UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ

ȘI INFORMATICĂ
SPECIALIZARE: KINETOTERAPIE ȘI
MOTRICITATE SPECIALĂ

ANUL I – GRUPA 4

Referat: ENTORSĂ DE GLEZNĂ

Student: ȘTEFĂNESCU MARIA-DIANA

Lector univ.: HRISTACHE MARIA-DIANA
 Traumatisme la sportivi
Sportul este o activitate sănătoasă și relaxantă, dar poate prezenta și unele riscuri, în
special atunci când este practicat incorect. Lipsa echipamentului adecvat, a unei încălziri
riguroase sau necunoașterea regulilor de siguranță în sportul respectiv pot duce la
traumatisme. Bineînțeles, există sporturi cu un risc de accidente crescut, în special când
este vorba despre sporturile de contact.

Per total, cele mai frecvente traumatisme care au loc în timpul unei activități sportive sunt:
 Întinderi și entorse
 Traumatisme la nivelul genunchiului
 Tumefierea mușchilor
 Traumatisme ale tendonului lui Ahile
 Durere tibială
 Fracturi și dislocații

Volei: Peste jumătate din leziunile din volei sunt reprezentate de entorsele de gleznă, care au
loc cel mai frecvent la fileu, când un jucător îl calcă pe celălalt. Se mai pot întâlni leziuni ale
genunchilor, umerilor și brațelor, atât datorate unui efort brusc de intensitate mare, dar și prin
mișcări dificile, repetate.

Simptomatologia

În general, în adolescență, afecțiunea devine simptomatică apărând dureri la nivelul gleznei în

contextul unor activități fizice mai complexe.
Munca fizică duce la decompensarea afecțiunii și apariția simptomelor, la fel ca o activitate
sportivă intensă. În toate aceste situații, strategia terapeutică trebuie reevaluată și trebuiesc
investigate și celelalte articulații.

Grupuri de risc

Deși oricine se poate accidenta în timpul unui sport, există trei grupuri de persoane cu un risc
crescut de traumatisme: copiii, atleții de vârstă mijlocie și femeile.
Copiii au un risc sporit de accidentare deoarece se pierde uneori din vedere faptul ca nu sunt
adulți în miniatură. Sistemul lor musculo-scheletal este încă incomplet format iar cartilagiile de
creștere sunt zone mai vulnerabile la fracturi decât osul matur. În plus, există o mare variabilitate
în performanța copiilor de aceeași vârstă și aceștia se pot accidenta din dorința de a ține pasul cu
ceilalți.
Atleții trecuți de prima tinerețe se pot accidenta mai ales atunci când ignoră faptul că
organismul lor nu mai este la fel de agil sau rezistent ca în tinerețe. În plus, unele traumatisme
„de uzură” se pot face simțite la această vârstă.
Statistic vorbind, femeile susțin mai frecvent traumatisme sportive decât bărbații, posibil
datorită unei creșteri în agresivitate a sporturilor în care sunt implicate femeile. Totuși, există și
un substrat anatomico și fiziologic care justifică acest lucru: diferența structurală a mușchilor
genunchiului, nivelele fluctuante de estrogen sau cinetica specifică a femeilor.
 Traumatisme acute și cronice

Indiferent de structura anatomică lezată, traumatismele pot fi de tip acut sau cronic.
Traumatismele acute sunt accidentele care sunt simptomatice pe loc sau la puțin timp după ce
s-au întâmplat. Indicatorii unei leziuni acute sunt:
 Durere de intensitate mare, apărută brusc
 Tumefacție locală
 Limitarea mișcărilor într-o articulație
 Limitarea funcției segmentului afectat (de exemplu, nu se poate călca pe un picior)
 Dislocații sau fracturi vizibile

Traumatismele cronice sunt rezultatul unei uzuri excesive a unui segment. Se datorează
mișcărilor repetitive în acel segment, fie ele corect efectuate sau nu. Semnele unei leziuni de tip
cronic sunt:
 Durere surdă la anumite mișcări
 Durere surdă în repaus
 Tumefacția moderată locală

Entorsa de gleznă
O entorsă, cunoscută, de asemenea, ca o ruptură de ligamente, este o leziune cauzată unuia
sau mai multor ligamente ale unei articulații de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de
limitele fiziologice. Severitatea entorsei variază de la un traumatism minor, care se vindecă în
câteva zile la o ruptură majoră a unuia sau mai multor ligamente ce necesită intervenție
chirurgicală și o perioadă de imobilizare.
 Simptome

