Recuperarea Mobilitatii Genunchiului Operat

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
COLEGIUL NICOLAE PAULESCU

Specializarea Asistent Medical de Balneofiziokinetoterapie si
Recuperare
LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
ABSOLVENT:
COORDONATOR:
RM. SARAT
2017
1
Recuperarea
mobilitatii
genunchiului
operat
2
Cuprins
Motivarea alegerii temei..............................................................................................................................4
CAPITOLUL I - Anatomia genunchiului..........................................................................................................6
CAPITOLUL II - Elemente de biomecanicǎ a genunchiului....................................................................15
CAPITOLUL III - Patologia genunchiului.......................................................................................................20
IV.1. Subiecti, locul desfasurarii, materiale necesare, etapele studiului...................................................................27
IV.2. Etapele de desfasurare ale studiului.....................................................................................................29
CAPITOLUL V - STUDII DE CAZ..........................................................................................................32
Cazul nr.1..............................................................................................................................................32
Cazul nr. 2................................................................................................................................................36
Cazul nr. 3...............................................................................................................................................40
CAPITOLUL V - REZULTATELE CERCETARII..................................................................................43
CAPITOLUL VI - Analiza comparativa a rezultatelor (initial-final).........................................................62
CONCLUZII..............................................................................................................................................66
RECOMANDARI.....................................................................................................................................67
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................................68
3
Motivarea alegerii temei
Atrasa de sport in general si observand cum ce-a mai solicitata articulatie pune
probleme de multe ori sportivilor de performanta m-am hotarat sa fac ceva in aceasta
privinta.
Motivarea alegerii temei este legata de importanta redarii rapide a sportivilor, in

activitatea competitionala, iar faptul ca mi-am ales pe ce-a a recuperǎrii acestora post
meniscectomie neartroscopica a genunchiului este deoarece aceasta reprezinta unul din punctele
cheie ale ortostatismului si locomotiei.
Scopul si sarcinile (obiectivele) studiului
Scopul procesului de reabilitare a sportivilor este acela de a restaura o stare optima de

sanatate si functionalitate la potentialul maxim.
Un concept de baza in recuperarea sportivilor este reprezentat de adaptarea specifica la

solicitarile impuse de sportul practicat si de particularitatile sportivului traumatizat.
Programul de recuperare trebuie sa aiba la baza un diagnostic clinico-functional cat mai precis si
complet, la definirea caruia in cele mai multe cazuri sunt necesare examene paraclinice suplimentare:
radiologice, scintigrafice, electromiografice, iar mai nou, in medicina moderna artograme si
examene RMN.
O problema de importanta deosebita este decizia interventiei chirurgicale in cazurile

indicate si alegerea momentului acestuia. Cazurile care reclama interventia chirurgicala, cum sunt
leziunile ligamentare de gradul III, impun trimiterea sportivului imediat la chirurgul ortoped. Leziunile
care sunt tratate conservator si nu raspund in mod satisfacator la recuperare, trebuie reevaluate continuu
si supuse unui consult chirurgical.
Durata procesului de recuperare, care trebuie inceput imediat dupa traumatism si dupa
precizarea diagnosticului, va continua pana la revenirea sportivului traumatizat la nivelul sau de
competitie, inceperea precoce a recuperarii, controlul procesului inflamator si a durerilor grabeste
restaurarea functiilor si reduce riscul sentimentelor de frustrare si descurajarea sportivilor. Existenta si
intretinerea unei motivatii puternice la sportivi pare sa fie cheia succesului recuperarii optimale in
cele mai multe traumatisme sportive.
Patologia traumatica la sportivi, pune deseori probleme dificile atat ca diagnostic, cat si
de tratament de urgenta in multe situatii, iar in continuare, de tratament si recuperare.
4
In comparatie cu traumatismele similare la nesportivi, medicii chemati sa trateze sportivii
traumatizati sunt determinati sa tina seama de unele circumstante specifice: sa rezolve cazul intr-
un interval de timp cat mai scurt posibil, sub presiunea pacientului sportiv traumatizat, care de
obicei are o puternicǎ motivatie pentru vindecare rapida, cu recuperare completa, la care se
adauga si presiunile antrenorilor si conducatorilor cluburilor sportive; sa actioneze in asa fel incat
formele terapiei de crutare strict necesare in orice traumatism (repaos la pat, interzicerea
sprijinului, imobilizarea unor segmente, etc), sa aiba consecinte negative cat mai reduse.
Kinetoterapia trebuie sa anihileze efectele secundare dezastruoase ale inactivitatii kinetice
asupra: fortei si rezistentei musculaturii, mobilitatii articulare, capacitatii de efort, s.a.m.d.,
pentru ca in final sportivul sa-si poata relua antrenamentele cat mai curand dupa vindecarea
leziunilor produse de traumatism.
Domeniul traumatologiei sportive reprezinta pentru medicul specialist in recuperare

medicala si medicina fizica una din oportunitatile cele mai fericite pentru aplicarea achizitiilor
moderne de anatomie functionala si biomecanicǎ, de fiziologie musculo-articulara si de
neurofiziologie in scopul refacerii functiilor diminuate dupa traumatism si ameliorarii capacitatii
de efort general si specific al sportivilor respectivi.
Colaborarea dintre medicul sportiv, medicul chirurg, ortoped si kinetoterapeut, implicit

asistentul de balneofiziokinetoterapie, este indisponibila in activitatea sportiva moderna.
Majoritatea leziunilor traumatice sportive sunt nechirurgicale si prin natura lor necesita
recuperarea, iar cele ce se trateaza chirurgical de asemenea necesita recuperare postoperatorie.
Trebuie inteles ca orice progres tehnologic chirurgical, ortopedic sau metodologic

recuperator este in beneficiul sportivului, in ceea ce priveste aspectele de morbiditate in
traumatologia sportiva s-a constatat ca 23% sunt afectiuni microtraumatice. Dintre cele
traumatice, cele mai frecvente sunt contuziile (36,2%), entorsele (15,8%), leziunile si rupturile
musculare (8,5%), fracturile (1,9%), iar leziunea menisc(1,7%).
Ramurile sportive in care se intalnesc cel mai frecvent traumatisme sunt: fotbal (14,2%),
rugby (10,6%), baschet (4,8%), hochei (4,4%) si volei (3,7%).
Privitor la frecventa articulatiilor afectate in traumatologia sportiva, o statistica a

Universitatii Columbia din U.S.A. indica cele mai frecvente traumatisme la membrele
inferioare: genunchi (42%), picior (18%), coapsa si gamba (27%).
5
CAPITOLUL I - Anatomia genunchiului
Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului, prin pozitia sa anatomica prin rolul sau in
biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba acoperire cu tesuturi moi,
devine deosebit de predispus la traumatismele directe si indirecte indeosebi la sportivii de
performanta.
Articulatia genunchiului (fig 1) este

considerata de majoritatea autorilor ca fiind o
condilartroza sau troheleartroza dupa alti autori.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de epifiza
distala a femurului, de epifiza proximala a tibiei
si de fata posterioara a celui mai mare os
sesamoid al organismului, patela sau rotula. Prin
pozitia sa de articulatie intermediara a
membrului inferior, genunchiul are un dublu rol:
de a asigura statica printr-o mare stabilitate in
momentul de sprijin si de a asigura elevatia
piciorului pentru orientarea acestuia in functie de denivelarile terenului in momentul de balans.
Fig.1 Articulatia genunchiului
Sechelele traumatismelor genunchiului vor afecta deci, fie stabilitatea, fie mobilitatea

acestei articulatii, prima eventualitate fiind mult mai grava.
Miscarea genunchiului nu este doar de flexie/extensie, automat asociindu-se si o miscare

de rotatie: din momentul inceperii flexiei se asociaza o rotatie interna, care ajunge la cca. 15° la
o flexie de 90°; in extensie se deroteaza, iar pe ultimele grade de extensie se produce si o rotatie
externa.
Exista o stabilitate activa si una pasiva a genunchiului, asigurate diferit:
1. Stabilitatea pasiva este realizata de:
a) forma suprafetelor articulare, cu corectarile aduse de cartilaj si meniscuri;
6
b) formatiunile capsuloligamentale:
 Intern: ligamentul colateral intern (tibial), ligamentul capsular intern;
 Extern: fascia lata - bandeleta iliotibiala - ligamentul colateral extem (peronie),
tendonul popliteului;
 Posterior: ligamentul posterior (Winslow)
 Anterior: tendonul rotulian si fascia genunchiului
 Central: ligamentele incrucisate
Aceste formatiuni definitiveaza si axele de miscare.
Miscarea genunchiului (flexie-extensie) modifica axele de stabilitate, facand sa intre in joc

aparatul capsuloligamentar. In miscarea de flexie axele se deregleaza si apare varus-ul, care este
blocat de rotatia interna. La aparitia valgus-ului se produce rotatia externa -deci, varus-ul si
rotatia interna se controleaza reciproc, intocmai ca valgus-ul si rotatia externa; invers, rotatia
interna faciliteaza valgus-ul, iar rotatia externa, varus-ul.
Daca in extensia genunchiului controlul stabilitatii unipodale este bine asigurata prin
elementele de structura, plus contractia musculara, nu acelasi lucru se intampla in flexie.
Realizarea schematica a acestui control la diverse grade de flexie:
> La 0° flexie, capacitatea rotatorie (de 10°) este stapanita de ligamentele incrucisate (pentru
rotatia interna) si de cele colaterale (pentru rotatia externa).
> La 30° flexie, capacitatea rotatorie (de 15°) este stapanita de cvadriceps si gemeni, plus
aparatul ligamentar.
> La 60° flexie, capacitatea rotatorie este maxima (de 30°), deci si instabilitatea este maxima,
caci aparatul capsuloligamentar este aproape complet scos din uz; controlul activ ramane singur
(croitorul, ischiogambierii, muschii 'labei de gasca').
> La 90° flexie, capacitatea rotatorie (de 20°) este controlata de cvadriceps.
2. Stabilitatea activa este realizata de muschi. La sold au fost deja discutati o serie de
muschi care actioneaza si asupra genunchiului, fiind muschii poliarticulari. S-a discutat astfel
despre dreptul anterior, croitor, dreptul intern.
Vastii sunt extensori puternici ai genunchiului, impreuna cu dreptul anterior (rectus

femoris). Toate cele patru capete ale cvadricepsului actioneaza in extensia gambei, cu sau fara
incarcare in lant kinetic deschis sau in lant kinetic inchis (cu piciorul pe sol).
Ar exista oarecare preponderenta a vastului medial pe ultimele grade de extensie cand

gamba e incarcata. Mai important este insa rolul acestuia de prevenire a dislocarii laterale a
7
rotulei la finalul extensiei. Ideea ca deficitul de extensie pe ultimele 15°, datorat vastului medial,
ar determina genunchi instabil, este nefondata. Pierderea ultimelor 15° de extensie este rezultatul
slabirii intregului cvadriceps, caci pentru aceste 15° este necesara o crestere cu 60% a
fortei cvadricepsului, comparativ cu forta dezvoltata in extensie pana la acel nivel.
Unele studii au aratat ca insusi vastus intermedius (cruralul) are aceeasi comportare ca si
ceilalti muschi din cvadriceps. O serie de cercetari mai vechi, de prin anii '50, raportasera unele
diferente, contradictorii insa unele fata de altele.
Besmajian arata ca, de fapt, la baza sta variatia individuala. Comportamentul celor patru
muschi variaza in anumite limite, uneori chiar semnificative, de la un subiect la altul. Chiar
facilitarea contractiei cvadricepsului prin flexia (uneori extensia) degetelor si piciorului este
extrem de variabila de la un individ la altul. Nici rotatia soldului si nici flexia lui nu au adus
constante si reproductibile influente asupra fortei de contractie a cvadricepsului. In schimb, s-a
demonstrat la toti subiectii ca extensia contra unei rezistente da o activitate mai intensa decat
contractia statica. Cea mai mare activitate se inregistreaza cand miscarea de extensie parcurge
ultima jumatate a amplitudinii ei (de la 90°). Contractia statica da maximum de ce poate da doar
cand extensia este completa. S-a dovedit de asemenea ca este mai eficienta contractia concentrica
decat cea excentrica (deci pe scurtarea, si nu pe alungirea muschiului). In sfarsit, hiperextensia
('impinge in jos genunchiul!') nu aduce o crestere deosebita a activitatii.
Popliteul este un rotator medial al tibiei, ramanand continuu in activitate in pozitii de

genuflexiune, ajutand ligamentul incrucisat posterior sa previna dislocarea inainte a genunchiului.
Am vazut ca ischiogambierii (hamstrings) - bicepsul femural, semimembranosul si

semitendinosul - au actiune si asupra soldului si asupra genunchiului. Primul lor rol este de
extensori simpli ai CF (fesierul mare este un extensor doar in miscarea contra rezistentei), ca si de
flexori si rotatori ai tibiei.
Bicepsul femural este un rotator extern singur al CF in extensie si adductiei si doar in mai
putin de jumatate din cazuri executa si rotatia externa (laterala) a genunchiului. In pozitie de
repaus - stand sau in unipodal - bicepsul femural nu este in activitate (de altfel ca intreg
hamstrings-ul).
Semimembranosul si semitendinosul sunt extensori si adductori ai soldului abdus cand
miscarea se face cu rezistenta; pentru genunchi, sunt flexori si rotatori interni.
In mers, ischiogambierii intra in activitate in diferite faze ale acestuia. Astfel, desi
actioneaza sincron, semitendinosul, ca si capatul lung al bicepsului femural, are o activitate
trifazica in mers, in timp ce semimenbranosul ca si capatul scurt al bicepsului au activitate
bifazica.
De retinut ca ischiogambierii care actioneaza asupra ambelor articulatii nu pot determina o

actiune singulara. Sub contractia integrala a lor se va misca acea articulatie care nu este
imobilizata (prin comanda sau de catre alti factori).
Stabilitatea activa a genunchiului in mers se realizeaza prin 'zavorarea' sau 'inlacatarea' pe

