Entorsa

Entorsa – simptome
Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei şi al genunchilor şi include simptome precum:
- Umflarea rapidă, uneori însoţită de modificarea culorii pielii;
- Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
- Durere şi sensibilitate în zona afectată;
- Un sunet ca o pocnitură;
- Dificultate în utilizarea articulaţiei.
Entorsa – Diagnostic

Puteţi să vă scrântiţi orice articulaţie. O articulaţie scrântită poate fi capabilă să funcţioneze sau
poate fi instabilă. Mişcarea sau exercitarea presiunii asupra ligamentului este dureroasă.

Dacă articulaţia nu funcţionează, leziunea poate cuprinde de asemenea o fractură sau o luxaţie.
Dacă suspectaţi o fractură sau o leziune gravă a unui ligament din articulaţie - sau dacă durerea şi
dificultatea în mişcarea articulaţiei nu cedează în 2 sau 3 zile - solicitaţi îngrijire medicală.
Medicul dumneavoastră poate solicita o radiografie pentru cercetarea unei fracturi.

Tipuri de entorse

În general, cu cât durerea este mai puternică, cu atât leziuna este mai severă. Entorsele au diverse
grade de gravitate, de la minore sau severe:

 Entorsa uşoară - apare când fibrele ligamentelor se supraîntind sau se rup uşor. Puteţi simţi
durere uşoară sau considerabilă şi sensibilitate când atingeţi sau mişcaţi articulaţia. Nu există
umflătură sau aceasta este mică. De obicei, articulaţia susţine greutatea iar radiografia este
normală. Entorsele minore repetate pot duce la slăbirea articulaţiei. În majoritatea cazurilor, o
articulaţie cu o entorsă uşoară va fi capabilă să susţină greutatea în circa 24 de ore şi va fi
complet vindecată în aproximativ două săptămâni.
 Entorsa moderată - apare când fibrele ligamentelor se rup, dar fără să ducă la o ruptură completă.
Durerea şi sensibilitatea sunt moderate ca intensitate, dar este recomandat să evitaţi folosirea
articulaţiei lezate, mai ales că există un sentiment de instabilitate. Puteţi prezenta un grad de
umflare şi colorare în albastru-negru a zonei.
 Entorsa severă - apare atunci când unul sau mai multe ligamente se rup complet iar zona este
dureroasă, umflată şi colorată albastru-negru. Pacientul nu poate mişca normal articulaţia iar
dacă încearcă să facă acest lucru va sesiza că articulaţia este instabilă iar mobilitatea este pusă în
pericol.
Tratament pentru entorsele minore

1
Dacă suferiţi o leziune minoră a ţesuturilor moi, amintiţi-vă aceste cuvinte: protecţie, repaus,
gheaţă, compresie, ridicare – şi acronimul lor in engleza PRICE:

PROTECŢIE – imobilizaţi zona afectată pentru a produce vindecarea şi protejaţi-o de accidente

suplimentare. Utilizaţi pansamente elastice, benzi, atele, cârje sau baston dacă este nevoie.

REPAUS – evitaţi activităţile care produc durere sau umflare. Repausul este esenţial pentru
începerea vindecării ţesuturilor din zona afectată, dar încercaţi să mişcaţi părţile neafectate
pentru a preveni pierderea semnificativă a condiţiei.

GHEAŢĂ (ICE) – pentru a scădea durerea, umflătura sau spasmul muscular, aplicaţi imediat
gheaţă pe zona afectată. Sunt utile pungile cu gheaţă, băile cu nămol şi masajul cu gheaţă pe
zone mici. Reaplicaţi periodic gheaţă până când umflătura cedează.

COMPRESIE – umflătura poate duce la pierderea mobilităţii în articulaţia afectată. Pentru a

controla umflătura, comprimaţi zona afectată cu benzi sau bandaje elastice până când acest
proces se opreşte.

RIDICAREA (ELEVATION) – ridicaţi braţul sau piciorul umflat deasupra nivelului inimii
pentru a reduce edemul. Acest lucru este important în special noaptea.