 Durere
 Umflare
 Vânătăi
 Reducerea capacității de mișcare a membrului
 În cazul unei rupturi ligamentare, se poate auzi un pocnet
 Dificultăți în folosirea extremităților afectate

Cauze

Entorsele apar de obicei atunci când articulația este forțată dincolo de limitele sale fiziologice.
Există anumiți factori care cresc riscul de producere a entorselor. Oboseala mușchilor, în
general, duce la entorse. Atunci când o persoană începe dintr-o dată să facă exerciții fizice după
ce a dus un stil de viață sedentar, entorsele apar destul de des. Chiar dacă lipsesc studii științifice
în acest sens, se crede adesea că încălzirea nu este o cauză comună a entorselor suferite de
sportivi. Încălzirea are scopul de a crește fluxul de sânge și a face încheietura mai flexibilă.

Diagnosticare

O diagnosticare a entorsei poate fi adesea realizată cu un grad înalt de certitudine prin examen
fizic bazat pe observația clinică. În unele cazuri, expunerea articulației la razele X urmărește
asigurarea personalului medical că nu există nici o fractură. În unele cazuri, în special atunci
când vindecarea traumatismului are o durată mai lungă sau evoluția nu este cea așteptată, se
apelează la imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a se observa țesuturile moi și
ligamentul.

Tipuri și grade
  Entorsă de gradul întâi – fibrele ligamentului sunt întinse, dar intacte;
 Entorsă de gradul doi – o rupere parțială a unui ligament, de la o treime la aproape toate
fibrele sale;
 Entorsă de gradul trei – o ruptură completă a ligamentului, uneori fiind smulsă o bucată
de os.

Consult de specialitate

Se recomandă adresarea imediată la medic dacă membrul inferior este poziționat într-un unghi
anormal.
Se recomandă adresarea la medic pentru o entorsă de gleznă dacă:
 s-a auzit o pocnitură în timpul entorsei;
 există durere moderată sau severă, edem și echimoză severe;
 există incapacitatea mersului sau punerea greutății în picior pe partea afectată sau dacă
glezna sau membrul inferior se simt instabile;
 există amorțeli și furnicături (parestezii), care rămân și după leziune.
Dacă edemul și echimoza dureaza mai mult de 2 săptămâni, se recomandă adresarea la medic.
Dacă durerea este ușoară și este posibilă punerea greutății în picior, se pot urma recomandările
de la tratament sau tratamentul la domiciliu.
Tratamentul inițial și exercițiile de recuperare asigură o vindecare corespunzătoare. Dacă nu
sunt urmate recomandările de tratament, glezna poate să rămână moale și instabilă.

Tratament
Tratamentul initial al entorsei de glezna se face in felul urmator:
 protectie - se foloseste o banda foarte stransa de protectie, cum ar fi un ciorap medical
strans sau alte dispozitive de suport ale gleznei, alaturi de o fasa compresiva, cum ar fi un
bandaj elastic, in primele 24-48 de ore
 repaus - se folosesc carje pana cand mersul nu mai este dureros
  gheata - in primele 24-72 de ore sau pana cand dispare edemul, se aplica pachete de
gheata timp de 10-20 de minute la fiecare 1-2 ore in timpul zilei
 AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) trebuie administrate comform sfatului medicului,
doar cand exista durere la ora fixa in primele zile. Exemple de AINS sunt ibuprofenul,
naproxenul, ketoprofenul
 compresie - aplicarea unei fase elastice compresive ajuta la reducerea edemului si trebuie
purtata in primele 24-36 de ore. Aceste fase compresive nu ofera protectie, de aceea este
nevoie de gips protectiv, mai ales daca se doreste sustinerea greutatii in piciorul lezat. Nu
se aplica o fasa compresiva prea strans. Se va face slabirea bandajului daca este prea
strans. Semnele care apar atunci cand bandajul este prea stramt sunt amorteala,
furnicaturi, durere accentuata, racirea piciorului sau edem in zona aflata sub bandaj
 ridicarea gleznei deasupra nivelului inimii timp de 2-3 ore pe zi daca este posibil pentru
reducerea edemului si echimozei.
Majoritatea entorselor de glezna se vindeca de la sine cu un tratament corespunzator si
exercitii de refacere.
De obicei se va initia tratamentul chirurgical pentru ligamentele rupte, daca acestea sau doar
unul dintre ele este rupt complet sau daca glezna ramane instabila si dupa exercitiile de refacere.
Este luat in considerare tratamentul chirurgical si pentru fractura oaselor asociate.

