DISPNEEA

Senzaţia de respiraţie incompletă,

scurtă, este definită ca dispnee şi afectează o
persoană din patru, potrivit statisticilor.
Deşi poate fi cauzată de efortul intens,
de excesul ponderal sau de un atac de panică,
dispneea este un simptom care poate avea la bază
şi anumite boli grave, de cele mai multe ori de
natură cardiacă, urmate de cele pulmonare.
Este un fenomen fiziopatologic complex, cu etiologie
diversă care se manifestă clinic:
• subiectiv:senzaţia conştientă de lipsă de aer şi/sau
constatarea efortului respirator;
• obiectiv:a modificărilor de frecvenţă, amplitudine,
regularitate şi mişcări respiratorii;
• practic:clinic dispneea este o senzaţie conştientă,
automată şi dezagreabilă a respiraţiei.
 Deşi principalele simptome ale dispneei sunt dificultatea în
respiraţie, senzaţia de sufocare şi presiunea la nivelul toracelui, pot
apărea şi alte manifestări, mai ales dacă în apariţia acestei condiţii este
implicată o boală cardiacă.
Acestea includ:
• Respiraţia scurtă, rapidă, superficială şi zgomotoasă
• Palpitaţiile
• Durere la nivelul cutiei toracice
• Gâfâiala
• Umflarea abdomenului sau a pieptului
• Anxietatea
• Deschiderea largă a nărilor
• Cianoza (învineţirea feţei, a buzelor sau/şi a extremităţilor)
 Modul în care bolnavii descriu
existența dispneei este variabil, fiind
des folosite expresiile: ”nu imi ajunge
aerul”, ”am respiratia grea”, ”ma
sufoc”, ”obosesc” sau altele similar.
 Boli ale aparatului respirator:
-Boli ale cailor respiratorii: obstructia cailor aeriene
-Boli pulmonare: emfizem pulmonar, fibroze,
pneumonii
-Boli pleurale: pleurezii, pneumothorax, pahipleurita
 Boli ale aparatului cardiovascular:

- Insuficienta cardiaca stanga, stenoza pulmonara

 Sindroame anemice

 Boli neuropsihice

 Traumatisme

 Altele
 Mecanismul fiziopatologic prin care dispneea
poate sa apara este tradus prin aparitia bolilor
pulmonare, bolilor cardiace sau afectiuni ale cutiei
toracice care impiedica expansionarea normala a
plamanilor.
In prima faza pentru a invinge aceste obstacole,
bolnavul isi creste forta cu care realizeaza actul
respirator. In timp aceasta forta incepe sa fie resimtita
traducand in fapt aparitia dispneei – necesitatea de a
creste forta respiratorie pentru a satisface necesitatile
organismului.
1. Prin incapacitatea unei bune ventilatii pulmonare:
- rigiditatea cutieii toracice (ex. malformatii scheletale, traumatisme, fibrozarea pleurei);
- compresia plamanului de catre un lichid (acumulare de lichid in spatiul pleural,
pneumotorax – aer in cavitatea pleurala);
- obstruare cai respiratorii;
- complianță (elasticitate) pulmonara diminuată;

2. Prin creșterea nevoilor de ventilare pulmonara

- hipoxie;
- acidoza;
- anemie;
- febra;

3. Conștientizarea nevoii de supraviețuire

- retinerea respiratiei;
- paralizia muschilor respiratori (ex. poliomielita)
 Dispneea nu este un simptom intalnit doar in bolile
respiratorii; aceasta este un fenomen nespecific in patologia
cardiaca, dar corelata cu alte semne si simptome poate ghida
diagnosticul.
In cadrul patologiei cardiace dispneea se intalneste sub
trei forme:

