Entorsa de glezna

Entorsa de gleznă este cea mai comună accidentare a sportivilor (aproximativ 40% din
toate traumatismele sportive ) care practică sporturile ce presupun sărituri sau schimbări bruşte
de direcţie, principalele acţiuni care duc la apariţia entorselor. Definiţia medicală a entorsei este
leziunea unui ligament care nu determină o pierdere totală a rapoartelor normale ale unei
articulatii. Aceast aspect distinge entorsa de o luxatie, in care suprafetele articulare isi pierd
rapoartele normale permanent.
Entorsele de gleznă apar atunci cand ligamentele care fac legatura dintre oasele
piciorului şi cele ale gambei sunt lezate parţial sau complet, respectiv întinse sau rupte. La
sportivi cel mai frecvent mecanism de producere a entorsei de gleznă este prin inversie (glezna
este rotata in exterior si talpa piciorului este adusa in interior)- entorsa externa, se mai pot
produce prin eversie (glezna se roteste in interior si talpa piciorului merge spre exterior)-
entorsa interna si prin flexia plantară sau dorsală forţată a piciorului- entorsa globala.

In entorsele externe consecinţa este întinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul
gambei: talofibular anterior, calcaneo-fibular şi talofibular posterior iar in entorsele interne sunt

1
lezate ligamentele din partea interioară a articulaţiei, respectiv ligamentul tibio-fibular anterior
sau chiar deltoid în cazurile grave.
Din punctul de vedere al severităţii simptomatologiei, fiecare entorsă de gleznă a fost
clasificată în uşoară, moderată şi majoră. În funcţie de consecinţa forţei defomante care
determină entorsa, aceasta are 3 grade de severitate; exista o corespondenta intre cele 2
clasificari, astfel:
-entorsa uşoară - entorsa de gradul 1: structural avem întinderea uşoara a fibrelor
ligamentului, simptomatologic pot aparea dureri vii la nivelul articulaţiei afectuate urmate de
tumefacţia regiunii si un anumit grad de impotenţa funcţională a articulaţiei;
-entorsa medie – entorsa de gradul 2: structural apare ruperea partiala a ligamentului,
simptomatologic poate prezenta dureri intense, apare tumefacţia şi impotenţă funcţională
totală articulară şi o coloraţie violacee a tegumentelor regiunii, ca urmare a hematomului
produs prin ruperea capsulei sau/şi a ligamentelor, de asemenea în anumite pozitii se observă o
laxitate a articulaţiei gleznei;
-entorsa severa – entorsa de gradul 3: caracteristic are loc ruperea completa a ligamentului,
simptomatologia imediata este identica dar durata ei este mai lunga deoarece se pot adăuga şi
leziuni ale cartilajului şi ale oaselor ce compun articulaţia, de asemenea în anumite poziţii se
constată o instabilitate severă a articulatiei.

2
 In entorsa de glezna trebuie mentionat ca durerea este foarte variabila ca intensitate si
durata. Intensitatea durerii nu este proportionala cu gravitatea entorsei, uneori este foarte mica
ca intensitate (de regula in entorsa de gradul 1 ) astfel zgomot ca sportivul o neglijeaza sau
ignora. Uneori se poate identifica ( in entorsele de gradul 3) si un - cracment, semn de ruptura.
Durerea este variabila si ca prezenta, astfel: imediat apare apoi poate sa dispara, cateva ore mai
tarziu durerea revine. Instabilitatea intervine atunci cand ligamentul a fost rupt in totalitate
sau s-a produs o luxatie completa a articulatiei gleznei.

Tratamentul entorsei are mai multe etape:

-profilactic;
-medicamentos;
-ortopedico-chirurgical;
-balneofiziokinetoterapeutic.
Tratament profilactic se adreseaza in principal sportivilor care au suferit in antecedente
o entorsa de glezna. Mentinerea unei posturi corecte a piciorului, incaltamintea comoda si
adaptata in functie de teren, gimnastica de recuperare corect executata reprezinta unele din
masurile cele mai importante in mentinerea sanatatii articulatiei gleznei.
Masurile de prevenire a riscurilor de lezare, respectiv de recidiva sunt:
-incalzire adecvata si exercitii de mobilizare a articulatiei tibio-tarsiene, inaintea activitatiilor
sportive;
-corectarea mersului, prin corectarea centrului de greutate şi scăderea solicitării gleznei în
inversie\eversie ( in functie de mecanismul de producere)
-bandajarea si protejarea articulatiei gleznei (in special daca a mai avut leziuni) cu orteze de
gleznă de tip dinamic ;
-incaltaminte adecvata tipului de efort si suprafetei pe care se efectueaza activitatea sportiva;
-mentinerea fortei si flexibilitatii musculare la nivelul gambei ( in principal).
Tratamentul medicamentos cuprinde medicatia antiinflamatorie nesteroidiana si
antialgica, inclusiv infiltratiile cu corticoizi si xilina 1% (in caz de persistenta a durerilor si a