ultimele grade de extensie a lui, care inseamna si rotatie externa a tibiei (cu 2°- 5°), permitand
8
condilului medial sa se blocheze prin intinderea ligamentului colateral lateral si a ligamentului
incrucisat antero-extern. In 'zavorarea' genunchiului aceasta rotatie externa are un rol
decisiv, mecanismul fiind denumit 'screw-home' (insurubarea lacasului). Extensia si rotatia externa
sunt rezultatul contractiei cvadricepsului si ischiogambierilor, caci acestia din urmǎ trag inapoi
genunchiul, determinand si rotatia externa. In aceasta 'zavorare', cand piciorul este pe sol, un rol il
joaca si tricepsul sural, care, luand punct fix pe calcaneu, trage indarat condilii femurali (gemenii)
si tibia (solearul).
Componenta articulara
In regiunea genunchiului se gasesc trei articulatii: femurotibiala (articulatia propriu-zisa a
genunchiului), femurorotuliana si tibioperoniera superioara.
Articulatia femurotibiala este cea mai voluminoasa articulatie a corpului, deci si cea mai
puternica.
a) Suprafata articulara a extremitatii inferioare a femurului este alcatuita din cei doi
condili, separati de scobitura intercondiliana si de o trohiee.
La partea ei antrioara, suprafata articulara se continua cu fata corespunzatoare a trohieei,
in acest loc remarcandu-se linia condilotrohleana, care reprezinta impresiunea formata asupra
suprafetelor articulare de marginea superioara a meniscului. Cele douasuprafete (condiliana si
trohleana) sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin.
b) Extremitatea superioara a tibiei prezinta ca fete articulare doua cavitati glenoide,
separate intre ele de doi tuberculul ai masivulus osos apartinand spinei tibiale.
Inapoia si inaintea spinei, intre cavitatile glenoide se gasesc doua suprafete rugoase de forma
triunghiulara: suprafata prespinala, mai mare si suprafata retrospinala, mai mica.
Pe spina tibiala se inserǎ capetele distale ale ligamentelor incrucisate. Cavitatile glenoide
sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin.
c) Fata posterioara a rotulei este divizata in doua fatete laterale de o creasta tesita si este
acoperita de un strat de catilaj hialin de 3-4 mm grosime. Cele doua suprafete laterale sunt in mod
normal egale si raportul lor constituie ceea ce se numeste indicele patelar Battstrom. De Palma a
descris si doua creste orizontale fine, care impart cartilajul articular in trei suprafete, corespunzand
diverselor zone de contact ale osului cu trohleea in timpul flexiei.
d) Deoarece intre suprafetele osoase articulare ale femurului si tibiei nu exista o
congruenta perfecta, s-a dezvoltat intre ele, pe fiecare cavitate glenoida cate un menisc.
Meniscul extern are o forma circulara, iar cel intern forma unui C. Pe sectiune verticala meniscul
apare prismatic triunghiular si prezinta o baza prin care se inserǎ pe fata interioara a capsulei
articulare, o fata superioara in contact cu condilul femural, o fata inferioara care se afla pe
cavitatea glenoida tibiala si o margine interna libera si subtire, care priveste spre centrul cavitatii
glenoide. El se prezinta deci asemanator unei pene, asezata in unghiul diedru al sinusului
condiloglenoid
9
Fig.2 Meniscul
e)
Segmentele osoase care

intra in constitutia articulatiei sunt mentinute intre ele de o capsula articulara, intarita de sase
ligamente: anterior (ligamentul rotulian), posterior (ligamentul Wislow), lateral intern, lateral
extern si doua ligamente incrucisate.

Fig.3 Articulatia rotuliana
Pentru a intelege cat mai bine biomecanica articulatiei genunchiului, este util sa se descrie
si o articulatie femurorotuliana, care este o trohleartroza. La alcatuirea ei participa ca suprafete
articulare din partea extremitatii inferioare a femurului trohleea, iar din partea rotulei, fata ei
posterioara, articulara.
Aparatul capsuloligamentar al articulatiei se confunda cu cel al fetei anterioare a

articulatiei femurotibiale.
Articulatia tibioperoniera superioara este o artrodie formata din suprafetele articulare
date de fata posterioara a tuberozitatii externe a extremitatii superioare a tibiei si fata interna a
capului peroneului. Cele doua fete articulare sunt mentinute in contact de o capsula fibroasa,
intarita de doua ligamente: ligamentul anterior si ligamentul posterior.
Componenta musculara
Muschii care efectueaza miscarile genunchiului sunt: muschii coapsei si muschii gambei.
10
Muschii coapsei pot fi impartiti in muschi situati in regiunea anterioara si muschii situati in
regiunea posterioara.
Muschii regiunii anterioare a coapsei
a) Muschiul tensor al fasciei lata
Insertia superioara: pe spina iliaca antero-superioara. Corpul sau muscular se continua cu o

larga si puternica aponevrozǎ care se fuzioneaza cu aponevroza femurala sub numele de bandeleta
lui Messiat sau tractusul ilio-tibial.
Insertia inferioara: tuberozitatea externa a tibiei, marginea externa a rotulei si septul

intermuscular extern.
Inervatia: nervul fesier superior.
Actiune: extensor al gambei pe coapsa.
b) Muschiul croitor este un muschi superficial al coapsei si cel mai lung din organism.
Insertia superioara: spina iliaca antero-superioara. De aici se indreapta oblic in jos si
inauntru catre fata interna a tibiei unde realizeaza impreuna cu semitendinosul si dreptul intern un
ansamblu aponevrotic numit laba de gasca.
Insertia inferioara: partea superioara a fetei interne a tibiei.
Inervatia: nervul musculo-cutanat extern din nervul crural.
Actiune: flexor al gambei pe coapsa, flexor al coapsei pe bazin, abductor si rotator extern
al coapsei.
c) Muschiul drept intern
Insertia superioara: pe fata anterioara a pubisului.
Insertia inferioara: portiunea superioara a fetei interne a tibiei realizand impreuna cu

semitendinosul si croitoul laba de gasca.
Inervatia: nervul obturator din plexul lombar.
Actiune: flexor si adductor al gambei pe coapsa.
d) Cvadricepsul crural este constituit din 4 fascicule musculare: dreptul anterior, vastul extern,

vastul intern si cruralul.
Insertiile superioare:
11
> dreptul anterior se inserǎ pe spina iliaca antero-inferioara prin tendonul direct si pe
spranceana cotiloida prin tendonul reflectat;
> vastul extern se inserǎ pe buza externa a liniei aspre si marginea inferioara a marelui
trohanter;
> vastul intern se inserǎ pe ramura de trifurcatie interna a liniei aspre si buza sa interna;
> cruralul se inserǎ pe buza externa a liniei aspre si pe ⅓-a superioara a fetei anterioare a
femurului.
Insertiile inferioare: insertia terminala se face prin tendon comun pe baza si marginile
laterale ale rotulei care este legata prin tendonul rotulian de tuberozitatea anterioara a tibiei.
Cateva fascicule musculare ale muschiului cvadriceps sunt cunoscute sub numele de muschiul
tensor al sinovialei genunchiului (subcrural) care se termina pe fundul de sac superior a sinovialei
genunchiului.
Inervatia: nervul cvadriceps din crural.
Actiune: extensor al gambei pe coapsa si flexor accesor al coapsei pe bazin prin muschiul

drept anterior.
e) Muschii adductori sunt in numar de 3: marele, mijlociul si micul adductor.
Insertii superioare: ramura ischio-pubiana si tuberozitatea ischiatica.
Insertii inferioare: interstitiul liniei aspre femurale.
Inervatie: nervul obturator si nervul musculo-cutanat intern pentru muschiul mijlociu

adductor si sciaticul mare pentru marele adductor.
Actiune: adductori si rotatori externi ai coapsei.

f) Muschiul pectineu:
Insertia superioara: se inserǎ pe creasta pectineala si suprafata pectineala a osului coxal.
Insertia inferioara: linia de trifurcatie mijlocie a crestei aspre a femurului. Inervatie: nervul

musculo-cutanat intern din crural.
Actiune: adductor, flexor si rotator extern al coapsei.
12
Muschii regiunii posterioare ai coapsei
Acesti muschi sunt reprezentati de muschii ischio-gambieri: biceps crural, semitendinos si

semimembranos.
a) Bicepsul crural are doua portiuni: lunga si scurta portiune a bicepsului.
Insertii superioare: lunga portiune a bicepsului se inserǎ pe tuberozitatea ischiaticǎ iar

scurta portiune pe segmentul inferior al interstitiului liniei aspre a femurului.
Insertii inferioare: ambele portiuni fuzioneaza intr-un tendon comun care se inserǎ pe
apofiza stiloida a osului peroneu.
Inervatia: marele nerv sciatic.
Actiune: flexor si rotator extern al gambei pe coapsa.
b) Muschiul semitendinos
Insertia superioara: tuberozitatea ischiaticǎ.
Insertia inferioara: partea superioara a fetei interne a tibiei formand laba de gasca.
Inervatie: marele nerv sciatic.
Actiune: flexor si rotator intern al gambei pe coapsa.
c) Muschiul semimembranos
Insertia superioara: tuberozitatea ischiaticǎ.
Insertia inferioara: se face printr-un tendon direct pe partea posterioara a tuberozitǎtii

interne a tibiei, printr-un tendon orizontal pe santul orizontal situat pe fata interna a tuberozitǎtii
interne tibiale si printr-un tendon recurent (ligamentul popliteu oblic) inserat pe capsula fibroasa a
cndilului extern.
Inervatie: marele nerv sciatic.
Actiune: flexor al gambei pe coapsa si rotator intern.
Dintre muschii gambei, cei care intra ca muschi accesorii in miscarile genunchiului sunt cei
doi gemeni ai tricepsului sural, popliteul si plantarul subtire.
a) Muschii gemeni
Insetia superioara: fetele postero-laterale ale condililor femurali.
13
Insertia inferioara: fuzioneaza cu tendonul muschiului solear constituind tendonul lui
Achile care se inserǎ pe jumatatea inferioara a fetei posterioare a calcaneului.
Inervatie: nervul sciatic popliteu intern.
Actiune: au rol in mers si alegat, ridicand calcaiul.

b) Muschiul plantar subtire
Insertia superioara: condilul extern al femurului.

Insertia inferioara: fuzioneaza cu tendonul lui Achile.
Inervatia: nervul sciatic popliteu intern.
Actiune: auxiliar tricepsului sural.
c) Muschiul popliteu
Insertia superioara: partea postero-externa a condilului femural extern.

Insertia inferioara: buza superioara a liniei oblice a tibiei.
Inervatia: nervul sciatic popliteu intern si nervul tibial posterior.
Actiune: flexia gambei pe coapsa si rotator intern.
14
CAPITOLUL II - Elemente de biomecanicǎ a genunchiului
Valori goniometrice la nivelul genunchiului. Biomecanica articulatiei femurotibiale
Articulatia femurotibiala, articulatie cu un singur grad de libertate, prezinta doua miscari

principale: flexia si extensia gambei pe coapsa. Acestea sunt insotite de alte miscari secundare -
de rotatie interna si externa. In plus, articulatia mai poate sa efectueze miscari de inclinare
laterala, foarte reduse ca amplitudine.
Goniometria normala
Miscarea se executa in plan sagital, in jurul unui ax transveral care trece prin cele doua
tuberozitati condiliene ale femurului. Clinic, axul biomecanic transversal este repetat pe fata
laterala a genunchiului, la 1,5 cm deasupra interliniei articulare, la unirea celor doua treimi
anterioare cu treimea posterioara a condilului femural extern.
Pacientul este culcat pe masa in decubit ventral, cu piciorul atarnand in afara planului mesei
(pentru a se obtine extensia totala a genunchiului). Goniometrul se aseaza in plan sagital, cu baza
pe planul mesei si in lungul axei coapsa - gamba, cu acul indicatorului in dreptul axei
biomecanice transversale si cu indicatorul culcat in dreptul axului lung al gambei.
Amplitudinea medie normala a miscarii active de flexie - extensie este de 135°, iar a celei pasive
de 150°, deci diferenta dintre mobilitatea pasiva si cea activa este de 15°.
Miscarile de flexie - extensie
Cand membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis, articulatia femurotibiala

functioneaza pe principiul unei parghii de gradul III. Miscarea se realizeaza fie prin deplasarea
femurului pe tibia fixata (ca in contactul fara sprijin al piciorului pe sol), fie prin deplasarea
tibiei pe femurul fixat (ca in pozitia sezand), fie prin deplasarea simultana a celor doua oase (ca in
mers, cand gamba este pendulata).
Cand membrul inferior actioneaza in jurul unui ax fix, deoarece condilii femurali nu au o
forma sferica, ci un contur de voluta, ei se deplaseaza fata de platoul tibial in jurul mai multor
puncte axiale. Axul transversal se deplaseaza in flexie, in sus si inapoi, iar in extensie in sens
invers.
Rotatia in afara este facuta de biceps, iar rotatia inauntru de semimembranos, popliteu,

