Articulaţiile membrului superior

I. Articulaţiile centurii scapulare

1. Articulaţia steronclaviculară – este o articulaţie şelară, prin dublă îmbucare.

Feţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin:
 sternul participă cu incizura claviculară din unghiul supero-lateral al manubriului şi are o
dublă curbură: concavă în plan frontal şi convexă în plan sagital;
 faţa sternală a claviculei, ce are două componente:
o verticală, pentru articulaţia cu manubriul sternal (curburi complementare celor
ale sternului);
o orizontală, pentru articulaţia cu prima coastă.
Discul articular este dispus antero-posterior, este fibrocartilaj şi împarte cavitatea
articulară într-un compartiment lateral şi un compartiment medial.
Capsula articulară este căptuşită de membrană sinovială şi se inseră la marginea
suprafeţelor articulare.
Ligamentele:
 ligamentul sterno-clavicular anterior;
 ligamentul sterno-clavicular posterior;
 ligamentul costoclavicular;
 ligamentul interclavicular (dispus superior şi are două tipuri de fibre: scurte până la
stern şi lungi până la clavicula cealaltă)
Biomecanica
A. Mişcări de ridicare şi coborâre a claviculei: axul este antero-posterior prin articulaţie.
Ridicare: - limitată de ligamentul costoclavicular;
- efectuată de muşchii trapez (fibrele descendente), romboizi şi ridicător
al scapulei
Coborâre: - limitată de ligamentul interclavicular şi de contactul cu prima coastă
- efectuată de muşchii trapez (fibrele ascendente), pectoral mic, pectoral
mare (fibrele sternale), dinţat anterior (fibrele inferioare) şi subclavicular.
B. Mişcări de antepulsie şi retropulsie: axul este vertical prin articulaţie
Antepulsia: - limitată de ligamentul sternoclavicular posterior;
- efectuată de muşchii pectorali.
Retropulsia: - limitată de ligamentul sternoclavicular anterior;
- efectuată de muşchii trapez (fibrele orizontale) şi romboizi.
C. Circumducţia: însumarea mişcărilor de mai sus. Cele două clavicule desenează două conuri
opuse la vârf.
D. Rotaţie posterioară: axul este aproape transversal, paralel cu axul claviculei. Este o mişcare
pasivă, ce însoţeşte mişcările scapulei.

2. Articulaţia acromioclaviculară – este o articulaţie meniscoidă, amfiartroză.

Feţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin:
 faţa articulară a acromionului este ovalară, uşor concavă antero-posterior;
  faţa acromială a claviculei are aceleaşi caractere dar este uşor convexă.
Discul articular este dispus antero-posterior, este fibrocartilaj şi poate ocupa toată
articulaţia.
Capsula articulară este căptuşită de membrană sinovială şi se inseră la marginea
suprafeţelor articulare.
Ligamentele:
 ligamentul acromioclavicular – aşezat superior de articulaţie;
 ligamentele coracoclaviculare leagă vârful procesului coracoid de claviculă şi sunt
reprezentate de ligamentul trapezoid şi ligamentul conoid;
 ligamente la distanţă:
o ligamentul coracoacromial, ce leagă procesul coracoid de vârful acromionului;
sub el se găseşte bursa subacromială a articulaţiei umărului;
o ligamentul transvers al scapulei, dispus deasupra incizurii scapulei;
o ligamentul transvers inferior al scapulei, ce leagă spina scapulei de marginea
inferioară a cavităţii glenoide.
Biomecanica articulaţiei acromio-claviculare.
La nivelul articulaţiei acromio-claviculare se produce mişcarea de basculare a scapulei,
ce are ax antero-posterior prin articulaţie.
Bascula scapulei – agenţi motori:
 muşchiul trapez – fibre descendente, acţionează pe unghiul lateral;
 muşchiul trapez – fibre ascendente, acţionează pe unghiul superior;
 muşchiul dinţat anterior, acţionează pe unghiul inferior.
Revenirea din bascula scapulei – agenţi motori:
 muşchiul pectoral mic, acţionează pe unghiul lateral;
 muşchiul ridicător al scapulei, acţionează pe unghiul superior;
 muşchii romboizi, acţionează pe unghiul inferior.

Abducţia membrului superior se face astfel:

 iniţierea mişcării se face de muşchiul supraspinos;
 mişcarea până la orizontală efectuată de muşchiul deltoid in totalitate;
 mişcarea peste orizontală se face prin bascularea scapulei.

