ENTORSĂ

O entorsă, cunoscută, de asemenea, ca o ruptură de ligamente, este o leziune cauzată unuia

sau mai multor ligamente ale unei articulații de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de
limitele fiziologice. Severitatea entorsei variază de la un traumatism minor, care se vindecă în
câteva zile la o ruptură majoră a unuia sau mai multor ligamente ce necesită intervenție
chirurgicală și o perioadă de imobilizare. Entorsele pot afecta orice fel de articulații, dar cele mai
frecvente sunt cele ale gleznei și încheieturii mâinii.

SIMPTOME

 Durere
 Umflare
 Vânătăi
 Reducerea capacității de mișcare a membrului
 În cazul unei rupturi ligamentare, se poate auzi un pocnet
 Dificultăți în folosirea extremităților afectate

CAUZE
Entorsele apar de obicei atunci când articulația este forțată dincolo de limitele sale fiziologice.
Există anumiți factori care cresc riscul de producere a entorselor. Oboseala mușchilor, în
general, duce la entorse. Atunci când o persoană începe dintr-o dată să facă exerciții fizice
după ce a dus un stil de viață sedentar, entorsele apar destul de des. Chiar dacă lipsesc studii
științifice în acest sens, se crede adesea că încălzirea nu este o cauză comună a entorselor
suferite de sportivi. Încălzirea are scopul de a crește fluxul de sânge și a face încheietura mai
flexibilă.

DIAGNOSTICARE
O diagnosticare a entorsei poate fi adesea realizată cu un grad înalt de certitudine prin examen
fizic bazat pe observația clinică. În unele cazuri, expunerea articulației la razele X urmărește
asigurarea personalului medical că nu există nici o fractură. În unele cazuri, în special atunci
când vindecarea traumatismului are o durată mai lungă sau evoluția nu este cea așteptată, se
apelează la imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a se observa țesuturile moi și
ligamentul.[2]
CLASIFICARE
 Entorsă de gradul întâi – fibrele ligamentului sunt întinse, dar intacte.
 Entorsă de gradul doi – o rupere parțială a unui ligament, de la o treime la aproape toate
fibrele sale.
 Entorsă de gradul trei – o ruptură completă a ligamentului, uneori fiind smulsă o bucată
de os.
Articulații implicate
Deși orice articulație poate suferi o entorsă, unele dintre cele mai frecvente articulații
traumatizate sunt:

 glezna. Aceasta este entorsa cea mai comună și se consideră că entorsele grave de gleznă
sunt mai dureroase și necesită mai mult timp pentru vindecare chiar decât ruperea oaselor
din acea zonă.[3] Vezi entorsă acută a gleznei pentru mai multe detalii.
 genunchii. Unele dintre cele mai frecvente entorse sunt cele ale ligamentului încrucișat
anterior (ACL) al genunchiului. Aceste entorse sunt obișnuite mai ales în cazul sportivilor ce
practică fotbalul american, fotbalul, baschetul, săritura cu prăjina, softball, baseball și unele
stiluri de arte marțiale. 
 ligamentele situate între vertebrele spinării
 degetele.
 încheietura mâinii.
 degetele de la picioare.

TRATAMENT
Primele modalități de a trata entorsa sunt odihna, aplicarea unor comprese cu gheață,
bandajarea locului afectat și ridicarea membrului.[4] Tratamentul entorselor depinde de gradul de
accidentare și de articulația afectată. Pot fi folosite diferite medicamente antiinflamatorii non-
steroidiene pentru a reduce durerea.[5]

 Odihnă: Articulația forțată trebuie odihnită. Nu trebuie aplicată nici o forță suplimentară pe

locul entorsei. În cazul, de exemplu, al unei glezne scrântite, mersul pe jos ar trebui să fie
redus la un nivel minim.[6]
 Gheață: Trebuie aplicată imediat o compresă cu gheață pe locul entorsei pentru a micșora
umflarea și durerea. Aceasta trebuie aplicată timp de 10-15 minute (o aplicare mai
îndelungată a unei comprese cu gheață poate provoca daune în loc de vindecare), de 3-4
ori pe zi. Compresele cu gheață pot fi combinate cu un pansament pentru a reduce
umflarea și a-l susține nemișcat.
 Bandajare: Pot fi folosite pansamente și bandaje pentru a imobiliza locul afectat și a-l
susține într-o poziție nemișcată. Când se înfășoară leziunea, trebuie aplicată o presiune mai
mare asupra extremităților pentru a evita ca fluidul inutil să fie pompat în vasele de sânge
cu scopul de a fi reciclat. Compresia nu ar trebui să oprească circulația sângelui în membre.
 Ridicarea membrului afectat: Păstrarea articulației luxate într-o poziție ridicată (în raport
cu restul corpului) va contribui, de asemenea, la micșorarea umflăturii.
Articulația ar trebui să poată fi folosită din nou destul de repede, în cazurile mai ușoare de la 1
la 3 zile după suferirea entorsei.[7] Sunt necesare uneori exerciții speciale pentru redobândirea
forței și reducerea riscului agravării leziunii. Articulația poate fi sprijinită prin bandaje ce au rolul
de a o proteja de o agravare a leziunii.
REABILITARE FUNCȚIONALĂ
Imobilizarea prelungită întârzie vindecarea entorsei, ducând, de obicei, la atrofie musculară și la
rigidizarea articulației. Elementele unei strategii eficiente de reabilitare în cazurile tuturor tipurilor
de entorse includ creșterea treptată a mișcării și practicarea unor exerciții de întărire musculară
progresivă