Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANUL II-AMG
ENTORSA
Diferenta dintre entorsa si intindere este ca o entorsa lezeaza benzile de tesut care leaga
doua oase impreuna, in timp ce o intindere implica o leziune a unui muschi sau a benzii de tesut
care ataseaza un muschi la un os.
Tipuri de entorse
Gradele de entorsa variaza de la o intindere mica pana la o ruptura completa, in functie de
gradul de ranire.
Entorsele sunt clasificate in trei grade. Cele trei grade de entorse reflecta gravitatea leziunii
ligamentoase. Entorsele de gradul intai, al doilea si al treilea se coreleaza cu leziuni usoare,
moderate si severe. Gradul de entorsa a gleznei afecteaza tratamentul si timpul de recuperare.
Cauze
Entorsele apar atunci cand corpul este supus unui stres fizic. In aceste situatii, muschii si
articulatiile sunt obligate sa efectueze miscari pentru care nu sunt pregatite sau proiectate. Un
prejudiciu poate aparea dintr-un singur incident stresant, in cazul sporturilor de contact, sau
poate aparea treptat dupa multe repetari ale unei miscari. In mod obisnuit, mecanismul de
vatamare presupune intinderea excesiva a unui tendon sau ligament, provocand deteriorarea
acestuia.
O entorsa apare cand un ligament este intins in mod excesiv, in timp ce articulatia este sever
supusa stresului. O entorsa se produce adesea in urmatoarele situatii:
• Glezna - Plimbarea sau exercitiul pe o suprafata neuniforma, aterizarea gresita dintr-un salt.
• Deget - Vatamari la schi sau supraincalzire atunci cand se practica sporturi cu rachete, cum ar
fi tenisul.
Simptome
Simptomele unei entorse includ vanatai, durere, umflare si miscare limitata in articulatia
afectata. O entorsa poate duce, de asemenea, la probleme de sanatate de lunga durata. De
exemplu, o entorsa la incheietura mainii poate duce la sindromul de tunel carpian. Simptomele
pot progresa la amorteala in timpul zilei, sau furnicaturi si dureri.
Diagnostic
In timpul examenului fizic, medicul dumneavoastra va verifica umflarea si punctele de
sensibilitate la nivelul membrelor afectate. Localizarea si intensitatea durerii pot ajuta la
determinarea amplorii si naturii deteriorarii. Radiografiile pot ajuta la excluderea fracturii sau a
altor leziuni osoase ca sursa a problemei. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) poate fi
utilizata, de asemenea, pentru a ajuta la diagnosticarea amplorii ranirii.
Daca vatamarea este severa, medicul dumneavoastra va poate recomanda una sau mai
multe dintre urmatoarele scanari imagistice pentru a exclude un os rupt, sau pentru a evalua mai
detaliat amploarea leziunilor ligamentului:
- Raze X. In timpul unei radiografii, o cantitate mica de radiatii trece prin corpul dumneavoastra
pentru a produce imagini ale oaselor gleznei. Acest test este bun pentru excluderea fracturilor
osoase.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). RMN foloseste unde radio si un camp magnetic
puternic pentru a produce imagini detaliate transversale sau 3-D ale structurilor interne moi ale
gleznei, inclusiv ale ligamentelor.
- Centrokinetic dispune de un aparat RMN de ultima generatie, dedicat afectiunilor musculo-
scheletale, de la nivelul membrelor superioare si inferioare. Aparatul RMN este deschis, astfel
incat si persoanele care sufera de clautrofobie pot face aceasta investigatie. Durata de
examinare este in medie de 20 de minute, iar rezultatul investigatiei este primit de catre pacient a
doua zi dupa investigatie.
- Scanarea CT. Scanarile CT pot dezvalui mai multe detalii despre oasele articulatiei. Scanarea
CT capteaza raze X din mai multe unghiuri diferite, si le combina pentru a realiza imagini
transversale sau 3D.
- Ecografie. O ecografie utilizeaza unde sonore pentru a produce imagini in timp real. Aceste
imagini pot ajuta medicul dumneavoastra sa judece starea unui ligament sau a unui tendon,
atunci cand piciorul este in pozitii diferite.
Consult de specialitate
Medicul ortoped va efectua un examen fizic pentru a determina ce ligamente au fost rupte.
In timpul examenului, medicul dumneavoastra va misca articulatia in diverse moduri, pentru a
verifica intervalul de miscare. Pentru a diagnostica o entorsa, medicul dumneavoastra va palpa
usor zona dureroasa.
Se vor efectua teste de interval de miscare si rezistenta in jurul articulatiei vatamate. Multe
teste speciale, cum ar fi testul sertarului anterior pentru LIA la genunchi, sau testul sertarului
anterior la glezna, se bazeaza pe tragerea articulatiei pentru a testa daca exista o mobilitate
excesiva. Aceste teste dau indicii doctorului daca poate exista o entorsa ligamentala. Un RMN
este de obicei necesar pentru a determina daca o entorsa este de gradul I, II sau III.
