PRIM AJUTOR ÎN ENTORSE

Profesor Student
Lect.univ.dr Teodoroiu Cristian Piștea Vasile-Dragoș

Profil
Educație fizică și sport

ANUL
2020
 O entorsă, cunoscută, de asemenea, ca o ruptură de ligamente, este o leziune cauzată
unuia sau mai multor ligamente ale unei articulații de executarea bruscă a unei mișcări dincolo
de limitele fiziologice. Severitatea entorsei variază de la un traumatism minor, care se vindecă
în câteva zile la o ruptură majoră a unuia sau mai multor ligamente ce necesită intervenție
chirurgicală și o perioadă de imobilizare. Entorsele pot afecta orice fel de articulații, dar cele
mai frecvente sunt cele ale gleznei și încheieturii mâinii.
În cazul în care intervine o răsucire internă (inversiune) sau externă (eversiune) a labei
piciorului faţă de gleznă, forţele respective duc la întinderea ligamentelor dincolo de lungimea
lor obişnuită. Dacă forţa este prea mare, ligamentele se pot rupe. În cazul în care ţesuturile
moi ale gleznei sunt supuse unor forţe mari, este posibil să auziţi chiar o „trosnitură”, urmată
de durere şi inflamare (umflarea gleznei).
Intensitatea forţei deformante la care este
supusă glezna determină gradul de entorsă a
acesteia. O entorsă uşoară este o entorsă de gradul
1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severă este
de gradul 3.
Entorsa de gradul 1: Întindere uşoară a fibrelor
ligamentului.
Entorsa de gradul 2: Ruperea parţială a
ligamentului. La examinarea articulaţiei gleznei şi
mişcarea acesteia, în anumite poziţii se observă o
mobilitate anormală (laxitate) a articulaţiei gleznei.
Entorsa de gradul 3: Ruperea completă a
ligamentului. Dacă medicul ortoped trage sau
împinge glezna (în anumite poziţii) se observă o
instabilitate severă a acesteia.

Simptome
Durerea şi umflătura gleznei sunt principalele simptome. Intensitatea durerii depinde
de gradul de întindere sau rupere a ligamentului.
Instabilitatea intervine atunci când ligamentul a fost rupt în totalitate sau s-a produs o luxaţie
completă a articulaţiei gleznei.
La palpare, ligamentul afectat poate fi dureros. Dacă nu există nicio fractură, doctorul
ortoped va stabili gravitatea entorsei de gleznă, în funcţie gradul de inflamare, durere şi
echimoză locală (vânătaie). Examenul medical poate fi dureros. Cel mai probabil, medicul va
trebui să mişte gleznă în diferite direcţii pentru a-şi da seama care ligament a fost afectat şi
dacă acesta s-a rupt sau nu. În cazul în care a avut loc o rupere totală a ligamentelor, glezna
poate deveni instabilă după trecerea fazei iniţiale (caracterizată de durere şi inflamaţie gleznă).
Dacă se întâmpla acest lucru, este posibil ca această entorsă gravă să ducă la afectarea
suprafeţei articulare a gleznei.
Doctorul ortoped vă poate recomanda efectuarea unui examen RMN (rezonanţă
magnetică nucleară) dacă există suspiciunea unei leziuni severe a ligamentelor, o deteriorare a
suprafeţei articulare, desprinderea unui fragment osos, etc. Examenul RMN poate asigura un
diagnostic corect şi poate fi efectuat după retragerea umflăturii şi dispariţia vânătăilor.
 Tratamentul nechirurgical

În cazul în care aveţi o entorsă de gleznă de gradul 1, folosiţi metoda RGCR (repaus,

