MODIFICĂRILE ORGANISMULUI ÎN TIMPUL SARCINII

Instalarea sarcinii face ca organismul femeii să sufere o serie de transformări care

ilustrează o interdependenţa dintre el şi produsul de fecundaţie.Se realizează un
nou echilibru funcţional în scopul adaptării organismului la condţiile cerute de
prezenţa si oului.Aceste modificări sunt caracterizate printr-o hiperactivitate
funcţionala a tuturor aparatelor şi sistemelor sale care se menţin la limite normale
sub acţiunea unor cantităţi crescute de hormoni şi pe contul rezervei funcţionale a
organismului fapt ce se întâmpla în cazul unui organism sănătos ; când organismul
este la limita inferioară a funcţionabilităţii sale organismul sau cand organmismul
este bolnav aceste modificări depăşesc limitele fiziologice şi devin patologice.
Aparatul genital în special uterul suferă cele mai însemnate modificări deoarece
aici se dezvoltă procesul de concepţie ,celelate aparate circulator , respirator,
digestiv , endocrin , etc se modifică mai puţin nîn raport cu acesta , nu exista celulă
din organismul gravidei care să nu sufere modificări dar care sunt reversibile.
Modificările oraganismului sunt generale şi locale . Modificări generale
Aparatul cardio-vascular. Modificările aparatului cardio-vascular sunt cele mai
importante modificări anatomice , funcţionale şi hemodinamice ele vizează inima,
vasele şi sângele Modificări ale inimii:inima face eforturi mari datorită creşterii
volumului circulant i cre terii ș ș necesită ilor organismului legate de evolu ia
sarcinii, inima are tendinţa de orizontalitate datorită ț ț diafragmei lucru ce se
accentuează spre sfârşitul sarcinii, deplasarea spre stânga a inimii face ca unghiul
dintre baza şi vasele mari ale ei să se accentueze apar uşoare sufluri sistolice în
regiunea arterei pulmonare uneori se poate auzi un suflu de insuficienţă
tricuspidiană datorită creşterii tensiunii arteriale în mica circulaţie; Modificările
vaselor:circulaţia generală este foarte activă in cursul gavidităţii ,pulsul este bine
bătut,frecvenţă uşor crescută, tensiunea arterială nu şe modifică la gravidele
sănătoase , uneori tensiune arterială minimă este coborâtă incât nu se poate
măsura , iar maxima rămâne de obicei constan, poate apărea o uşoară scădere în
prima jumătate , probabil datorită vasodilatației produsă de activitatea hormonală;
o creştere peste 140/90 mm Hg este considerată patologică ; - creşte
permeabilitatea capilarelor venele işi măresc calibrul din cauza compresiunii
exercitate în uterul gravid, împiedică circulația de întoarcere şi favorizează
apartiția varicelor la membrele inferioare şi la organele genitale externe.
Modificările sângelui:la sfârșitul sarcinii cantiatea de sânge crește cu 1230 ml;
inima făcând un efort considerabil pentru a împinge sângele în circulația feto-
placentară, creşterea plasmei cu aproximativ 1000 ml explica apariţia unei amenii ,
pot apărea globule roşii nucleate globulele albe apar progresiv cu sarcina (10000-
15000 ) scade hemoglobina crește coagulabilitatea , ceea ce predispune la
tromboză, crește VSH, crește debitul cardiac , intre şăptămânile 10-30 putănd
depășii cu 50% valoarea normală Aparatul respirator. În timpul sarcinii circulaţia
aeriană şi vasculară a plămânului sunt mai active respiraţiile ajungând la 24-28
respiraţii/min  în ultimele luni de sarcină uterul gravid limitează mişcarea
diafragmului , împingându-l în sus cu aproximativ 4 cm , apare o hiperventilație
constantă ca urmare a nevoilor crescute de oxigen  scade concentrația de CO2 din
sângele matern şi se uşurează trecerea acestuia de la făt la palcentă  în sarcina
gemelară , în hidramnios numărul respirațiilor crește mai mult
Aparatul digestiv:  prezintă modificări care se instalează precoce şi interesează
toate segmentele;  ptialismul/sialoree pot fi jenante dezhidratează gravida cu 1-2
litri /24 h;  grețurile şi vărsăturile apar mai ales dimineața la ridicarea din pat,
sunt uşoare, fără efort cu conţinut mucos sau biliar în mod obişnuit dispart în a
doua jumatate a sarcinii, vărsăturile exagerate pot produce tulburări grave; 
pervertirea gustului ,apetitul poate fi diminuat sau crescut;  dureri epigastrice şi
arsuri retrosternale la nivelul cavității bucale: hipertrofia gingiilor , gingivita de
sarcină datorită creşterii cantității de estrogeni ( edeme şi sângerare) şi progesteron,
lărgirea spațiului periodontal – tulburări care dispar după naștere, carii dentare mai
