliul: urban;
Condiții de viață: locuiește împreună cu părinții și cele două surori mai mici
într-un apartament cu 3 camere în condiții igienice de viață.

58
 Antecedente personale patologice: - bolile copilăriei;
- apendicectomie la vârstă de 12 ani;
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță.
Grup sanguin: A+
G=65 kg
Î= 1,75 m
Funcții vitale: P = 90 p/min.;
T.A. = 120/70 mmHg.
T= 38°C
Motivele internării:
- febră moderată T=38°C
- astenie
- durere și tumefacție articulară fugace
- insomnie
Istoricul bolii : Din relatările pacientului am aflat că în urma cu 2 săptămâni
boala a debutat cu o angina streptococică
Diagnostic de. Internare: REUMATISM ARTICULAR ACUT

Nevoia Diagnostic Obiective Manifestări Ingrijiri Evaluare

nursing de autonome și
dependență delegate

59
Nevoia Vulnerabil -pacientul -transpiratii - așez pacientul în -
de a itate față să prezinte abundente, poziție decubit pacientul
evita de ameliorare iritabilitate dorsal și asigur prezintă
pericole pericole; a durerilor; -creșterea repausul la pat dureri
le Alterarea - pacientul ritmului până la dispariția intense
confortului să respecte respirator durerilor accentuat
manifestat repausul la articulare; e la mers;
ă prin pat. - folosesc perne - VSH -
durere; pentru suportul 60 mm/s
Risc de articulațiilor - CRP >6
complicații dureroase; mg/l
imediate - asigur igienă - ASLO –
sau tardive corporală și a 300 ui/ml
lenjeriei -
pacientului. Fibrinoge
-pentru prevenirea n – 400
infecțiilor mg%
nosocomiale și - exudatul
complicațiilor îmi faringian
iau toate măsurile este
de asepsie și pozitiv cu
antisepsie; streptococ
- la indicația betahemo
medicului recoltez litic
probe de sânge sensibil la
pentru examene penicilina
clinice și G.
paraclinice:

60
 - VSH,
Fibrinogen,
ASLO, CRP,
Exudat faringian;
- conduc pacientul
la efectuarea
EKG;
- administrez
tratamentul
conform foii de
observație:
- HHC F IV, 1f la
12 h;
- Penicilina G
400.000 u.i. fl IV,
1 fl la 6 h;
- Ketonal f IV, 2 f
la 12 h;
- asigurăm
protectie digestiva
cu eubiotic 1
plic/zi;

Nevoia Imobilitate - pacientul -dureri la - încerc să - durerile

de se din cauza să aibă o nivelul liniștesc pacientul se mențin;
misca și durerilor buna articulațiilor, în timpul -
de a articulare postura în restricția durerilor; articulația
avea o ortostatism mobilității - aplic comprese genunchi
buna ; calde local; ului este

61
postura - - la indicația vulnerabil
diminuarea medicului ă;
durerilor administrez -pacientul
articulare; antiinflamatoare: are nevoie
- reducerea - ketonal 1 x 2/zi; de
mobilității. - fastum gel susținerea
aplicații locale de în
2-3 ori pe zi; efectuarea
- tramadol tb 1 la deplasăril
nevoie. or.

Nevoia Hipertermi - pacientul -hipertermie - asigur condiții - -

de a-si e să prezinte optime în salon; pacientul
menține manifestat diminuarea - aerisesc salonul; prezinta
tempera ă prin temperaturi -asigur repausul la febra
tura febră i pat în perioada moderata
corpului moderată febrilă; - T=
în - învăț pacientul 38.20 C.
limite să se îmbrace cu
normale haine cât mai
subțiri;
- masor
temperatura și o

62
 notez în foaia de
observație;
- la indicația
medicului
administrez:
- algocalmin 1f;
- dexametazona
1f.

Nevoia Circulație - pacientul - tahicardie, - aerisesc salonul; -pacientul

de a inadecvată să prezinte cefalee - umidific aerul respiră
respira manifestat un puls în din salon; regulat;
și de a ă prin limite - fac exerciții de T= 17
avea o tahicardie normale respirație cu r/minut;
buna pacientul; -
circulati - la indicația pacientul
e medicului prezintă
administrez: în
- metoprolol 50 continuar
mg ½ tb seara. e
tahicardie
;
P = 100
p/minut.

