Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie:
Numim fractura, întreruperea continuitatii unui os.
Ea se produce prin actiunea directa sau indirecta a unui agent traumatic asupra
osului.
Actiunea agentului traumatic trebuie sa fie foarte violenta pentru a produce o
fractura.
La persoanele în vârsta, la care exista un proces de rarefiere (distrugere) a
structurii osoase – osteoporoza – rezistenta osului scade foarte mult, astfel încât
fractura se poate produce si dupa traumatisme mai mici. Spre exemplu, un batrân
poate face o fractura de col femural chiar daca a cazut în timp ce mergea.
Oasele ”patologice” care au în ele abces sau formatiuni tumorale, se
fractureaza cu usurinta la nivelul leziunii.
CLASIFICAREA FRACTURILOR:
Exista variate modalitati de clasificare a fracturilor:
- prin mecanismul de producere a fracturii:
a) fracturi directe – se produc la locul unde a actionat agentul traumatic;
b) fracturi indirecte – se produc la distanta de locul de actiune a fortei traumatice;
- dupa aspectul anatomo – patologic al fracturii:
a) fracturi închise – când nu exista solutie de continuitate la nivel de tegument si osul
nu lezeaza muschi, nervi, vase, iar segmentele osoase sunt acoperite cel putin de
piele;
b) fracturi deschise – osul ajunge în contact cu exteriorul, poate sa apara un proces
septic care întârzie vindecarea sau poate da nastere si altor complicatii; sunt interesati
muschi, vase, tegumente;
- dupa sediul fracturii:
a) epifizare;
b) diafizare;
c) diafizo – epifizare (intermediare);
- dupa tipul fracturii:
a) fracturi incomplete – fisura, fractura în lemn verde, înfundarea (oasele craniului);
b) fracturi complete – sunt foarte grave:
c) fracturi transversale;
d) fracturi oblice;
e) fracturi în vârf de clarinet;
f) fracturi longitudinale; fracturi spiroide;
g) fracturi în forma de fluture, etc.
h) fracturi cu si fara deplasare;
ANATOMIA PATOLOGICA
Traiectul de fractura, în portiunea superioara este situat juxtacefalic. El poate sa
înceapa exact la periferia cartilajului articular si în aceasta situatie are toate conditiile
sa lezeze pediculul vascular.
De la acest nivel, traiectul de fractura se îndreapta spre marginea inferioara a colului,
ramânând strict sub capul femural (fractura mediocervicala). Acest traiect de fractura
nu este neted, ci prezinta numerosi dinti corticali, iar la partea posterioara este
modificat prin tasare si prin cominutia corticalei.
O buna radiografie de profil a colului femural poate sa evidentieze prezenta unuia sau
a mai multor fragmente corticale înfundate la nivelul fracturii.
Prezenta acestei cominutii posterioare la nivelul traiectului de fractura face ca, în
momentul reducerii fracturii, sa apara un spatiu gol cervicocefalic posterior.
Existenta acestui spatiu gol la partea posterioara a colului femural face ca
osteosinteza, atunci când întinderea acestui spatiu este mai mare de 1/3 din grosimea
colului femural, sa fie instabila si sa duca la replasarea fragmentelor.
Aceasta notiune capitala trebuie luata în considerare când se decide alegerea
montajului în timpul osteosintezei fracturii.
In a patra si a cincea zi de la fractura, tesutul patrunde în hematomul ce înconjoara
focarul de fractura, rezorbându-l si organizându-l.
Formarea de os nou începe pentru fragmentul distal în ziua a 9-a, iar pentru cel
proximal în ziua a 14-a. Unirea celor doua fragmente are loc cel mai devreme în
saptamâna a 6-a, dar de obicei în jurul saptamânii a 8-a.
O particularitate a modificarii fracturilor la acest nivel este lipsa stratului canbium în
portiunea intracapsulara a colului, fiind necesara o reducere anatomica si anularea
oricarei miscari în focar printr-o osteosinteza solida.
a) EXAMEN CLINIC
Tabloul clinic este format din semne generale si locale.
- semne generale – stare generala alterata, frisoane si temperatura (poate ajunge
la 39 0C
Aceste semne dispar dupa imobilizare la scurt timp.
- semne locale – durerea puternica, echimoza, hematom, deformarea regiunii,
întreruperea continuitatii osului, scurtarea regiunii, impoterta functionala, crepitatii
osoase, mobilitatea anormala, flichtene, temperatura locala ridicata si edem local.
b) EXAMENUL RADIOLOGIC
In orice suspiciune de fractura este obligatoriu sa se execute un examen
radiologic.
