REFERAT GERIATRIE

KINETOTERAPIA IN OSTEOPORAZA LA VARSTA A TREIA

DANIELA GUGIUMAN ANUL III B.F.K.T GRUPA 5

-20121

IMBATRANIREA NOTIUNI GENERALE

NOTIUNILE DE SENESCENTA SI IMBATRANIRE
Imbatranirea este un process care transforma un adult viguros intr-un individ fragil cu reserve scazute la nivelul majotitatii aparatelor si sistemelor organismului.In acelasi timp are loc o crestere exponential a vulnerabilitatii la majoritatea bolilor si chiar a riscului de instalare a decesului. Influenta imbatranirii asupra starii de sanatate si a calitatii vietii depaseste cu mult efectele oricarei afectiuni cunoscute deoarece varsta in sine reprezinta principalul factor de risc pentru marea majoritate a bolilor grave. Procesele fundamentale care stau la baza vitezei de imbatranire la fiecare individ uman precum si mecanismele prin care imbatranirea conduce la aparitia bolilor specifice varstei a treia nu sunt inca elucidate pe deplin. Considerata in sens larg ,imbatranirea se refera la totalitatea evenimentelor, temporal determinate, care se produc in decursul existentei unui individ.In acest timp au loc multiple transformari la nivelul proceselor fiziologice, transformari care pot avea character benfic, neutru sau distructiv. Procesele deteriorative responsabile de alterarile fiziologice care insotesc inaintarea in varsta ar putea fi grupate in trei categorii: 1.-alterari produse de procesele vitale intrinseci; 2.-alterari determinate de factori extrinseci; 3.-alterari cauzate de afectiuni associate varstei inaintate; Varsta a treia este perioada de viata de la 60 de ani in sus si conform Organizatei Mondiale a Sanatatii(O.M.S.) se imparte in urmatoarele grupe:varstnici ( 60-74 de ani);batrani (75-89 de ani);-longevivi(90 de ani si peste ).

OSTEOPOROZA
DEFINITIE
Osteoporoza este un proces lent si difuz de diminuare a masei osoase (osteoponie) si de modificari ale arhitecturii trabeculare. Procesul implica fenomene de eroziune in profunzime si de subtiere a peretilor ososi si scaderea rezistentei mecanice a osului si producerea de fracturi la traumatisme minime sau chiar spontane. Cele mai clasice tipuri de osteoporoza intalnite la varsta a treia sunt: a) Osteoporoza de menopauza (osteoporoza de tip I), prin lipsa hormonilor estrogeni. b) Osteoporoza senila (osteoporoza de tip II), se produce cu efect al varstei, este singura forma de osteoporoza la barbati si la femei se suprapune cu osteoporoza de tip I afectand atat osul trabecular, cat si pe cel cortical. Osteoporoza de varsta sau senila (de tip II) este declansata de reducerea masei osoase, care este urma scaderii stimularii osteoblastice secundare unor factori legati de varsta : -scaderea absorbtiei intestinale de calciu ; -scaderea productiei de calcitonina ; -reducerea masei renale cu scaderea 1 -diminuarea expunerii la soare; In acest tip de osteoporoza osul trabecular si osul cortical sunt afectate in egala masura. hidroxilaza;

DATE EPIDEMIOLOGICE

Osteoporoza este o afectiune a societatii moderne, tributara unui anumit stil de viata (dieta, miscare fizica), dar si prelungirii duratei vietii. In ceea ce priveste repartitia pe sexe si grupe de varsta, femeile sunt victimele obisnuite ale osteoporozei datorita pierderilor osoase post-menopauza, induse de deficitul estrogenic Se estimeaza ca circa 40-50 % din femeile de 50 de ani si peste prezinta conditiile de aparitie a unei fracturi osteoporozice. Barbatii sunt mai putin atinsi, dezvoltand osteoporoza la varste mai inaintate. Riscul maxim de boala este apreciat ca apare la femeile albe, asiatice minione, slabe si cu istoric familial pozitiv.

