Dispneea

Dispneea este o tulburare a respirației caracterizată prin modificarea

ritmului și intensității mișcărilor respiratorii.
Subiectiv ea se traduce prin senzația de “sete de aer”, prin prezența
conștientă a unui disconfort respirator.
Respiraţia normală este un act reflex inconştient. Respiraţia dispneică
este un act reflex conştient, voluntar în care subiectiv pacientul simte
„sete de aer”,  iar obiectiv mişcările respiratorii sunt forţate,
modificându-se  frecvenţa respiratorie, amplitudinea şi ritmul
respirator.

Cauze
Dispneea este cauzată de afecţiuni ale aparatului respirator sau
cardiovascular şi de perturbarea schimburilor normale de gaze. Poate să
apară și în afecțiuni nevoase sau endocrine.

Tipuri de dispnee
o În funcție de afecțiunea de bază, deosebim:
• dispnee obstructivă (apare în afecțiunile obstructive ale căilor
aeriene superioare, insuficiență respiratorie pulmonară sau
extrapulmonară)
• dispnee restrictivă (apare în pneumonii, bronhopneumonii , pleurezii,
chist hidatic, pneumotorax)
• dispnee mixtă (asocierea celor două tipuri);
o După modificarile de frecvență, deosebim următoarele tipuri de
dispnee :
• tahipnee (respirație rapidă și superficială), polipnee (accelerarea
ritmului respirator)
• bradipnee (diminuarea ritmului respirator)
o În funcție de caracteristicile curbei respiratorii (tipuri particulare
de dispnee), întâlnim:
respirația Cheynes – Stokes (o alternanță de polipnee neregulată
alternată cu apnee de 10-30 secunde);
• respirația Kussmaul (respirație în 4 timpi);
• respirația Biot (mișcări respiratorii întrerupte de apnee de 5-30
secunde);
• respirația Bauchut (polipnee cu 40-50 respiratii pe minut, expiratie
scurta si inspiratie lunga, denumită și respiratie inversată).
(Vezi și Tipuri de respirație patologică)
o După circumstanțele de apariție, deosebim:
• dispneea de efort:
– in timpul efortului, prin perturbarea circulaţiei pulmonare, apare
saturaţia insuficientă a organismului cu oxigen;
– este determinată de insuficienţa cardiacă, procese pleuro-pulmonare si
scăderea ventilaţiei pulmonare.
Stadiile de evaluare ale dispneei propuse de OMS:
o gr. l: dispnee apărută la eforturi mari;
o gr. ll: dispnee apărută la eforturi importante dar obişnuite (mers rapid,
urcarea mai multor etaje);
o gr. lll: dispneea apărută la eforturi uşoare;
o gr. lV: dispneea de repaus.
dispneea permanentă:
– respiraţie deficitară permanentă determinată de insuficienţa cardiacă
avansată, pneumotorax.
• dispneea paroxistică:
– este reprezentată prin accese respiratorii repetate ziua/noaptea;
– în astmul bronşic se observă mai ales dimineaţa = dispnee matinală,
cauzată de contracţia spastică a bronhiolelor cu timpul expirator, mult
îngreunat;
– în astmul cardiac şi edemul pulmonar acut se observă mai ales în
timpul nopţii = dispnee vesperală cauzată de insuficienţa ventriculului
stâng.
• dispneea de decubit:
– pacientul nu poate sta culcat fiind obligat să adopte poziţia şezând;
– este determinată de perturbarea circulaţiei pulmonare prin procese
pleuropulmonare şi afecţiuni cardiace.
o După timpul pe care îl afectează :
o • dispnee inspiratorie;
• dispnee expiratorie.
După semnele care o însoțesc:
• dispnee insotita de tiraj;
• dispnee insotita de cornaj;
• dispnee insotita de bătaile aripilor nasului.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza care sta la baza dispneei.