DISPNEEA

Profesor:
Mihaescu Alina
Elev:
Bolboceanu Claudia-Silvia

AMG1
FEG Galati 2022
 Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin
modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii.
Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau o
asimilare (captare) insuficienta de catre acestea a oxigenului. Toate
acestea au drept consecinta o scadere consecutiva a proceselor
oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange,
dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la lipsa de
oxigen si acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin
senzatia ,,lipsei de aer", prin necesitatea constienta a
unui ,,disconfort respirator".Dispneea reprezinta senzatia de
respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer",
iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului
miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in
simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei
boli cardiovasculare.

I. Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o

dispnee de tip obstructiv, restrictiv si mixta.
Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale
cailor aeriene superioare (stenoze laringiene si traheale), procese
obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar (astm bronsic,
bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui
bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare
(emfizem pulmonar, pneumoconioze), precum si afectiuni care au
drept urmare scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii
cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.

Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice

care intereseaza portiuni intinse din plaman (pneumonii,
bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene
pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si
hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).
Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor
componente din dispneea obstructiva cu elemente de dispnee
restrictiva.
II. Dispneea din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.
Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare pot evolua cu o
simptomatologie care include si dispneea.Astfel afectiunile cardio-
vasculare evolueaza cu insuficienja cardiaca hemodinamica,
afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele ca
important mod de manifestare dispneea.
 Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari
ale excitabilitatii centrului respirator (psihoze, distonii
neuro-vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare
cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene,
insuficienta suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta
si prin dispnee.
 Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura
functia de transportor al oxigenului (anemii,
 hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu
dispnee.
 Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri
sunt factori care duc la scaderea continutului de oxigen al
atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea
dispneei.
Caracteristicile dispneei :
Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin
accelerarea ritmului respirator.
Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin
eficace.
Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate
fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata
(patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit
(in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir
prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

Respiralia neregulata este expresia unei iritatii a centrului

respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:
Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee
neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de
secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea
intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.
Respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte
periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in
meningite, septicemii, stari de agonie.
Respiratia Kussmaul- este o respiratie in patru timpi, profunda,
zgomotoasa. Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei
(inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie
(inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult
prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei),
dispnee de efort.
Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un
debut lent - progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara,
cancer bronho-pulmonar).
Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul
bronsic), permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar),
sau pe fondul unei dispnei permanente pot surveni accese paroxistice
(ex. astmul bronsic intricat).

Dispneea cardiaca:
Dispneea de natura cardiaca este de diferite grade, in functie de
gravitatea bolii; cand boala de inima este mai putin avansata,
dispneea apare numai la eforturi insemnate, insa pe masura ce boala
se agraveaza, respiratia devine tot mai dificila, dupa eforturi din ce
in ce mai mici, dispneea persistand chiar si in repaus.
Numarul respiratiilor trece de 16 pe minut, cat este normal, ajungand
la 40-50 in acelasi interval de timp. In cazurile deosebit de grave,
bolnavul nu mai poate sta culcat din cauza dispneei si prefera sa
doarma in sezut, pe scaun sau cu capul rezemat de masa, pozitie care
ii usureaza respiratia.

Dispneea de cauza cardiaca este de tip inspirator si este insotita de

polipneea care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai
afectata. Aparitia ei la un pacient semnifica instalarea insuficientei
car diace stangi care duce la: cresterea presiunii telediastolice in
ventriculul stang, staza in venele pulmonare cu cresterea presiunii in
capilarele pulmonare. Daca presiunea din capilarele pulmonare
creste mai mult, se instaleaza edemul pulmonar acut manifestat prin
dispnee cu sputa aerata sanguinolenta datorita transudatiei hematiilor
in alveole.

Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice:

1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienta
cardica.Initial apare la eforturi mari, apoi la eforturi mai mici,
cedand sau ameliorandu-se la intreruperea efortului; poate apare la
efort si la persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de efort este mai
evidenta seara, fiind denumita dispnee vesperala. Examenul clinic
remarca tahipnee si reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii.
Dispneea de efort se reduce in cazul aparitiei insuficientei
ventriculare drepte, prin preluarea de catre circulatia periferica a
unei parti din staza pulmonara, ducand la o falsa stare de bine a
pacientului.