Factorii de risc sunt multipli: deficitul estrogenic pre si post-menopauza, stilul de viata, bolile endocrine, fumatul, alcoolul, cafeaua, afectiunile ginecologice, digestive. Atat in osteoporoza cat si in artroza trebuie precizat caracterul dureri initiale, evolutia sa si influenta diferitelor tratamente

Osteoporoza este rezultatul afectarii procesului de remodelare osoasa caracteristic tesutului osos dinamic si hiperactiv, cu pierderea echilibrului dinamic functional dintre resorbtia osoasa si formarea de os nou, avand ca rezultat final, scaderea masei osoase totale. Incepand din a patra decada a vietii, acest echilibru dinamic functional al remodelarii osoase este perturbat la ambele sexe. In etiopatogenia osteoporozei, au loc mai multi factori importanti: -Factori hormonali (scaderea si apoi disparitia hormonilor estrogeniprogestativi); -Factori nutritionali (carente proteice, calorice si vitaminice); -Nivelul maxim de capital osos acumulat pana in a patra decada a vietii, depinde el insusi de amprentele genetice: sex, alimentatie, rasa (osteoporoza fiind mai des intalnita la albi);
4

ETIOPATOGENIE

-Odata cu inaintarea in varsta, pot aparea resorbtii ale vitaminei D si a calciului; -Ereditatea (la familii de osteoporotici); -Consumul excesiv de alcool si tutun; -Inactivitati fizice (ortostatism prelungit, sedentarism, activitati casnice si mers mai redus);.

Osteoporoza se manifesta clinic numai in momentul aparitiei complicatiilor sale reprezentate de fracturi localizate preferential la nivelul colului femural si extremitatilor distale a radiusului. Astfel, o perioada de timp, boala este asimptomatica. Odata cu inaintarea in varsta, femeile cu osteoporoza post-menopauza prezinta cel mai frecvent dureri localizate la nivelul coloanei dorso-lombare si ulterior, in evolutie, deformari ale coloanei vertebrale secundare fracturilor vertebrale osteoporotice spontane. Atentia asupra unei posibile existente a unei osteoporoze este atrasa de obicei de aparitia unei dureri lombare sau toracice sau a unor deformari vertebrale (cifoze, hiperlordozecervicale) cu rezultat unor tasari vertebrale ce se asociaza cu artroze. Fragilitatea osoasa este caracteristica principala a bolii, afectand in special corpurile vertebrale si favorizand fracturile (fractura de col femural) indeosebi la batrani, cand continutul in calciu al oaselor scade sub 50%. Barbatii cu osteoporoza prezinta dureri osoase atat la nivelul coloanei lombare, dar si la nivelul segmentelor osoase (sold, umar) si au o tendinta crescuta de a face fractura de col femural la traumatisme minore. Osteoporoza isi afirma existenta clinica prin fracturi in aproximativ 5,5% din cazuri. Cele mai benigne fracturi sunt din vertebre care uneori nu sunt diagnosticate ca atare.

EXAMENUL CLINIC

Se manifesta prin: - durere vie, de obicei dupa un efort la nivelul vertebrelor lezate (dorsala, inferioara sau lombara), vertebrele fiind cele de la T8 in jos. - durerea exacerbata la miscari de percutare a coloanei in zona respectiva, la tuse si stranut. - durerile radiate in teritoriul radicular corespunzand vertebrei lezate. - incontinenta de urina. - sindromul de coada de cal (foarte rar). In examenul obiectiv se mai pot constata : - crepitatii si cracmente la mobilizarea pasiva sau activa a articulatie interesate. - contractura musculara, de obicei in flexiune, care insoteste durerea articulara. - este mai frecventa in afectarea coloanei vertebrale. Sindroamele dureroase si redorile caracteristice clinic al artrozelor sunt mai intense dimineata, la scularea din pat. Ele diminua si uneori, chiar cedeaza dupa 10-15 minute, de mobilizare.