II. Articulaţiile membrului superior liber

1. Articulaţia scapulo-humerală este o articulaţie sferoidală cu conducere musculară, cu
trei grade de libertate.
Feţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin:
 cavitatea glenoidă ce prezintă o concavitate uşoară, ce nu realizează o bună contenţie
pentru capul humeral. Din această cauză concavitatea este adâncită prin prezenţa unui
cartilaj circular care se inseră la periferia feţei articulare, numit labru glenoidal. Acesta
are formă triunghiulară pe secţiune, având baza la cavitatea glenoidă;
 capul humeral, hemisferic, ce are o depresiune în dreptul tuberculului mic (similară cu
fosa capului femural).
 Capsula articulară este căptuşită de membrană sinovială şi se inseră la marginea
suprafeţelor articulare. Linia de inserţie a capsulei articulare este importantă deoarece
fracturile intraarticulare sunt însoţite de producerea unui hematom intraarticular care necesită
aproape întotdeauna evacuare chirurgicală.
Pe humerus, capsula se inseră superior pe colul anatomic şi inferior pe colul chirurgical.
Tuberculii rămân extracapsulari iar inserţia sare peste şanţul intertubercular şi peste tendonul
capului lung al muşchiului biceps brahial.
Pe scapulă, capsula se inseră la periferia cavităţii glenoide, ajungând anterior la procesul
coracoid. Sare peste tendoanele capului lung al tricepsului şi al bicepsului. Capsula este subţire,
permiţând mobilitate mare în articulaţie.
Ligamentele
 ligamentele glenohumerale, ce se inseră la marginea cavităţii glenoide. Pe humerus:
o ligamentul glenohumeral superior se inseră pe tuberculul mic;
o ligamentul glenohumeral mijlociu se inseră pe colul anatomic;
o ligamentul glenohumeral inferior se inseră pe colul chirurgical.
Între ligamentele glenohumerale superior şi mijlociu, capsula articulară are o fantă,
numită fereastra ovală. Pe aici iese o prelungire a membranei sinoviale ce formează bursa
subscapulară.
 ligamentul coracohumeral ce leagă vârful coracoidei de tuberculul mare. Este situat
superior de articulaţie.
Membrana sinovială căptuşeşte capsula la interior şi formează mai multe burse –
diverticuli sinoviali transcapsulari care mediază raportul dintre articulaţie şi muşchii
supraiacenţi.
 bursa subdeltoidiană, situată sub muşchiul deltoid;
 bursa subacromială, situata sub ligamentul coracoacromial;
 bursa supraspinoasă, situată adiacent muşchiului supraspinos;
 bursa infraspinoasă, situată sub muşchiul infraspinos;
 bursa subscapulară, situată anterior de articulaţie, membrana sinovială ajungând pe
vârful procesului coracoid. Acest reper are importanţă pentru a realiza puncţia fundului
de sac în scopul introducerii unor substanţe (medicamente, substanţă de contrast în
artrografii); puncţia se face perpendicular pe peretele toracic infero-lateral de vârful
procesului coracoid.
 bursa bicipitală, situată adiacent tendonului capului lung al bicepsului brahial, în
traiectul intertubercular.
Biomecanica articulaţiei scapulohumerale.
Mişcările de flexie şi extensie – axul este transversal prin centrul cavităţii glenoide.
Flexia:
 este limitată de muşchii posteriori;
 muşchii:
o deltoid – fibre anterioare;
o capul scurt al muşchiului biceps brahial, daca braţul este în extensie;
o pectoral mare;
Extensia:
  este limitată de ligamentele glenohumerale;
 muşchii:
o marele dorsal;
o rotund mare;
o deltoid – fibrele posterioare;
o capul lung al muşchiului triceps brahial;
o muşchiul subscapular, dacă braţul este în flexie.
Mişcările de abducţie-adducţie – axul este sagital prin capul humeral.
Muşchii abductori:
 deltoid;
 supraspinos;
 capul lung al bicepsului brahial ;
 BASCULA SCAPULEI.
Muşchii adductori:
 capul scurt al bicepsului brahial;
 coracobrahial;
 pectoral mare;
 marele dorsal;
 subscapular;
 rotund mare;
 rotund mic.
Mişcările de rotaţie medială şi laterală – axul este vertical (paralel cu diafiza humerală) şi
trece prin capul humerusului.
Muşchii rotatori mediali:
 marele dorsal;
 rotund mare;
 subscapular;
Muşchii rotatori laterali:
 rotund mic;
 fibrele posterioare ale deltoidului;
 capul lung al tricepsului;
 infraspinos.
Mişcarea de circumducţie – însumarea mişcărilor de mai sus.

2. Articulaţia cotului – este o trohleartoză şi ginglim cu conducere osoasă.

Este o articulaţie complexă, formată din trei articulaţii:
1. articulaţia humero-ulnară;
2. articulaţia humero-radială;
3. articulaţia radio-ulnară proximală.
Feţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin:
 capitulul humeral;
 trohleea humerală;
 faţa superioară, concavă a capului radiusului;
  incizura trohleară a ulnei (pentru trohlee);
 incizura radială a ulnei;
 circumferinţa capului radiusului.
Capsula articulară este căptuşită de membrană sinovială şi se inseră:
 pe humerus: deasupra fosetelor, dar epicondilii rămân extracapsular;
 pe ulnă: pe marginea incizurii trohleare, dar tuberozitatea olecranului este
extracapsulară;
 pe radius: coboară 1-1,5 cm pe col.
Sinoviala prezintă câteva burse, cea mai importantă fiind bursa subtricipitală.
Ligamentele:
 complex colateral lateral – uneşte epicondilul lateral cu partea laterală a ulnei şi cu
capul radiusului;
 complex colateral ulnar – uneşte epicondilul medial cu partea medială a ulnei;
Biomecanica.
Articulaţia are conducere osoasă datorită şanţurilor de pe trohlee şi corespondenţei
dintre fosetele humerale şi apofizele ulnei. Pentru articulaţiile humeroulnară si humeroradială
mişcările sunt numai de flexie şi extensie. În flexie antebraţul ajunge medial de braţ datorită
oblicităţii şanţului trohleei.
Muşchii flexori:
 muşchii anteriori ai braţului;
 muşchii epicondilieni mediali şi laterali.
Muşchii extensori:
 muşchiul triceps;
 muşchiul anconeu.