ales la multipare , în a 2 a jumătate a sarcinii  la nivelul stomacului : diminuarea
secreției gastrice în primul şi în al doilea trimestru , diminuarea motilității şi
tonusului gastric datorită acțiunii hormonilor asupra fibrelor muscualare ; la
multimapare si obeze e posibil să apară hernia hiatală  tendinţă la constipaţie :
scade peristaltismul intestinal ,şi compresiunii excercitate de uterul gravid asupra
rectului şi colonului sigmoidian (spre sfârşitul sarcinii)  apar frecvent
hemoroizi,la nivelul ficatului și vezicii biliare : ficatul îşi măreşte activitatea în
timpul sarcinii se adaptează la nevoile organismului fără să iasă din cadrul
fiziologic;
Aparatul excretor.  Rinichii sunt puțin mariți de volum si congestionaţi , au
circulația mai activă , sunt supușii unei munci suplimentare , deoarece trebuie să
elimine atât substanțele provenite de la mamă , cât şi cele de la făt; creşte diureza
la 1.500 ml -1800ml/24 h, densitatea urinară scăzută, prezenţa de albumină în
aproximativ 30 %-40% din gravide cu predominenţă spre sfârşitul sarcinii nu
trebuie să depăşească 0,50 %o altfel se consideră ca este patologică , prezenţa
glucozei în urină apare datorită scăderii pragului de eliminare a zahărului şi
datorită glucozei sau lactozei produse ale glandei mamare. Polakiurie şi disurie
apar datorită compresiunii exercitate pe vezică de uterul gravid şi modificărilor
vasculare care au loc în pelvis uneori poate să apară incontinenţă urinară de efort
datorită alungirii uretrei. Hipotonia şi dialtația uretro-pielo-calicială cauzată de
compresiuena exercitată de uterul gravid după luna a 5 , produc stază urinară
favorizează infecția. Sistemul osteoarticular. Necesităţile fetale în calciu determină
o mobilizare a calciului matern ce se manifestă prin dureri la nivelul oaselor
pubiene, dinţilor, coloanei vertebrale , carii dentare etc manifestări ce apar mai
frecvent în ultimele lunii de sarcină Relaxarea articulației bazinului şi chiar a
articulațiilor intervertebrale( mai ales lombare): laxitatea ligamentară antrenează
dureri la nivelul coloanei vertebrale datorită imbibiţiei gravidice şi prin intervenția
hormonilor steroizi placentari , a relaxinei se produce relaxarea simfizei pubiene ;
Modificarea mersului si posturii este determinată de creşterea în greutate , de
schimbarea centruli de greutate se deplasează înainte şi se intalează o lordoză de
compensaţie, urmată de accentuarea curburii lombosacrate. Tegumentele şi ţesut
subcutanat: pielea este lucioasă , catifeleată, bine vascularizată , vase turgescente;
glandele sebacee şi sudoripare sunt mai active , apar transpiraţii abundente, apare o
tendinţă de pigmentare a unor regiuni a pielii la 50-75 % din gravide, apare
hiperpigmentaţia pe faţa (masca sau cloasma gravidică) , mai ales pe frunte , buza
superioară nas şi pomeții obrajilor, areola sânilor , linia sub/supraombilicala
Vergeturile abdominale sau striuri , de culoare roz la primipare şi sidefii la
multipare , apar mai ales în luna a şasea , a şaptea, nu sunt caracteristice sarcinii ele
se găsesc pe orice abdomen, sân, coapse care au suferit o distensiune exagerată şi
bruscă şi sunt urmare pe de o parte a creşterii în volum a uterului şi pe de altă parte
creşterii activității adrenocorticoizilor. Ţesutul subcutanat este infiltrat de
serozitate datorită retenţei clorurii de sodiu: infiltraţie moderată în sarcina normală
şi exagerată în unele boli renale asociate sarcinii. Peretele abdominal suferă o serie
de modificări , muşchii drepţi abdominali sunt depărtaţi unul de altul şi destinde
omilicul. Sistemul neuroendocrin. Sistemul endocrin şi sistemul nervos sunt într-o
strânsă şi continuă interdependenţă, sistemul nervos acţionează asupra glandelor
endocrine si hormonii, la randul lor asupra sistemului nervos.În timpul sarcinii
întreg sistemul neuroendocrin este modificat, in primul trimestru ar exista o
diminuare a activității cortexului şi o creştere a excitabilității subcortexului, creşte
tonusul vagal , ceea ce explică apariția greţurilor , vărsăturilor , sialoreei,
pervertirea gustului şi mirosului, anxietatea , tulburarea somnului, cele mai
accentuate modificări sunt la nivelul hipofizei, tiroidei şi al glandelor
suprarenale.hipertrofia acestor galande determină crteştera cantităţii de hormoni;
Creşte secreţia de glucocorticoizo şi mineralocrticoizi, tiroida este hiperactivă ,
crește metabolismul bazal iar secreţi are acţiune morfologică asupra fibrei