Aceasta precizeaza diagnosticul, arata cu exactitate sediul si aspectul fracturii, daca
exista sau nu deplasare a fragmentelor osoase, daca fractura este cominutiva, daca
exista scurtare osoasa, etc.
Pe baza radiografiei se poate face si prognosticul fracturii si mai ales se poate
stabili atitudinea terapeutica.
EVOLUTIE
Fracturile de col femural au o evolutie inegala si creeaza multe deceptii chiar
daca sunt corect tratate.
Caracteristicile vascularizatiei colului si cele ale capului femural si raportul acesteia
cu traiectul de fractura, conditioneaza în masura covârsitoare evolutia focarului de
fractura si vitalitatea capului femural
Vascularizarea este asigurata prin artera ligamentului rotund si prin pedunculii care
nasc din arterele capsulare.
Evolutia fracturilor de col femural este în functie si de tipul de fractura.
Exemplu:
fracturile prin abductie au o evolutie favorabila, consolidându-se în 8 saptamâni;
fracturile prin adductie, nu consolideaza daca nu sunt tratate chirurgical (deseori, nici
dupa acest tratament);
fracturile cervicotrohanteriene consolideaza întotdeauna, dar cu pretul unui coxa
vora, si unei scurtari a rotatiei externe.
PROGNOSTICUL FRACTURILOR
Au pronostic diferit si creeaza multe deceptii, chiar daca sunt corect tratate.
Caracteristicile vascularizatiei gatului si capului femural si raportul acesteia cu
traectul de fractura conditioneaza in mare masura vindecarea focarului de fractura si
vitalitatea capului femural.
In traumatismele inchise prognosticul este favorabil, iar in cele deschise este mai
grav dar datorita mijloacelor de chirurgie traumatismele complicate au pierdut mult
din gravitatea lor.
Multe cazuri de fractura de col femural duc la coxartroza.
TRATAMENT
1 Profilactic
In cadrul tratamentului profilactic se includ masurile de prevenire luate pentru
evitarea unui traumatism ca de exemplu: evitarea mersului iarna mai ales cei care au
o fragilitate mai mare a oaselor si atentie deosebita la locurile de munca cei care
lucreaza in mina, in constructii etc.
2 Tratamentul igieno-dietetic
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care
pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori toata viata. Aceste prescriptii fac
parte din ceea ce s-a numit „igiena soldului”:
- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;
- evita mersul pe teren accidentat si scari;
- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;
- evita ortostatismul si mersul prelungit;
- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu membrele inferioare
intinse;
- sprijin in baston pe distante mai lungi;
- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;
- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si tonifiere
muscuulara;
- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri);
- incaltaminte cu tocuri moi;
3 Tratament medicamentos
Medicatia antiinflamatorie se asociaza intotdeauna proceselor fizicale. Se
utilizeaza in ordinea preferintelor: Fenilbutazona, Indometacina, Aspirina, eventual
Piramidonul. Brufenul si Perclusone raman rezervate pentru cazurile in care
antiinflamatoarele de mai sus sunt prea agresive pentru tractul digestiv al pacientilor.
Unguentele antiinflamatorii aplicate local prin frictiune insistenta (de preferat dupa
sedinta de termoterapie) par sa fie un adjuvant pretios, mai ales pentru fenomenele
periarticulare.
Infiltratia intraarticulara cu Hidrocortizon si Xilina, precedata sau nu de
evacuarea partiala a lichidului articular da rezultate bune. Totusi, in masura in care
cu celelalte metode se obtine o evolutie favorabila a procesului inflamator, care poate
aduce mari neplaceri.
Medicatia antalgica obisnuita o administram intotdeauna cand durerile au
intensitati mari. In starile dureroase articulare mai vechi, trenante, la indivizi cu un
prag dureros coborat, se indica asocierea timolepticelor (Antideprim si Teperin) sau
neurolepticelor (Tioridazin).
2 Hidroterapie
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui
numar variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite
stari de agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii
limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu
picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea
metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu
dispozitive de separare a apei de condensare si cu supraancalzitoare pentru aburi.
Inainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l proecteaza pe
palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de
sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hiperemie si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mai multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui
exista instalatii speciale cu 4-6 dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul,
care se pun simultan sau separat in functiune. In lipsa unei instalatii speciale, se poate
efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este
de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii
cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 minute, este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa
aceea bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile
imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care
se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui
Arhimede.
Duşul subacval:
Constă din aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatura mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cadă cu apă la
35°-38°C cu ajutorul unui duş sul mobil cu presiune mare care se introduce în apă pe
segment sub controlul uneia din mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de
aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Acţiunea intensă a duşului subacval se
datoreşte temperaturilor diferite baie şi duş precum şi masajului puternic al coloanei
de apă care comprimă puternic ţesuturile.
