Fracturile de stres

Definiție

Atunci când durerea cauzată de o activitate fizică nu dispare s-ar putea sa

fie vorba de o fractură de stres.
Fracturile de stres sunt fracturi ale osului cauzate de stresul repetitiv. Stresul repetitiv
include orice activitate, cum ar fi sărituri sau alergări, care implică utilizarea excesivă a unei
anumite zone a corpului.

Fracturile de stres sunt cele mai frecvent întâlnite la oasele tălpii și piciorului inferior și pot
apărea de la utilizarea normală a unui os, care a fost slăbit de o afecțiune, cum ar fi
osteoporoza. Sportivii sunt mai predispuși la fracturi de stres; în orice caz, orice persoană
care suprasolicită o anumită zonă a corpului sau începe un nou program de fitness poate fi
expusă riscului de a suferi o fractură de stres.

Opțiunile de tratament pentru o fractură de stres implică, în mod obișnuit, imobilizarea zonei
afectate și intervenția chirurgicală, dacă este cazul.

CLASIFICARE

Există două tipuri de fractură de stres: fractura de oboseală și fractura prin insuficiență.

Fractura de oboseală este o leziune prin suprasolicitare,frecvent întâlnită la sportii și

militari.Este descrisă de obicei la membrele inferioare,dar a fost observată și la cele
superioare și coaste.Localizările cele mai comune pentru fracturile de oboseală cuprind tibia
,metatarsienele,fibula și oasele naviculare,dar mai rar apar și la nivelul femurului și
pelvisului.

O fractură de oboseală este cauzată de o încărcare presională a osului repetitivă și

submaximală ,care devine eventual obosit și se rupe.Pacientul se prezintă acuzând durere
progresivă în picior în timpul efortului fizic.Istoricul pacientului arată o creștere recentă a

duratei sau intensității antrenamentului.

Fractura prin insuficiență este rezultatul stresului normal aplicat unui os anormal,cum este
osul cu osteoporoză sau boala PAGET (fractura de os patologic)

Clasificarea în funcție de localizarea fracturilor și de activitate:

 Metatarsiene(cel mai des afectat fiind metatarsul 2):

fotbal,baschet,gimnastică,antrenament militar

1
  Sesamoidele piciorului: alergat,patinaj,balet
 Talus:înot la piscină
 Fibula și tibia:alergat ,dans,aerobică.

MECANISM FIZIOPATOLOGIC

Spre deosebire de fracturile cauzate de un traumatism,aceste fracturi nu întrerup

continuitatea osoasă,ci duc la apariția unor fisuri în os care de cele mai multe ori
apar datorită intensității crescute în cadrul unei activități fizice.Aceste fisuri sunt
reparate prin remodelare,însă fractura de stres apare atunci când se extind aceste
microleziuni înainte ca osul să fie remodelat adecvat.

SIMPTOME

Simptomele frecvente ale fracturilor de stres includ:

 Durerea care la început abia se simte,dar tinde să se înrăutățească cu timpul sau în

timpul exercițiilor, mersului sau statului în picioare și dispare la repaus.
 Sensibilitate în zona afectată
 Inflamație în jurul zonei afectate

CAUZE

Prima cauză a fracturilor de stres este suprasolicitarea, deoarece se pune presiune în mod
repetitiv pe oase într-o anumită zonă a corpului. Forța este mai mare decât pot susține în
mod normal oasele tălpilor sau ale părții inferioare a picioarelor, așa că apar mici fisuri în
osul slăbit. Aceste fisuri progresează, până devin fracturi de stres.

O simplă schimbare a unei activități poate provoca o fractură de stres. Exemplele includ
schimbarea de încălțăminte, sarcini legate de locul de muncă, mai multe exerciții fizice,
dezvoltarea unei anumite afecțiuni, cum ar fi osteoporoza și altele.

Riscul de a dezvolta o fractură de stres crește dacă organismul nu este capabil să absoarbă
forțele rezultate din mersul pe jos, alergarea sau de săriturile, sau dacă osul este slăbit
înainte de aplicarea forței. Oasele picioarelor, tibiei, coapsei și pelvisului prezintă cel mai
mare risc pentru fracturile de stres.

FACTORI DE RISC

Câțiva factori care pot crește riscul de fracturi de stres includ următoarele:

 Femeie cu cicluri menstruale anormale sau deficitare

 Creșterea intensității, duratei și frecvenței în programele de fitness

2
  Participarea la anumite sporturi, cum ar fi atletismul, baschetul, tenisul sau
gimnastica
 Probleme la picioare (tălpi plate sau arcuite, arcuri rigide)
 Anumite afecțiuni care implică slăbirea oaselor (osteoporoza)

DIAGNOSTIC

Examen Fizic

Elementele frecvent întâlnite la examenul fizic pot cuprinde sensibilitatea și

durerea la palparea sau percuția osului.Pot fi prezente eritemul sau edemul la
locul fracturii de oboseală.Încărcarea mecanică sau stesarea osului afectat poate
produce simptomatologia.