63
Nevoia Insomnie - pacientul -insomnie - creez un -
de a din cauza să microclim pacientul
dormi și durerilor beneficieze at de prezintă
a se manifestat de un somn liniște în insomnie
odihni ă prin odihnitor salon; din cauza
somn - vorbesc durerilor
agitat cu cu articulare;
treziri pacientul - datorită
repetate și îi spun oboselii
că somnul pacientul
este ațipește în
benefic în câteva
evoluția rânduri.
bolii;
- asigur
lenjerie de
pat și de
corp
curată;
- asigur
semiobscu
ritate pe
durata
somnului
în salon și
am
înlăturat

64
 sursele de
zgomot;
La
indicația
medicului
administre
z:
-
tramadol
1tb seara;
-
diazepam
½ tb
seara.

Nevoia Deficit de - pacientul -dificultatea - vorbesc cu -

de a cunoștințe să de a înțelege pacientul și îl pacientul
învăța în legătură dobândeasc informația întreb dacă este
cum să- cu ă cât mai cunoaște cate ceva dornic să
și afecțiunea multe despre afecțiunea se
pastreze de care cunoștințe de care suferă; document
sanatate suferă despre - îi pun la eze, dar
a boala să. dispoziție material din cauza
informativ durerilor
(reviste, cărți); nu poate
- explic pe să se
înțelesul lui concentre
termenii medicali ze asupra

65
 din materialele informați
informative. ei.

Epicriza
Pacient în vârstă de 18 ani, cunoscut cu repetate angine streptococice în
antecedente, se prezintă la spital pentru durere și edeme la nivelul articulațiilor,
febră, stare generală alterată.
După examene clinice și paraclinice, se pune diagnosticul de RAA. Se
externeaza cu următoarele recomandări:
● evita frigul, colectivitățile
● se protejează împotriva infecțiilor respiratorii din vaccinare
● dispensarizare prin medicul de familie

Cazul 2
Numele bolnavului : I.A.

66
 Vârstă : 13 ani;
Domiciliul : rural;
Condiții de viață : locuiește la țară împreună cu familia, la casă cu toate
condițiile.
Mama – 37 ani, casnică
Tata – 40 ani, mecanic auto
Antecedente personale fiziologice : nu a avut menarha;
Antecedente personale patologice: - bolile copilăriei: rujeola, rubeola, varicela;
- afecțiuni respiratorii netratate corect;
Antecedente heredo-colaterale: neaga Lues, TBC și alte afecțiuni cronice în
familie.
Funcții vitale :
P = 140 b/min.;
R = 39 r/min.;
T.A. = 100/50mmHg.
Motivele internării : dureri intense, mari pe articulația genunchiului drept,
coapsa până la genunchi, deficit sever de mers.
Istoricul bolii : debut în urma cu 3 luni cu artralgii pe articulația membrului
inferior drept. Examinată de medicul din localitate urmează tratament cu
evoluție trenantă. De aproximativ o lună durerile se intensifică pe genunchiul
drept, afectând statică și mersul.
Examen local : mers șchiopătat, antalgic, sprijin scurt pe membrul inferior
drept; articulația genunchiului drept ușor mărită de volum.
Diagnostic de. Internare: REUMATISM ARTICULAR ACUT cu prinderea
articulației genunchiului drept.

Nevoia Diagnostic Obiective Manifestari Ingrijiri autonome Evaluare

67
 nursing de și delegate
dependenta

Nevoia Vulnerabilit - pacienta hipertensiunea - primesc pacienta - pacienta

de a ate față de să arteriala împreună cu mama în este coo-
evita pericole; beneficiez - facies crispat salon; speranța.
pericole Durere e - creez un - rezultate
le articulară; de un microclimat analize:
Risc de mediu de corespunzător; - HLG:
complicații siguranța - discut cu Ht-40,1%;
imediate față de amabilitate și Hb-12,06
sau tardive infecții; înțelegere pentru a % ml;
- colabora cu echipa de - VSH-120
reducerea îngrijire; mm/h.
durerilor - educ mama pentru - ASLO
articulare; respectarea regulilor >200 ui/ml
- din unitatea sanitară - CRP>6
prevenirea și îi facilitează mg/l
complicați cunoașterea secției; - Exudat
ilor - recoltez conf. F.O. faringian
imediate sânge pentru pozitiv=str
sau examenele de eptococ
tardive; laborator: beta
- VSH, ASLO, hemolitic
prevenirea proteina C reactivă, sensibil la
infecțiilor HLG, exudat penicilină
nosocomia faringian, sumar de Sumar
le urina si urocultura; urină:
- administrez conf. - aspect

