1.

Informații generale despre umăr

2.Evaluarea abducției umărului, bilanț articular și muscular

1.Umărul este o regiune anatomică structurată pentru a realiza o mare mobilitate, în toate
direcțiile, orientând în acest fel mâna în cea mai convenabilă poziție de lucru. Umărul însușește
această mobilitate datorită celor 5 articulații:

I. 3 articulații adevărate:

A. Scapulohumerală

B. Acromioclaviculară

C. Sternoclaviculară

II. 2 articulații false:

A. Scapulotoracică

B. Bursa seroasa subacromiodeltoidiană ( planul de alunecare subdeltoidian)

Cele 5 articulații permit 3 grade de libertate!!! (mișcare în 3 planuri sau pe 3 axe )

a) Articulația scapulohumerală ( de tip enartroză ) este formată din capul humeral și cavitatea
glenoidă, înconjurată de bureletul glenoidian care-i marește capacitatea.Membrul superior lucrând
din poziția ’’atârnat’’ , articulația are rol de susținere antigravitațională, motiv pentru care capsula
articulară este întărită de ligamentele :

i. Coracobrahial ( ligament suspensor al capului humeral ), în partea superioară, întărit la

rândul lui de tendonul lungii porțiuni a bicepsului.

ii. Glenohumeral ( 3 fascicule ligamentare, anterioare, mai laxe, cu excepția celui inferior, au
rolul de a menține capul humeral în glenă.

De asemenea, în exterior capsula este întărită prin fuzionarea cu tendoanele subscapularului,

supraspinosului și micul rotund.

SUNT POSIBILE TOATE MIȘCĂRILE ÎN ACEASTĂ ARTICULAȚIE!!!!

b) Articulația acromioclaviculară ( de tip artrodie ) întărită de ligamentul trapezoid și cel conoid,

care blochează mișcările de abducție, flexie și extensie, neavând rol în cele de rotație.

c) Articulația sternocostoclaviculară ( de tip diartroză ) are 4 ligamente intrinseci de întărire și

unul de extrinsec ( ligamentul costoclavicular ), puternic, care reprezintă axul mișcării articulației
( contribuie la mișcările de abducție și flexie ).

De fapt, ultimele 2 articulații sunt funcțional strâns legate de articulația scapulotoracică, care își va
reduce mult contribuția la mobilizarea brațului în leziunile celor două articulații.

d) Articulația scapulotoracică este o falsa articulație ( de tip sinartroză,adică fără elemente

articulare ) formată din fața anterioară a scapulei, cu mușchiul subscapular, și fața externă a
coastelor cu mușchii intercostali. Între cele 2 fețe ’’articulare’’ se întinde marele dințat delimitând 2
spații de alunecare: interseratosubscapular și interseratotoracic. Mișcarea de basculă a scapulei
asigură amplitudinile mari de mișcare ale brațului, mai ales în abducție peste 72 de grade, ca și în
mișcările de flexie de peste 60 de grade sau de extensie.

e) Articulația subdeltoidiană este de fapt un plan de alunecare între fața profundă a deltoidului
și manșonul rotatorilor. Bursa de la acest nivel permite alunecarea țesuturilor moi, care în acest fel
nu blochează amploarea mișcărilor umărului.

ARTICULAȚIILE STERNOCLAVICULARĂ, ACROMIOCLAVICULARĂ ȘI SCAPULOHUMERALĂ

FORMEAZĂ CENTURA SCAPULARĂ!!!

Mișcările proprii ale umărului:

• Mișcări de proiecție anterioară ( antepulsie ) și posterioară ( retropulsie ) care realizează

deplasări de 10-12 cm.

• Mișcări de ridicare și coborâre a centurii pe o distanță de 12-13 cm ( 3 cm pentru ridicare și 9-

10 cm pentru coborâre).

Mușchii umărului sunt :

Muschiul subscapular. Acest muschi ia nastere de pe fata anterioara a scapulei (desen cu vizualizare
anterioara), fibrele sale converg spre unghiul lateral al scapulei; se termina printr-un tendon pe
tuberculul mic humeral.

Actiune: este principalul rotator intern al bratului.

Muschiul supraspinos. Ia nastere in fosa supraspinoasa (fata posterioara a scapulei). Se termina

printr-un tendon care trece pe sub arcada formata de acromion, procesul coracoid si ligamentele ce
le unesc si se insera pe polul superior al tuberculului mare humeral.

