OANCEA ELENA – STELUȚA

AMG III A
PLAN DE ÎNGRIJIRE DIABET ZAHARAT TIP II

Diabetul zaharat de tip 2 – INSULINOINDEPENDENT

Este cea mai frecventă formă (85% din cazuri). Forma tipică este cea care apare după vârsta
de 40 de ani, la persoanele cu exces ponderal, cu o perioadă prediagnostică lungă, cu debut
nezgomotos și fără tendință la cetoacidoză.
Diabetul zaharat de tip 2 nu necesită insulină pentru echilibrare.  Inițial capacitatea de
secreție pancreatică este bună, răspunde bine la dietă și la tratament oral.   Însă în timp, o
parte din acești pacienți devin diabetici, necesitând tratament oral sau, mai rar,  insulină.
În diabetul zaharat de tip 2, pancreasul secretă puțină insulină, care scade cu timpul. Apare și
un defect de utilizare a insulinei – insulino-rezistența.
Etiopatogenia acestei forme nu se cunoaște bine, factorul ereditar joacă un rol important și în
această formă. Evoluția este îndelungată. Deficiența în secreția insulinică apare treptat.

Un rol important îl dețin factorii de mediu: sedetarismul, factorul nutrițional, stresul,

medicamentele. În general este vorba de un bolnav obez, care mânâncă mult.

Investigații și diagnostic diabet zaharat

Examenele de laborator conferă certitudinea existenţei DZ.

a) glicemia din plasmă, recoltată întâmplător (în orice moment al zile, indiferent de intervalul
de timp faţă de ultima masă):
• glicemie <140 mg% = normal
• glicemie ≥200 mg% = DZ
b) glicemia din plasmă, recoltată à jeun (fasting – pe nemâncate, la cel puţin 8 ore de ultima
masă):
• glicemie <110 mg% = normal
• glicemie 110-125 mg% = modificarea glicemiei bazale (MGB),prediabet.
• glicemie ≥126 mg% = DZ
c) testul de toleranţă la glucoză pe cale orală (TTGO)
TTGO se efectuează şi se interpretează după criterii OMS:

 cu trei zile înainte de testare se indică o alimentaţie cu cel puţin 150 g de glucide
(deci nu post sau cură de slăbire);

 în ziua TTGO, se recoltează sânge venos pe anticoagulant pentru dozarea

glicemiei à jeun din plasma rezultată; imediat după aceasta subiectul va trebui să
ingere o soluţie din 75 g de glucoză dizolvată în 300 ml de apă (concentraţie
25%) în decurs de 5 minute.
 după două ore se repetă prelevarea de sânge în acelaşi mod. Dozarea glicemiei se
face prin metoda enzimatică, cu glucozoxidază.

Interpretarea rezultatelor se face în funcţie de valoarea glicemiei la 2 ore:

 glicemie <140 mg% = normal

 glicemie 140-199 mg% = scăderea toleranţei la glucoză (STG)

 glicemie ≥200 mg% = DZ

OANCEA ELENA – STELUȚA
AMG III A
În prezent, se consideră că efectuarea TTGO nu aduce beneficii notabile faţă de glicemia à
jeun.

d) hemoglobina (Hb) glicozilata  – este o fractiune din Hb care se uneste cu resturi de

glucoza; un test de confirmare a mentinerii sub control a glicemiei pe ultimele trei luni.
Nivelul recomandat de experti este ca daca HbA1c ≥ 6.5%, persoana sa fie diagnosticata ca
diabetica.

Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

Problemele pacientului cu diabet zaharat
– alimentatie inadecvata prin surplus (mai mult decat necesarul organismului);
– alterarea volumului de lichide;
– intoleranta la activitate fizica si mentala;
– anxietate
– dispnee,
– circulatie inadecvata
– deficit de cunostinte,
– alterarea perceptiei vizuale,
– disfunctie sexuală
– risc de complicatii acute:
• coma hipoglicemica
• coma hiperglicemica
• coma hiperosmolara( osmolaritate=este concentratia particulelor dizolvate intr-o solutie
(Na, Cl, bicarbonat, uree, glucoza).
Determinarea osmolaritatii serice se utilizeaza in evaluarea echilibrului hidroelectrolitic si
acido-bazic.)
– risc de complicatii cronice: complicatii microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie)
si macrovasculare (cardiovasculare).

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu diabet zaharat

– sa se obtina echililibrul metabolismului lipidic;
– pacientul sa se alimenteze conform necesitatilor sale cantitative si calitative;
– pacientului sa-i fie stabilizate functiile vitale
– pacientul sa fie ferit de pericole
– pacientul sa-si recapete conditia fizica si intelectuala;
– sa se obtina echilibrul psihic al pacientului;
– pacientul sa fie sustinut si ajutat de familie
– pacientul sa fie ferit de complicatii.

Interventiile asistentului medical pentru pacientul cu diabet zaharat

Priorităti în îngrijire:
 supravegherea functiilor vitale  si vegetative, a stării de constientă, supravegherea
alimentatiei si respectarea dietei, profilaxia complicatiilor.
Interventii proprii (autonome):
 comunicare, hidratare si alimentare, igienă, mobilizare, supravegherea
eliminărilor, educatie.