68
 F.O.: clar;
- penicilina G - densitate
400.000 U.I. 1 fl la 8 1012;
him; - reacție
- gentamicina 80 acidă;
mg/2ml + 2ml SF, - albumina
2ml/8h.(40 mg); urme fine;
- recuperez analizele, - glucoză
le comunică absența;
medicului, apoi le - sediment
atașez în F.O.; – frecvente
- urmăresc și notez în leucocite,
F.O. funcțiile vitale celule
epiteliale,

Nevoia Dificultate - pacienta -frisoane și - asigur pacientei o ora 10:00

de a-si în a-și să prezinte creșterea îmbrăcăminte curata - pacienta
menține menține temperatur temperaturii și lejera; este
tempera temperatura a corpului peste limitele - educ mama să liniștită,
tura corpului în în limite normale solicite pacientei să febră s-a
corpului limite normale; consume cât mai mai
în normale - pacienta multe lichide (ceai, diminuat.
limite manifestată să fie lapte, sucuri); T-38,50 C;
normale prin febră echilibrata - aplic comprese ora 12:00
ridicată, hidroelectr umede pentru T-38,40 C;
tegumente olitic. diminuarea febrei; ora 14:00
calde, - - administrez conf. T-380 C.
transpirații reducerea F.O.:

69
 hipertermi - 1 f de
ei cât mai Algocalmin i.m.;
aproape - 1 ml
de limitele dexamethasone i.m.
normale,
fiziologice
.

Nevoia Dificultate - -tahipnee - umidific aerul din - -

de a în a respiră asigurarea -senzatie de încăpere; pacienta
respira și a avea o unui ritm sufocare - aerisesc salonul; prezinta
și a buna respirator - la indicația -
avea o circulatie regulat. medicului efectuez tahipnee;
buna manifesta - manevrele vagale: - - R=
circulati prin reducerea pun pacientul să 39 r/min;
e tahicardie a tușească și îi plasez - -
tahicardiei o punga de gheață pe tahicardia
. fata; s-a mai
- pacienta - administrez redus;
să aibă un medicația indicată - -
ritm de medic: P=128
cardiac - propranolol 1/2 p/min.
normal tb/zi.

70
Nevoia Comunicar - pacienta -dificultatea - discut cu mama - copilul
de a e să de a se pentru a vedea este în
comuni ineficientă colaboreze concentra modul de viață continuare
ca la nivel cu echipa al copilului în anxios,
afectiv de familie. agitat;
manifestată îngrijire; - facilitez vizita - nu
prin - familiei pentru a-i discută cu
anxietate, înlăturarea aduce păpușă ceilalți
neliniște, anxietății preferată; copii din
agitație și - educ mama să salon;
a stării de respecte regulile de
agitație. igienă;
- discut cu
amabilitate cu
copilul de fiecare
data și îl încurajez să
aibă încredere în
echipa medicala și
că totul va fi bine;
- îi fac cunoștință cu
ceilalți copii din
salon.

71
Nevoia Dificultate - pacienta -edeme la -educ mama să-și - durerile
de a se în a se să aibă o nivelul țină copilul în brațe încă se
misca și mișcă și a buna articulatiilor, cînd acesta are mențin dar
a avea o avea o buna postura. dureri dureri; nu mai
buna postura - - aplic comprese sunt așa
postura manifestată diminuare calde local; violențe;
prin dureri a durerilor - la indicația -
articulare, articulare medicului articulația
imobilitate - administrez genunchiul
temporara reducerea antiinflamatoare: ui este
mobilității - movalis 1tb x 2/zi; rigidă în
- diclofenac gel continuare;
aplicații locale de 2 -pacienta
ori pe zi; are nevoie
- mydocalm 1 tb x 2. de
susținerea
mamei în
efectuarea
deplasărilo
r.

Nevoia Dificultate - pacienta -agitație, - aerisesc salonul; - pacienta

de a în a dormi să prezinte insomnie - sigur liniștea în este agitata
dormi și și a se un somn salon și pe hol; din cauza

72
a se odihni calitativ și - creez un durerilor;
odihnii manifestată cantitativ microclimat de - adoarme
. prin liniște; greu;
insomnie, - deservesc mama cu - doarme
agitație, o cană cu ceai pentru 4-5 ore pe
somn a o administra noapte cu
întrerupt copilului; treziri
- administrez frecvente.
Romergan infantil
sirop, o linguriță.