3. Articulaţiile radioulnare proximală şi distală acţionează sinergic în lanţ cinematic

închis. Sunt articulaţii trohoide cu conducere ligamentară, mişcarile sunt de pronaţie/supinaţie,
cu ax longitudinal/oblic prin capul radiusului.
Feţele ariculare: pentru articulaţia proximală: vezi articulaţia cotului;
pentru articulaţia distală:
 faţa articulară radială a epifizei distale a ulnei, convexă;
 faţa articulară ulnară a epifizei distale a radiusului, concavă;
Ligamentele:
 inelar – înconjoară capul radiusului;
 pătrat – leagă colul radiusului de ulnă;
 membrana interosoasă – leagă diafizele celor două oase;
 coarda oblică - bandeletă fibroasă oblică, întinsă între marginea laterală a tuberozităţii
ulnei şi marginea inferioară a tuberozităţii radiusului.
Biomecanica – se execută mişcări de pronaţie/supinaţie.
Mişcarea de pronaţie este frânată de ligamentul pătrat, de întinderea muşchilor
epicondilieni laterali şi de torsionarea muşchilor flexori ai degetelor. Muşchii pronatori:
 rotund pronator;
 pătrat pronator;
  flexor radial ar carpului;
 palmar lung;
 brahioradial (când antebraţul este în supinaţie);
 lung extensor radial al carpului.
Mişcarea de supinaţie este frânată de membrana interosoasă. Muşchii supinatori:
 supinator;
 bicepsul brahial (când antebraţul este în flexie);
 brahioradial (când antebraţul este în pronaţie);
 lung abductor al policelui;
 lung extensor al policelui;
 scurt extensor al policelui;
 extensor al indexului.

4. Articulaţia radiocarpiană – este o articulaţie biaxială de tip condilian cu conducere

ligamentară.
Feţe articulare:
 faţa carpiană a epifizei distale a radiusului;
 discul articular, adiacent feţei carpiene a ulnei;
 feţele articulare proximale ale oaselor primului rând de oase carpiene – scafoid,
semilunar, piramidal.
Capsula articulară se inseră pe oase la periferia cartilajului şi pe disc.
Ligamentele:
 ligamentul radiocarpian palmar – se întinde între procesul stiloid şi marginea anterioară
a epifizei distale a radiusului şi oasele semilunar şi piramidal (prin fasciculul superior) şi
respectiv capitat (prin fasciculul inferior).
 ligamentul ulnocarpian palmar – pleacă de pe disc şi se inseră prin fascicule diferite pe
oasele semilunar, piramidal şi capitat;
 ligamentul colateral carpian radial – are formă triunghiulară, cu baza distal şi se întinde
între vârful procesului stiloid al radiusului şi osul navicular.
 ligamentul colateral ulnar – se întinde între procesul stiloid al ulnei şi pisiform.
 ligamentul radiocarpian dorsal – se întinde între marginea posterioară a epifizei distale a
radiusului şi osul piramidal;
Biomecanica
Mişcările de flexie şi extensie – axul este transversal şi trece prin primul rând de oase
carpiene.
Mişcarea de flexie este limitată de ligamentul radiocarpian dorsal şi de tendoanele
muşchilor extensori ai degetelor. Agenţii motori:
 muşchiul flexor radial al carpului;
 muşchiul flexor ulnar al carpului;
 muşchiul flexor superficial al degetelor;
 muşchiul flexor profund al degetelor;
 muşchiul lung abductor al policelui.
 Mişcarea de exensie este limitată de ligamentele radiocarpian palmar şi ulnocarpian
palmar şi de tendoanele muşchilor flexori. Agenţii motori:
 muşchiul lung extensor radial al carpului;
 muşchiul scurt extensor radial al carpului;
 muşchiul extensor ulnar al carpului;
 muşchiul extensor al indexului;
 muşchiul extensor al degetelor;
 muşchiul extensor al degetului mic.
Mişcările de adducţie şi abducţie – axul este sagital şi trece prin centrul osului capitat.
Mişcarea de adducţie este frânată de ligamentul colateral lateral al carpului şi de
muşchii antagonişti. Agenţii motori:
 flexor ulnar al carpului;
 extensor ulnar al carpului;
Mişcarea de abducţie este frânată de ligamentul colateral ulnar al carpului şi de muşchii
antagonişti. Agenţii motori:
 flexor radial al carpului;
 lung extensor radial al carpului;
 scurt extensor radial al carpului;
 lung abductor al policelui;
 scurt extensor al policelui;
 lung extensor al policelui.