CENTURA SCAPULARĂ

Structura funcţională a centurii scapulare

Legătura dintre partea superioară a trunchiului şi membrele superioare este realizat ă de centura scapulară.
Scheletul centurii scapulare este alcătuit din două oase: clavicula şi omoplatul. Clavicula este un os lung, turtit,
aşezat transversal, deasupra toracelui între manubriul sternal şi acromionul omoplatului. Omoplatul (scapula) este
un os lat, triunghiular, cu baza în sus, turtit antero-posterior, aplicat pe fa ţa posteroextern ă
a toracelui, între primul şi al optulea spaţiu intercostal.

Articulaţiile centurii scapulare sunt:

articulaţia sterno-claviculară
articulaţia acromio-claviculară
articulaţia scapulo-toracică

Biomecanica articulaţiei sterno-claviculară

Articulaţia sterno-claviculară este o diartroză prin dublă îmbucare, deci o articulaţie şelară, are două grade
de libertate: permite claviculei mişcări de ridicare şi coborâre şi mi şc ări de proiectare înainte şi înapoi, iar ca o
rezultantă a acestora şi mişcări de circumducţie. Adev ăratul pivot al acestor mi şc ări este ligamentul
costoclavicular în jurul căruia se realizeaz ă aceste mi şcări.
Extremităţile claviculei, în diversele mişcări, se deplaseaz ă concomitent, dar în sens invers, astfel:
– în mişcarea de proiecţie înainte a claviculei extremitatea ei internă basculează înapoi, iar cea extern ă -înainte.
– în mişcarea de proiecţie înapoi a claviculei, extremitatea ei internă basculează înainte, iar cea extern ă – înapoi.
– în mişcarea de circumducţie, extremitatea internă are o amplitudine mai mică, iar cea extern ă o amplitudine mai
mare.

Muşchii motori ai articulaţiei sterno-claviculare sunt:

– muşchii ridicători ai claviculei / muşchii pentru proiecţia înapoi a claviculei
– trapezul
– sternocleidomastoidianul (capătul clavicular)
– muşchii coborâtori ai claviculei / muşchii pentru proiecţia înainte a claviculei
– marele pectoral, deltoidul, subclavicularul

Biomecanica articulaţiei acromio-claviculare

Articulaţia acromio-claviculară are mişcări de alunecare, care, de şi foarte limitate, permit omoplatului
basculări de mare amplitudine. Această articulaţie confer ă centurii scapulare o anumit ă suple ţe. F ăr ă ea mi şc ările
claviculei ar antrena mişcări bruşte şi necoordonate ale omoplatului pe torace.

Biomecanica articulaţiei scapulo-toracice

Omoplatul se sprijină indirect pe torace, prin intermediul claviculei, la nivelul articula ţiei sterno-
claviculare. Ridicarea omoplatului este realizată de fasciculele superioare ale trapezului, de romboid şi unghiular.
Realizată concomitent şi bilateral, contribuie la ridicarea bra ţelor prin înainte, sus. Coborârea omoplatului se
realizează de fasciculele inferioare ale trapezului, de din ţatul mare şi dorsalul mare. Realizat ă concomitent şi
bilateral, contribuie la realizarea poziţiei stând (pozi ţia de drep ţi).

ARTICULAŢIA SCAPULO-HUMERALĂ (articulaţia umărului)

Structura funcţională a articulaţiei scapulo-humerale

Această articulaţie este o enartroză (capul articular este mai mic decât o jumătate de sfer ă).
a) suprafeţele articulare sunt: capul humerusului, şi cavitatea glenoidă a omoplatului, ambele acoperite cu
cartilaj hialin. Cavitatea glenoidă este înconjurat ă de bureletul glenoidian, care-i m ăre şte capacitatea.
b) cele două suprafeţe sunt menţinute în contact de o capsulă articulară întărită în partea superioară de un
ligament coraco-humeral şi anterior de trei ligamente gleno-humerale.
Articulația umărului și cavitatea glenoidă
Muşchii care participă la mişcările umărului sunt:
1. Muşchii posteriori ai coloanei vertebrale (descrişi anterior)
2. Muşchii toraco-brahiali (descrişi anterior)
3. Muşchii scapulo-brahiali
• deltoidul este cel mai voluminos. Prin baza lui, se inseră proximal pe treimea extern ă a marginii
anterioare a claviculei, pe marginea extern ă a acromionului şi pe buza inferioar ă a marginii posterioare a spinei
omoplatului. Toate aceste fascicule converg spre tendonul distal, care se inser ă pe buza superioar ă a amprentei
deltoidiene de pe faţa externă a humerusului. Ac ţiunea lui este complex ă, în totalitatea lui. Dac ă ia punct fix pe
centura scapulară, este abductor al braţului. Când ia punct fix pe humerus, deltoidul trage centura scapular ă şi
toracele, cum se întâmplă în poziţia atârnat şi în mişcările de c ăţărare.