Efectul este asemănător duşului masaj dar este suportat mai bine datorită băii calde.
Termoterapia
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop,
o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70°.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o
bucata de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se
aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un
termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de
minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
.
-Inpachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70°; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul
evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza regiunea.
Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de patafina se aplica bucati de vata
sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu
usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se
termina cu o spalare la temperatura de 20-22°.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si
uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40°. La locul de
aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste
pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp
de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va
purta o compresa rece la frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau
umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se
va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou
rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.
3 Electroterapia
Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii
diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.
In recuperarea fracturilor de col femural se recomanda:
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi curenţi
ascendenţi aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune
antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).
3. Curentul faradic
Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă
pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de
bine pe care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte
funcţionalitatea.
6. Radiatia infrarosie
In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si
care este utilizata in terapeutica sub forma asa –numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in
spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense termoterapice
sau in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi
ridicate (60-70-80°).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20
minute. Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire
partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din
derm provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele de cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.
4 Masajul medical
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate,
aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea
tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care
contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai
mare, ca in afectiunile ortopedice.
Efecte locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat
extraceptorii şi proprioceptorii existenti.
Efecte generale
- Kinetoterapia
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce devine posibila, deci chiar
din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, ramane orientarea tipului si intensitatii
kinetoterapiei dupa regula „non” durerii.
A.Refacerea mobilitatii si refacerea fortei musculare
Se vor aborda in acest context doar aspectele legate de recuperarea
amplitudinii miscarilor si recastigarea fortei musculare pentru miscarile fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1.Prin adoptarea anumitor posturi ;
Exercitiul 1- Corpul pe o planseta inclinata: piciorul homolateral se sprijina
pe un scaunel: inaltimea scaunelului este in functie de capacitatea de flexie a
articulatiei coxofemurale, inclinarea plansetei fiind un mijloc de gradare.
Exercitiul 2 – sprijin pe membrul inferior sanatos, cu piciorul homolateral
ridicat pe un scaun: inaltimea scaunului si aplecarea trunchiului in fata maresc gradul
de flexie a articulatiei.
2.Prin mobilizari pasive;
Acestea se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur.
Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a destinde ischiogambierii.
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior sanatos extins:
asistentul aplica priza pe treimea inferioara a coapsei, executand flexia articulatiei
coxofemurale (genunchiul este flectat).
Exercitiul 2 – Pacientul in sezand la marginea mesei: asistentul, cu corpul sau,
fixeaza coapsa suferinda printr-o presiune asupra genunchiului in axul coapsei;
pacientul apleaca trunchiul inainte; asistentul prinde cu ambele maini regiunea
lombara marind bascularea anterioara a bazinului.
3.Prin mobilizari autopasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: isi prinde cu mainile coapsa si se
tractioneaza; daca unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajungr la coapsa, se
poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste genunchiul
flectat.
Exercitiul 2 – Din postura patrupeda se forteaza flexia coxofemuralei prin
greutatea trunchiului; oblicitatea coapsei determina variatiile unghiului de flexie.
4.Prin miscari active
Exercitiul 1 – Din ortostatism cu spatele la perete flecteaza coxofemurala cu
genunchiul flectat, tragand coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa
genuflexiuni, cu trunchiul usor aplecat inainte.
Exercitiul 2 – Din sezand pe podea, se flecteaza coapsa, aplecarea trunchiului
spre coapsa mareste amplitudinea flexiei coxofemufale.
Reeducarea extensiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub fese; membrul
inferior afectat intins, cel contra lateral mult flectat.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral: asistentul cu o mana, fixeaza pe
masa bazinul, iar cu antebratul si mana cealalta, trecute pe sub gamba, genunchi si
coapsa, realizeaza extensia.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit lateral, cu membrul inferior opus mult
flectat si fixat de catre asistent cu o mana; cu axila aceluiasi membru superior,
asistentul fixeaza bazinul, iar cu mana opusa realizaza extensia coapsei de deasupra.
3.Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1 – Pacientul se afla in decubit dorsal mentinand cu mainile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat intins pe un plan inclinat.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral, ci bazinul fixat: se executa extensii
ale coxofemuralei, cu si fara flectarea genunchiului.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa) se face
extensia coapsei, in timp ce asistentul i inpinge in fata bazinul.
Reeducarea abductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal cu un suport triunghiular intre
coapse sau cu o perna intre genunchi pentru abductia bilaterala.
Exercitiul 2 – In pozitia „sezand calare” pe o bancheta.
2. Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal, utilizeaza membrul inferior sanatos
ca stabilizator acesta fiind in abductie, cu gamba „cazuta” la marginea mesei.
Exercitiul 2 – Pacientul in ortostatism, cu picioarele indepartate: asistentul, la
spatele lui ii prinde cu mainile din lateral, bazinul inpingandu-l spre partea sanatoasa.
3. Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1- Pacientul in ortostatism, cu membrul inferior lezat intins si in
usoara abductie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe
membrul inferior sanatos.
4. Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa: se ridica
(genunchiul extins) membrul inferior lezat.
Exercitiul 2 – Din ortostatism se fac fandari laterale.
Reeducarea adductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 – Din decubit dorsal pacientul incruciseaza membrele inferioare
cu genunchii intinsi, membrul inferior lezat este dedesupt, si din pozitia sezand se
poate incrucisa coapsa (pozitia „picior peste picior”).
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit homolateral, cu o perna sub grnunchi,
membrul inferior este flectat din coxofemurala si grnunchi.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: se flecteaza articulatia
coxofemurala si asistentul executa tractiunea de adductie, avand grija sa fixeze
bazinul.
Exercitiul 2 – Pacientul in decubit contralateral cu membrul inferior flectat
din coxofemurala si genunchi, degajand posibilitatea de adductie pentru membtul
inferior de deasupra; daca bazinul este la marginea mesei, adductia poate fi mult
amplificata.
3. Prin miscari autopasive
Exercitiul 1- Pacientul in decubit homolateral cu membrul inferior lezat prins
in chingi de un scripete si tractionat in adductie cu mana.
4. Prin miscari active
Exercitiul 1 – In decubit dorsal: incrucisari ale membrelor inferioare
(genunchiul intins). Idem, cu membrele lipite: se fac miscari de lateralitate cu
amandoua, concomitent.
Reeducarea rotatiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1- Bolnavul sezand pe sol, cu genunchii flectati si picioarele in
afara axului coapsei (rotatie interna) sau inauntrul axului (rotatie externa).
2.Prin miscari pasive;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioara
a coapsei, ruland-o inauntru sau inafara (genunchiul intins).
Exercitiul 2 – Pacientul in sezand, cu genunchiul flectat: asistentul utilizeaza
gamba ca pe un levier: se face priza pe condilii femurali, iar cu antebratul
mobilizeaza gamba.
3.Prin miscari autopasive
Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scripetilor.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 – Pacientul in decubit ventral, cu genunchiul flectat: deplasarea
gambei intr-o parte si in alta.
Exercitiul 2 – Pacientul sta pe un scaun cu coapsele, genunchii si gambele
lipite unele de altele: se fac deplasari ale gambelor spere stanga si spre dreapta.
B. Reluarea mersului
Exercitiile de reluare a mersului incep, desigur, cu perioada de adaptare la
ortostatism care in special la varstnici capata importanta deosebita.
In momentul in care statiunea in picioare este posibila fara tulburari de
echilibru, se incepe mersul.
1.Mersul, fara sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regula intr-o prima
etapa, in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu
carje astfel:
a) sprijin pe membrul sanatos;
b) carjele se duc in fata;
c) membrul afectat se duce intre carje, fara incarcare (atinge doar solul);
d) se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a acestora;
e) membrul inferior sanatos se trece printre carje si se sprijina pe sol
inaintea carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe carje
pe membrul sanatos.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul
sanatos apoi carjele si membrul afectat apoi este adus piciorul sanatos pe aceasi
treapta.
2.Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul lezionar.
In fractura inchisa de col femural incarcarea pe membrul afectat incepe dupa 90 zile
Aceste momente nu inseamna reluarea sprijinului 100%, ci doar inceputul cu un
procent de 8-10% din greutatea corpului.
3.Mersul in baston se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ
50% si pelvisul nu mai basculeaza datorita insuficientei abductorilor.
Bastonul se tine in mana opusa membrului afectat si se deplaseaza inpreuna.
Incarcarea in continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Exista
bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii. Uneori mersul cu sprijin
in baston se va pastra toata viata.
Refacerea completa a mersului cere o serie de exercitii complexe: mers liber,
mers pe panta, mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in
zig-zag, intoarceri etc.
- Terapia ocupationala
Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind
diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop
recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi
indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală, contribuind astfel la readaptarea
funcţională la gesturile vieţii curente.
Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind
astfel la readaptarea funcţională la efort.
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara
si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau
capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In
general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de
membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.
- Cura balneo-climaterica
Intrucat sechelele posttraumatice ale soldului include de regula deficite
functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza
ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de
recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza
traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.