Exercițiile de refacere după entorsa de gleznă pot fi efectuate la domiciliu pentru a se asigura o
vindecare corespunzătoare și a preveni durerea cronică și instabilitatea. Dacă după o entorsă nu
sunt efectuate exerciții de reabilitare, glezna poate rămâne slăbită și instabilă. Aproape 25% din
persoanele cu entorsă de gleznă prezintă durere și slăbire a articulației pe termen lung.
 La aproape 48 de ore de la traumatism, unii experți recomandă băi alternante rece-cald, pentru
a se diminua edemul și inflamația. Pentru a se efectua aceste băi alternante se introduce glezna
într-un recipient cu apă înghetață (rece, cât poate fi tolerată) timp de 30 secunde. Ulterior, se
introduce glezna într-un alt recipient umplut cu apă caldă cât de mult poate fi tolerată la 40 grade
Celsius, timp de 30 de secunde. Acestea se efectuează succesiv timp de 5 minute, astfel încât
prima și ultima submersie să fie în apă rece. În mod ideal, aceste băi alternative se fac de 3 ori pe
zi. Băile alternative se pot efectua timp de 2 săptămâni, iar dacă edemul și echimoza persistă atât
de mult timp se recomandă consultul medicului.
În cazurile de entorsă minoră de gleznă, exercițiile de reabilitare încep imediat după
traumatism, în paralel cu exercițiile de mers. În entorsele mai severe și mai dureroase este posibil
ca exercițiile de mers să nu poată fi efectuate, deși cu ajutorul cârjelor și a gipsului protector se
poate susține greutatea în picior, cum de altfel și cu ajutorul altor dispozitive de protecție și
susținere a gleznei.
Dacă durerea este severă, se recomandă purtarea cârjelor sub control medical. În general, dacă
durerea este suportabilă, se încearcă mersul și susținerea greutății în picior folosind cârjele sau
gipsul de protecție, întrucât aceste activități fizice grăbesc procesul de vindecare.
Entorsele de gleznă au nevoie de o medie de 6 săptămâni pentru a se vindeca, dar în unele
cazuri pot să dureze chiar 4 luni, în funcție de severitatea acestora. Un gips protector, un suport
elastic sau alte forme de susținere ale gleznei trebuie purtate în tot acest timp pentru a proteja
ligamentele. După vindecarea gleznei, folosirea unui dispozitiv de suport al gleznei ajută la
prevenirea unui nou traumatism.
Exercițiile de întindere pot fi reluate în mod normal, mai ales înaintea unui exercițiu fizic care
previne o nouă leziune. Chiar și după ce glezna și-a revenit destul de bine, se vor continua
exercițiile de întindere și balans și alte exerciții fizice controlate, de mai multe ori pe săptămână,
pentru a se menține glezna cât mai stabilă.
Exercițiile de reabilitare variază în funcție de preferințele fizioterapeutilor. Vor fi descrise mai
multe tipuri de exerciții in următoarele rânduri.

Programul de recuperare
A. Exerciții de întindere musculară
1. Întinderea tendonului lui Ahile

Principalele grupe de muschi lucrate: Complexul gastrocnemian-solear (partea posterioara a

gambei); Trebuie sa resimtiti o intindere a musculaturii in gamba si in glezna
Echipament necesar: nici unul
Repetari: 2 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 6-7
Instructiuni detaliate
 Stati cu fata la perete si cu piciorul sanatos indreptat in fata. Indoiti usor genunchiul. Tineti
piciorul afectat in spate si drept (genunchiul in extensie), cu talpa si degetele usor indreptate spre
interior;

 Tineti ambele talpi pe podea si impingeti coapsele inspre zid;

 Mentineti pozitia timp de 30 de secunde si relaxati pentru inca 30 de secunde. Repetati miscarea.

Important: Nu arcuiti spatele

2. Întinderea tendonului lui Ahile cu genunchiul îndoit

Principalele grupe de muschi lucrate: muschiul solear; Trebuie sa resimtiti aceasta intindere in
gamba, in exteriorul gleznei si in talpa
Echipament necesar: nici unul
Repetari: 2 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 6-7
Instructiuni detaliate
 Stati cu fata la perete si cu piciorul sanatos indreptat in fata. Indoiti usor genunchiul. Tineti
piciorul afectat in spate, cu genunchiul indoit si degetele usor indreptate spre interior;

 Tineti ambele talpi pe podea si impingeti coapsele inspre zid;

 Mentineti pozitia timp de 30 de secunde si relaxati pentru inca 30 de secunde. Repetati miscarea.
 Important: Tineti soldurile centrate pe ambele picioare

3. Rularea unei mingi de tenis

Principalele grupe de muschi lucrate: Fascia plantara; Trebuie sa resimtiti aceasta intindere in
talpa
Echipament necesar: o minge de tenis
Repetari: 1; Zile pe saptamana: zilnic
Instructiuni detaliate
 Asezati-va pe un scaun stabil si puneti ambele talpi pe podea;

 Rulati timp de 2 minute o minge de tenis cu bolta talpii piciorului afectat.