Actiune: - realizeaza abductia bratului. Actiunea sa este slaba dar se cupleaza

cu cea a deltoidului. In paralizia deltoidului il poate inlocui partial: - are rolul unui ligament activ
mentinand capul humeral in cavitatea glenoida; - inserandu-se si pe capsula articulara limiteaza
prinderea acestuia intre suprafete articulare (rol de tensor capsular).

Muschiul infraspinos. Ia nastere din fosa subspinoasa. Tendonul sau trece peste capsula articulatiei
scapulohumerala si se insera pe tuberculul mare humeral (posterior de supaspinos).

Actiune: - realizeaza rotatia exterioara a humerusului cu eficienta mai mare

cand bratul a fost rotat in prealabil intern; - participa partial la abductie; - este tensor al capsulei
articulare.

Muschiul rotund mic. Ia nastere din fosa subspinoasa pe marginea laterala a scapulei. Se termina pe
tuberculul mare, posterior de infraspinos.

Actiune: realizeaza rotatia externa a humersului.

Muschiul rotund mare. Ia nastere pe marginea laterala a spinei (portiunea inferioara). Fibrele se
indreapta in sus si lateral si se termina ca si dorsalul mare in culisa bicipitala.

Actiunea: adducție, retropulsie.

Muschiul deltoid. Realizeaza relieful umarului, acoperind articulatia scapulohumerala. Este un muschi
superficial format din 3 fascicule: fascicolul anterior se insera pe 1/3 laterala a marginii anterioare a
claviculei; fascicolul mijlociu pe marginea laterala a acromionului; fascicolul posterior pe spina
scapulei (baza inferioara a marginii posterioare).

2. GONIOMETRIE

Abducţia umărului - teorie

Abducția umărului se execută în planul frontal în jurul unei axe antero-posterioare.

 Valorile normale ale ROM-ului pentru abducția complexă a umărului la adulți variază între
170 - 180 de grade.

 Valorile normale ale ROM-ului pentru abducția glenohumerală variază de la 90 până la 125
de grade.

Poziția testării

 Subiectul este poziționat în decubit dorsal, cu umărul în rotație externă și cotul în extensie
(zero grade), astfel încât palma să fie orientată anterior.

 Dacă humerusul nu se află în rotație externă, mișcarea va fi restricționată datorită contactului

dintre tuberculul mare al humerusului și porțiunea superioară a fosei glenoide sau procesului
acromian.

 Cotul trebuie extins astfel încât tensiunea din capul lung al tricepsului să nu restricționeze
mișcarea.

Stabilizare

 Abducția glenohumerală - se stabilizează scapula pentru a preveni rotirea în sus și ridicarea

scapulei,

 Abducția complexă – se stabilizează toracele pentru a preveni flexia laterală a coloanei

vertebrale. Greutatea trunchiului poate ajuta la stabilizarea aplicației.

Testarea mișcării

Abducția umărului se realizează îndepărtând lateral humerusul de trunchiul subiectului.

Membrul superior se va menține în rotație externă și flexie și extensie zero (neutră) pe tot timpul
mișcării.

Abducția glenohumerală - sfârșitul ROM-ului se produce atunci când se simte rezistența la

mișcarea suplimentară, iar depășirea acesteia cauzează o rotație ascendentă sau elevarea scapulei

Abducția complexă - sfârșitul ROM-ului apare atunci când se simte rezistența la mișcare
suplimentară, iar depășirea acesteia cauzează flexia laterală a coloanei vertebrale

End-feel normal
• Abductia glenohumerala – End-feelul este de obicei ferm din cauza tensiunii din benzile medii
și inferioare ale ligamentului glenohumeral, a capsulei articulare inferioare și a fibrelor rotundului
mare,

• Abducția complexă – End-feelul este de obicei ferm datorită tensiunii din ligamentul
costoclavicular, a capsulei și ligamentelor sternoclaviculare; și a mușchilor marele dorsal, romboizilor
mari și mici și a pectoralului mare.

Alinierea Goniometrului

1. Fulcrumul goniometrului este poziționat este aproape de aspectul anterior al procesului

acromionului

2. Brațul proximal se aliniază paralel cu linia mediană a aspectului anterior al sternului,

3. Brațul distal se aliniază cu linia mediană anterioară a humerusului. În funcție de cantitatea de

abducție și rotație externă, epicondilul medial poate fi folosit drept referință.

Lucrare practică ( evaluarea abducției umărului)