Tratament medicamentos contra entorselor

Puteţi utiliza analgezice şi unguente antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii însoţite de

tumefiere. Fiţi atenţi totuşi pentru că utilizarea antiinflamatoarelor de tipul aspirinei poate creşte
sângerarea deoarece acestea afectează funcţia plachetelor.

Tratament chirurgical contra entorselor

Tratamentul chirurgical se impune doar în cazurile grave de entorse şi este necesar pentru a
repara ligamentele rupte şi detaşate de os. Medicul poate alege, de asemenea, să imobilizeze
zona articulaţiei cu entorsă într-un aparat gipsat sau în atele. Urmaţi cu încredere sfaturile
medicului pentru recuperare. Acesta poate recomanda un program de terapie fizică şi un set de
exerciţii fizice de întărire a musculaturii din vecinătatea articulaţiei cu entorsă.

Entorsele – Profilaxie

Prinderea, învelirea sau întărirea genunchilor, gleznelor, încheieturii mâinii sau coatelor nu s-au
dovedit eficiente în prevenirea entorselor, dar aceste mijloace trebuie utilizate în procesul de
recuperare.

2
Exerciţiile fizice, mai ales cele de stabilitate, sunt capitale pentru creşterea forţei muşchilor
slăbiţi de accidentări repetate şi pentru stabilizarea unei articulaţii, ajutând la prevenirea
accidentărilor recurente.

Entorsa de Glezna
Entorsa de glezna este o afectiune foarte frecventa a gleznei, ce afecteaza zilnic la nivel national
cel putin 2000 de persoane (avand in vedere automedicatia si neprezentarea la medic in multe din
cazuri). Aceasta poate aparea in timpul practicarii diverselor sporturi si al activitatilor fizice dar
si atunci cand mergeti pe o surafata neregulata sau calcati stramb.

Ligamentele gleznei contribuie la

mentinerea in pozitie corecta a oaselor gleznei si la stabilitatea articulatiei. Ele protejeaza
articulatia gleznei de miscarile anormale,indeosebi impotriva rasucirii piciorului. Ligamentul
este o structura elastica. De regula, ligamentele se intind in anumite limite, iar apoi revin la
dimensiunea initiala. Entorsa intervine atunci cand un ligament este fortat sa se intinda dincolo
de limitele sale normale. O entorsa severa poate conduce la ruperea efectiva a fibrelor elastice
care compun ligamentele.

Entorsele de glezna apar atunci cand laba piciorului se rasuceste dincolo de limitele motrice
normale, prin mersul pe o suprafata neregulata sau in urma unui pas gresit.

Mecanismul de producere

In cazul in care intervine o rasucire interna (inversiune) sau externa (eversiune) a labei piciorului
fata de glezna, fortele respective duc la intinderea ligamentelor dincolo de lungimea lor
obisnuita. Daca forta este prea mare, ligamentele se pot rupe. In cazul in care tesuturile moi ale
gleznei sunt supuse unor forte mari, este posibil sa auziti chiar o „trosnitura", urmata de durere si
inflamare (umflarea gleznei).

3
Intensitatea fortei defomante la care este supusa glezna determina gradul de entorsa a acesteia. O
entorsa usoara este o entorsa de gradul 1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severa este de
gradul 3.

 Entorsa de gradul 1: Intindere usoara a fibrelor ligamentului.

 Entorsa de gradul 2: Ruperea partiala a ligamentului. La examinarea articulatiei gleznei
si miscarea acesteia, in anumite pozitii se observa o mobilitate anormala (laxitate) a
articulatiei gleznei.
 Entorsa de gradul 3: Ruperea completa a ligamentului. Daca medicul ortoped trage sau
impinge glezna (in anumite pozitii) se observa o instabilitate severa a acesteia.

Diagnostic

Daca suspicionati o entorsa de glezna, consultati un medic ortoped pentru diagnosticul corect.
Acesta va poate recomanda sa faceti o radiografie pentru a se asigura ca nu aveti vreo factura la
glezna sau la nivelul piciorului. Un os rupt poate genera simptome similare entorsei de glezna cu
durere si inflamare.