Muşchii braţului şi antebraţului (anterior şi posterior)

• coraco-brahialul se inseră proximal pe apofiza coracoidă împreună cu scurta por ţiune a bicepsului, iar
distal în treimea mijlocie a feţei interne a humerusului. Când ia punct fix pe apofiza coracoid ă este proiector
înainte, adductor şi rotator în afară a humerusului, iar când ia punct fix pe humerus, îl apropie pe acesta de apofiza
coracoidă şi deci de omoplat, ca în poziţia atârnat şi în mi şc ările de c ăţărare.
• supraspinosul are o formă triunghiulară, se inseră intern pe fosa supraspinoas ă a omoplatului şi extern
pe faţeta superioară a marii tuberozităţi a extremit ăţii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este
abductor al braţului, iar când ia punct fix pe humerus, trage omoplatul c ătre acesta.
• subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului şi extern pe faţeta mijlocie a marii
tuberozităţi a extremităţii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afar ă al bra ţului
şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către bra ţ.
• micul rotund, situat imediat în afara subspinosului, se inseră intern pe fosa subspinoas ă a omoplatului
şi extern pe faţa inferioară a marii tuberozităţi a extremit ăţii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe
omoplat este rotator în afară al humerusului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul c ătre bra ţ
• marele rotund este un muşchi puternic, se inseră intern pe unghiul inferior al omoplatului, se îndreapt ă
în sus, în afară şi înainte, ocoleşte faţa internă a extremit ăţii superioare a humerusului şi se inser ă pe buza
posterioară a culisei bicipitale a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat, este un adductor al bra ţului,
iar când ia punct fix pe humerus este un ridicător al omoplatului.
• subscapularul se inseră intern în fosa subscapulară şi extern pe mica tuberozitate a extremit ăţii
superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator în ăuntru şi un adductor al bra ţului, iar când
ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braţ.

Biomecanica articulaţiei scapulo-humerale

Articulaţia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaţie. Are trei grade de libertate. Ea ac ţioneaz ă în
strânsă corelaţie funcţională cu articulaţiile centurii scapulare, m ărindu-se astfel amplitudinea de mi şcare a
membrului superior faţă de trunchi.
Mişcarea de abducţie (de îndepărtare a braţului). În această mişcare cele două extremităţi ale
humerusului suferă o deplasare în sens invers. Extremitatea inferioar ă urc ă, iar cea superioar ă coboar ă. Mi şcarea
se face până când marea tuberozitate se love şte de por ţiunea superioar ă a bureletului glenoidian. În acest moment,
suprafaţa articulară a capului humeral părăseşte aproape cavitatea glenoid ă şi intr ă în contact cu por ţiunea
inferioară a capsulei articulare.
Muşchii abductori ai umărului sunt:
– deltoidul cu toate fasciculele lui;
– supraspinosul (chiar singur în afara deltoidului);
– lunga porţiune a bicepsului brahial (are un rol secundar).
Mişcarea de abducţie se poate face numai până la un unghi de 90 0. Peste această valoare, ridicarea humerusului nu
este posibilă datorită prezenţei acromionului. Ridicarea bra ţului peste 90 0 se face numai cu ajutorul mişcării de
basculă laterală a scapulei.
Mişcarea de adducţie se face în sens invers, un rol important revine greut ăţii membrului şi gravita ţiei,
mişcarea fiind controlata tot de muşchii abductori care, prin contrac ţia lor izometrica, dirijeaz ă apropierea
membrelor superioare de trunchi.
Muşchii adductori ai umărului sunt:
– pectoralul mare
– dorsalul mare
– rotundul mare
– rotundul mic
– subscapular
– coraco-brahial
– biceps brahial (cu scurta porţiune)
– triceps brahial (cu lunga porţiune).
Mişcările de proiecţie înainte (anteducţie) şi înapoi (retroducţie) Ele se fac: cu bascularea capului
humeral înapoi, în anteducţie şi cu bascularea capului humeral înainte, în retroduc ţie, în timp ce extremitatea
inferioară a humerusului se deplasează în sens invers, pe un arc de cerc dispus sagital. Amplitudinea proiec ţiei
înainte este de 950, iar cea a proiecţiei înapoi de 200. Amplitudinea lor se poate mări prin intervenţia centurii
scapulare şi a coloanei vertebrale până la 180 o în anteducţie şi 35o în retroducţie.
În anteducţie intervin muşchii: – marele pectoral
– coraco-brahialul
– deltoidul (fascicule claviculare)
În retroducţie intervin muşchii:
– deltoidul (fascicule spinale)
– marele dorsal
Mişcările de rotaţie înăuntru (mediană) şi în afară (laterală)
Ele se realizează în jurul unui ax longitudinal ce trece prin capul humeral în jurul axei anatomice lungi a
humerusului. Amplitudinea lor este de 800 pentru rotaţia externă şi 950 pentru rotaţia internă.
În mişcarea de rotaţie înăuntru, capul humerusului alunecă dinainte – înapoi pe cavitatea glenoid ă.
Mişcarea este produsă de muşchii supraspinos, rotundul mare, subscapular.
În mişcarea de rotaţie în afară, capul humerusului alunec ă dinapoi – înainte pe cavitatea glenoid ă.
Mişcarea este produsă de muşchii subspinos şi micul rotund.
Mişcarea de circumducţie
Această mişcare însumează mişcările precedente care se execut ă în jurul celor trei axe. Capul humeral
descrie un mic cerc urmărind conturul cavităţii glenoide, în timp ce extremitatea inferioar ă a humerusului descrie
un cerc mare, dar în sens invers.
Între articulaţiile centurii scapulare şi articula ţia scapulo-humeral ă este o strâns ă leg ătur ă în mi şc ările
variate şi ample ale membrului superior.