semitendinos, drept intern si croitor. Daca se face calculul comparativ al fortei de actiune a
rotatorilor, se constata ca rotatorii interni sunt mai puternici decat cei externi, ceea ce se poate
explica prin faptul ca flexia combinata cu o rotatie inauntru reprezinta miscarea obisnuita a
genunchiului, in timp ce rotatia in afara este o miscare exceptionala.
In rotatia interna, ligamentele laterale se intind, iar ligamentele incrucisate se relaxeaza, in timp
ce in rotatia interna se intind ligamentele incrucisate si se destind ligamentele laterale.
15
Miscarile de inclinare laterala
Sunt limitate de ligamentele laterale. Cum inclinarea trebuie limitata in special in mers,
ligamentele laterale sunt puse sub tensiune maxima odata cu extensia genunchiului. In flexia
completa ligamentul lateral extern se relaxeaza, dar cel intern se mentine usor destins. In
semiflexie insa, se obtine o relaxare maxima a ligamentelor.
Deplasarea inainte si inapoi a platoului tibial pe condilii femurali, cand genunchiul este extins,
este limitata de ligamentele incrucisate. Ligamentul incrucisat anterior limiteaza deplasarea
inainte, iar cel posterior, deplasarea inapoi. Ligamentul incrucisat posterior se intinde in extensie,
se relaxeaza in flexia usoara si se intinde din nou in hiperextensie in timp ce ligamentul
incrucisat posterior se intinde in flexie completa, se relaxeaza in semiflexie si se intinde din nou
usor in extensie. In semiflexie, ambele ligamente incrucisate fiind mai destinse se poate obtine o
usoara miscare de alunecare in sens anteroposterior a platoului tibial pe condilii femurali.
In activitatea sportiva, aparatul ligamentar care limiteaza miscarile genunchiului este deosebit de
solicitat. Fortarea genunchiului in valg sau in var, insotita sau nu de rasucirea gambei pe coapsa,
duce la leziuni de diferite intensitati ale ligamentelor laterale.
Miscarea de flexie este cea prin care fata posterioara a gambei se apropie de fata posterioara a
coapsei. Miscarea nu se executa in jurul unui singur ax, ci in jurul mai multor axe. Inceputul
fiecarei miscari de flexie se face mai mult prin rostogolire, iar sfarsitul mai mult prin rotatie pe
loc, in jurul unui ax fix.
Daca in pozitia de extensie se fixeaza doua repere osoase simetrice, unul in femur si altul
in tibie, in momentul in care incepe sa se efectueze flexia, aceste repere nu isi mai pastreaza
simetria. Distanta parcursa de punctul tibial este mai scurta decat cea parcursa de punctul
femural, care s-a invartit dinainte-inapoi, dar a si alunecat dinapoi-inainte (Weber).
Deplasarea segmentelor este diferita in raport de modul de actiune a membrului inferior. Daca
membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis, femurul este luat drept segment fix si
tibia aluneca pe el, in final observandu-se o retropozitie femurala. Daca membrul inferior
actioneaza ca un lant cinematic inchis, gamba fixata pe sol este luata drept segment fix si
femurul aluneca pe platoul tibial, in final observandu-se o retropozitie tibiala.
Cand genunchiul ajunge la o flexie de 70° se asociaza o miscare de rotatie interna, care
poate sa ajunga pana la 20° amplitudine.
Muschii motori ai miscarii de flexie in cadrul lantului cinematic deschis sunt, in primul
rand, bicepsul si semimembranosul, iar accesoriu semitendinosul, gemenii, popliteul, plantarul
subtire, dreptul intern si croitorul.
Forta de actiune a acestor muschi a fost determinata de Fick. Limitarea miscarii de flexie
este practic realizata de intalnirea fetei posterioare a gambei cu fata posterioara a coapsei.
Tendonul rotulian solidarizeaza rotula la tibie, dar alungirea cvadricepsului permite miscarea de
flexie totalǎ.
Miscarea de extensie este cea prin care fata posterioara a gambei se departeaza de fata
posterioara a coapsei. La inceput miscarea se face prin rotarea extremitatii femurului, apoi prin
rostogolirea lui pe platoul tibial, pana cand axul lung al gambei ajunge sa continue axul lung al
coapsei. Miscarii de extensie i se asociaza si o miscare de rotatie in afara a gambei pe coapsa,
datorita contractiei bicepsului crural.
16
Muschii motori ai extensiei sunt cvadricepsul si tensorul fasciei lata. Impreuna ei realizeaza cu
tendonul cvadricipital, rotula, aripioarele rotuliene si tendonul rotulian, un aparat complex de
extensie a genunchiului. Pentru a ajunge la extensia completa, genunchiul sufera o miscare de
alunecare si una de rotatie (screwhome motion). Odata extins, genunchiul ajunge intr-o pozitie
de zavorare, in care actiunea musculara nu mai este necesara (locked position).
Extensorii actioneaza cu toata forta lor atunci cand se face extensia fortata a genunchiului
flectat sau cand se executa o miscare fortata de blocare a genunchiului in usoara flexie, situatii
care se intalnesc frecvent in activitatea sportiva. Uneori, forta lor de actiune este atat de mare,
incat se rupe aparatul extensor al genunchiului la un nivel oarecare.
Miscarea de extensie este limitata de ligamentul posterior Winslow si de ligamnetul
incrucisat anterior si in mod accesoriu de ligamentul incrucisat posterior, de muschii
ischiogambieri si de ligamentele laterale, care se intind in momentul extensiei.
Miscarile de extensie inauntru si afara
Miscarile de rotatie ale gambei pe coapsa se explica prin inaltimea diferita a condililor
femurali si se asociaza miscarilor de flexie-extensie. Intervin, de semenea, ligamentele
incrucisate, care roteste gamba in afara, in pozitia finala de flexie si inauntru, in pozitia finala de
extensie.
Amplitudinea miscarii de rotatie activa este de 15°-20°, iar de rotatie pasiva de 35°- 40°.
Axul in jurul caruia se executa miscarea este vertical si trece prin centrul spinelor tibiale.
Biomecanica meniscurilor. Meniscurile, desi solidare la tibie, se deplaseaza in flexie

dinainte - inapoi pe platoul tibial si se apropie usor intre ele prin extremitatile lor posterioare. In
flexia completa, meniscul extern ajunge la 1 cm iar cel intern la 0,8 cm de marginea anterioara a
platoului. In extensie, meniscurile se deplaseaza in sens invers, adica dinapoi - inainte, ating
marginile anterioare ale platoului tibial si se departeaza usor unul de altul.
In timpul miscarilor, afara de aceste alunecari pe platoul tibial, meniscurile se deplaseaza si

impreuna cu platoul fata de condilii femurali, situandu-se mereu pe acea parte a platoului care
suporta presiunea condililor. in extensie, condilii aluneca inainte, impingand meniscurile
inaintea lor, iar in flexie, condilii aluneca inapoi, impingand meniscurile inapoia lor.
Rolul meniscurilor in biomecanica articulatiei genunchiului este complex. Dupa R.

Bouillet si Ph. Van Graver aceste formatiuni fibrocartilaginoase au 5 functii biomecanice
importante:
1) completeaza spatiul liber dintre suprafata curba a femurului si suprafata plana a tibiei
impiedicand astfel protruzia sinovialei si a capsulei in cavitatea articulara, in cursul miscarilor;
2) centreaza sprijinul femurului pe tibie in cursul miscarilor este mai
rezistenta;
3) participa la lubrifirea suprafetelor articulare, asigurand repartizarea uniforma a sinoviei

pe suprafata cartilajelor;
17
4) joaca rolul unui amortizor de soc intre extremitatile osoase, mai ales in miscarile de
hiperextensie si hiperflexie;
5) reduc in mod important frecarea dintre extremitatile osoase.

H.Hjorstjo a aratat ca fiecare dintre suprafetele cartilaginoase ale unei articulatii, depinde
de felul miscarilor si din acest punct de vedere se pot descrie trei varietati de miscare:
a) rularea este asemanatoare miscarii unei roti care inainteaza pe sol. Teoretic, in acest caz, se
poate afirma ca nu exista frecare, deoarece roata isi deruleaza suprafata, punct cu punct, pe
planul care o suporta. Flexia genunchiului de exemplu, in primele ei grade se face folosind
aceasta varietate de miscare (rolling joint);
b) frecarea simpla este asemanatoare miscarii unei roti care patineaza pe sol. De data aceasta
toate punctele periferice ale rotii intra succesiv in contact cu aceleasi puncte ale solului,
rezultand deci importante forte tangentiale, care atrag uzura celor doua suprafete in contanct
(grinding joint);
c) frecarea accentuata este asemanatoare miscarii unei roti anexate unui alt mobil, care o
trage intr-o directie opusa celei pe care trebuie sa o urmeze. Frecarea cu
punctele de contact ale solului este dubla, cele doua suprafete derulandu-se in sens invers, una
fata de cealalta.
Majoritatea rupturilor de menisc se datoreaza accidentelor din activitatea sportiva, in
special celor care urmeaza miscarilor rapide si puternice sau care isi modifica directia in timpul
efectuarii lor (fotbal, rugby, handbal, volei). Statistica lui C. Dobosoiu, CI. Baciu si D. Tomescu
arata ca la noi in tara frecventa rupturilor de menisc este urmatoarea:
 fotbal- 56 %;
 rugby - 10 %;
 handbal- 6 %;
Biomecanica articulatiei femurorotuliene
Rotula este mentinuta pe locul ei de un sistem complicat de frauri de origine musculara,

ligamentara si tendinoasa.
In sens vertical, este fixata de tendonul rotulian si de tendonul cvadricipital. Acestea nu

se continua in linie, ci fac intre ele un unghi deschis in afara (Q). Inchiderea acestui unghi
favorizeaza aparitia luxatiei recidivante a rotuiei. Dintre cele doua tendoane, numai cel
cvadricipital este motor si solicita direct rotula, tragand-o in afara, dar in acelasi timp aplicand-o
puternic in santul trohiean.
In sens transversal, rotula este mentinuta de cele doua aripioare rotuliene:
 aripioara interna, care se intinde de la marginea interna a rotuiei la fata
interna a condilului intern, este intarita de insertia vastului intern si de ligamentul
meniscorotulian intern si este deosebit de solicitata;
18
 aripioara externa, care se intinde de la marginea externa a rotuiei la fata
externa a condilului extern, desi este intarita de vastul extern, fascia lata si ligamentul
meniscorotulian extern, este mai slab dezvoltata.
In afara acestor formatiuni, elemente fibroase se incruciseaza peste rotulǎ, formand o

veritabila retea, care o aseaza in santul trohiean. Ele provin din expansiunile directe si
incrucisate ale vastilor, din expansiunile croitorului, ale fasciei lata, aponevrozei gambiere si ale
dreptului anterior.
Datorita grosimii, rotula are rolul ca in timpul miscarii de extensie sa mentina tendonul
la distanta de trohilea femurala. Deplasand tendonul cvadricipital fata de axa de rotatie a
genunchiului, prezenta rotulei mareste bratul de parghie al cvadricepsului cu aproximativ 50%.
In timpul diverselor miscari, aplicarea rotulei pe trohieea femurala se face cu o intensitate si mai
mare, datorita fortei mari de contractie a cvadricepsului. Aparitia leziunilor de uzura ale
cartilajului articular al fetei posterioare a rotulei si a artozei femuropatelare este urmarea directa
a acestor actiuni.
Cand genunchiul este in hiperextensie si cvadricepsul contractat, rotula ocupa pozitia cea
mai inalta, deasupra suprafetei articulare a trohleei si putin in afara scobiturii supratrohleare.
La inceputul miscarii de flexie, rotula ia contact cu trohilea prin treimea sa inferioara;
cand flexia ajunge la 45°, contactul cu trohilea este facut de treimea medie a rotulei, iar cand
flexia depaseste 60°, contactul este facut de treimea superioara a rotulei.
In concluzie functia rotulei este numai de a forma o punte solida intre tendonul
cvadricipital si ligamentul rotulian.
19
CAPITOLUL III - Patologia genunchiului
Patologia genunchiului care ajunge in sala de kinetoterapie ar putea fi clasificata astfel:
a) afectiuni articulare: reumatismele (degenerative, inflamatorii) si posttraumatice;
b) afectiuni abarticulare (ligamentare, musculare, tendinoase): reumatismele,
posttraumatice, postoperatorii etc.
c) afectiuni osoase: posttraumatice si postoperatorii, distrofice etc.
d) afectiuni neurologice (genunchiul in cadrul unor boli neurologice generale

sau locale).
Indiferent de tipul traumatismului, sechela acestuia se poate manifesta prin unul sau mai
multe dintre urmatoarele semne: redoare articulara, limitarea mobilitatii, instabilitate, scaderea fortei
musculare. Aceste semne reprezinta si justificarea asistentei de recuperare prin kinetoterapie, de
refacere al controlului motor al genunchiului. Mai adaugam la semnele de mai sus: durerea,
tumefierea articulara si starea osului, care, desi nu reprezinta obiective kinetice, este important sa le
luam in seama la alcatuirea programului kinetologic de recuperare, caci il poate limita mult.
Traumatismele genunchiului
Din varietatea traumatismelor genunchiului se disting doua majore leziuni care afecteaza

aceasta articulatie: leziunile ligamentare si leziunile meniscale.
Ligamentele sunt structuri articulare afectate foarte frecvent in traumatismele sportive. Ele

sunt structuri ale aparatului de contentie articulara impreuna cu capsula articulatiilor in care se afla
incluse, sub forma unor benzi de fibre paralele ce asigura o rezistenta crescuta, opunandu-se
miscarilor cu amplitudine excesiva sau anormale. In acelasi timp ligamentele au o flexibilitate
buna, asigurata de continutul lor in fibre de elastina.
Leziunile ligamentare se produc in urma unor suprasolicitari prin forte excesive, ce

determina rupturi ale fibrelor. Se disting 3 grade de leziuni ligamentare:
a) leziuni de gradul I care se produc prin intindere, fara rupturi si fara o
instabilitate consecutiva semnificativa;
20
b) leziunile de gradul II in care intalnim rupturi partiale ale arhitecturii ligamentare si
o anumita instabilitate;
c) leziunile de gradul III care constau in rupturi complete ale structurii ligamentare,
care determina un grad mai mare de instabilitate articulara.
Leziunile ligamentare ale genunchiului reprezinta peste 40% din totalul