3
impotentei functionale). Durerea si inflamatia se trateaza in prima faza prin aplicatia locala a
unor geluri antiinflatoare si care favorizeaza circulatia, care contin substante cu actiune
vasoprotectoare.
Interventia ortopedica corectoare se impune cand metodele conservatoare nu dau
rezultatele scontate. Tratamentul formelor usoare si medii de entorsa, consta in: repaus,
gheata, compresie si elevatie. Articulatia tibio-tarsiana, imediat dupa producerea entorsei,
trebuie mentinuta in repaus total, sportivul nu trebuie sa se mai sprijine pe glezna lezata.
Gheata trebuie aplicata imediat pentru a reduce inflamatia, poate fi utilizata pentru
maximum 120 de minute, in reprize de mai multe ori pe zi; beneficial maxim al crioterapiei se
realizeaza in primele 48 de ore. Gheata trebuie invelita intr-un material textil, in nici un caz nu
trebuie aplicata gheata direct pe piele. De asemenea trebuie combinata aplicarea ghetii cu
compresia prin fasa elastica pentru reducerea edemului local si a durerii.
Compresia se realizeaza prin infasurarea gleznei cu bandaje elastice sau glezniere
pentru a imobiliza glezna si pentru a asigura stabilitatea acesteia. Acest bandaj trebuie sa fie
aplicat fara sa fie strans prea pentru a nu impiedica circulatia sangvina si piciorul sa nu se
tumefieze mai mult. Un alt tratament eficient pentru a combate tumefactia este si orteza de
glezna. Articulatia tibio-tarsiana afectata trebuie mentinuta deasupra nivelului inimii pentru a
favoriza circulatia de intoarcere si a reduce tumefactia, adica in elevatie. .
Entorsa de gradul 3 poate fi asociata cu instabilitatea permanenta, totusi interventia
chirurgicala este necesara in cazuri rare. Si in acest caz este posibil ca timp de doua - trei
saptamani sa fie nevoie de o imobilizare cu atela sau aparat gipsat.
Tratamentul si recuperarea entorselor grave este de domeniul ortopediei si asistentei de
recuperare functionala. Entorsa de glezna nedepistata la timp si care nu este tratata
corespunzator, poate genera probleme cronice cu durere si instabilitate.
Recuperarea dupa o entorsa de glezna trece prin 3 faze:
-faza 1 cuprinde: repaus, protejarea gleznei si reducerea inflamatiei (in functie de
simptomatologie- 3-4 zile).
-faza 2 consta in: reluarea mobilitatii si tonifierea musculaturii (in functie de gravitatea
leziunii, de regula o saptamana).

4
-faza 3 consta in reluarea progresiva a tuturor activitatilor care nu necesita rasucirea piciorului
sau pivotarea cu glezna fixata pe podea si desfasurarea exercitiilor de intretinere; aceasta va fi
urmata de reluarea capacitatii de a efectua intoarceri rapide si bruste (activitati complexe),
precum tenisul, baschetul sau fotbalul (cateva saptamani pana la cateva luni, in entorsele
severe).
Principiile si obiectivele tratamentului balneofiziokinetoterapeutic:
- combaterea durerii;
- refacerea echilibrului muscular;
- refacerea mobilitatii articulare;
Metodele de recuperare utilizate sunt: electroterapie, kinetoterapia,
hidrokinetoterapia, hidrotermoterapia, masaj, tratament balneologic. In cadrul kinetoterapiei
se realizeaza un program de exercitii fizice specifice care are ca scop recastigarea funcionalitatii
normale a gleznei: exercitii pentru redobandirea schemei normale de miscare, exercitii de
stretching pentru cresterea flexibilitatii, exercitii de forta, exercitii pentru balans.