Metode de tratament
Entorsele usoare pot fi tratate in mod normal la domiciliu, prin metoda RICE: rest (odihna,
repaus), ice (gheata), compression (compresie), elevate (ridicare). In cazul entorselor mai severe,
este posibil sa se recomande imobilizarea, pe masura ce leziunile incep sa se vindece. Entorsele
severe pot necesita repararea chirurgicala a tendonului sau ligamentului. Durerile moderate pana
la severe trebuie tratate sub supravegherea unui medic. Medicul dumneavoastra va poate
recomanda medicamente analgezice si antiinflamatoare, disponibile in farmacii fara prescriptie
medicala.
Acordati odihna adecvata partii vatamate si opriti orice activitate care implica articulatia
ranita. In cazul membrelor inferioare, se evita mersul sau statul in picioare.
Gheata reduce umflarea prin racirea zonei vatamate, si reduce sangerarea provocand constrictii
in vase. Folositi compresii pentru impachetarea partii vatamate, pentru a reduce umflarea.
Elevatie - Tineti partea afectata ridicata, astfel incat sa o pastrati la nivelul inimii sau mai sus.
Acest lucru ajuta la reducerea fluxului sanguin in zona afectata si, prin urmare, la reducerea
umflarii.
Tratament medicamentos
Analgezicele si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt frecvent utilizate pentru
a controla durerea si inflamatia. In cele din urma, medicul determina care este medicamentul cel
mai adecvat. Controlul durerii este scopul initial al tratamentului pentru entorse.
In cele mai multe cazuri, medicamentele fara prescriptie medicala, utile in eliminarea durerii - cum
ar fi ibuprofenul (Advil, Motrin IB, altele), naproxenul (Aleve, altele) sau acetaminofenul (Tylenol,
altele) - sunt suficiente pentru a gestiona durerea provocata de o entorsa.
Tratament chirurgical
Imobilizarea urmata de fizioterapie de lunga durata mai lunga, era tratamentul general
pentru entorsele de gradul III, dar acum reconstructia chirurgicala este tratamentul preferat in
cazurile severe, deoarece tratamentul conservator a fost asociat cu durere cronica pe termen
lung si instabilitate.
Acest tip de interventie chirurgicala se efectueaza, de obicei, cu internare pentru o singura
zi. Vi se va administra un anestezic general impreuna cu o injectie in jurul articulatiei afectate,
astfel incat sa fie amortita si fara durere dupa interventia chirurgicala.
In unele cazuri, chirurgul va efectua mai intai artroscopie la nivelul gleznei sau genunchiului
pentru a inspecta articulatia inainte de a repara ligamentul. Procedura in sine implica o incizie
(taiere) pe exteriorul gleznei pentru a permite chirurgului sa localizeze tesutul cicatrician din
ligamentul rupt in apropierea osului fibulei si sa efectueze o reparatie cu cusaturi la nivelul osului.
Recuperare
Imediat dupa interventia chirurgicala:
Piciorul dumneavoastra va fi pus in gips, va fi amortit si fara durere. Veti fi trimis acasa
numai dupa ce va veti simti confortabil, dupa ce veti face o programare pentru control, si dupa ce
veti primi analgezice. Va fi necesar sa vizitati un fizioterapeut care va va sfatui cu privire la un
program de reabilitare, si va va ajuta sa mergeti fara a pune greutatea maxima pe picior la
inceput.
In primele cateva saptamani:
Ridicati piciorul deasupra nivelului inimii, cat mai mult posibil, pentru a reduce umflarea.
Deplasati-va numai atunci cand este necesar, de exemplu pentru spalat sau folosirea toaletei. Nu
puneti greutatea pe piciorul operat.
Medicul va poate sugera sa luati medicamente antiinflamatoare timp de aproximativ sase
saptamani dupa interventia chirurgicala.
Exercitii
Medicul specialist va va recomanda un fizioterapeut care va poate oferi un program de
reabilitare personalizat, pentru a va ajuta sa mergeti in mod normal, si pentru a reduce umflarea
si apasarea musculara. Fizioterapeutul reprezinta o parte importanta din programul de
recuparare. Abilitatile lui in predarea si monitorizarea exercitiilor de gama de miscare si intarire,
permit recuperarea dupa o interventie chirurgicala intr-un mod controlat.
Incepeti fiecare exercitiu incet, si utilizati nivelul durerii pentru a va ghida in efectuarea acestor
exercitii. Opriti exercitiul daca simtiti mai mult decat o usoara durere. Retineti ca timpul si tipul
exercitiilor de recuperare recomandate pentru dumneavoastra pot varia in functie de preferintele
medicului sau ale terapeutului fizic.
Avantajele exercitiilor dupa operatie:
Preventie
Exercitiile de intindere si intarire regulate efectuate inainte de sport, fitness sau activitati de
lucru, va pot ajuta sa reduceti la minimum riscul de entorse. Daca aveti o ocupatie care
presupune stres fizic, exercitiile regulate pot ajuta la prevenirea ranilor. Exercitiile de incalzire,
cum ar fi jogging-ul usor, inainte de o activitate intensa, pot ajuta la evitarea entorselor. De
asemenea, evitati sa alergati, sa faceti exercitii sau sa jucati un sport cand sunteti obosit sau
simtiti durere.
Va puteti proteja articulatiile pe termen lung, lucrand pentru a intari muschii din jurul
articulatiei care a fost ranita. Adresati-va medicului dumneavoastra, si aflati care sunt exercitiile
adecvate de intindere si stabilitate. De asemenea, utilizati incaltaminte care ofera suport si
protectie.