leziunilor traumatice sportive la nivelul acestei articulatii. Sunt frecvente traumatismele in valg ale
genunchiului ce determina leziuni de ligament colateral medial. In leziunile de gradul I se constata
durere, o inflamatie redusa a tesuturilor moi si efuziune articulara, farainstabilitatea acesteia. Cand
la examenul obiectiv se constata o laxitate de 5°-15°, care se apreciaza prin testing pentru valg cu
genunchiul flectat la 30°, este vorba de o leziune de gradul II. Leziunile de gradul II si III sunt
insotite de dureri si inflamatii mai accentuate ale tesuturilor moi, cu o cantitate mai mare de lichid
articular dar ceea ce este deosebit de important din punct de vedere functional, o instabilitate de
diferite grade.
In statistica, leziunile ligamentare ale genunchiului au fost constatate in 6.5% din totalul
traumatismelor la sportivii de performanta. Dintre disciplinele sportive, leziunile ligamentare ale
genunchiului au fost mai frecvente in fotbal (9.6%), baschet (15%), rugby (10.2%), handbal
(5.9%), volei (4.6%), hochei (1.6%).
Ceea ce primeaza in aprecierea gradului unei entorse este rezultatul acesteia asupra stabilitatii
articulare. Din acest punct de vedere, entorsele pot fi clasificate in: entorse cu articulatie
stabilǎ si entorse cu articulatie instabila.
Entorse stabile
 Entorsa usoara este rezultatul distensiei ligamenatare si eventual, ruperii catorva fibre.
Durerea este moderata, creste la presiunea zonei interesate, articulatia este moderat mai calda, eventual
cu edem local. Mobilitatea si stabilitatea articulara sunt compromise.
 Entorsa medie are la baza ruptura unui numar mai important de fibre ligamentare care scade
functia ligamentara, fara insa sa afecteze stabilitatea genunchiului. Durerea este intensa inclusiv la
mobilizarea articulara. Articulatia are aspect inflamator, putandu-se depista soc rotulian si hidartrozǎ
reactionala si o moderata limitare a mobilitatii articulare.
Entorse instabile
Sunt determinate de ruptura ligamentului (totala sau partiala) care antreneaza instabilitatea
genunchiului. Frecvent se asociaza ruptura capsulara, ruptura de menisc etc. Invaliditatea este imediata
dupa traumatism, datorita instabilitati dureroase a genunchiului. Laxitatea articulara, respectiv
aparitia miscarilor anormale, reprezinta un semn major, care se cauta prin manevre speciale.
21
Varietatea lezionala din cadrul entorselor grave este foarte mare, mergand de la ruperea unui
singur ligament pana la asa-zisele triade si pentade nefaste, care reprezinta ansambluri lezionale
capsuloligamentare si meniscale.
Dupa O'Donoghue, 'triada nefasta' cuprinde: ruptura ligamentului incrucisat (anterior sau
posterior), ruptura unui ligament lateral si ruptura calotelor condiliene (prin aceasta posibila
interesare meniscala). Triada poate fi interna sau externa.
'Pentada nefasta' este formata din: lezarea a doua ligamente incrucisate, lezarea ligamentului
lateral, lezarea capsulei (aproape completa) si lezarea calotei condiliene.
La triada sau pentada se pot asocia rupturile sau dezinsertiile meniscale sau paralizia
sciaticului popliteu extern, ruptura tendonului bicepsului femural sau a popliteului, ruptura
bandeletei Maissiat in cazul pentadei externe sau dezinsertia labei de gasca, o invaginatie a
ligamentului lateral intern, in cazul pentadei interne.
Leziuni meniscale
Formatiuni cartilaginoase, vascularizate doar periferic in zona fibroasa, meniscurile au rolul:
de a crea o componenta perfecta intre condilii femurali si platoul tibial, de a crea o mai buna
alunecare a capetelor osoase articulare.
Meniscurile sunt bine aranjate in structurile din jur. Meniscul intern este mult mai expus
traumatizarii datorita fixitatii lui la structurile din jur ca si presiunilor mai mari ce se exercita
asupra lui prin condilul femural intern prin care trece proiectia centrului de greutate al corpului.
Exista 3 mecanisme acceptate, care ar produce rupturile meniscului:
1. flexie urmata de o extensie puternica, asociata cu o rotatie a genunchiului, in timp

ce tibia este fixata prin blocarea la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin
crampoanele ghetelor este o cauza frecventa (56% din rupturile de menise sunt intalnite la
fotbalisti);
2. asocierea concomitenta a unei flexii cu rotatia externa si valg fortat;
3. in cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului soldate cu fracturi

de platou sau cu rupturi de ligamente incrucisate sau laterale.
Ruptura de menisc se poate prezenta cu ruptura longitudinala completa sau nu, ruptura
transversala, ruptura oblica sau combinata cu dezinsertia fie ale coarnelor, fie periferica.
Simptomatologia leziunii de menisc este uneori revelatoare pentru diagnostic, alteori

trebuie sa ne cautam semne suplimentare, iar alteori poate trece nesesizata si vom inregistra
sechele tardive.
Anamneza este deosebit de importanta pentru diagnostic, si in special circumstantele
accidentului. Durerea este violenta, brusca, insotita imediat pentru o perioada variabila de
importanta functionala. Uneori poate aparea blocaj articular, alteori nu.
In continuare voi prezenta cateva dintre cele mai frecvente situati posttraumatice pe care le poate
prezenta genunchiul, inserand numai aspectele particulare de asistenta kinetologica.
 Ruptura aparatului extensor
22
Se produce la nivelul muschiului sau la jonctiunea musculotendinoasa, la nivelul tendonului
cvadricipital sau al insertiei lui, la nivelul tendonului subrotulian sau la insertia pe marea tuberozitate. De
obicei se rup dreptul anterior si crural, castii fiind respectati.
Imobilizarea in aparat gipsat necesita o perioada prelungita (3-4 luni), cu urmarineplacute
pentru mobilitatea genunchiului. De aceea, se prefera interventia chirurgicala cu doar 3 - 4 saptamani
de imobilizare pe atela. In aceasta perioada atentia se indreapta spre articulatiile adiacente, ca si
spre membrul inferior indemn. Orice contractie in perioada de imobilizare se vor executa miscari
in articulatiile adiacente,
ca si exercitii izometrice pentru mentinerea fortei musculaturii coapsei si gambei.
Dupa indepartarea contentiei, se va trece la refacerea stabilitatii si mobilitatii controlate prin

exercitiile discutate. Se va apela si la exercitii selective pentru tonifierea anumitor muschi, in
functie de tipul entorsei. Astfel in cazul entorselor ligamentelor laterale vor fi antrenati bicepsul
crural si tensorul fasciei lata; in cazul entorselor ligamentelor mediale - semimenbranosul,
semitendinosul, croitorul, dreptul intern, ca si vastul intern; pentru entorsa ligamentului incrucisat
anterior se va antrena, in special, ischiogambierii, iar pentru a celui posterior, tricepsul sural.
Desigur ca in toate cazurile cvadricepsul va fi prioritar antrenat, pentru cresterea stabilitatii

active a genunchiului.
 Fracturile
Includem aici fracturile extremitatii inferioare a femurului, ale extremitatilor superioare ale
tibiei si peroneului, ca si fractura rotulei - toate interesand articulatia.
Desi aceste fracturi pot imbraca diverse forme clinice si se pot solda cu felurite sechele,
totusi se poate contura o schema kinetologica generala, care cuprinde doua etape:
a) etapa de imobilizare, in care va trebui sa se faca:
 posturari antideclive pentru ameliorarea circulatiei de intoarcere si
evitarea edemului.
 mobilizari active, activo-pasive ale piciorului, in acelasi scop, ca si pentru
mentinerea mobilitatii tibiotarsiene.
 mobilizarea soldului (daca imobilizarea o permite);
 mentinerea tonusului musculaturii de sub gips prin exercitii izometrice;
 antrenarea fortei musculare a membrului inferior opus si a membrelor

superioare, in vederea pregatirii pentru o ambulatie in carje si ulterior in baston;
Perioada de imobilizate variaza de la 3-4 saptamani la 2-3 luni, in functie de sediul si tipul
fracturii.
b) etapa care urmeaza imobilizarii, cu urmatoarele obiective:
23
 refacerea mobilitatii articulare; uneori mobilitatea trebuie asigurata prin posturari
pe atele gipsate in pozitiile de extensie si flexie ale genunchiului;
 refacerea fortei musculare, a stabilitatii si a controlului motor;
 reluarea mersului - la inceput, dupa degipsare in carje, apoi in baston;
momentul inceperii incarcarii este variabil; cel mai indicat pentru inceput ar fi mersul in bazine cu apa
- nivelul apei scazandu-se treptat , in final reluandu-se mersul pe uscat.
Considerand ca in general consolidarea fracturii se produce dupa 4-5 luni, mersul cu sprijin total
se va incepe dupa trecerea acestui interval. Evident ca pot exista si intarzieri in consolidare, in
aprecierea acesteia ghidandu-se atat dupa aspectul radiografie cat si dupa cel clinic.
In continuare pacientul va respecta regulile „igienei ortopedice' a genunchiului, pentru a

preveni sau intarzia aparitia gonartrozei.
 Sinovectomia
Kinetoterapia trebuie sa inceapa intre a 3-a si a 5-a zi dupa interventia chirurgicala prin:
 posturari care sa evite flexum-ul; uneori, cand se prevede instalarea unei limitari
importante a miscarii, se vor aplica posturari in pozitii maxime (de flexie si extensie), fixate cu atele
gipsate alternate la 6-1 ore;
 mobilizari pasive si activo-pasive (in apa sau pe uscat), a caror intensitate este in
functie de reactia inflamatorie articulara.
 contractii izometrice;
 La 7 zile dupa operate se incepe mersul in carje, la 10-12 zile se merge in baston,
pentru ca la 3 saptamani sa se poata face un sprijin total;
 refacerea controlului motor, care va fi continuata 2-6 luni.
 Emondajul
Emondajul sau operatia intraarticulara este o curatire a genunchiului de osteofite, cartilaj
degenerat, corpi intraarticulari, meniscuri rupte, eventual cu ablatia ligamentelor incrucisate,
daca acestea sunt rupte, asociind uneori si sinovectomia.
Chiar din perioada de tractiune postoperatorie se incepe recuperarea prin contractii

izomerice de cvadriceps, pompaj intens cu piciorul, exercitii contralaterale de activare a
musculaturii coapsei si gambei.
24
Dupa suspendarea tractiunii se practica intens cunoscutele exercitii de mobilizare articulara, de
refacere a stabilitatii si de ameliorare a mobilitatii controlate si abilitatii.
Mersul se reia la 3 saptamani cu sprijin in baston, dar nu inainte de a fi asigurate o extensie

completa a genunchiului si capacitatea pacientului de a executa felxia soldului cu genunchiul
intins.
Pacientul va fi invatat sa respecte in contiunare toate regulile „igienei ortopedice' a

genunchiului. Suntem de parerea ca un bolnav care a suferit un emodaj pentru o
gonatroza severa sa nu mai paraseasca niciodata bastonul, cu atat mai mult cu cat rezultatele
pozitive ale acestei operatii nu se mentin in timp.
 Patelectomia
Interventie chirurgicala, de multe ori necesara, nu numai in cazurile de fractura ale rotulei,
patelectomia aduce desigur un prejudiciu functional al aparatului extensor al genunchiului,
scazand forta de extensie a cvadricepsului - uneori ramanand si un deficit de extensie activa de 5°-
10°, diminuand rezistenta la efort si fiind urmata chiar de o usoara instabilitate a genunchiului. De la sine
inteles toate aceste aspecte trebuie corectate.
Forta cvadricepsului trebuie mentinuta in perioada de imobilizare postoperatorie (3
saptamani cu aparat gipsat sau atela) prin metodologia obisnuita.
Imediat dupa suspendarea imobilizarii se vor incepe exercitiile activo-pasive si active de flexie
extensie. Obiectivul principal este recastigarea stabilitatii, a mobilitatii controlate si abilitatii
genunchiului.
Mersul se va face cu sprijin in baston, pana cand aparatul extensor va putea asigura securitatea
deplasarii, respectiv „inzavorarea' genunchiului.
 Procese inflamatorii articulare

Abordam sub acest titlu general suferintele articulatiilor periferice nu prin prisma entitatilor
nosologice care le-au dat nastere, ci prin aceea a rezultantei clinice a procesului inflamator
articular.
Kinetoterapia este dictata de aceasta realitate clinica. Daca o articulatie este tumefiata,
calda, dureroasa, cu mobilitatea limitata etc, importanta nu este denumirea bolii - „poliartrita
reumatica', „guta', „spondilita', „artrita postoperatorie sau traumatica', „sinovita viloasa' etc. - ci
gradul in care sunt prezente semnele clinice de mai sus. Intre doi genunchi -unul cu poliartrita reumatioda
in stadiul I si altul cu aceeasi afectiune in stadiul III - exista o deosebire mai mare decat intre un
genunchi reumatoid in stadiul I si unul cu artrita recenta de alta etiologie.
Indiferenet de cauza procesul inflamator articular este cantonat in membrana sinoviala,

capsula articulara, tecile si bursa tendonului; lichidul sinovial este in exces, ingrosarea membranei
sinoviale si excesul de lichid sinovial determina o presiune crescuta intraarticular, ceea ce tensioneaza
structurile articulare, care devin foarte sensibile la orice incercare de intindere (miscare articulara),
determinand durerea. In acelasi timp, spasmul muscular reflex determina redoare pe grupele flexoare-
aductoare, in scop protectiv.
25
Cronicizarea procesului inflamator articular genereaza treptat deformare articulara,distrugere
cartilaginoasa, erodare capsulara si ligamentara.
Procesul inflamator articular poate evolua in cele trei stadii : acut-subacut-cronic, eticheta
stadiala punandu-se pe simptomatologia cilinica (durere, sensibilitate la presiune, tumefiere, caldura
locala, limitarea miscarii) si pe durata procesului inflamator. Diferentierea histologica, desigur nu
intra in discutie. Se descrie de asemenea faza „cronic-activa', in care procesul inflamator evolueaza
intr-un grad scazut, dar pe o perioada lunga , ca in poliartrita reumatoida.
Obiectivele asistentei kinetologice in procesele inflamatorii articulare, in functie de
fazele lor, sunt urmatoarele:
a) in faza acuta se urmaresc:
 reducerea durerii si inflamtiei: imobilizare articulara (atela, bandaj gipsat, repaus
simpla in postura antalgica); tractiune usoara in ax, periaj sau masaj cu gheata;
 mentinerea mobilitatii articulare: mobilizari pasive sau auto-pasive, ori pasivo
active, fara a intinde tesuturile; posturari in pozitii extreme (eventual cu atele) alternante sau
posturari simple in pozitii functionale; exercitii de mobilizare activa ampla contralaterala si axio-
periferica;
 mentinerea fortei si rezistentei musculare: exercitii izomerice (indicatie
controversata inca).
b) in faza subacuta se au in vedere:
 reducerea durerii si inflamatiei: idem ca la faza acuta in special repaosul
articular, dar trebuie sa se tina seama de faptul ca bolnavul, simtindu-se relativ mai bine are tendinta de
a nu mai respecta repaosul articular.
 mentinerea mobilitatii articulare: idem ca la faza acuta dar la limita miscarii se
poate tenta o fortare, pentru castigarea amplitudinii maxime; hidrokinetoterapie, mobilizare

prin suspendare si scripetoterapie; posturari chiar fortate, pana la limita de toleranta a durerii.
 mentinerea fortei musculare si rezistentei: exercitii izometrice cu intensitate; miscari
active de rezistenta (manuala a kinetoterapeutului sau scripetoterapie); activitati ocupationale fara

incarcare intensa.
c) faza cronic-activa are urmatoarele obiective:
 combaterea inflamatiei si tendintei distructive, cu consecintele ei: posturari in
26
pozitii fiziologice, functionale; utilizarea unor echipamente protective si ajutatoare
(de exemplu orteze, obiecte cansice adaptate); un raport favorabil intre activitate si repaosul articular;
 mentinerea mobilitatii articulare: exercitii pasive, pasivo-active, active pe
amplitudini maxime; terapie ocupationala diferentiata si adecvata;
 Mentinerea fortei musculare prin: exercitii izometrice, dimanice cu
rezistenta progresiva (fara a depasi limitele de incarcare articulara).
In esenta, in artrite exista doua probleme ale kinetologiei de baza, care suscita discutii si o
constanta indecizie din partea kinetoterapeutului: exercitiile pentru cresterea
mobilitatii si exercitiile pentru cresterea fortei si rezistentei musculare.