A. Dispneea de efort – in evolutia unei boli cardiace

(ex. stenoza mitrala) poate aparea precoce, fiind consecinta
hipertensiunii pulmonare. În unele boli cardiace,
hipertensiunea pulmonara apare datorita dificultatii intoarcerii
sangelui la inima cu stagnarea acestuia in circulatia pulmonara
– ingreunand astfel respiratia.
 SCARA CONSILIUL DE CERCETARE MEDICALĂ
MODIFICATĂ(mMrc)
Grad 0: dispnee la eforturi fizice intense;
Grad 1: dispnee la urcarea unui deal/ urcarea rapida a unor
trepte;
Grad 2: mers mai incet decat altii de aceeasi varsta din cauza
dispneei/ la mersul in ritmul propriu se opreste sa respire;
Grad 3: se opreste sa respire dupa ce merge 100m/ cateva
minute pe teren plat;
Grad 4: nu iese din casa/ dispnee la eforturi minime (cand se
imbraca).
In general, dispneea cu origine cardiaca are un mers
progresiv, apare la eforturi din ce in ce mai mici.
 B. Ortopneea (dificultatea de a respira in pozitie
culcata) – In fazele mai inaintate ale insuficientei cardiace,
dispneea se produce chair in repaus, in pozitie culcata si
bolnavul, pentru a putea respira, este silit sa stea ridicat in
sus.
C. Dispneea paroxistica (dispneea care survine
brusc) – este o forma de dispnee care nu trebuie neglijata
deoarece apare in situatii grave de afectare cardiaca.
 Cel mai important factor de risc implicat în apariţia
dispneei este fumatul, urmat îndeaproape de alimentaţia
dezechilibrată, bogată în grăsimi – acestea sunt principalele
cauze ale afecţiunilor cardiace şi pulmonare deopotrivă.
Prin urmare, pentru a preveni dispneea cardiacă, trebuie
luate măsuri care scad riscul acestor afecţiuni menţionate
mai sus, precum:
• Scăderea în greutate
• Evitarea fumatului (inclusiv cel pasiv)
• Menţinerea tensiunii arteriale şi a colesterolului în
limitele normale
• Evitarea mediilor toxice
 Dispneea este un fenomen subiectiv, dar dispneea poate
sa fie apreciata si in mod obiectiv datorita modificarilor
calitatii respiratiei – frecventa, amplitudine, ritm –
conditiilor de producere si raporturi temporale.

In raport cu frecventa respiratiei, distingem –

polipneea – accelerarea miscarilor respiratorii, aceasta
manifestare fiind lipsita de specificitate si survenind practic
in orice situatie – bradipneea – diminuarea miscarilor
respiratorii, avand o forma inspiratorie si o forma
expiratorie.
 Bradipneea inspiratorie, caracterizata printr-o
inspiratie lenta, dificila, incompleta, in timp ce expiratia
este prelungita, traduce de obicei existenta unui obstacol
mecanic la patrunderea aerului in caile aeriene superioare.
Ea se insoteste de multe ori de un zgomot special,
cunoscut in literatura de specialitate sub numele de
„cornaj” si uneori de o retractie a zonelor supra si
substernala, numita „tiraj”.
 Bradipneea expiratorie se carcaterizeaza printr-o
inspiratie scurta, suflanta, urmata de o expiratie de 3-4 ori
mai lunga, laborioasa si zgomotoasa. Acest tip de
bradipnee este intalnita in astmul bronsic, in bronsita
cronica si in emfizemul obstructiv.
Sub influenta unor anumiti stimuli, centrii
respiratori pot suferi fenomene de inhibitie, ceea ce duce
la tulburari ale ritmului respirator.
 În caz de dificultăți de respirație, și de o afecțiune care nu se
diminuează după un timp, trebuie să se solicite o intervenție la urgențe.

Este necesară asistența medicală atunci când:

-dificultățile de respirație sunt bruște și nu scad după câteva momente

-starea se înrăutățește sau este persistentă
-respirația devine accelerată (mai mult de 40 de respirații într-un minut)
-copilul sau persoana în vârstă este forțată să se așeze pentru a putea respira
-copilul sau persoana în vârstă are probleme cu inima
-problema apare la un copil prematur
 Nu exista un tratament tintit al dispneei.
Normal, actiunea terapeutica trebuie indreptata
impotriva factorilor etiologici (insuficienta cardiaca,
pneumotorax, astm, BPOC, etc).

Tratand etiologia dispneei dispar si manifestarile

acesteia. Din acest motiv un diagnostic corect pentru
stabilirea etiologiei dispneei va ghida actul terapeutic
in vederea eliminarii manifestarilor clinice din cadrul
acestei patologii.
 Principalele cauze ale dispneei sunt:

a) Afectarea aparatului respirator si a cutiei toracice;

b) Insuficienta cardiaca;
c) Modificari chimice ale sangelui (scade oxigenul din
sange, creste dioxidul de carbon etc.);
d) Cauze psihogene (tulburari la nivelul encefalului ).
1) Harrison. Pneumologie și Terapie intensivă-
JOSEPH LOSCALZO
2) SEMIOLOGIE Medicală și DIAGNOSTIC
Diferențial-ION I. BRUCKNER
3) MEDICINA INTERNA-CORNELIU
BORUNDEL
4) Fishman's Pulmonary Diseases and Disorders
 VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE!

MAZILU MARINA
GRUPA 124,SERIA XVI