musculare uterine, caducei, placentei, a masei fetale şi asuprea bazinului osos
matern, glanda joacă un rol important atât în menbţinerea sarcinii şi dezvoltatrea
normală a fătului; insuficienta secreţie predispune la avorturi, naşteri premature
.rahitism sau debilitatea fetală , paratiroidele trebiue să facă față metabolismului
bazal, prolactina atinge un nivel maxim chiar înainte de naștere și inhibă
gonadotropii, corpul galben de sarcină înlocuieşte corpul galben menstrual , este
sursa principală a secreției de foliculină şi progesteron în primele trei luni de
sarcină , apoi funcția este preluată de placentă care secretă , pe lângă cei doi
hormoni şi somatotropină. De asemenea mai pot apărea următoarele tulburări
neurologice: compresiunea pe nervii pelvici determinată de creşterea uterului ,
durere lombară din cauza lordozei exagerate tracţiunii asupra nervilor ,
compresiunii pe rădăcinile nervoase , senzație de furnicături în mâini ,celaee
mergând până la migrena anxietate nesiguranță , vertij , ameţelii mergând până la
leșin, în prima perioadă cauzate de instabilitatea vasomotorie hipotensiunea
ortostatică şi hipoglicemie Sarcina este o situaţie specială în viaţa unei femei ce
implică trăiri individuale emoţionale care influenţează nu numai funcţiile somatice
ci şi psihicul Profilaxia are drept scop diminuarea fricii în faţa naşterii şi pregătirea
gravidei pentru naştere. Metabolismul: creşte în sarcină datorită hiperfuncţiei
tiroidiene , intensificării activității cordului si aparatului respirator;crește lipemia
( 1000-1200 mg) , care asociată cu hipercoagulabilitatea explică riscurile flebitelor
în sarcină; temperatura corpului crește ușor până în a treia lună de sarcină;gravida
are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scăderea având infulenţe negative
asupra fătului;se produce inhibiție gravidică prin retenție de apă datorită
estrogenilor si hormonilor corticosuprarenali; creşte volumul plasmatic până la
şapte luni , apoi scade progresiv; se modifică metabolismul fotocalcic, la termen o
gravidă cedează în medie 30 mg calciu pe zi fătului , în săptămănile 30-40;
cantiatea de calciu scade uşor putând apărea carii dentare , fracturi; metabolismul
bazal creşte în partea a doua a sarcinii cu 20%. Metabolismul hidro-electrolitic. În
sarcină există retenţie de apa şi sodiu.Imbibiţia gravidică se manifestă prin creştere
ponderală, impăstare tisulară, edeme.Surplusul de apă în sarcina la termen este în
medie de 7 până la 8,5 litri. Creşterea ponderală medie pe parcursul sarcinii este în
general de 10-12 kg cu un plus/minus 3 kg în medie 1- 1.5 kg pe lună şi este
progresivă. Creşteriile brutale în greutate sau cele reduse (mai mici de 6 kg) sunt
patologice.Edemele de sarcină, apar mai ales în ultimelşe luni de sarcină şi sunt
patologice dacă sunt masive, persistente şi extinse şi se asociază cu hipertensiunea
arterială şi proteinurie semnificativă. Modificări locale. Glanda mamară îşi
modifică din luna a - 2 - a de sarcină forma şi dimensiunile, apare senzaţie de
greutate , chiar dureri şi înţepături, mai ales la primipare; sânii cresc progresiv în
volum devin emisferici, mameloanele devin proeminente, turgestente, capătă o
coloraţie brun închisă; se poate observa dezvoltarea unei circulaţii venoase
accentuată a feţei anterioare a toracelui, reţea ce cuprinde şi suprafaţa glandelor
mamare numită „reţea venoasă Haller”. Areola mamară se măreşte, se bombează
ca o sticlă de ceasornic, de împrejur apare o zonă pigmentată care alternează cu
pete albe, numită areolă secundară sau tigroidă. Glandele sebacee ale areolei
primitive, dispuse circular în jurul mamelonului(sunt în număr de 10-12), se
hipertrofiază , se prezintă ca nişte proeminenţe de mărimea unui bob de mei,
numite tuberculi Montgomery. Din luna a-3-a apare secreţia de colostru, ca urmare
a intrării în acţiune a prolactinei, secreţia lactată fiind înhibată în timpul sarcinii de
către estrogen şi progesteron, produşi de placentă. După naştere, odată cu
eliminarea placentei, estrogenii dispar, şi sub influenţa prolactinei se produce
secreţia lactată. Fazele lactaţiei sunt: faza de preparare pentru lactaţie; faza de
declanşare a lactaţiei şi faza de întreţinere a lactaţiei. Secreţia lactată este
întreţinută prin reflex de sugere, de la mamelom şi reflex de golire prin eliminarea
laptelui din interiorul glandei. înaintea secreţiei lactate, sânul elimină colostrul, în
primele 3-5 zile după naştere. Inflamaţia glandei mamare determină mastita.