La palpare, ligamentul afectat poate fi dureros. Daca nu exista nicio fractura, doctorul ortoped va
stabili gravitatea entorsei de glezna, in functie gradul de inflamare, durere si echimoza locala
(vanataie).

Examenul medical poate fi dureros. Cel mai probabil, doctorul va trebui sa miste glezna in
diferite directii pentru a-si da seama care ligament a fost afectat si daca acesta s-a rupt sau nu. In
cazul in care a avut loc o rupere totala a ligamentelor, glezna poate deveni instabila dupa trecerea
fazei initiale (caracterizata de durere si inflamatie glezna). Daca se intampla acest lucru, este
posibil ca aceasta entorsa grava sa duca la afectarea suprafetei articulare a gleznei.

4
Doctorul ortoped va poate recomanda efectuarea unui examen RMN (rezonanta magnetica
nucleara) daca exista suspiciunea unei leziuni severe a ligamentelor, o deteriorare a suprafetei
articulare, desprinderea unui fragment osos, etc. Examenul RMN poate asigura un diagnostic
corect si poate fi efectuat dupa retragerea umflaturii si disparitia vanatailor.

Simptome

Durerea si umflatura gleznei sunt principalele simptome. Intensitatea durerii depinde de gradul
de intindere sau rupere a ligamentului. Instabilitatea intervine atunci cand ligamentul a fost rupt
in totalitate sau s-a produs o luxatie completa a articulatiei gleznei.

Tratament

Tratament nechirurgical
Mersul pe jos poate fi dificil datorita inflamatiei si durerii. Este posibil sa aveti nevoie de carje
daca deplasarea este insotita de durere. De regula, inflamarea si durerea vor persista doua-trei
zile. In functie de gradul entorsei, doctorul ortoped va poate recomanda imobilizarea gipsata sau
in diferite orteze.

Majoritatea entorselor de glezna necesita doar o perioada de protectie pentru a se vindeca.

Procesul de vindecare dureaza de la patru pana la sase saptamani, perioada in care, la
recomandarea medicului, veti incepe cel mai probabil anumite exercitii pentru a preveni
rigidizarea articulatiei. Exercitiile fizice pot facilita totodata capacitatea de perceptie a pozitiei,
amplasarii, orientarii si motricitatii gleznei (proprioceptie). Chiar si o ruptura completa de
ligamente se poate vindeca fara interventie chirurgicala, cu conditia ca glezna sa fie imobilizata
in mod adecvat. De asemenea, uneori, o glezna cu o ruptura veche de ligamente poate fi
functionala la cel mai inalt nivel, datorita tendoanelor din jurul gleznei ce contribuie la
mentinerea stabilitatii in miscare.

In cazul in care aveti o entorsa de glezna de gradul 1, folositi metoda RGCR (repaus, gheata,

compresie si ridicare):

5
 Tineti in repaus glezna renuntand la a va mai
sprijini pe aceasta.
 Gheata trebuie aplicata imediat, pentru a reduce inflamatia, si poate fi utilizata pentru
20 – 30 minute maxim, de trei – patru ori pe zi; combinati aplicarea ghetii cu compresia
prin fasa elastica pentru reducerea edemului local si a durerii.
 Compresia se realizeaza prin infasurarea gleznei cu bandaje elastice sau glezniere
pentru a imobiliza glezna si pentru a asigura stabilitatea acesteia.
 Ridicarea gleznei afectate deasupra nivelului inimii.
Principiile metodei RGCR sunt valabile si pentru entorsa de glezna de gradul 2, dar timpul de
vindecare va fi mai lung. De asemenea, doctorul ortoped poate utiliza gipsul sau ortezele pentru
imobilizarea gleznei.

Entorsa de gradul 3 poate fi asociata cu instabilitatea permanenta. Totusi interventia chirurgicala

este necesara in cazuri rare. Si in acest caz este posibil ca timp de doua – trei saptamani sa aveti
nevoie de o imobilizare cu atela sau aparat gipsat.