2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de

insuficienta cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici
in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe doua, trei
perini, prezentand polipnee inspiratorie.

3. Dispneea paroxistica nocturna reprezinta o forma acuta de

insuficienta cardiaca stanga. Acest tip de dispnee este mai frecventa
noaptea, dar poate aparea si ziua si poate fi declansata de eforturi
fizice, regim hipersodat.
Se manifesta sub doua forme:
Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent
nocturna, insotita de anxietate marcata. Pacientul prezinta tuse,
expectoratie, transpiratii care se amelioreaza prin pozitia ortopneica.
Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm determina instalarea
unui tablou clinic asemanator astmului bronsic cu wheezing, greu de
deosebit de astmul bronsic.
Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica
determinat de aparitia unui transudat hematic care inunda alveolele
si caile respiratorii determinand aparitia unor secretii nazale si orale
de tip serosanguinolent, aerate. Edemul pulmonar acut necesita
tratament de urgenta bolnevul putand deceda prin asfixie datorita
invadarii pulmonare cu aceste secretii.

4. Dispneea Cheyne-Stokes poate aparea uneori la bolnavii cu

insuficienta ventriculara stanga prin lipsa apneei, constand din
alternante de tahipnee cu bradipnee. Apare frecvent nocturn,
bolnavul trezindu-se in perioada de apnee ceea ce determina o
insomnie rebela. Daca dispneea apare in timpul zilei, ea determina
intreruperea vorbirii, pacientul putand chiar sa-si piarda cunostinta.

Dispneea fiziologica :
Dispneea fiziologica se manifesta printr-o crestere a frecventei si
amplitudinii respiratiei. Cauza cresterii dispneei rezida in nevoia
sporita de oxigen a organismului.Poate aparea si in cursul
ascensiunilor, din cauza ca la inaltimi mari presiunea partiala a
oxigenului scade; ea mai apare la temperaturi ridicate sau se poate
obtine constient atunci cand in mod voluntar intervenim prin
intermediul scoartei cerebrale asupra ritmului respiratiei.
Dispneea patologica :
Dispneea patologica se intalneste la toate bolile care se insotesc de
insuficienta de oxigen, traducand astfel afectarea organelor si
sistemelor care asigura activitatea fiziologica normala a
organismului.Apare in cursul bolilor aparatului respirator in care
suprafata respiratorie este redusa (bronhopneumonii) sau cand
plamanii se gasesc comprimati (pleurezie, pneumotorax), la bolile de
inima, ca urmare a unei tulburari survenite in drumul circulatiei
sanguine (staza sanguina mai ales la nivelul circulatiei
pulmonare),poate fi de lunga durata, persistand de-a lungul unei
intregi perioade de boala (ca in pneumonie, pleurezie, tuberculoza),
poate fi permanenta sau surveni sub forma de accese periodice (ca in
astmul bronsic sau cardiac).
Se caracterizeaza nu numai prin modificarea frecventei si
amplitudinii aspiratiei, dar si prin tulburarea ritmului respirator.Se
poate modifica raportul dintre durata inspiratiei si expiratiei (ca in
astm, unde creste durata expiratiei) sau se pot ivi pauze respiratorii
mai mari (pana la 35 de secunde) sau mai mici (ca in dispneea
periodica din cursul uremiei sau comelor).
Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste
gravitatea sa (mergand de la o simpla jena la practicarea unor
sporturi, pentru subiectii astmatici, pana la o amenintare vitala
imediata, in anumite cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa
(cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani pentru o
bronsita cronica).
Tratamentul : este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o
infectie pulmonara bacteriana, bronhodilatatoare pentru astm,
incetarea fumatului pentru bronsita cronica. El consta in primul rand
in inlaturarea cauzelor care au provocat dispneea. Pentru a inlesni
respiratia se da bolnavului o pozitie comoda, semisezanda, se
administreaza oxigen la inhalatie, se aplica ventuze. Medicamentele
se dau numai la avizul medicului. Aerul din incapere trebuie sa fie
curat si proaspat.