INVESTIGATII PARACLINICE
1.Examen radiologic. Osteoporoza se descopera accidental sau daca este cautata prin radiografie care o pune in evidenta.Cand sunt afectate predominant oasele corticale, radiografia oaselor lungi (humerus, femur) arata demineralizarea difuza cu sustinerea corticalului. Cand este afectat predominant osul trabecular, radiografia oaselor late (vertebre) arata demineralizarea difuza, scaderea numarului de travee osoase, neregularitati in suprafetele endostale datorate dezechilibrului dintre discului intervertebral normal si osul osteoporotic slab rezistent la care se mai adauga prezenta de tasari vertebrale.
6

Se considera ca tasarile vertebrale osteoporotice cu aspectul lor radiografic (vertebra in forma de lentila biconcava, vertebra coada de peste) semnifica aparitia fracturilor vertebrale: Diagnosticul se confirma si gravitatea procesului de osteoporoza se apreciaza prin osteodensitometrie si prin tomografie computerizata. Sunt examene speciale care nu pot fi facute decat in centre speciale. 2.Probe de laborator Determinarea serica si urinara a calciului si fosforului, precum si determinarea serica a PTH-ului si vitaminei D ofera valori normale in majoritatea cazurilor de osteoporoza.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Evolutia osteoporozei este de lunga durata.Fracturile de col femural sunt cele mai grave complicatii ale osteoporozei care pot evolua la formarea unei pseudartroze sau la nevroza capului femural. Prognosticul osteoporozei este variabil in functie de rata fracturilor pe os osteoporotic, raspunzatoare de morbiditatea si mortalitatea prin boala.

TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI
1.Tratamentul profilatic Osteoporoza este exemplul clasic de suferinta reumatica in care este mai usor sa previi decat sa tratezi, deoarece rezultatele tratamentului sunt variate si imprevizibile. Tratamentul osteoporozei este preventiv si curativ. Preventia in osteoporoza ramane de importanta covarsitoare, atata timp cat nu exista efectiv nici o metoda de restabilire a calitatii osului atins de osteoporoza. Cele mai promitatoare tendinte de profilaxie le reprezinta incercarile de atingere a maximului de masa osoasa scheletica. Modalitati de profilaxie primara propuse sunt: -identificarea adolescentilor/adultilor supusi la risc, cu valoare clinica pentru predictie si acordarea de sfaturi competente;
7

-inceperea profilaxiei in perioada peripubertara, de la 10 ani, care ar fi cea mai efectiva, cu scopul atingerii masei si densitatii osoase maxime la nivel vertebral, sold etc. pana la varsta de 20 ani; -educatia pentru sanatate a femeilor intre 20 si 30 ani, cu scopul de castigare de masa osoasa suplimentara in aceasta decada, care ar putea prelungi timpul dinainte de atingerea pragului osos de fractura, in perioada de post-menopauza; -tratament de substitutie estrogenica, calciu, vitamina D,calcitonina, bisfosfonati, sub stricta supraveghere medicala si individualizat, in functie de caracteristicile bolnavului. Tratamentul profilatic al osteoporozei si complicatiilor ei (fractura de col femural si tasarile vertebrale) este singurul util. El presupune eliminarea factorilor agravanti (in special sedentarismul) si a factorilor toxici, mai ales fumatul. A doua strategie sustinuta in tratamentul profilatic al osteoporozei consta in supraincarcarea organismului, in special a scheletului osos, in copilarie, prin administrarea de calciu : carbonat, lactat sau gluconat de Ca 2+. Tratamentul profilatic la persoanele in varsta consta in general de la atentie (mers, miscari, ratie alimentara) pana la profilaxia imbatrinirii. 2. Tratamentul igieno-dietetic consta in : - regim alimentar cu continut adecvat de calciu, proteine si vitamine; - schimbarea modului de viata cu renuntarea la regimuri alimentare hiperproteice si evitarea fumatului si a consumului de alcool. - reducerea ratiei calorice (in caz de imobilizare la pat) pentru evitarea imobilitatii. - expunerea normala la soare in vederea unor sinteza adecvata de vitamina D. - alimentatia osteoporoticilor sa fie foarte bogata in lactate, mai ales in cazul celor care isi consolideaza fracturile.

