Factori care influenteaza imbatranire umana.

De Budu Alexandru

 gr. geron = batran ; iateria = tratament 

GERIATRIA este ramura medicinei care se ocupacu preventia, diagnosticul,

tratamentul bolilor si a disabilitatilor, recuperarea persoanelorvarstnice.
Recuperarea are rolul de a realiza reintegrarea varstnicilor in
societate.Geriatria, avand in vedere preventia afectiunilor frecvent intalnite la
varstnic, se ocupa si deevaluarea si managementul pacientilor de varste medii,
cu potential de a dezvolta acest tip de patologie.

Gerontologia
 sedefinesteca stiinta care studiazamodificarilesurvenite in
functionareaorganismului si problemele (altele decat cele medicale)legate de
procesul de imbatranire.

Îmbătrânirea normală sau ortogera - modificări asociate vârstei înaintate

datorită pierderilor progresive celulare, care încep de obicei la vârsta adultă, însă,
datorită mecanismelor de compensare ale organismului, nu au implicaţii
funcţionale semnificative decât la pierderi celulare importante. În acest caz,
vârsta biologică a unui subiect se confundă cu vârsta cronologică..

Senescenţa sau „îmbătrânirea normală” a fost clasificată în:

- obişnuită sau uzuală - proces de îmbătrânire însoţit de scăderi tipice
nonpatologice ale funcţiilor fiziologice;
- reuşită - în care declinul fiziologic din cadrul procesului de îmbătrânire este
minim sau chiar absent.

Îmbătrânirea accelerată sau patologică - când vârsta biologică e mai mare

decât vârsta cronologică, şi apar modificări morfo-funcţionale generate de
posibilitatea apariţiei unei afectări ale organelor. Factorii patologici ce duc la o
îmbătrânire accelerată sunt: boli infectoase, degenerative, posttraumatice,
neoplazii, toxice, care se suprapun peste factorii genetici şi cei de mediu
(ecosistem, sistem socio-cultural, tehnologic)
Spre deosebire de îmbătrânirea patologică, îmbătrânirea fiziologică (normală)
este destul de cursivă, deoarece organismul apelează la rezervele compensatorii
şi parcurge forme de echilibrare proprii extrem de complexe.
Îmbătrânirea întârziată - când vârsta biologică e mai mică decât vârsta cronologică
(cazuri extrem de rare).

FACTORI:
O serie de teorii au incercat sa explice procesul de imbatranire, implicand
contributia importanta a unor factori precum cei:
- genetici,
- psihologici,
- socio-culturali
- factorii somatici

Factorii genetici
Teoriile genetice afirma ca ceasul biologic al fiecarei specii este setat la o anumita
"ora" si, potrivit lor, omul este programat sa traiasca 110 - 120 de ani.
Ipoteza conform careia imbatranirea survine datorita programului inscris in codul
genetic este sustinuta si de faptul ca perioada vietii este diferita in functie de:
- specie (calul traieste 20-25 de ani, cainele 12-14 ani, furnicile 1-4 ani, elefantul
50-60 de ani etc.),
- longevitatea este ereditara
- agentii genotoxici modifica durata vietii (de exemplu, radiatiile)

Factorii socio-culturali
Conditiile fizice si sociale diferite de la o generatie la alta din societatile aflate intr-
o perpetua schimbare si transformare determina o serie de efecte asupra
indivizilor. Dezechilibrele psihosociale ale grupurilor comunitare se prezinta sub
forma unor tulburari ale spiritului comunitar cu caracter generalizat, afectand
structura, dinamica si evolutia psihosociala a tuturor membrilor comunitatii
respective.
Factorii psihologici
Modifidirile asociate procesului de imbatranire se coreleaza cu:
- tipul de personalitate,
- particularitatile etnice, profesionale si cele habituale fiecarui individ in parte.
Unele evenimente pot precipita imbatranirea psihologica:
- retragerea din activitatea profesionala,
- plecarea copiilor,
- decesul partenerului de viata,
- iar adaptarea la noile conditii are mari implicatii in plan psihic.
- apar frecvent starile anxioase, depresia, labilitatea emotionala, insomnia
nocturna si somnolenta diurna intermitenta.

Numeroase studii intreprinse de catre psihologi au constatat ca varstnicii implicati

activ in viata sociala, care au putere de influenta si de a lua decizii, au o mai buna
sanatate fizica si intelectuala.

Desii scade spontaneitatea gandirii, cu inertii si stereotipuri, creste capacitatea

organizatorica, se perfectioneaza functii1e de sinteza, generalizare si
abstractizare.
Un alt aspect pozitiv este reprezentat de relatiile interumane care intaresc
capacitatea varstnicului de a se adapta la schimbarile survenite odata cu varsta,
de a face fata pierderii celor apropiati si i ajuta sa treaca mai usor peste dizabilitile
pricinuite de varsta sau de boala.