gheaţă, compresie şi ridicare):
 Tineti în repaus glezna renunţând la a vă mai sprijini pe aceasta.
 Gheaţa trebuie aplicată imediat, pentru a reduce inflamaţia, şi poate fi utilizată pentru 20 – 30
minute maxim, de trei – patru ori pe zi; combinaţi aplicarea gheţii cu compresia prin faşă
elastică pentru reducerea edemului local şi a durerii.
 Compresia se realizează prin înfăşurarea gleznei cu bandaje elastice sau glezniere pentru a
imobiliza glezna şi pentru a asigura stabilitatea acesteia.
 Ridicarea gleznei afectate deasupra nivelului inimii.
Principiile metodei RGCR sunt valabile şi pentru entorsa de gleznă de gradul 2, dar timpul de
vindecare va fi mai lung. De asemenea, doctorul ortoped poate utiliza gipsul sau ortezele
pentru imobilizarea gleznei.
Entorsa de gradul 3 poate fi asociată cu instabilitatea permanentă. Totuşi intervenţia
chirurgicală este necesară în cazuri rare. Şi în acest caz este posibil ca timp de două – trei
săptămâni să aveţi nevoie de o imobilizare cu atelă sau aparat gipsat.
Exerciţiile de recuperare contribuie la reducerea durerii, inflamaţiei şi previn
cronicizarea problemelor de la nivelul gleznei. Se pot utiliza de asemenea terapiile cu
ultrasunete şi electrostimulare (fizioterapia) pentru diminuarea durerii şi inflamaţiei. Iniţial,
exerciţiile de recuperare pot include un set de mişcări active sau mişcări controlate ale
articulaţiei gleznei fără rezistenţă. Exerciţiile fizice în apă pot fi şi ele de mare ajutor.
Antrenamentul proprioceptiv este foarte important deoarece propriocepţia insuficientă
reprezintă o cauză majoră a entorselor repetate de gleznă şi a instabilităţii articulaţiei gleznei.
Imediat după dispariţia durerii, gama de exerciţii poate fi lărgită, scopul general fiind acela de
a fortifica glezna şi de a creşte mobilitatea gleznei. Recuperarea după o entorsă de gleznă
trece prin 3 faze:
Faza 1 – constă în repaus, protejarea gleznei şi reducerea inflamaţiei (o săptămână)
Faza 2 – constă în reluarea mobilităţii, şi tonifierea musculaturii (una – două săptămâni).
Faza 3 – constă în reluarea progresivă a tuturor activităţilor care nu necesită răsucirea labei
piciorului sau pivotarea cu glezna fixată pe podea şi desfăşurarea exerciţiilor de întreţinere.
Aceasta va fi urmată de reluarea capacităţii de a efectua întoarceri rapide şi bruşte (activităţi
complexe), precum tenisul, baschetul sau fotbalul (câteva săptămâni până la câteva luni).
Se pot administra medicamente antiinflamatoare nesteroide pentru a controla durerea
şi inflamaţia.
Dacă entorsa de gleznă nu este depistată la timp şi nu este tratată corespunzător, pot
apărea probleme cronice cu durere şi instabilitate.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical al entorselor de gleznă este rar indicat, acesta fiind rezervat
acelor entorse care nu răspund tratamentului nechirurgical şi la pacienţii care au rămas cu
instabilitate după luni de recuperare şi tratament conservator. Opţiunile chirurgicale includ:
Artroscopia – Chirurgul ortoped va examina interiorul articulaţiei pentru a vedea dacă există
fragmente de os sau cartilaj ori părţi din ligament prinse în articulaţie.
Reconstrucţia ligamentară – Chirurgul va reface ligamentul deteriorat prin diferite tehnici.
 Primul ajutor

Măsurile de prim-ajutor în cazul entorselor constau în:

1.Protejarea zonei afectate
Folosirea atelelor sau cârjelor protejează articulația.
2.Repaus
Nu trebuie însă să renunțați complet la activitatea fizică.Daca ați suferit o entorsă de
gleznă,puteți să lucrați alți mușchi pentru a nu vă pierde condiția fizică.De exemplu,puteți
pedala la o bicicletă medicală, folosind doar piciorul sănătos.
3.Aplicarea unui pachet cu gheață
Puneți un pachet cu gheață pe zona afectată imediat după producerea leziunii
traumatice,pentru a limita tumefacția.Nu lăsați gheața prea mult timp deoarece poate afecta
țesuturile.
4.Compresie
E recomandat a se utiliza pe zona afectată bandaje elastice sau fașe compresive.
Atunci când este posibil,ridicați membrul afectat,pentru a preveni sau limita tumefierea.

Cereți ajutorul serviciilor medicale de urgență atunci cand:

 auziți o pocnitură în momentul producerii entorsei, sau nu puteți folosi articulația afectată.

Acest lucru poate însemna că ligamentul este complet rupt. Cât timp așteptați ajutorul
medical, aplicați o compresă rece pe zona afectată.
 aveți febra, iar zona afectată este roșie și fierbinte. Aceste semne pot indica o infecție.
 ați suferit o entorsă severă. Tratamentul inadecvat sau aplicat cu întarziere poate
provoca instabilitate pe termen lung a articulației sau durere cronică.
 entorsa nu se vindecă dupa primele două sau trei zile.