Istoric medical

În fracturile de oboseală,acuza tipică este a debutului insidios al durerii la activitate

sau la încărcarea mecanică repetată.Sensibilitatea locală și tumefierea sunt adesea
întâlnite la locul fracturii.

Radiografie și MRI

Diagnosticul precoce se bazează pe elemente clinice,fiind necesare câteva săptămâni

până când se poate vizualiza locul fracturii sau formarea de os pe radiografie.Se mai
poate folosi imagistica prin rezonanță magnetică care aduce informații asupra
integrității osoase și a orientării fracturii și poate demonstra distrugerea locală
tisulară și edemul.

Complicații

Cea mai obișnuită complicație care apare cu o fractură de stres este pseudoartroza.
Pseudoartroza este lipsa permanentă de vindecare a unui os rupt. Alte complicații care pot
apărea pot include:

Malunion: un os vindecat într-o poziție anormală

Fracturi recurente

Tratament

Se face printr-un tratament conservator ce implică reducerea durerii și a presiunii în zona

afectată până la vindecare prin repaus fizic pentru 4-6 săptămâni,urmat de o revenire
progresivă la activitate.

3
La care se adaugă si:

Tratamentul medicamentos constă în antiinflamatoare si analgezice pentru a ajuta la ameliorarea

simptomelor. Tratamentul anticoagulant este necesar in cazul imobilizarii in atela gipsata dataorita
riscului crescut de tromboza venoasa profunda.

Tratamentul ortopedic prin Imobilizarea zonei afectate: purtarea de încălțăminte medicinală,

a unei orteze sau utilizarea de cârje pentru a reduce stresul și a scădea inflamația

Totuși pacienții,cu factură la nivelul bazei metatarsianului 5, sunt mai predispuși la

complicații,precum este non-uniunea.Aceste complicații trebuie monitorizațe atent deoarece
poate fi necesară Intervenția chirurgicală,pentru a asigura vindecarea corespunzătoare a
fracturilor de stres

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea
tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicala.

Recuperarea depinde de complianta pacientului dar si de interactiunea cu chirurgul ortoped si

fiziokinetoterapeut. Dozarea efortului este crucial, iar timpul acordat trebuie sa fie suficient pentru o
vindecare rapida si pentru prevenirea ulterioarelor complicatii.

Obiectivele recuperarii in fractura de metatarsiene: reducerea durerii si a

inflamatiei; refacerea si mentinerea miscarilor in articulatiile supra si sub adiacente
fracturii; refacerea tonicitatii si troficitatii musculare; refacerea stabilitatii miscarii
controlate si a abilitatii; crestera fortei si rezistentei musculare pierdute sau
diminuate pe perioada imobilizarii; refacerea controlului, coordonarii si echilibrului
membrului inferior.Aceasta se incepe cu tonifierea musculaturii,iar Inotul este ideal pentru
mentinerea unui status cardiovascular bun .

În ce constă concret recuperarea fracturii de metatarsiene?

Se realizează prin intermediul terapiei combinate adica kinetoterapie,

electroterapie, laserterapie si masaj terapeutic, deoarece se obtin un raspuns mai
bun la tratament.

Kinetoterapia urmareste refacerea fortei si rezistentei musculare, imbunatatirea

amplitudini de miscare prin intermediul exercitiilor fizice. Se fac exercitii fizice de
mobilizare, relaxare, cu rezistenta, pe placa de echilibru, diagonalele Kabbat,
stepper, bicicleta, scripete, spalier, toate pentru a imbunatati starea pacientului.
Electroterapia este decontracturanta, antalgica, antiinflamatoare, vasculotrofica,
laserterapia este sedativa, hiperemianta, actioneaza in profunzime. Masajul
terapeutic este relaxant, destresant, decontracturant, imbunatateste circulatia
sanguina si cea limfatica. Folosind terapia combinata grabim procesul de recuperare
si intetim efectele sale asupra organismului.

4
Profilaxia

Câteva măsuri preventive care pot ajuta la reducerea fracturilor de stres includ următoarele:

Menținerea unei alimentații sănătoase/ o nutriție adecvată (suplimentarea calciului)

Purtarea de încălțăminte adecvată pentru picioare.

Începerea lentă a oricărui program nou de fitness și progresând puțin câte puțin.

Adăugarea de activități cu impact redus la programul de activități fizice, pentru a evita

mișcările repetate pentru o anumită zonă a corpului.