CAPITOLUL IV - ORGANIZAREA CERCETARII
IV.1. Subiecti, locul desfasurarii, materiale necesare, etapele studiului
Tabel nr.1 Esantionul de subiecti cuprinsi in cercetare
Nr. Subiecti Sex Varst Profesia Diagnstic Data intrarii Data iesirii

Crt Nume a in tratament
clinico- din trata
Prenume ment
functional
1. S,L M 23 Sportiv fotbal Meniscectomie 14.01.2007 15.03.2007
neartroscopica
2. CC. F 22 Sportiva baschet Meniscectomie 20.11.2006 03.01.2007

neartroscopica
3. V.C M 22 Sportiv handbal Meniscectomie 9.01.2007 31.03.2007
neartroscopica
Locul de desfasurare: derularea experimentului, a avut loc in cabinetul de

kinetoterapie al Spitalului mUnicipa Ramnicu Sarat. Sala de kinetoterapie este dotata cu: aparate
de gimnastica, spaliere, banci de gimnastica, scripeti, planse de melacart pentru usurarea
miscarilor, bicicleta ergometrica, polikinet Kettler, mingi medicinale, gantere, haltere, saci cu
27
nisip, tapii metalice, suluri de corectie, placi cu rotile si alte aparate create din imaginatia
personala sau colectiva.
In toate cazurile luate in cercetare s-a constatat atrofia musculaturii coapsei si gambei, la un caz si
algie la nivelul articulatiei genunchiului.
Valorile goniometrice sunt mai mici decat cele normale, toti subiectii prezentandredoare
accentuata de genunchi. De asemenea la toti subiectii s-au constatat procese inflamatorii in grade
diferite(a se vedea fisa de examen).
Toti pacientii au beneficiat de tratamente asociate: diadinamice,fizioterapie , ultrasunete,

masaj.
Programul recuperator care este constituit din mijloacele descrise anterior
vizeaza urmatoarele obiective generale:
> pastrarea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare si articulatiilor
netraumatizate;
> stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice, prin diferite proceduri
(datorita intensificarii irigarii sanguine);
> combaterea/prevenirea contracturilor si refractiilor musculare;
> rezolvarea procesului inflamator;
> prevenirea instalarii tulburarilor secundare;
> prevenirea instalarii/inlaturarii unor deprinderi gresite datorate incercarii de
suplinire a functiei deteriorate;
> recuperarea mobilitatii si a fortei musculare ale segmentului traumatizat;
> imbunatatirea starii fizice si psihice generale;
> restabilirea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si specifice;
> imbunatatirea calitatii de efort;
> readaptarea la efort maximal local si general;
> perfectionarea desprinderilor specifice sportului practicat sau a profesiei (meseriei);
> reluarea treptata a activitatii sportive;
> indepartarea excesului ponderal (care solicita in mod deosebit articulatiile membruluiinferior
28
in general, si cea a genunchiului traumatizat in general).
Aceste obiective enumerate anterior eu fost etapizate realizandu-se si un exemplu de program pentru
fiecare dintre cele trei etape. Programele au fost imbunatatite continuu, structurile de exercitii fiind
schimbate periodic pentru a se evita starile negative de plictiseala care ar putea afecta starea psihica a
pacientului, astfel pacientii au colaborat la executa programelor propuse cu o stare psihica buna.
IV.2. Etapele de desfasurare ale studiului
Studiul s-a desfasurat in mai multe etape succesive sau concomitente dupa cum urmeaza:
 Etapa I in care s-a urmarit completarea permanenta a cunostintelor prin studierea
bibliografiei;
 Etapa a II-a in care s-a pornit de la selectarea subiectilor si pregatirea prealabila a locului
de desfasurare a studiului, a materialelor si aparatelor. Utilizand mijloace specifice metodelor de
cercetare,s-a efectuat explorarea si evaluarea subiectilor. Au fost evaluate fise individuale la care au
fost anexate permanent observatii, modificari care au aparut de-a lungul timpului, atat in programul de
recuperare cat si in evolutie clinica si functionala a subiectilor. A fost necesara studierea documentatiei
medicale personale ce cuprind: diagnostic, indicatii de tratament medicamentos, fizioterapie si
kinetoterapie. Toate aceste date la care s-au adaugat cele de anamneza (de antecedente ale bolii de
baza, de alte suprafete asociate) au influentat adoptarea atitudinii terapeutice de la caz la caz.. Au
fost elaborate planuri generale de tratament pe baza carora s-au stabilit obiective de etapa ce au fost
finalizate prin explorare si evaluare. Aceasta a urmarit aprecierea rezultatelor obtinute si a impus
adoptarea unor noi masuri terapeutice pentru etapa ulterioara;
 Etapa a III-a in care s-a aplicat programul de recuperare constituit din metode si
tehnici specifice kinetoterapiei. Mijloacele kinetoterapiei abordate in alcatuirea programelor ce apartin

gimnasticii medicale (in special gimnastica articulara, gimnastica de tarare, gimnastica de echilibru,
gimnastica respiratorie),masajului, mecanoterapiei, scripetoterapiei, suspensoterapiei, alaturi de acestea
fiind folosite cu succes si mijloacele ajutatoare din educatia fizica si sport ca inotul si elementele
adoptate din atletism si ciclism.
 Etapa a IV-a in care s-a realizat masurarea (explorarea si evaluarea) finala, iar pe baza
datelor inregistrate si prelucrate s-a putut face interpretarea lor comparativa si dinamica evolutiei
pacientilor pe intreaga durata a studiului. Materialul obtinut a constituit baza elaborarii si redactarii
lucrarii;
Astfel, principalele mijloace de tratament selectionate si folosite pentru fiecare din cele trei
etape ale recuperarii sunt:
29
Pentru etapa I:
> masajul;
> exercitii active si cu rezistenta progresiva pentru articulatiile sanatoase din
pozitiile culcat, sezand, stand pe piciorul sanatos;
> exercitii active si cu rezistenta progresiva pentru articulatiile gleznei si soldului
membrului inferior corespunzator genunchiului afectat din aceeasi pozitie ca mai sus;
> exercitii pasive si active de flexie - extensie a genunchiului traumatizat din
decubit dorsal si decubit ventral;
> exercitii izometrice cu intensitate medie pentru genunchiul lezat, din decubit
lateral, decubit ventral, decubit dorsal sau sezand cu gamba in afara planului de sprijin;
> exercitii active de rotatie interna si externa in articulatia soldului corespunzator
genunchiului traumatizat, din decubit dorsal si decubit ventral;
> program de rulat la bicicleta ergometrica;
> masajul.
Pentru etapa a II-a:

> masajul;
> exercitii pentru tonifierea si dezvoltarea musculaturii extensoare a genunchiului: flexii –
extensii din pozitia stand sau stand cu sprijin la scara fixa;
> exercitii izometrice pentru musculatura extensoare a genunchiului cu incarcatura
medie, dar cu durata mare, din pozitiile stand intr-un picior cu genunchiul usor flectat, sezand pe un plan
mai ridicat cu gamba in afara planului de sprijin;
> exercitii pentru recuperarea totala a mobilitatii articulare a genunchiului
traumatizat;
> exercitii aplicative: mers peste obstacole, urcat si coborat scari;

30
> masajul.
Pentru etapa a lll-a:
> masajul pentru tonifierea si dezvoltarea musculaturii extensoare a genunchiului flexii
extensii din pozitia stand sau stand cu sprijin la scara fixa;
> exercitii de flexie - extensie a genunchiului din pozitia stand si stand pe un picior cu
cresterea progresiva a amplitudinii si al numarului de repetari;
> exercitii variate de mers pe varfuri, pe calcaie, pe merginea externa sau interna a
pantei;
> exercitii variate de alergare: cu schimbarea directiei controlata;

> exercitii de sarituri selectionate din sporturi ajutatoare: elemente de atletism adaptate,
sarituri, alergari, ciclism, innot (stilul crawf si spate);
> masajul.
31
CAPITOLUL V - STUDII DE CAZ
Cazul nr.1
Nume: S.
Prenume: L
Varsta: 23 ani
Activitate sportiva: fotbal
Diagnostic: sechele algofunctionale posttraumatice, ruptura ligament incrucisat anterior stang.
Istoric: sufera un traumatism forte in timpul unui meci de campionat. Este trimis initial
in serviciu de recuperare cu diagnosticul: ' Ruptura menisc stang extern'. In timpul
programului de recuperare, acuza in continuare dureri in articulatia genunchiului.
In urma unui examen amanuntit se completeaza diagnosticul cu 'Ruptura ligament

incrucisat anteriot - stang cu recomandarea de interventie chirurgicala'.
Continua programul recuperator preoperotor. Reintra in serviciul salii de recuperare pe

data de 14.01.2017.
- tratament adjuvant: masaj, electroterapie. Obiectivele

recuperarii:
- pastratea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare;
- stimularea procesului de reducere a elementelor lezate ale genunchiului;
- resorbtia inflamatiei;
- prevenirea instalarii unor deprinderi gresite: ex: mersul cu genunchiul in flexe;
- recuperarea mobilitatii articulatiei genunchiului (in principal flexia si ultimele grade de

extensie);
- refacerea fortei musculare (musculatura celor 4 fete);
Observatii: valorile inregistrate in cadrul testingului sunt luate la data intrarii in tratament, la o

testare intermediara si la iesirea din tratament.
Tratamente asociate: masaj, electroterapie.
32
.
I.Durerea (+,++,+++) Initial Intermediar Final

14.01.2017 20.02.2017 15.03.2017
Spontan
-la mers pe ++ + +
scari -la mers
pe teren plat +
-in repaus
Provocata
-suprarotulian + + -
- m
mobilizarea
rotulei +
-interlinia
articulara
-platoul + - -
tibial
-spatiul
popliteu
-capul
peroneului
II. Palpare
-cald ++ _ _
-soc rotulian
III. Masuratori (cm)
-circumferinta 39/41 39.5/39 39.5/39.5
mediorotuliana (dr./stg.
)
-circumferinta coapsei 44/42 44.5/42.5 42.5/41.5
10 cm suprarotulian
(dr./stg.)
-circumferinta gambei 37/36 37/36 37.5/36.5
10 cm subrotulian
(dr./stg.)
IV. Mobilitate
-flexie (pasiva/activa) 95/85 120/115 125/120
V. Refractii musculare ++ + -
ischioga
mbierii
33
-drept
anterior
VI. Activitate
-sitatiune unipodala ++ ++ ++
'posibila (5') - + +
Imposibila -
-urca, coboara scarile
*usor
•dificil
Imposibil
-mersul
*fara sprijin
*in baston
*in carje
Imposibil
Legenda:
„+++'- durere puternica
„++' - durere moderata
„+' - durere difuza
„-„ - lipsa durerii
.
Indicatii pentru recuperare
Alegerea metodelor si mijloacelor de kinetoterapie a tinut seama de:
- cresterea mobilitatii articulatiei genunchiului lezat;
- cresterea fortei musculare la membrele inferioare;
34
- reeducarea posturii corecte;
- reeducarea echilibrului static si dinamic;
- reeducarea si corectarea mersului;
- imbunatatirea starii fizice si psihice generale.