3.Tratamentul medicamentos In osteoporoza acest tratament isi propune, in afara ameliorarii durerii osoase, oprirea progresiei pierderii masei osoase totala, prevenirea fracturilor ulterioare (fractura de col femural si tasarile vertebrale) cu multiple medicamente cu actiune fie de inhibitie a resobtiei osoase, fie de stimulare a formarii de os nou, normal structurat. Tratamentul medicamentos al osteoporozei este complex, de lunga durata si individualizat in functie de forma de osteoporoza a pacientului si consta in administrarea de: a.estrogeni +/- progesteron (osteoporoza post-menopauza) sau b.calcitonina de somon sau umana, injectabila sau spray nazal sau c.bisfosfonati sau d.florura de sodiu e.calciu f.vitamina D g.androgeni anabolizanti (Decanofort) 4.Tratamentul balneofiziokinetoterapeutic Aceasta foloseste toate metodele de recuperare medicale simultan, pentru o mai buna si rapida recuperare a bolnavului, pe cat posibil RESTITUTIO AD INTEGRUM . Tratamentul BFKT, este nespecific, el nu actioneaza cauzal, ci urmareste cresterea puterii de aparare a organismului, cu cele mai multe proceduri balneofizioterapie, fie la domiciliu, fie in sectii specializate sau statiuni balneoclimaterice. Folosirea acestor proceduri la batrani este limitata in afectiunile cardiocirculatorii pe care acestia le au frecvent. De asemenea, nu se va incepe un tratament BFKT fara un examen prealabil facut bolnavului si o electrocardiograma (EKG).Pentru eliminarea durerilor articulare, refacerea mobilitatii si relaxarea muschilor contractati se pot folosi aplicatiile BFKT practic imediat dupa internarea bolnavului si nu mai tarziu.Acest tratament, pentru varstnici, se recomanda anual.
9

KINETOTERAPIA IN OSTEOPOROZA LA VARSTA A TREIA

Evitarea posturilor lordozante si cifozante impreuna cu evitarea aplecarii inainte a capului constituie regula de aur in kinetoterapia osteoporozei. Exercitiile in osteoporoza au ca scop tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale, determinand astfel cresterea densitatii coloanei vertebrale osteoporozante si excitarea periostului oaselor prin exercitii fizice , ce constituie un stimul pentu formarea de os. Ca masura de precautie , la varsta a treia sunt interzise anumite tipuri de exercitii , cum ar fi:exercitii izometrice, exercitii anaerobe,exercitii cu greutati mari,exercitiile in care coboara sub orizontala fata de trunchi,exercitiile cu schimbari bruste de pozitie. Kinetoterapeutul va evalua echilibrul si tonusul muscular pentru a se asigura ca nu exista risc crescut de caderi.Sedintele de kinetoterapie se efectueaza de 2-3 ori /saptamana timp de pana la 6 saptamani. Efectuarea unui program de exercitii timp de 30 de minute , 5 zile pe saptamana ajuta la reducerea pierderilor de masa osoasa.Cele mai bune exercitii pentru mentinerea masei osoase sunt exercitiile cu incarcare, precum mersul, exercitiile aerobice cu impact redus si formele mai sigure de dans. OBIECTIVE nv area posturii corecte i a mi c rilor corpului, pentru a preveni efectele osteoporozei. Cre terea for ei musculare prin programe de exerci ii rezistive i cu greut i, foarte atent concepute, care s devin rutin . nv area modalit ii corecte de ridicare a greut ilor, pentru a proteja coloana. mbun t irea echilibrului pentru a preveni c derile.