Important: Stati cu spatele drept si calcaiul indreptat spre scaun

 4. Extensia pasivă cu ajutorul unui prosop

Principalele grupe de muschi lucrate: Complexul gastrocnemian-solear (partea posterioara a

gambei); Trebuie sa resimtiti aceasta intindere in gamba si in calcai
Echipament necesar: un prosop
Repetari: 2 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 6-7
Instructiuni detaliate
 Asezati-va pe jos cu ambele picioare intinse in fata;

 Infasurati un prosop in jurul varfului labei piciorului si prindeti capetele prosopului cu mainile;

 Tineti piciorul afectat intins in fata si trageti marginile prosopului spre corp;

 Metineti timp de 30 de secunde si relaxati pentru alte 30 de secunde. Repetati miscarea de 3 ori.

Important: Stati cu spatele drept si cu picioarele intinse bine

 B. Exerciții de tonifiere musculară

5. Ridicări pe vârful picioarelor

Principalele grupe de muschi lucrate: Complexul gastrocnemian-solear (partea posterioara a

gambei); Trebuie sa resimtiti acest exercitiu in partea posterioara a gambei

Echipament necesar: un scaun de sprijin

Repetari: 2 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 6-7
Instructiuni detaliate
 Stati in picioare, astfel incat greutatea corporala sa fie distribuita in mod egal pe ambele picioare;
tineti-va de spatarul unui scaun sau de un perete, pentru echilibru;

 Ridicati piciorul sanatos de pe podea astfel incat toata greutatea sa fie pe piciorul afectat;

 Ridicati calcaiul piciorului afectat cat de sus puteti, si apoi coborati;

 Repetati miscarea de 10 ori.

Important: Nu indoiti genunchiul piciorului cu care lucrati

 6. Mobilizarea gleznei

Principalele grupe de muschi lucrate: muschii ce mobilizeaza glezna; Trebuie sa resimtiti acest
exercitiu de la varful piciorului pana la glezna
Echipament necesar: nici unul
Repetari: 2 seturi; Zile pe saptamana: zilnic
Instructiuni detaliate
 Asezati-va jos astfel incat laba piciorului sa nu atinga podeaua;

 Cu ajutorul labei piciorului, scrieti in aer fiecare litera a alfabetului.

Important: Faceti miscari mici, utilizand doar laba piciorului si glezna

 7. Onduleuri cu prosopul

Principalele grupe de muschi lucrate: muschii flexori ai piciorului; Trebuie sa resimtiti acest
execitiu la nivelul degetelor
Echipament necesar: un prosop de maini
Repetari: 5; Zile pe saptamana: Zilnic
Instructiuni detaliate
 Asezati-va cu ambele picioare pe podea si plasati un prosop mic pe podea in fata dvs.;

 Apucati centrul prosopului cu degetele de la picioare si rasuciti-l spre dvs.;

 Relaxati si repetati.

Important: Puteti creste dificultatea acestui exercitiu prin amplasarea unei gretuati la capatul
prosopului

8. Flexia plantara si flexia dorsala a gleznei

Principalele grupe de muschi lucrate: tricepsul sural (partea posterioara a gambei), tibialul
anterior; Trebuie sa resimtiti acest exercitiu in gamba, spatele calcaiului, si varful piciorului
Echipament necesar: utilizati o banda elastica cu un grad potrivit de rezistenta
Repetari: 3 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 3
Instructiuni detaliate
 Asezati-va pe podea cu picioarele intinse bine in fata;
 Pentru flexia dorsala, prindeti banda elastica de un scaun sau de piciorul mesei si infasurati-o
apoi in jurul labei piciorului;

 Trageti degetele de la picioare inspre dumneavoastra si reveniti apoi usor la pozitia initiala;

 Pentru flexia plantara, infasurati banda elastica in jurul labei piciorului si tineti capetele in maini;

 Intindeti usor degetele de la picioare spre inainte si reveniti usor la pozitia initiala. Repetati de 10
ori.

Important: Tineti piciorul drept si calcaiul sprijinit de podea.

Flexia dorsală Flexia plantară

Bibliografie :

https://www.romedic.ro/traumatisme-la-sportivi-0P32461
https://ro.wikipedia.org/wiki/Entors%C4%83
https://www.doctorortoped.ro/recuperare/program-recuperare-glezna