Exercitiile de recuperare contribuie la reducerea durerii, inflamatiei si previn cronicizarea

problemelor de la nivelul gleznei. Se pot utiliza de asemenea terapiile cu ultrasunete si electro-
stimulare (fizioterapia) pentru diminuarea duerii si inflamatiei. Initial, exercitiile de recuperare
pot include un set de miscari active sau miscari controlate ale articulatiei gleznei fara rezistenta.
Exercitiile fizice in apa pot fi si ele de mare ajutor. Antrenamentul proprioceptiv este foarte
important deoarece proprioceptia insuficienta reprezinta o cauza majora a entorselor repetate de
glezna si a instabilitatii articulatiei gleznei. Imediat dupa disparitia durerii, gama de exercitii
poate fi largita, scopul general fiind acela de a fortifica glezna si de a creste mobilitatea gleznei.

Recuperarea dupa o entorsa de glezna trece prin 3 faze:

 Faza 1 consta in repaus, protejarea gleznei si reducerea inflamatiei (o saptamana).

 Faza 2 consta in reluarea mobilitatii, si tonifierea musculaturii (una – doua saptamani).
 Faza 3 consta in reluarea progresiva a tuturor activitatilor care nu necesita rasucirea
labei piciorului sau pivotarea cu glezna fixata pe podea si desfasurarea exercitiilor de

6
 intretinere. Aceasta va fi urmata de reluarea capacitatii de a efectua intoarceri rapide si
bruste (activitati complexe), precum tenisul, baschetul sau fotbalul (cateva saptamani
pana la cateva luni).
Medicatie

Se pot administra medicamente anti-inflamatoare nesteroide pentru a controla durerea si

inflamatia.

Consecinte pe termen lung

Daca entorsa de glezna nu este depistata la timp si nu este tratata corespunzator, pot aparea
probleme cronice cu durere si instabilitate.

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al entorselor de glezna este rar indicat, acesta fiind rezervat acelor
entorse care nu raspund tratamentului nechirurgical si la pacientii care au ramas cu instabilitate
dupa luni de recuperare si tratament conservator.

Optiunile chirurgicale includ:

 Artroscopia - Chirurgul ortoped va examina interiorul articulatiei pentru a vedea daca

exista fragmente de os sau cartilaj ori parti din ligament prinse in articulatie.
 Reconstructia - Chirurgul va reface ligamentul deteriorat prin diferite tehnici.

Recuperare

Interventia chirurgicala presupune o recuperare indelungata pentru a redobandi aceeasi functie a

gleznei (existenta anterior accidentarii). Perioada de timp necesara pentru recuperare depinde de
gradul distructiei ligamentare si a partilor moi, de amplitudinea interventiei chirurgicale, si poate
fi de cateva saptamani pana la cateva luni.

Preventia

Cea mai buna metoda de a evita entorsele de glezna este mentinerea fortei si a tonusului
muscular, precum si a flexibilitatii gleznei.

 Incalziti-va inainte de orice exercitii fizice si activitati care necesita efort fizic
 Aveti grija la suprafata pe care va deplasati, alergati sau lucrati
 Purtati incaltaminte adecvata si confortabila
 Fiti atenti la semnalele pe care vi le trimite propriul organism si diminuati ritmul daca
simtiti durere sau oboseala

7
Leziunea e acuta sau cronica ?

Daca ati suferit entorse de glezna in trecut este posibil sa continuati sa le faceti daca ligamentele
nu s-au vindecat complet. Daca entorsele reapar frecvent si durerea persista mai mult de patru
pana la sase saptamani, inseamna ca este posibil sa suferiti de instabilitate cronica de glezna.
Activitatile care pot agrava aceasta afectiune includ mersul pe suprafete neregulate, activitati ce
presupun efort fizic prelungit, si sporturile care necesita rasucirea gleznei sau schimbari bruste de
ritm, cum ar fi joggingul, baschetul, tenisul sau fotbalul.

Printre posibilele complicatii ale entorselor de glezna se afla si proprioceptia anormala. Astfel va
veti confrunta cu probleme de echilibru si slabire a muschilor care pot duce la o recidiva a
entorsei. Daca aceasta se repeta de multe ori, afectiunea se cronicizeaza, cu instabilitate mare, si
durerea cronica. Aceste complicatii pot apare si in cazul in care va reluati activitatea
profesionala, sportiva sau alte activitati inainte ca glezna sa se fi vindecat complet iar
recuperarea sa fie finalizata.