Nevoia Dificultate - pacienta -cunoștințe - explorez nivelul de Pacienta

de a de a învață să aibă insuficiente cunoștințe al mamei prezintă
învăța cum să-și cunoștințe asupra bolii privind boala, modul interes dar
cum să- păstreze suficiente de manifestare, nu se poate
și sănătatea referitoare măsurile curative și concentra
pastreze manifestată la boala de prevenire; din cauza
sanatate prin să. - educ mama cu durerilor
a cunoștințe privire la semnele
insuficiente incipiente de
despre manifestare a
boala să. afecțiunii și
tratamentul ce trebuie
urmat pentru
recuperare;
- verific dacă a
înțeles corect mesajul

73
 transmis;
- ofer broșuri și
material informativ
despre afecțiunea
copilului;
- urmăresc
dezvoltarea
psihomotorie a
copilului.

Epicriza
Pacient în vârstă de 13 ani, se prezintă la spital pentru dureri articulare, edeme,
angina faringiana. Este cunoscut cu infecții streptococice repetate.
Examenele paraclinice pun diagnosticul de RAA. După efectuarea
tratamentului, evoluție favorabilă. Se externeaza cu recomandările:
● continuă tratamentul conform RP la domiciliu
● dispensarizare prin medicul de familie

74
Cazul 3
Numele bolnavului : J.G.
Varsta : 28 ani;
Sex: masculin;
Domiciliul : rural;
Condiții de viață : locuiește împreună cu soția la casă în condiții igienice ;
Beneficiază de ajutor social;
Religia – catolică;
Înălțime – 169 cm;
Greutate- 70 kg;
Antecedente personale patologice: - nu a mai fost bolnav;
Antecedente heredo-colaterale: fără importanță.
Grup sanguin: AII;
Condiții de viață și muncă:
- fumător 15-20 țigarete/zi;

75
 - consumă alcool;
- muncă fizică;
Funcții vitale :
P = 80 p/min.;
T.A. = 125/65 mmHg.;
T= 38°C;
Motivele internării :
- tumefacție, durere a articulațiilor gleznei și genunchiului stâng,
- impotență funcțională a articulațiilor amintite,
- stare de subfebrilitate T=37.6°C,
- astenie,
- insomnie,
Istoricul bolii:
Pacientul neagă existența altui puseu inflamator. Durerea a apărut brusc în
timpul nopții astfel încât s-a prezentat la spital necesitând internare de urgență.
Diagnostic de internare: REUMATISM ARTICULAR ACUT

Nevoia Diagnostic Obiective Manifestări Ingrijiri autonome Evaluare

nursing de si delegate
dependenta

Nevoia Vulnerabilit - iritabilitate, - amplasez pacientul

de a evita ate față de reducerea gemete într-un salon curat, - pacientul
pericolel pericole din procesului cu umiditate prezintă
e cauza inflamtor scăzută, luminos; durere la
procesului pe - apreciez nivelul
perioada simptomele fizice articulației

76
inflamator; spitalizării ale pacientului, genunchiului
Dureri ; acuzele, activitățile și gleznei
articulare - zilnice; stângi;
cu caracter prevenirea - apreciez Rezultatul
migrator; complicați localizarea și analizelor:
Risc de ilor; intensitatea durerii; - VSH -87
complicații. - - observ mm/s;
asigurarea manifestările non- - CRP >6
comfortul verbale ale mg/l;
ui fizic pacientului: facies, - Fibrinogen –
poziție, gemete, 630 mg%;
plâns; - Leucocite –
- așez pacientul într- 8100 x 103
o poziție cât mai mm;
comfortabila cu - ASLO- 400
schimbarea poziției ui/ml;
la 2 ore pentru - exudat
prevenirea escarelor; faringian =
- fac pregătirea pozitiv,
fizica și psihica a streptococ
pacientului; beta
hemolitic;
Cf.
Antibiogramei
- monitorizez streptococul
functiile vitale si le beta hemolitic
trec in foaia de este sensibil la
observatie; penicilina;

77
 - la indicația - pacientul
medicului recoltez tolerează
probe biologice medicația.
pentru laborator:
-VSH, CRP,
Fibrinogen, ASLO,
Leucocite,
- exudat faringian +
antibiograma;
La indicatia
medicului
administrez:
- penicilina G
1.000.000 u.i. 1 fl la
6 ore;
- prednison 2 tb
la 6 h;
- indometacin
200 mg/zi în 3 prize;
- dupa 30 de
minute evaluez
eficienta medicatiei
si eventual prezenta
unor efecte adverse.