10

 Prevenirea fracturilor prin sc derea riscului de c dere, datorat proastei coordon ri, vederii slabe, hipotoniei musculare, confuziei i consumului de medicamente care au ca efect secundar hipotensiunea arterial sau alterarea sim ului senzorial. Educarea pacien ilor privind riscurile de c deri i fracturi, prin elaborarea unor programe individualizate pentru cre terea stabilit ii, cuprinznd exerci ii de cre tere a for ei musculare. Reducerea durerii: durerile acute de spate, datorate compresiei vertebrale de compresie, trebuie tratate prin folosirea corsetelor ortopedice, analgezicelor, c ldurii i masajului.Programele de exerci ii trebuie s vizeze cre terea for ei mu chilor paravertebrali. Reducerea perioadelor de odihn ineficient MIJLOACE exerci iile sunt selec ionate n func ie de stadiul evolutiv al bolii, gradul de deficit func ional i vrsta bolnavului; n timpul exerci iilor segmentul afectat trebuie s fie eliberat de greutatea corpului i amplitudinea mi c rilor se stabile te n func ie de apari ia durerii, dup regula non durerii; exerci iile se execut mecanoterapia; activ, cu rezisten normal i apoi se aplic

n caz de imobilizare se execut exerci ii izometrice; dozarea exerci iilor se face n func ie de posibilit ile bolnavului. pozi iile de execu ie sunt decubit dorsal, ventral, lateral i patrupedie.

A.Exercitii de reeducare postural:

a. Reeducarea posturii de repaus Pozitie n ortostatism, umerii si fesele lipite de perete, cu picioarele la 5 pna la 8 cm de perete.
11

Se relaxeaz umerii si se trage barbia spre piept, ncordnd musculatura abdominala si fesiera. Se preseaz spatele de perete, lasnd spatiu pentru palma sa intre ntinsa ntre curbura lombar si perete. b. Reeducarea posturii de mers Mersul tonifica musculatura membrelor inferioare, antreneaza cordul si amelioreaza echilibrul. Pentru a mentine o postura corecta n mers, se tine capul ridicat, spatele si gtul ct mai drepte posibil, barbia paralela cu solul. Se ncordeaz usor musculatura abdominala. Se lasa umerii sa se miste liber si natural.

B. Exercitii de stretching
a. Exercitii de stretching pentru trunchi 1. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii cervico-dorso-lombare si a abdomenului. Stnd cu fata la perete, membrele superioare pe lnga corp, membrele inferioare se departeaz ntre ele aproximativ 15 cm si la 15 cm distantate de perete. n timpul inspirului, se contracta abdomenul si se ridica membrele superioare nct sa atinga peretele. n expir se aduc ambele membre superioare jos n pozitia initial. n timpul inspirului, se ridic membrul superior drept n asa fel nct sa atinga peretele si se ntinde membrul superior stng n jos. Urmeaz expirul si se aduce membrul superior drept n poziia initial. Se schimba membrele superioare. n timpul inspirului se ridica membrul superior stng si se ntinde membrul superior drept n jos.
12

2. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii cervicale si a umerilor. n pozitia seznd, privirea se ndreapta anterior. Se flecteaza capul anterior, continund a privi nainte. Se mpinge cu minile n coapse pentru a ajuta la tonifierea musculaturii cervico-dorsale. Se menine aceasta pozitie pentru cteva secunde. Se va simti o ntindere pe partea posterioar a gtului. Acest exercitiu se va repeta de cinci ori. 3. Exercitiu pentru ameliorarea posturii toracale Din pozitia seznd, se sta cu plantele lipite de podea si cu spatele drept, privind nainte. Se face abductia membrelor superioare, mentinndu-le la nivelul umarului. Urmeaza flexia bratului pe antebrat, aducand palmele spre torace. Se repeta de cinci pana la zece ori, n functie de abilitatea fiecaruia. 4. Exercitiu de tonifiere a tricepsului brahial si a musculaturii de pe partea posterioara a umerilor. Stnd cu membrele inferioare unul n fata celuilalt, palma pe spatarul unui scaun, se flecteaz genunchiul membrului anterior, n timp ce n cealalta mana se tine o greutate de 5001000 grame. Miscnd mna cu greutatea spre posterior se mentine pozitia pentru cteva secunde. Urmeaza revenirea la pozitia initiala si repetarea exerctiului de cinci pana la zece ori. Se schimba mna care tine greutatea si se flecteaz membrul inferior opus, repetnd de cinci pana la zece ori. Cu acordul medicului, se poate creste gradat greutatea, dar nu mai mult de 2,5 kg.
13

5. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii abdominale. n decubit dorsal, cu membrele superioare ntinse pe lnga corp, se contracta musculatura abdominala. n timpul inspirului, capul si toracele se ridic ctiva centimetri de la sol. Ridicarea capului mai mult de ctiva centimetri, poate determina comprimarea coastelor si a coloanei vertebrale. Se mentine capul n linie cu gtul si trunchiul pentru cinci secunde, respiratia ramnnd normala, nainte de a reveni la pozitia intiala. Se repeta exercitiul de cinci pna la zece ori. 6. Exerctiu pentru tonifierea musculaturii segmentului lombar si musculaturii abdominale. n decubit dorsal, mentinnd curburile fiziologice ale coloanei vertebrale, se flecteaz genunchii si plantele ramn lipite de sol. Se contracta musculatura abdominala. Se ruleaza pelvisul astfel nct spatele sa se lipeasca de sol. Se mentine pozitia pentru cinci secunde, cu respiratia normala, dupa aceea urmeaza relaxarea musculaturii. Se repet acest exercitiu de zece ori. b. Exercitii de stretching pentru membrele inferioare 1. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii coapsei. n poziie seznd cu spatele drept si palmele pe coapse, cu privirea nainte, se contracta musculatura abdominala. Se extinde usor gamba n timp ce calciul se ridica ctiva centimetri de la sol, tinnd spatele drept. Aceasta pozitie se mentine pentru cteva secunde, respiratia ramnnd normala. Se repeta acest exercitiu de cinci pna la zece ori cu fiecare membru inferior, n functie de abilitatea fiecaruia.

14

2. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii coapsei si gambei si asuplizarea tendonului Achilian. Stnd cu membrele inferioare paralele, departate la linia soldurilor, se pun palmele pe spatarul unui scaun pentru echilibru. Se execut flexia genunchilor, contractnd musculatura abdominala, cu spatele si umerii drepti. Se gliseaza un membru inferior spre posterior, tinnd planta lipita de podea, pna cnd membrul inferior din pozitie posterioara devine drept. Urmeaza flexia trunchiului cu greutatea pe membrul inferior anterior. Se mentine poziia pentru cteva secunde, cu respiratia normala. Se repeta acest exercitiu de cinci ori cu fiecare membru inferior. 1. alergare pe loc timp de 30 de secunde; 2. din pozitie verticala, bratele lateral, coatele in extensie, se fac miscari circulare cu bratele, crescind treptat amplitudinea, apoi scazind-o, timp de 30 de secunde, pauza 5 secunde, apoi se reia exercitiul in sens invers; 3. din pozitie verticala cu picioarele usor departate se tine in echilibru pe frunte o minge, timp de 10 secunde; 4. din pozitia stind se tine in echilibru o minge de cauciuc pe un picior ridicat de pe podea timp de 10 secunde, dupa care se schimba piciorul; 5. din pozitie verticala cu miinile pe solduri se fac miscari circulare de bazin in ambele sensuri; 6. din pozitia culcat pe spate, coapsele la 90 de grade fata de bazin, se fac miscari de pedalare; 7. se sare coarda timp de 30 de secunde; 8. genuflexiuni; 9. din pozitia stind, miinile pe solduri, inclinari laterale ale trunchiului; 10. pozitia ghemuit, deplasare inainte (mersul piticului); 11. pozitia stind, miinile la ceafa, rotatia coatelor inainte si inapoi; 12. pozitia stind la o lungime de brat de perete, palmele sprijinite de perete, coatele in extensie, flexia coatelor cu apropierea pieptului de perete, revenire.

Exercitii pentru osteoporoza:

15

BIBLIOGRAFIE
1.

16