Entorsa pumnului

(denumita si entorsa radiocarpiana) se produce din cauza diferitelor actiuni de hiperextensie

fortata a palmei pe antebrat ori a degetelor pe metacarpiene, acestea producand intinderi sau
rupturi ale aponevrozei dorsale ale degetelor sau ale ligamentelor articulatiilor.

  Entorsele pumnului sunt des intalnite in practica sportiva, cei mai afectati fiind boxerii, dar si
cei care practica gimnastica sau voleiul.

  Intr-o entorsa pot aparea diverse leziuni ale tesuturilor moi periarticulare (tegumente, muschi,
nervi, vase de sange, vase limfatice, tesut celular subcutanat), dar si leziuni de ligamente, de
capsula articulara, de membrana sinoviala sau de suprafete articulare.

 Daca in cazul copiilor entorsele sunt foarte rare, acestia avand ligamente suple ce suporta cu
usurinta intinderi, nu acelasi lucru se poate spune si despre sportivi, la care frecventa entorsele
depinde de gradul de elasticitate capsulo-ligamentara.

 Suprasolicitarea capsulo-ligamentara este indirecta, cu hiperextensie sau torsiune, ligamentul

fiind primul care cedeaza. Daca actiunea persista ca intensitate, si capsula va fi afectata.
Leziunile ce se pot produce pot fi simple elongatii (rupturi fasciculare sau interligamentare de
mici dimensiuni) sau chiar rupturi (partiale sau totale) ori dezinsetii. 

 Netratata corect si la timp, entorsa poate genera sechele majore la nivelul functionalitatii
articulatiilor degetelor si mainii. 

  Tipuri de entorse

  Entorsa pumnului se produce de cele mai multe ori din cauza unei miscari bruste, foarte
puternice si anormala, ea fiind o leziune capsulo-ligamentara ce se poate manifesta fie printr-o
puternica intindere ligamentara, fie printr-o ruptura microscopica ligamentara.

8
  Entorsa pumnului este insotita de durere, tumefiere si imobilitate, examenul radiologic fiind
metoda cea mai simpla prin care se poate determina gradul de severitate al acesteia :
  • Entorsa de gradul I – este o entorsa usoara, leziunile ligamentare produse fiind minore,
vizibile doar la microscop. Articulatia isi mentine stabilitatea, radiografia neputand evidentia nici
o anormalitate
 • Entorsa de gradul II – entorsa medie. In aceasta situatie se produce ruperea partiala a
ligamentelor, articulatia prezentand o usoara instabilitate. La examenul radiologic efectuat cu
articulatia in pozitie fortata se remarca o usoara largire a spatiului articular
 • Entorsa de gradul III – entorsa grava, in care ligamentele sunt rupte total sau chiar smulse din
punctele de insertie cu osul. Articulatia este instabila, iar radiografia scoate in evidetna atat
largirea spatiului articular, cat si posibile fragmente de os ce au putut fi smulse impreuna cu
ligamentele

    Entorsele usoare ale pumnului ca si cele medii se vindeca destul de repede, fara a necesita un
tratament special. 
   In cazul entorselor pumnului de gradul III, se impune un tratament si o recuperare adecvata, in
caz contrat existand riscul aparitiei unor sechele. 
    Entorsele sunt insotite de rupturi partiale sau totale de ligamente si capsula articulara, iar in
situatia in care in cavitatea articulara se acumuleaza sange se remarca si hemartroza.

   Printre efectele secundare ale entorselor se pot enumera vanataile, acumularile de lichid la
nivelul tesuturilor, dar si pozitiile anormale, insensibilitate articulara ori chiar blocarea
articulatiei, daca recuperarea afectiunii nu se realizeaza corect.

   Pe langa faptul ca este destul de dureroasa, entorsa pumnului limiteaza drastic si miscarile de
extensie si flexie la nivelul palmei.

   In cazul entorsei pumnului, diagnosticul poate fi stabilit cu exactitate in urma unui examen
radiologic, acesta excluzand si eventualele fracturi ce ar fi putut aparea in urma traumatismelor.