Nevoia Dificultate - pacientul -limitarea - apreciez - pacientul

de a se în a se să-și amplitudinii mobilitatea prezinta
misca și mișcă și a îmbunătăț mișcărilor și afectarea impotenta
a avea o avea o buna ească -restricția musculaturii functionala

78
buna postura funcția mobilitatii ; tranzitorie
postura datorită articulara - instruiesc datorita
durerii - pacientul pacientul în durerii si
manifestată să aibă un legătură cu tumefactiei
prin tonus folosirea articulatiei;
limitarea muscular tehnicilor de - pacientul
mișcărilor ridicat relaxare și prezinta un
articulare și terapie a tonus
scăderea durerii; muscular
tonusului - educ mediocru.
muscular pacientul să
folosească
un baston
pentru a se
deplasa;
La indicația
medicului
administrez:
-
diclofenac
gel –
aplicații
locale de 2-3
ori/zi;
- tador
de 25 mg, 1
cp de 2
ori/zi;

79
 -
gimnastică
recuperatori
e la pat.

Nevoia Alimentație - -inapetenta - observ și apreciez - pacientul

de a bea insuficienta respectare -scadere în apetitul și prezinta apetit
și a cantitativ și a greutate preferințele capricios;
mânca calitativ regimului pacientului; - pacientul
datorita alimentar - încurajez pacientul bea aproape 1
inapetenței - pacientul să urmeze regimul l de lichide;
și regimului să fie hiposodat datorită - pacientul își
hiposodat echilibrat administrării de menține
impus hidroelectr antiinflamatoare greutatea;
olitic nesteroidiene; G= 70 Kg;
- pacientul - cântăresc pacientul - pacientul
să nu zilnic pe același este echilibrat
scadă în cantar; hidroelectrolit
greutate - sfătuiesc pacientul ic.
să bea lichide
(ceaiuri) 1.5-2 l/zi;
-fac bilanțul ingesta-
excreta;

- la indicatia
medicului
administrez PEV

80
 1000 ml/24h:
- ser glucozat 500
ml fl II;
- calciu gluconic 10
ml 1 fiola;
Ritm 20 pic/min.

Nevoia Hipertermie Pacientul -frisoane - aerisesc salonul; - pacientul își

de a-si manifestată să prezinte -transpiratii - sfătuiesc pacientul menține starea
menține prin tempertura să se îmbrace cât de
temperat subfebrilitat corpului mai subțire; subfebrilitate;
ura e și în limite - observ starea T=37.7 0C;
corpului tegumente normale generala a - pacientul a
în limite calde pacientului, roșeață, consumat
normale tumefacția, căldură lichide în jur
la nivelul de 500 ml.
articulațiilor;
- masor temperatura
seara și dimineața și
o trec în foaia de
observație;
- sfătuiesc pacientul
să consume lichide;
- la indicația
medicului
administrez
algocalmin 1 fiola.

81
Nevoia Dificultate - pacientul -insomnie - creez un mediu - pacientul a
de a în a dormi să aibă un -agitație optim pentru odihnă; dormit 3-4 ore
dormi si și a se somn - vorbesc cu ceilalţi în cursul
a se odihni din calitativ și bolnavi din salon să nopţii;
odihni cauza cantitativ păstreze liniştea; - pacientul
durerilor - pacientul - oferă pacientului prezintă în
manifestată să nu mai un ceai fierbinte continuare
prin somn fie anxios înainte de culcare; durere;
întrerupt - învăţ pacientul - pacientul se
- disconfort tehnici de relaxare ; trezeşte cu
- anxietate - explic pacientului redoare
necesitatea matinală.
somnului;
- administrez
conform F.O.:
Novocalmin tb I;
- urmăresc bolnavul
în timpul somnului.

Epicriza
Pacient în vârstă de 28 ani, se prezinta la spital pentru dureri și tumefacție la
nivelul articulațiilor, impotență funcțională, stare generala alterata.
Examenele de laborator pun diagnosticul de RAA. Evoluție favorabilă după
tratament.
Recomandări:
● evita frigul, răceli

82
● continuă tratamentul conform RP
● examen cardiologic peste 2 sapt

BIBLIOGRAFIE

1. I. Stoica, Marieta Stoicescu – Ghid Practic de Reumatologie; Ed.

Medicală; Bucureşti; 1975
2. Păun R. – Terapeutică medicală, Vol. III; Ed. Medicală; Bucureşti;
1982
3. Titirca Lucretia - Ghid de nursing; Editura Viata Medicala
Romaneasca; București; 2001
4. Titirca Lucretia - Ingrijiri speciale acordate pacienților de către
asistenții medicali; Editura Viata Medicala Romaneasca-
București; 2006
5. Titirca Lucretia - Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de
asistenții medicali; Editura Viata Medicala Romaneasca; București;
2001
6. Titirca Lucretia – Urgente medico-chirurgicale; Editura Medicala;
Bucuresti; 2009

83
84