Dintre metodele si mijloacele descrise s-au folosit:
- exercitii pasive;
- exercitii active cu ajutor;
- exercitii cu rezistenta;
- exercitii la aparate;
- exerciti aplicative.
S-au aplicat si structuri de exercitii selectionate din sporturi ajutatoare: elemente de atletism adaptate,
ciclism, inot, (crawl piept si spate).
Programul sedintei de tratament va fi alcatuit pentru intreaga perioada a recuperarii, iar din acest
program se vor detalia programe pentru fiecare etapa in parte.
Programele pentru fiecare etapa au fost descrise in capitolul IV.
Observatii:
Stadiu:
- 1 a inceput pe data de 14.10.2017
35
Cazul nr. 2
Nume:C.
Prenume:C.
Varsta: 22 ani
Activitate sportiva: baschet
Diagnostic: sechele algofunctionale traumatice, ruptura ligament incrucisat anterior
genunchi drept.
Istoric: in timpul unui antrenament, executa o intoarcere pe piciorul de sprijin.
Durata durerii: se produce inflamatia articulatiei genunchiului drept, in urma controlului de

specialitate are indicatia de interventie chirurgicala fiind suspect de ruptura ligamentara (L.I.A.)
Se constata la interventia chirurgicala ca ruptura ligamentara s-a produs pe fondul uzurii
articulatiei. Intra in tratament pe data de 20.11.2016 . Tratamente asociate: masaj, electroterapie.
Spontan:
-la mers pe scari – ++ + +
la mers pe teren
plat -in repaus +
Provocata
-suprarotulian — + -
-mobilizarea
rotulei -interlinia + m
articulara

-platoul tibial ++ m
-spatiul popliteu
-capului
peroneului
II. Palpare
-cald + ■

-soc rotulian
-circumferinta mediorotuliana (dr./stg.) 44/41.5 42.5/41.5 41.5/41.5
-circumferinta coapsei 10 47/45.5 47/45.5 47/46

cm suprarotulian (dr./stg.)
36
-circumferinta gambei 10 41/42 41/42 41.5/42.5

cm subrotulian (dr./stg.)
IV. Mobilitate 90/80 115/110 152/120

-flexie (pasiva/activa)
V Retractii musculare

1
-inchiogambierii - - -
-drept anterior + - -
VI. Activitate
-sitatiune unipodala - - -
'-posibila (5') - - -
Imposibila
-urca, coboara scarile + - -
*usor ™ - -
'dificil ■ - -
Imposibil
-mersul + - -
*fara sprijin + - -
*in baston ■ - -
*in carje - - -
Imposibil
VII.AIte date: Urca scarile cu membrul inferior intins
(pozitie antalagica)

- flexie si rotatia imposibila(durere)
Legenda: „+++'- durere puternica

Observatii: Valorile inregistrate in cadrul testingului sunt luate la data initiala (data luarii sub
observatie), la o testare intermediara, apoi la testarea finala.
37
Obiective: Tratamentul a vizat:
- pastrarea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare si articulatiilor
netraumatizate ale membrului inferior;
- stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice legate, folosind diferitele
proceduri balneo-fizioterapeutice (datorita imbunatatirii irigarii sangvine);
- combaterea contractiilor si refractiilor musculare;
- accelerarea resorbtiei procesului inflamator;
- prevenirea instalarii unor deprinderi gresite datorita incercarii de suplinire a functiei
deteriorate;
- recuperarea mobilitatii si a fortei musculare a genunchiului traumatizat.
Indicatii pentru recuperare:
- imbunatatirea starii fizice si psihice generale. Dintre metodele si mijloacele descrise s-au folosit:
- exercitii pasive;
- exercitii active conduse;
- exercitii aplicative.
38
S-au aplicat si structuri de exercitii selectionate din sporturi ajutatoare: elemente de atletism,
ciclism, inot (crawl si spate). Programul sedintei de tratament va fi alcatuit pentru intreaga
perioada a recuperarii, iar din acest program se vor detalia programepentru fiecare etapa in parte.
Programele pentru fiecare etapa au fost descrise in capitolul IV.
Observatii:
Stadiul:
- 1 a inceput pe data 21.11.2017
39
Cazul nr. 3
Nume: V.
Prenume:C.
Varsta: 22 ani
Activitate sportiva: handbal, Vaslui
Diagnostic: sechele algofunctionale, ruptura de menisc extern
Istoric: in timpul unui meci de antrenament efectueaza o aruncare la poarta prin saritura.Estedezechilibrat de
un adversar si la aterizare calca gresit, suferind un traumatism posttraumatic la genunchiul drept.
in urma examenului de specialitate se constata leziune de menisc extern drept. Este internat in dinica de
specialitate unde se intervine chirurgical artroscopic. Intra in serviciul nostru pe data de:
09.01.2017. Tratamente asodate: masaj, electroterapie.
Spontan 20.02.2017 13.03.2017 31.03.2017
-la mers pe scari -la mers pe teren plat -in - -

repaus
Provocata
-suprarotulian -mobilizarea rotulei -interlinia ++ ■
articulara -platoul tibial -spatiul popliteu
-capului peroneului
II. Palpare
-cald _ ■
-soc rotulian
-circumferinta mediorotuliana (dr./stg.) 38/39 38/38 38.5/38.5
-circumferinta coapsei 10 cm suprarotulian 47.5/48 47.5/48

(dr./stg.)
40
-circumferinta gambei 10 cm subrotulian 47/48 38.5/39 38.5/39
(dr./stg.)
38/39 120/115 130/120
IV. Mobilitate

-flexie (pasiva/activa)
100/90

V.AIte date: durerea limiteaza miscarile

. Legenda „+++'- durere puternica

Pentru subiectul (pacienta) V. C, tratamentul recuperator a urmarit urmatoarele obiective:
- pastrarea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare si articulatilor
netraumatizate ale membrelor inferioare;
- stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice lezate ale genunchiului prin diferite

proceduri balneofizioterapeutice si kinetoterapeutice;
- combaterea, prevenirea contractiilor musculare;
- accelerarea resorbtiei inflamatorii;
- prevenirea instalarii tulburarilor secundare (ganalgie cronica intermitenta, entorse recidivante,

redoare, nesiguranta articulara la efort etc);
- prevenirea instalarii unor deprinderi gresite: mersul cu genunchiul in flexum pentru a evita
durerea aparuta la mobilizare;
- recuperarea mobilitati articulatiei genunchiului drept;
- refacerea fortei musculare a membrului inferior traumatizat
(semimembranos, semitendinos, croitor, drept intern si pe vastul intern).
Observatii:
Valorile inregistrate in cadrul testingului sunt luate de la data initiala (data luarii sub observatie)
in stadiul 1si pana la iesirea din tratament (stadiul 3).
41
Indicatii pentru recuperare
- imbunatatirea starii fizice si psihice generale.
- reluarea treptata a activitatilor sportive.

Dintre metodele si mijloacele descrise s-au folosit:
- exercitii pasive;
- exercitii active conduse;
- exercitii aplicative.
S-au aplicat structuri de exercitii selectionate din sporturile ajutatoare: elemente de

atletism adaptate, ciclism, inot (crawl si spate). S-a folosit si cura de teren.
Programul sedintei de tratament va fi alcatuit pe intreaga perioada a recuperarii, iar din

acest program se vor detalia programe pentru fiecare dintre cele 3 etape in parte.
Programul pentru fiecare etapa au fost descrise in capitolul IV.

Observatii:
Stadiul:
CAPITOLUL V - REZULTATELE CERCETARII
42
V. 1. Prezentarea rezultatelor teoretice finale propuse (modele,programe, strategii etc.)
Pe baza rezultatelor obtinute la testarea initiala, testarea intermediara si cea finala s-au
realizat tabele continand dinamica valorilor goniometrice ale flexiei (pasiva/activa) obtinute in
urma masurarii circumferintelor in cele trei etape pentru fiecare subiect in parte.
Din tabele s-au extras elementele pentru analiza statistica si pentru reprezentarea grafica.
Reprezentarea grafica prezinta dinamica valorilor masurate in cele trei etape pentru flexia pasiva
comparativ cu flexia activa.
Reprezentarea grafica a fost facuta pentru fiecare subiect in parte si comentate rezultatele.
Prezentarea programelor de recuperare folosite, prelucrarea si interpretarea rezultatelor
obtinute:
A) Prezentarea programelor
Instituirea masurilor terapeutice aplicate in programul de recuperare a tinut cont de
gravitatea leziunii si tipul lezional.
Manifestarile clinice asemanatoare au impus adoptarea unei atitudini terapeutice care a
tinut cont de obiectivele generale ale recuperarii sechelelor posttraumatice ale genunchiului.
Sechelele traumatismelor genunchiului afecteaza fie stabilitatea, fie mobilitatea, fie ambele, prima
eventualitate fiind mult mai grava decat cea de-a doua. Drept urmare, recuperarea functionala va urmari
recuperarea stabilitatii si/sau recuperarea mobilitatii genunchiului.
Durerea poate determina ea insasi incapacitatea functionala sau sa contribuie in grade variabile
la aceasta incapacitate. De aceea, in recuperare devine obiectiv de prim ordin.
Desigur ca exista unele particularitati metodologice tot unul sau toate cele trei obiective ale
recuperarii genunchiului.
Prima masura terapeutica aplicata a urmarit obtinerea indoloritatii. Pentru aceasta au folosit
metode analitice ca medicatia antiinflamatorie si antalgica, crioterapie sau termoterapia,
electroterapia.
Indoloritatea este primul obiectiv in recuperarea genunchiului posttraumatic nu numai pentru ca un
genunchi dureros este practic nefunctional (atat pentru statica cat si pentru dinamica individuala), ci si
pentru faptul ca durerea limiteaza mult posibilitatea de recuperare a elementelor sechelare
disfunctionale posttraumatice.
Pentru obtinerea stabilitatii s-a urmarit tonifierea
musculaturii stabilizatoare a genunchiului prin exercitii
izometrice si exercitii cu contrarezistenta si la o serie de
aparate ca: bicicleta ergometrica, steeper-ul, covorul
rulant, halteroscaunul. S-a urmarit aplicarea unor structuri
de exercitii prin tonifierea cvadricepsului (foarte important
in stabilitatea genunchiului), tonifierea ischiogambierilor, a
tricepsului sural si a tensorului fasciei lata. Prin tonifierea
musculaturii genunchiului va fi asigurata o buna
stabilitate acestei articulati.
43
In ceea ce priveste mobilitatea articulara, aceasta este de regula compromisa atat in cazul genunchiului
antreneaza o stare disfunctionala la mers, stat pe scaun, aplecat, etc. Redoareagenunchiului implica
doua aspecte in recuperare:
- recastigarea unei extensii complete, respectiv reducerea flexumului;
- recastigarea unei flexii cat mai aproape de normal.
Pentru reducerea flexumului s-au evitat continuu posturile in flexum, pozitionandu-se

mereu membrul inferior pentru extensie cat mai completa. S-au aplicat miscari active de extensie si ca
metode adjuvante: masajul, ultrasunetul, diadinamicele, medicatia antialgica si antiinflamatorie.
Pentru cresterea amplitudinii flexiei au fost folosite complexe de exercitii pasive, exercitii active
libere si la cusca de scripetoterapiei (cu contragreutat) care, usureaza miscarea determinand tractiuni -
intinderi. Au fost utilizate exercitiile de contractie-relaxare pentru intinderea contracturii - refractiei
aparatului extensor si exercitii gestice uzuale
pentru reeducarea functionala a genunchiului ca: mersul, urcarea si coborarea scarilor, pasitul peste
(saritul peste), aplecatul.
Toate aceste procedee au fost precedate de aplicarea caldurii si masajului. Masajul s-a adresat
musculaturii coapsei si articulatiei genunchiului folosind tehnica Cyriax.
Sedinta de kinetoterapie a inceput cu un masaj pe tot membrul inferior. Masajul trebuie sa fie

lejer, in sensul intoarcerii circulatiei venoase, de la periferie spre centru (de la nivelul gambei spre
sold), mai ales in primele sedinte, apoi manevrele de viu gradat mai profunde pentru a mobiliza si
prelucra masele musculare.
La nivelul ligamentar, masajul se va aplica sub forma unei frictiuni vibrate sau sub forma
mobilizarilor transversale profunde. Mobilizarea transversala profunda a fost descrisa de J.H. Cyriax.
Mobilizarea unui ligament pe planurile profunde permite eliberarea aderentelor care

limiteaza jocul ligamentar si in egala masura, amplitudinea articulara.
44
Masajul articulatiei genunchiului se efectueaza punand genunchiul in flexie, daca e
posibil, cu posturi cu amplitudine crescuta progresiv, apoi in extensie.
In cursul masajului, realizarea catorva miscari active pentru facilitarea asuplizarii
ligamentelor sunt indicate.
In cursul masajului unei cicatrici se vor face manevre de frictiune usoare pentru
asuplizarea si desprinderea aderentelor pielii de tesuturile subadiacente.
Structurile de exercitii variate au fost extrase din complexele ce vor fi descrise pentru
refacerea mobilitatii genunchiului, pentru refacerea fortei musculare si pentru refacerea
stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii, la care s-au adaugat si exercitiile selective pentru
antrenarea muschilor croitor, drept intern, semitendinos si semimembranos, si a vastului intern.
In continuare voi prezenta doua modele de programe propuse pentru recuperarea
genunchiului traumatic:
I. Program de gimnastica pentru recuperarea ligamento - plastiei de genunchi (ligament

incrucisat):
 1-3 zile de la operatie - Se foloseste bandaj compresiv,orteza, gheata(crioterapia).
- Contractii izometrice
- Kinetic- 30° - in miscari pasive
- Ridicat in picioare - se evita incarcarea piciorului - (mers cu carje)
- Pentru extensie - postura in „stil pod'
- genunchiul sa fie fara sprijin 5-10 zile

- Kinetic – creste progresiv
- Pasivo - activ - la marginea patului balans al gambei (cu ajutor: fasa, etc.) pentru controlul
cvadricepsului (90°)
- daca este necesar se foloseste orteza la mers
- se insista pe extensie completa - postura
- se incep exercitiile active (usor), pentru flexie

- atentie la revenirea din flexie
- ridicat in picioare - se evita incarcarea piciorului (mers cu carje)

 2-3 Saptamani
- continua miscarile active
- extensie completa
- flexie 100°- pasiv
- pentru flexie activa: - ex. din culcat pe spate - (pana la limita dureri)
45
- din culcat pe burta - (pana la limita durerii)
- la marginea patului - (pana la limita durerii)
- bicicleta; innot;
- ridicat in picioare - incarcarea progresiva a piciorului (mers cu carje) - cu cantar
- Se evita urcatul si coboratul scarilor
 5-6 saptamani - pasiv (K) 130°flex
- bicicleta; innot;
- se incep activitatile sportive specifice
- ridicat in picioare - continua incarcarea progresiva a piciorului (mers cu carje) - cu cantar!
 6-12 saptamani
- mers fara carje - trecerea pe baston mana controlaterala pentru inca 2 saptamani