Tratamentul si recuperarea medicala a entorsei pumnului

   Entorsele pumnului de gradul I sau de gradul II se vindeca in general destul de usor, ele
neavand nevoie de tratamente speciale. Pe langa repaus fizic si pungi cu gheata aplicate la nivel
local, se mai poate folosi si un bandaj elastic, pentru protejarea articulatiei fizioterapie si dupa
aceea sedinte de kinetoterapie (gimnastica medicala).

  Entorsele grave ale pumnului implica insa si un program de recuperare medical personalizat,
adaptat varstei pacientului si conditiei sale fizice, in caz contrar existand riscul aparitiei
sechelelor, dar si posibilitatea unor recidive, cu consecinte destul de serioase la nivelul
articulatiilor si ligamentelor.

  Recuperarea medicala se poate face atat prin exercitii specifice de kinetoterapie, cat si prin
sedinte de fizioterapie, ce includ ultrasunete, electroterapie si laserterapie.

  Prin recuperarea medicala a entorsei pumnului se urmareste cresterea amplitudinii de miscare,

in paralel cu dezvoltarea stabilitatii la nivelul articulatiei pumnului.

9
  In timpul recuperarii dupa o entorsa produsa la nivelul mainii, kinetoterapeutul acorda o atentie
deosebita recuperarii mobilitatii acesteia, dar si a abilitatii. In functie de activitatile profesionale
sau recreationale ale pacientului, specialistul poate modifica prioritatile de recuperare, exercitiile
fiind adaptate pentru fiecare caz in parte.

  Sedintele de kinetoterapie pentru recuperarea in cazul entorsei pumnului se fac in cabinetele

specializate, miscarile folosite fiind multiple, respectiv miscari pasive, miscari active si miscari
pasive-active. 
  Nerecuperata in mod corect, entorsa pumnului poate genera in timp sechele diverse, care la
randul lor pot antrena diverse tulburari functionale majore, cu posturi vicioase sau redori
articulare ce pot limita amplitudinea miscarilor.

  Pentru a evita astfel de neplaceri, prin exercitiile de gimnastica medicala se urmareste

mentinerea sau dedobandirea mobilitatii si stabilitatii articulare, prevenindu-se sau corectandu-se
eventualele redori sau chiar anchiloze.

  De asemenea se are in vedere si pastrarea sau redobandirea rezistentei musculare, cu

mentinerea, dezvoltarea si perfectionarea indemanarii, pentru revenirea la stadiul anterior
producerii traumatismului ce a generat leziunea.

  Sedintele de recuperare prin gimnastica medicala a entorsei pumnului includ tehnici de

posturare, dar si diverse mobilizari pasive, intindeti si tractiuni la nivelul articulatiei. De
asemenea se realizeaza si diverse exercitii active si active cu rezistenta, rezultatele acestora fiind
vizibile in scurt timp.

  In cazul entorsei pumnului, se impun si exercitii diverse pentru dezvoltarea fortei musculare,
acestea incluzand si exercitii de forta pentru degete. Nici mobilitatea pumnului nu este neglijata
in timpul sedintelor de recuperare, aceasta fiind obtinuta prin exercitii active.

  In plus, pentru recuperarea completa a amplitudinii de miscare in articulatia lezata

kinetoterapeutul realizeaza in cadrul sedintelor si diverse exercitii specifice, ce reduc substantial
tumefierile semnalate la nivelul tesuturilor adiacente.

  Pentru pregatirea tesuturilor in vederea mobilizarii, se recomanda sedinte de termoterapie si

masaj, acestea avand efecte beneficie la nivelul articulatiei pumnului.

  Daca ati suferit o entorsa a pumnului, nu neglijati recuperarea medicala ! Realizata la timp si
corect, aceasta va poate scuti de eventuale neplaceri cu consecinte destul de grave. In cazul unei
entorse netratate corect pot sa apara diverse sechele care v-ar putea limita gradul de miscare la
nivelul articulatiei.    

  Mai mult, daca nu este recuperata total, entorsa poate recidiva oricand, leziunile produse fiind
in acest caz mult mai semnificative.

10