Apariţia secreţiei lactate şi a colostrului în timpul sarcinii are importanţă în sarcina
oprită în evolutie Aparatul genital. Modificările uterului . Înainte de sarcină uterul
are dimensiunile unei smochine sau ale unei pere mici , volumul creşte , ajungând
la urmatoarele diametre la termen : vertical : 32-34 cm, de la 6.5 cm ; transvers: 24
cm de la 4 cm; antero-posterior 20 – 22 cm de la 2,5 cm; capacitatea creşte de la 4-
6 ml la 4-5 l, iar în cazuri patologice putând ajunge la 10-15 l greutatea creşte de la
50-55 g la 1000-1200 g chiar şi la 1500g; grosimea pereților creşte în primele 2
luni de la 10 -15 mm la 19 mm, pentru ca apoi să se subţieze din cauza distensiei;
forma : piriform la începutul sarcinii, devine sferic începând cu luna a-3-a până în
luna a-5-a-6-a; şi ovoidă până la sfârşitul sarcinii, alteori dezvoltarea lui este
asimetrică sau poate avea forma unei inimii de carte de joc, uter cordiform datorat
unor malformatii congenitale; consitenţa păstos ramolit la început din cauza
vascularizaţiei abundente şi îmbinaţiei gravidice, în lunile 3-4 este elastic şi
remitent după luna a 5 a din cauza lichidului amniotic; situaţia diferă în funcţie de
vârsta sarcinii, în primele luni uterul este organ intrapelvin: în luna a -3- a, se află
în mijlocul distanţei dintre ombilic simpfiza pubiană, în luna a 5 a se află la nivelul
ombilicului; în luna a-7-a, se află în mijlocul distanţei dintre apendicele xifoid şi
ombilic, în luna a-8-a, este situat la nivelul coastelor false, în luna a-8-a şi
jumătate, se află la nivelul apendicelui xifoid, în luna a-9-a, se află la 2 laturi de
deget sub apendicele xifoid adică la 28-30 cm de la simfiza pubiană. Modificările
fiziologice constau în: sensibilitate, excitabilitate, extensibilitate, retractibilitate,
contractibilitate. Contracţia uterină poate fi provocată şi de alţi factori: traumatisme
fizice sau psihice, frigul căldura , agenţii mecanici sau medicamente. Modificările
colului uterin. Colul îşi schimbă consistenţa, cresc dimensiunile, orificiile rămân
închise astfel orificiul extern al colului rămâne închis la nulipare până la debutul
travaliului, la multipare este adesea deschis, orificiul intern al colului este închis,
ramolirea permite dilatarea la naştere; segemntul inferior , se formează în ultimele
3 luni de sarcină din istmul uterin, este limitat inferior de orificiul intern al colului
iar superior de inelul Banddl ( locul de trecere dintre istm şi corp) situat la 7-8 cm
de limita inferioară. În timpul travaliului segmentul inferior, împreună cu colul
şters şi dilatat formează canalul cercico-segmentar, mucusul acumulat în cavitatea
cervicală formează dopul gelatinos acesta se elimină în zilele sau orele care preced
naşterea, are aspect gelatinos, coloraţie galben maronie şi poate prezenta câteva
striuri de sânge , are rol de barieră în invaziile bacteriene. Modificări ale vulvei
,vaginului şi perineului. Mucoasa vaginală este bogat vascularizată capătă o
coloraţie violacee,vaginul se poate alungi în sarcină. Imbibiţia şi relaxarea
gravidică asigură vaginului supleţe considerabilă; secreţie vaginală mai abundentă
în sarcină datorită transudării mucoase, aciditate crescută datorată ph - ul vaginal
care la gravidă este între 3,5 – 5, un lichid vâscos . Regiunea vulvară bogat
vascularizată este violacee, musculatura planşeului pelvi-perineal treptat se
relaxează , perineul devine suplu, elastic.