SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

REFERAT
DISPNEEA

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

Dispneea :
Dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si
intensitatii miscarilor respiratorii.
Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare)
insuficienta de catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere
consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul CO2 in sange,
dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen si acumularea
CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzatia ,,lipsei de aer", prin necesitatea constienta a
unui ,,disconfort respirator".Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita
subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer", iar obiectiv, prin tulburarea frecventei,
amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc
in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli
cardiovasculare.
I. Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o dispnee de tip
obstructiv, restrictiv si mixta.
Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale cailor aeriene
superioare (stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul bronhiilor si
tesutului pulmonar (astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise
ale arborelui bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare
(emfizem pulmonar, pneumoconioze), precum si afectiuni care au drept urmare scaderea
fortei de contractie a musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.
Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice care intereseaza
portiuni intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza personala),
revarsate lichidiene pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si
hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).
Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor componente din
dispneea obstructiva cu elemente de dispnee restrictiva.

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

II. Dispneea din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.

Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare pot evolua cu o simptomatologie care
include si dispneea.Astfel afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienja
cardiaca hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele
ca important mod de manifestare dispneea.

Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari ale

excitabilitatii centrului respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative,
meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale, hipertiroidie, acidoza, intoxicatii
exogene, insuficienta suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta si prin
dispnee.
Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura functia de transportor al
oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu
dispnee.
Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri sunt factori care duc
la scaderea continutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in consecinta la
instalarea dispneei.

Caracteristicile dispneei :
Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului
respirator.
Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace.
Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate
(fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o
dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau
cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).
Respiralia neregulata este expresia unei iritatii a centrului respirator. Sunt
cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:
Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca
amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in ateroscleroza
sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.
Respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee
cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie.
Respiratia Kussmaul- este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa. Din
punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate
clasifica in: dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie
3

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

(expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei),
dispnee de efort.
Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un debut lent progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer bronho-pulmonar).
Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul bronsic),
permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe fondul unei dispnei
permanente pot surveni accese paroxistice (ex. astmul bronsic intricat).

Dispneea cardiaca:
Dispneea de natura cardiaca este de diferite grade, in functie de gravitatea
bolii; cand boala de inima este mai putin avansata, dispneea apare numai la eforturi
insemnate, insa pe masura ce boala se agraveaza, respiratia devine tot mai dificila, dupa
eforturi din ce in ce mai mici, dispneea persistand chiar si in repaus.
Numarul respiratiilor trece de 16 pe minut, cat este normal, ajungand la 40-50
in acelasi interval de timp. In cazurile deosebit de grave, bolnavul nu mai poate sta
culcat din cauza dispneei si prefera sa doarma in sezut, pe scaun sau cu capul rezemat de
masa, pozitie care ii usureaza respiratia.
Dispneea de cauza cardiaca este de tip inspirator si este insotita de polipneea
care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai afectata. Aparitia ei la un pacient
semnifica instalarea insuficientei car diace stangi care duce la: cresterea presiunii
telediastolice in ventriculul stang, staza in venele pulmonare cu cresterea presiunii in
capilarele pulmonare. Daca presiunea din capilarele pulmonare creste mai mult, se
instaleaza edemul pulmonar acut manifestat prin dispnee cu sputa aerata sanguinolenta
datorita transudatiei hematiilor in alveole.
Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice:
1.
Dispneea de efort este primul semn de insuficienta cardica.Initial apare la eforturi
mari, apoi la eforturi mai mici, cedand sau ameliorandu-se la intreruperea efortului;
poate apare la efort si la persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de efort este mai
evidenta seara, fiind denumita dispnee vesperala. Examenul clinic remarca tahipnee si
reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii. Dispneea de efort se reduce in cazul
aparitiei insuficientei ventriculare drepte, prin preluarea de catre circulatia periferica a
unei parti din staza pulmonara, ducand la o falsa stare de bine a pacientului.