Interventii delegate:
OANCEA ELENA – STELUȚA
AMG III A
 pregătește pacientul pentru pentru investigatii si analize, asigură controlul si
asigurarea dietei, administrează tratamentul

 asigura un regim alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ratia calorica

necesara, de a reduce hiperglicemia si de a mentine o greutate corporala
satisfacatoare si stabila:

o evalueaza nevoile alimentare cantitative si calitative in functie de

varsta (copil, adolescent, adult), sex, stare fiziologica (sarcina,
alaptare), activitatea pacientului, forma bolii

o stabileste ratia alimentara cu: proteine 13-15%, lipide 30-35%,

absorbtie lenta si 1/3 glucide simple cu absorbtie rapida, repartizate pe
diferite mese si adaptate la efortul fizic . Cand pacientul are o
activitate usoara se recomanda 30-35 cal/hg/corp/24ore

o numarul meselor/24 ore: 4-5-6 mese (3 mese principale si 2-3 gustari)

o alegerea alimentelor se face in functie de contintul de glucide;

o alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri,

leguminoase uscate, siropuri,struguri, prune;

o alimente permise, cantarite: paine (50% glucide), cartofi (20%

glucide), pastele fainoase, fructe, legume (cu peste 5% glucide), lapte,
branza de vaci, mamaliga;

o alimente permise necantarite: carnea si derivatele din carne, pestele,

ouale, branzeturile, smantana, untul, legumele cu 5% glucide (varza,
conopida, patlagelele rosii, fasolea verde); din alimentatia zilnica nu
trebuie sa lipseasca oul, carnea, pestele;

o prepararea alimentelor: se vor folosi indulcitoripentru ceaiuri, sosurile

nu se ingroasa cu faina, ci cu legume pasate; pastele fainoase se
cantaresc inainte de fierbere;

o painea se cantareste inainte de a fi prajita (prin deshidratare se

concentreaza in glucide); se folosesc fierberea si coacerea ca tehnici
de preparare a alimentelor;

 recolteaza produsele pentru examelul de laborator (sange, urina);

 administreaza medicatia prescrisa de medic, la orele indicate;

o in diabetul zaharat de tip 1 insulina ordinara prin injectie SC, in doza

recomandata (in functie de valorile glicemiei si glicozuriei), se
administreaza cu 15-30 min. inaintea mesei (se foloseste seringa
speciala, gradata in unitati de insulina, se tine seama ca alcoolul
inactiveaza produsul); ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea
meselor principale;

o administreaza insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau

de doua ori pe zi, la ore fixe, prin injectii subcutanate;
OANCEA ELENA – STELUȚA
AMG III A
o altereaza locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile (loc de
injectare: fata externa a bratului, 1/3 mijlocie; fata antero-externa a
coapsei, 1/3 mijlocie; flancurile peretelui abdominal; regiunea
subclaviculara; regiunea fesiera; superoxterna);

o in diabetul zaharat de tip II administreaza medicatia hipoglicemianta

pe cale orala si urmareste efectele secundare ale acestora
(greturi, varsaturi, epigastralgii, inapetenta);
 masoara zilnic diureza si noteaza in foaia de temperatura;

 masoara greutatea corporala la interval de 2-3 zile;

 evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pieii si al mucoaselor, pulsul,

tensiunea arteriala;

 evalueaza astenia, epuizarea pacientului si il ajuta in efectuarea ingrijirilor igenice

pentru conservarea fortei sale fizice;

 asigura conditii de ingrijire in spital, in saloane mici, linistite, care sa permita

repausul fizic si psihic al pacientului;

 explica pacientului normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;

 pune la dispozitia pacientului exemple de diabetici cu evolutie favorabila

indelungata;

 supravegheaza zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arteriala,

consemnand, in foaia de temperatura, rezultatul;

 supravegheaza tegumentele bolnavului si mucoasele, sesizand manifestarile

cutanate;

 educa pacientul privitor la pastrarea igienei personale corporale, in general, si a

picioarelor, in special, pentru a preveni escoriatiile, fisurile, bataturile la acest
nivel, care se pot infecta usor (atentie la obezi, la nivelul plicilor)

 sesizeaza unele modificari, care au drept cauza diverse complicatii: schimbari ale
comportamentului (obnubilarea), transpiratii, respiratie Kussmaul, coma;
 acorda ingrijiri speciale in coma hiperglicemica:

 recolteaza periodic sange pentru monitorizarea glicemiei, a rezervei alcaline si

urina pentru glicozurie;

 monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, revenirea constientei;

 reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser

fiziologic, solutie Ringer sau Fischer si solutie de bicarbonat de sodiu 14%0;
 ingrijeste tegumentele si mucoasele pacientului comatos.

 acorda ingrijiri speciale in coma hipoglicemica:

OANCEA ELENA – STELUȚA
AMG III A
 administreaza la recomandarea medicului, solutie glucozata, hipertona 10-20%,
250-500 ml/ora, repetat, pana la revenirea din starea de coma si reluarea
alimentatiei pe cale naturala, sub controlul glicemiei.