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de insuficienta cardiaca

stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie
sezanda cu capul pe doua, trei perini, prezentand polipnee inspiratorie.
3. Dispneea paroxistica nocturna reprezinta o forma acuta de insuficienta cardiaca
stanga. Acest tip de dispnee este mai frecventa noaptea, dar poate aparea si ziua si poate
fi declansata de eforturi fizice, regim hipersodat.
Se manifesta sub doua forme:
Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent nocturna, insotita de
anxietate marcata. Pacientul prezinta tuse, expectoratie, transpiratii care se amelioreaza
prin pozitia ortopneica. Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm determina
instalarea unui tablou clinic asemanator astmului bronsic cu wheezing, greu de deosebit
de astmul bronsic.
Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica determinat de
aparitia unui transudat hematic care inunda alveolele si caile respiratorii determinand
aparitia unor secretii nazale si orale de tip serosanguinolent, aerate. Edemul pulmonar
acut necesita tratament de urgenta bolnevul putand deceda prin asfixie datorita invadarii
pulmonare cu aceste secretii.
4. Dispneea Cheyne-Stokes poate aparea uneori la bolnavii cu insuficienta ventriculara
stanga prin lipsa apneei, constand din alternante de tahipnee cu bradipnee. Apare
frecvent nocturn, bolnavul trezindu-se in perioada de apnee ceea ce determina o
insomnie rebela. Daca dispneea apare in timpul zilei, ea determina intreruperea vorbirii,
pacientul putand chiar sa-si piarda cunostinta.

SCOALA POSLICEALA FUNDENI

AMG I F

Dispneea fiziologica :
Dispneea fiziologica se manifesta printr-o crestere a frecventei si amplitudinii
respiratiei. Cauza cresterii dispneei rezida in nevoia sporita de oxigen a
organismului.Poate aparea si in cursul ascensiunilor, din cauza ca la inaltimi mari
presiunea partiala a oxigenului scade; ea mai apare la temperaturi ridicate sau se poate
obtine constient atunci cand in mod voluntar intervenim prin intermediul scoartei
cerebrale asupra ritmului respiratiei.
Dispneea patologica :
Dispneea patologica se intalneste la toate bolile care se insotesc de insuficienta
de oxigen, traducand astfel afectarea organelor si sistemelor care asigura activitatea
fiziologica normala a organismului.Apare in cursul bolilor aparatului respirator in care
suprafata respiratorie este redusa (bronhopneumonii) sau cand plamanii se gasesc
comprimati (pleurezie, pneumotorax), la bolile de inima, ca urmare a unei tulburari
survenite in drumul circulatiei sanguine (staza sanguina mai ales la nivelul circulatiei
pulmonare),poate fi de lunga durata, persistand de-a lungul unei intregi perioade de
boala (ca in pneumonie, pleurezie, tuberculoza), poate fi permanenta sau surveni sub
forma de accese periodice (ca in astmul bronsic sau cardiac).
Se caracterizeaza nu numai prin modificarea frecventei si amplitudinii
aspiratiei, dar si prin tulburarea ritmului respirator.Se poate modifica raportul dintre
durata inspiratiei si expiratiei (ca in astm, unde creste durata expiratiei) sau se pot ivi
pauze respiratorii mai mari (pana la 35 de secunde) sau mai mici (ca in dispneea
periodica din cursul uremiei sau comelor).
Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste gravitatea sa
(mergand de la o simpla jena la practicarea unor sporturi, pentru subiectii astmatici, pana
la o amenintare vitala imediata, in anumite cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa
(cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani pentru o bronsita cronica).
Tratamentul : este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o infectie
pulmonara bacteriana, bronhodilatatoare pentru astm, incetarea fumatului pentru
bronsita cronica. El consta in primul rand in inlaturarea cauzelor care au provocat
dispneea. Pentru a inlesni respiratia se da bolnavului o pozitie comoda, semisezanda, se
administreaza oxigen la inhalatie, se aplica ventuze. Medicamentele se dau numai la
avizul medicului. Aerul din incapere trebuie sa fie curat si proaspat.