 12 saptamani -3 luni
- se continua programul activ
II. Program de recuperare pentru genunchiul traumatic
Parte Continutul Indicatii si observatii

a
II - Exercitii active si cu Se folosesc pozitiile culcat, sezand si
rezistenta stand pe membrul inferior sanatos;
pentru articulatiile sanatoase;
Se realizeaza din aceleasi pozitii;
- Exercitii active si cu
rezistenta progresiva pentru Se realizeaza din decubit dorsal si decubit
articulatiile ventral; - Se folosesc aceleasi pozitii ca mai sus;
gleznelor si soldului membr
ului inferior afectat; Se folosesc exercitiile:
- Exercitii active de rotatie izometrice cu intensitate medie, genuflexiuni pana la

interna 90°;
si externa in articulatiile
soldului Cu flexia limitata a genunchiului -rulat la
corespunzator genunchiului cicloergometru;
traumatizat;
Exercitii pentru tonifier
ea si dezvoltarea m
46
usculaturii extensoare a
genunchiului;
Exercitii variate
de mers (pe calcaie, pe
marginea interna sau externa a
plantei) si de alergare usoara;
- Ciclism, innot (crawl si spate);
Exercitii aplicative: mers
peste obstacole, urcat si coborat
scari;
- Exercitii la aparate
III - Masajul coapsei si a genunchiului; - Din decubit dorsal cu sezand.
- Exercitii de relaxare combinate cu
exercitii de respiratie;
Programul de etapa
Stadiul I.
Obiective:
a) pastrarea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare si articulatiilor netraumatizate;
b) imbunatatirea starii fizice generale;
c) stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice lezate, prin diferite proceduri

(datorita amplificarii irigarii sangvine);
d) combaterea contracturilor si retracturilor musculare;
e) rezolvarea procesului inflamator;
f ) prevenirea instalarii unor deprinderi gresite datorita incercarii de suplinire a functiei

deteriorate;
g ) recuperarea mobilitatii si a fortei musculare a segmentului traumatizat;
47
h) combaterea cresterii in greutate.
Programul de recuperare cuprinde:
a) masajul membrului inferior;
b) in decubit dorsal, aducerea membrului inferior intins sus.Revenire 3-5 serii de cate
20 ridicari (a membrului lezat);(Fig.1)
Fig. 1
c ) in decubit ventral,ducerea piciorului intins in sus, revenire (dozare ca la „b');(Fig.2)
Fig.2
d ) in decubit lateral corespunzator membrului sanatos. Ridicarea membrului intins in

sus (abductie) si revenire (aceeasi dozare); Exemplele „b', „c' si „d' se vor executa
alternativ;(Fig.3)
Fig.3
e ) in decubit dorsal, ridicarea

membrului la 45° si mentinerea
aceeasi pozitii intre 10-20 secunde
de 10 ori;
f) in decubit dorsal, ridicarea

genunchiului spre piept tarand
calcaiul spre sol, apoi revenire (50
ori);
g) in decubit dorsal, ridicarea genunchiului

si revenire (50 ori);
48
h) in decubit dorsal, ridicarea genunchiului spre piept, revenire. La revenire nu se va
aseza pe sol calcaiul (3x30 ori);
i) in decubit ventral, genunchii indoiti, gambele la verticala, ducerea membrelor

inferioare lateral stanga, revenire, apoi aceeasi spre dreapta (40 ori);
j) sezand pe un plan mai ridicat cu gamba in afara sprijinului, intinderea genunchiului

si mentinerea pozitiei avand un sac cu nisip plasat pe glezna(greutatea sacului = 1-5
Kg);(Dozare 10 x 10-20 secunde);(Fig.4, 5)

k) masajul coapsei si genunchiului.
Stadiul II
Obiective:
a) Restabilirea mobilitatii genunchiului;
b) Inlaturarea eventualelor deprinderi gresite;
c) Restabilirea deprinderilor motrice de baza si specifice;
d) imbunatatirea calitatii de efort;
e) Combaterea cresterii in greutate.
a) masaj;
49
b) in decubit dorsal - bicicleta efectuata cu membrele inferioare lipite (simultan) 5x20
ori;
c) in decubit lateral corespunzator membrului sanatos. Bicicleta cu membrele inferioare
Iipite(5x20 ori);
d) stand cu fata la scara fixa, apucat la inaltimea soldurilor - joc de glezna
cu amplitudine scazuta (5x1 min);
e) stand cu fata la scara fixa, apucat de scara deasupra capului, coatele usor indoite;
indoire a genunchilor si revenire 5x20 ori. in sedinta urmatoare, mainile vor fi coborate din ce in
ce mai jos pentru a permite cresterea amplitudinii indoirii genunchilor.
f) sezand pe un plan mai ridicat cu genunchiul inafara suprafetei de sprijin cu un sac de
nisip (3-5 Kg) legat de glezna. intinderea genunchiului apoi revenire 5x20 ori;
g) mers cu ridicarea cat mai sus a genunchiului spre piept

(3x20metri);
h) alergare usoara(10x20 metri);
i) aruncarea unei mingi medicale de 1x3 Kg. Cu ajutorul varfului piciorului plasat sub
minge si cu ridicarea accentuata a genunchiului spre piept (5 serii x 10 aruncari);
j) deplasare laterala cu usoare fandari pe genunchiul traumatizat (10x5);
k) masaj relaxator la sfarsit.
Stadiul III.
Obiective:
a) Dezvoltarea calitatilor motrice de baza;
b) Readaptarea la efortul maximal local si general;
c) Perfectionarea deprinderilor specifice sportului practicat;
d) Reluarea treptata a activitatii sportive;
e) Indepartarea excesului ponderal;
a) masaj;
b) alergare in jurul salii (2x4 min);
c) alergare cu ridicarea genunchilor la piept (5x10metri);
50
d) stand cu fata la scara fixa, apucat la inaltimea umerilor, indoirea genunchilor si
revenire; se creste de la 2 serii pana la 5 serii a cate 50;
e) stand cu fata la bara fixa, apucat la inaltimea umerilor, cu genunchiul accidentat
indoit, piciorul sprijinit pe treapta a 6-a sau a 8-

a; Apucat de scara cu bratele intinse sus. Se executa intinderea genunchiului cu ridicarea
trunchiului in stand pe un picior pe scara. Revenire in pozitia initiala (5x10).
f) stand cu fata la scara fixa, apucat la nivelul umerilor, membrul

sanatos sprijinit cu calcaiul pe varful piciorului corespunzator genunchiului afectat, indoirea
genunchiului pana la 90°, apoi revenire (5x20);
g) sarituri pe loc pe ambele picioare (5x10);

h) Alergare serpuita (3x50 m);
i) Sarituri cu coarda pe loc sau in usoara deplasare (5x20);
j) Stand pe un picior cu fata la scara fixa cu genunchiul indoit la 90°, apucat la inaltimea
umerilor, mentinerea acestei pozitii (10x20secunde); k)
j) Masajul coapsei si genunchiului.
Refacerea mobilitatii genunchiului:
I..Reducerea flexiei
Reducerea flexiei acestei articulatii se poate face:
A) Prin adaptarea unor posturi:
Exercitiul 1 - asezat ghemuit (genuflexiune), cat permite mobilitatea
genunchiului cu mainile in sprijin pe baza;
Exercitiul 2 - in decubit ventral se fixeaza pe gamba o coarda care trece
pe un scripete peste capul pacientului; la capatul corzii se pune o greutate. Exercitiul se realizeaza
la cusca de scripetoterapie;
Exercitiul 3 -subiectul in decubit ventral: prinde glezna cu mana si tine gamba in flexie.

(Fig.6,7)
51
Fig.6 Fig.7
B) Prin mobilizari pasive:
Exercitiul 4 - subiectul sezand: kinetoterapeutul face priza pe treimea distala a coapsei si a

gambei, executand flexia;
Exercitiul 5 -pacientul in decubit dorsal, cu soldul flectat,kinetoterapeutul executa flexia

genunchiului (dreptul anterior este relaxat);
Exercitiul 6 - pacientul in decubit ventral: kinetoterapeutul fixeaza
coapsa la masa, face priza pe gamba si distal se executa flexia.
C.) Prin miscari autopasive:
Exercitiul 7 - cea mai simpla automobilizare este presarea pe fata anterioara a gambei cu

gamba opusa - pacientul in sezand sau in decubit ventral;(Fig.8)

Exercitiul 8 - din pozitia in

genunchi sau „patrupeda' se lasa
sezutul spre taloane, fortand flexia
genunchiului. Exercitiul se poate
executa de la o flexie de minimum
60° (pentru pozitia „patrupeda') sau
la 90° pentru pozitia in genunchi;
Exercitiul 9 - din
ortostatism, cu mainile
sprijin pe baza se lasa
corpul in jos in
52
genuflexiune.
D.) Prin miscari active:
Exercitiul 10 - din decubit dorsal, cu sau fara o patina cu rotile la picior,
pacientul aluneca pe o placa in flexie - extensie sau pedaleaza in aer;
Exercitiul 11 - din decubit homolateral, pe o placa talcata, se mobilizeaza genunchiul in

flexii repetate;
Exercitiul 12 - din ortostatism, se executa genuflexiuni pe ambele membre inferioare sau

doar membrul inferior afectat.
II. Reeducarea extensiei

Reeducarea extensiei genunchiului se face:
A.) Prin adaptarea unor posturi:

Exercitiul 1 - subiectul in decubit dorsal, cu un sul la nivelul gleznei;
Varianta: din sezand, cu talonul sprijinit de un scaun cu sau fara greutate pe genunchi -
exercitiul este utilizat pentru reducerea flexum-ului;
Exercitiul 2 - subiectul in decubit ventral,cu gamba in afara mesei si coapsa fixata
printr-o chinga; de gamba se atarna o greutate sau se recurge la un scripete;
Exercitiul 3 - subiectul in decubit dorsal cu gheata de tractiune pe picior:
se tractioneaza continuu in ax.
B) Prin mobilizari pasive:
Exercitiul 4 - pacientul in sezand, cu trunchiul aplecat in fata:
kinetoterapeutul executa extensia, facand doua prize - una pe fata anterioara a coapsei flexand-o la
scaun si alta pe gamba,distal; exercitiul urmareste intinderea ischiogambierilor;
Exercitiul 5 - subiectul in decubit ventral: priza pe gamba proximal(pentru realizarea

extensiei si alunecarii) si distal (pentru realizarea extensiei si rotatiei externe) - coapsa este
flectata prin chinga la masa;(Fig.9)
53
Fig.10
C) Prin mobilizari autopasive:
Exercitiul 7 - subiectul in
decubit ventral cu coapsa fixata:
gamba si piciorul contralateral
imping spre extensie membrul
inferior afectat;
Exercitiul 8 - pacientul in
pozitie „patrupeda': gamba
interesanta este fixata
prin chinga la masa;
corpul se deplaseaza
inainte prin tractiunea
mainilor pe margine mesei.
III. Reeducarea mobilitatii rotulei
Exercitiul 1 - Manipularea rotulei se face:
a) crural;
b) cranial (invers);
c) extern;
d) intern (invers ca la „c')

Refacerea fortei musculare
Tehnici si exercitii de crestere a fortei
Asa cum s-a aratat, pentru a creste forta musculara este obligatoriu sa se execute un tip de
contractie musculara. Totusi, vor fi reamintite si o serie de alte tehnici, cum ar fi cele de
facilitare proprioceptiva neuromusculara, utilizate nu pentru a creste direct forta musculara, ci
pentru a introduce o stare excitatorie musculara favorabila, pe fondul careia exercitiile cu
contractie musculara sa aduca castigul de forta scontat.
Exercitii izometrice
Clasic, se practica cele doua tipuri de exercitii despre care deja am discutat:
1. Exercitii unice scurte izometrice zilnice (EUSIZ): o contractie de 6 sec. pe zi.

2. Exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice (ERSIZ): 20 de contractii a 6 sec, cu o pauza de
20 sec. intre ele - o sedinta pe zi.
Conditie de baza: realizarea unei tensiuni de contractie egala cu 60-70% din cea
maxima. Exista si alte formule de exercitii, dintre care noi ne-am obisnuit sa utilizam:
54
3. Grupajul de 3 contractii a 6 sec, cu o pauza de 30-60 sec, intre contractii - se poate repeta de
2-3 ori pe zi.
Opozitia fata de miscare pentru realizarea izometriei se realizeaza in diferite modalitati, in

general rezistenta o opune kinetoterapeutul sau pacientul insusi - cu celalalt membru - sau se
recurge la un obiect imobil (zid, birou, tocul usii, etc). La descrierea exercitiilor, vor fi expuse
si'aceste modalitati'.
1. Exercitiul maximal scurt (EMS). D.L.Rose si colaboratorii sǎi, plecand de la

contractia izometrica scurta, initiaza EMS, care este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima.
Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 secunde. Aceasta
greutate este notata IRM, adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data (1 repetitie
maxima). Metodologia este aceeasi ca pentru contractia izotermica, respectiv o ridicare pe zi sau
3 ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele.
2. Exercitiul maximal cu repetitie (EMR). Se urmareste prin cresterea progresiva a
greutatilor sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 repetitii maxime=10
RM). Dupa ce testarea a fost facuta si s-a gasit greutatea care poate permite 10 RM, se vor
executa zilnic astfel de exercitii. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru 10 RM. O
varianta a tehnicii este propusa de McQueen, si anume 4 seturi de 10 RM pe zi, de 3 ori pe
saptamana.
3. Tehnica 'fractionata' De Lorme-Watkins. De Lorme si-a denumit tehnica ' exercitiu cu

rezistenta progresiva', care reprezinta nu numai o metoda, ci si un 'principiu metodologic',
pentru cresterea fortei si rezistentei musculare.
Tehnica De Lorme este compusa din trei seturi:
• Setul 1-10 ridicari cu 1/2 10 RM;

• Setul al ll-lea -10 ridicari cu 3/4 10 RM;
• Setul al lll-lea - 10 ridicari cu 10 RM;
Intre seturi se intercaleaza o pauza de 2-3 minute. Aceste exercitii se realizeaza o data pe zi, de 4
ori pe saptamana. in ziua a 5-a se retesteaza 10 RM, ca si 1 RM, apoi in zilele urmatoare se
reancep cele 3 serii la noile valori ale rezistentei.
Exista multe variante ale acestei scheme. Autori ca McMorris, Elkins,

Rudd, Luscombe,etc. au propus unele modificari ale schemei originale, fie in ce
priveste procentul din 10 RM cu care se lucreaza pe diferite serii, fie in ce priveste numarul
de serii pe zi. Ne permitem si noi sa consideram ca rigiditatea schemei De Lorme-Watkins nu-si
are rostul in kinetologie. Trebuie acceptat principiul progresiei rezistentei, iar modalitatea de
realizare trebuie adaptata fiecarui pacient, in functie de particularitatile lui.
In ultimul timp, in clinicile de recuperare se utilizeaza pentru economia de timp o noua varianta:
se realizeaza zilnic cele 10 RM; daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand
greutatea 10 RM, acesta se va creste pana la altele 8-10 RM si asa mai departe.
55
4. Exercitii rezistive regresive (tehnica Oxford) au fost recomandate initial de Zinovieff
si sustinute apoi de McGovern si Luscombe.
Schema tehnicii Oxford este compusa din patru serii:
• Setul I: 10 ridicari cu 10 RM
• Setul al ll-lea: 10 ridicari cu 90% 10 RM
• Setul al lll-lea: 10 ridicari cu 80% 10 RM
• Setul al IV-lea: 10 ridic[ri cu 70% 10 RM
• Etc. (pana la 10 seturi)

Logica unei astfel de tehnici este ca muschiul oboseste treptat si ca, in fond fiecare set
reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul
respectiv.
Schimbarea mereu a greutatilor face ca aceasta tehnica sa nu fie prea agreata, nici de
pacient, nici de kinetoterapeut.
Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice, dar evident si in acest caz
progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile.
5. Exercitiile cu 10 RM (repetitii minime). In cazul in care muschiul este prea slab pentru
a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului, principiul exercitiului dinamic cu
rezistenta progresiva se poate totusi aplica. Se testeaza care este ajutorul (asistarea minima
necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. De obicei aceste exercitii se fac cu ajutorul
scripetului cu contragreutate. Odata fixate 10 RM, se procedeaza la alcatuirea diverselor scheme
de antrenament, ca si la tehnicile cu 10 RM.
Clasic schema este:
• Seria I: de 10 ridicari cu 2x10 RM
• Seria a II-a: de 10 ridicari cu 1,5x10 RM
• Seria a III-a: de 10 ridicari cu 1x10 RM
Tonifierea musculaturii extensoare:
A) Exercitii globale:
1. Pacientul in decubit dorsal, cu coapsa intinsa, gamba in afara masei; membrul inferior opus,
flectat, se sprijina cu piciorul pe masa; kinetoterapeutul face priza pe fata dorsala a piciorului si
pe fata anterioara, distal pe gamba; pacientul executa intai flexia dorsala a piciorului, apoi in
continuare extensia gambei. Miscarile sunt contrate de kinetoterapeut in asa fel incat flexia
dorsala a piciorului sa fie complet blocata, dar extensia gambei sa-si urmeze amplitudinea in
totalitate.
2. Aceeasi pozitie ca la exercitiul „1'; antreneaza tripla flexie: membrul inferior afectat
pleaca de la pozitia de tripla flexie. Kinetoterapeutul se opune la extensia piciorului (flexie
56
plantara), apoi in continuare la extensia gambei care se executa concomitent si cu intinderea
coapsei.
3. Aceeasi pozitie ca la exercitiul „1'; kinetoterapeutul face priza pe fata anterioara a

coapsei, distal, si pe gamba, tot distal: pacientul incearca flexia coxo -femurala (blocata de
kinetoterapeut) si executata in continuare extensia contra rezistentei opuse de kinetoterapeut.
4. Aceeasi pozitie ca la exercitiul „1'; membrul inferior in tripla flexie (membrul inferior

opus intins), kinetoterapeutul face priza pe fata dorsala a coapsei si pe fata ventrala a gambei; se
contreaza incercarea de extensie a coapsei, apoi in lant se rezista la extensia gambei. Se
realizeaza contractia simultana a cvadricepsului si ischiogambierilor. Miscarea de extensie a
genunchiului se poate continua cu extensia piciorului.
5. Din decubit dorsal, cu gamba la marginea mesei sau sezand, se executa extensii,
incarcand progresiv gamba distal.
6. Din ortostatism se trece in ghemuit si din nou in ortostatism. Taloanele se ridica de pe
sol in timpul exercitiului pentru a se mentine trunchiul vertical. Daca talpile raman pe sol,
trunchiul se va inclina spre fata, solicitand prea mult extensorii soldului (ischiogambierii).
Efortul extensorilor se poate mari daca se iau in maini gantere sau haltere pe umeri.
7. Exercitii cu ingreuiere la halteroscaun, cusca cu scripeti, helcometru si aparatura
Kettler.(Fig.11)
Fig.11
B) Exercitii selective:
8. Din ortostatism se flecteaza
membrele inferioare si se mentine
articulatie coxo - femurala flectata la 90°.
Din aceasta pozitie se executa extensia
genunchiului. Antreneaza cele trei capete
monoarticulare ale cvadricepsului (fara
dreptul anterior care este poliarticular).
Subiectul in decubit dorsal, cu membrul
inferior interesat in usoara flexie a
genunchiului (10). Kinetoterapeutul
apuca rotula tragand-o in jos si in afara;
se comanda extensie completa,cu tractionarea rotulei in sus si inauntru. Urmareste antrenarea
vastului medial (cu rol in tractionarea interna si in sus a rotulei).
10. Subiectul in sezand pe masa cu membrul inferior interesat in usoara flexie si soldul in
rotatie interna. Kinetoterapeutul opune rezistenta pe fata antero - externa a tibiei, distal.
Contractia se dirijeaza in special pe vastul extern si tensorul fasciei lata.
Tonifierea musculaturii flexoare
57
1. Subiectul in decubit dorsal, cu coapsa la marginea masei; kinetoterapeutul face priza pe fata
dorsala a coapsei si pe talpa. Pacientul executa o extensie de coapsa contrata de kinetoterapeut,
apoi o extensie de picior (de asemenea contrata), in continuare flectand genunchiul. Contrarea
extensiei coapsei pune in tensiune ischiogambierii, iar pentru picior - gemenii.
2. Pacientul in decubit dorsal cu articulatiile soldului si genunchiului usor flectate, glezna in
pozitie indiferenta. Prizele sunt aplicate pe fetele anterioara a coapsei si dorsala a piciorului.
Kinetoterapeutul se opune flexiei coapsei dorsale a piciorului. Urmareste antrenarea lantului
triplei flexii.
3. Exercitii cu ingreuiere la cusca cu scripetii, helcometru.
4. Din stand pe membrul inferior opus celui interesat, membrul inferior afectat purtand o
sandala cu greutati. Se executa flexii cat mai complete. Echilibrul este realizat prin prinderea
unei sipci de la scara fixa. Ridicarea greutatii determina contractia concentrica, revenirea lenta a
gambei asigura contractia excentrica.
Refacerea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii
Asa cum s-a aratat, realizarea reeducari aparatului neuromioartrokinetic sau, altfel spus,
realizarea controlului motor are 4 etape de baza:
 reeducarea mobilitatii;
 a stabilitatii;
 mobilitatii controlate ;
 abilitatii.
Ultimile doua etape se incadreaza in acest obiectiv al kinetologiei, pe care l-am numit mai
cuprinzator prin notiuni relativ echivalente: „coordonare' - „control' -„echilibru'.
Intelegem prin coordonare „combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei
scheme de miscare continua, lina, executata in conditii normale'. O miscare „coordonata'
presupune, ipso facto, si contol, si echilibru. O activitate coordonata este automata, neperceputa
constient, desi ea poate fi indeplinita si constient. Controlul activitatii coordonate este
monitorizat prin mecanismul de feed-backal proprioceptiei si centrilor subcorticali. Daca
proprioceptia senzitiva sau centrii subcorticali sunt afectati, contolul vizual al miscarii, cu
interventia centrilor corticali, pot substitui coordonarea miscarii, dar niciodata aceasta nu va fi
la fel de fina ca atunci cand feed-back-ul proprioceptiv este intact.
Coordonarea miscarilor este un proces care se obtine dupa foarte multe repetari, ea
dezvolandu-se pe masura ce copilul creste. Coordonarea se poate „antrena', putandu-se ajunge
la performante extraordinare. Sa privim mainile unui pianist sau ale unui violonist in timpul unui
concert si vom realiza amploarea acestor performante.
Dezvoltarea coordonarii inseamna o crestere a preciziei miscarii, o economie maxima de
efort muscular prin iesirea din activitate a oricarui muschi inutil de activat pentru respectiva
schema. Aceasta inseamna inhibitia oricarei iradieri „inutile' a excitatiei in cortex. Dezvoltarea
coordonarii determina aparitia deprinderilor motrice care au la baza engramele motorii, miscarea
volitionala nefiind altceva decat selectarea, modificarea si combinarea engramelor fixate in
centrii subcorticali.
Exista cateva legi generale ale antrenamentului pentru coordonare (F. Kottke):
58
- Exercitiile de coordonare trebuie sa se execute de cateva ori pe zi.fara intrerupere, pana ce
coordonarea este obtinuta;
- Orice contractie a musculaturii care nu este necesara unei activitati date trebuie evitata. A
repeta contractii pentru o astfel de
musculatura inseamna a o introduce in engrama activitatii respective -inhibitia iradierii nu se
mai produce, coordonarea va fi compromisa
- Pentru a intari perceptia senzoriala corecta a unei engrame corecte se vor utiliza toate
mijloacele posibile: explicatii verbale, inregistrarii cinematice, desene, etc
- Exercitiile de coordonare cer concentrare din partea pacientului. Orice semn de oboseala sau
chiar plictiseala este un indiciu de oprirea antrenamentului
- Preciza unei miscari nu necesita forta mare, aceasta chiar prejudiciind coordonarea
Cu cat rezistenta opusa miscarii va fi mai slaba, cu atat iradierea excitatiei im SNC va fi mai
redusa, deci coordonarea mai buna.
Daca lucram in cadrul exercitiilor de coordonare cu o forta chiar sub 10 % din forta

maxima a muschilor, oboseala apare relativ repede.
Exercitii pentru cresterea mobilitatii
Am vazut mai sus ca mentinerea sau cresterea mobilitatii unei articulatii inflamate se

realizeaza prin exercitii pasive, active-asistate si active.
Articulatia inflamata ridica insa unele probleme teoretice si practice specifice, care au un
important rasunet asupra tehnicilor si metodologiilor aplicate.
A) Iata mai intai care sunt problemele teoretice:
> sinovita slabeste capsula si ligamentele de sustinere, produce lichid articular in execes

care mareste spatiul intraarticular, creand tensiuni de intindere a structurilor - toate acestea
determina mai curand laxitate articulara, cu instabilitate, decat redoare.
> edemul periarticular sau extraarticular genereaza compresiune articulara, avand deci
tendinta de a limita mobilitatea articulara, penrtu ca apoi prin organizarea fibroblastica

conjunctiva, sa blocheze spatiile de alunecare intre planurile tisulare, sporind astfel si mai mult
limitarea mobilitatii articulare.
> durerea produce spasm in musculatura periarticulara flexo-aductoare, limitand
extensia articulara. Pozitia de flexie articulara determina cea mai redusa presiune intraarticulara,
motiv pentru care pacientul din instinct, isi tine in aceasta pozitie articulatia inflamata, pentru a-
si calma durerea. De aici pericolul de flexum in articulatia tumefiata.
> inactivitatea articulara generata de durere creste riscul aderentelor,
59
al scurtarii musculotendinoase si slabirii muschiului
B) Problemele practice sunt destul de dificile neexistand regului care sa ghideze rezolvarea
lor
> care trebuie sa fie intensitatea exercitiului? Nu se poate da un raspuns, in baza
unei reguli la aceasta intrebare. Durerea sau discomfortul articular provocat de exercitiu sunt
acelea care reprezinta legea de baza in orientarea intensitatii mobilitatii articulare. Indiferent de
ce tehnica de imobilizarea articulara am utiliza, durerea sau discomfortul articular declansat de
acest exercitiu nu trebuie sa dureze mai mult de o ora dupa oprirea lui. Cu cat se depaseste mai
mult acest interval, cu atat programul executat de bolnav este mai neadecvat si trebuie
reconsiderat ca tehnica de lucru sau ca intensitate Atentie! intinderea tesuturilor articulare si
periarticularela limita amplitunii de miscare articulara pentru a castiga mobilitati maxime este
complet interzisa in faza acuta a artritei, se executa cu prudenta in faza subacuta si se recomanda
cu isistenta in faza cronic-activa.
> cat dureaza sedinta de exercitii si cat de frecvent se poate repeta? Nici aici nu se
poate da un rasuns categoric, neexistand reguli fixe. Sunt situatii cand este suficienta o sedinta de
exercitii de mobilizare maxima pe zi la un bolnav cu artrita cronica stabilizata, in timp ce pentru
o artrita acuta sau subacuta se executa 2-5 astfel de sedinte intr-o zi. Durata si frecventa sedintelor
raman la aprecierea medicului si kinetoterapeutului in functie de starea bolnavului, receptivitatea
lui si disponibilitatie de kinetoterapie.
> cand anume in timpul zile trebuie executat exercitiul de mobilizare? Raspunsul
este: in momentul cel mai „favorabil'. In general se alege momentul cand pacientul este odihnit,
nemancat de circa 3 ore, intr-o stare psihica buna. Acest moment trebuie insa „pregatit' printr-o
serie de masuri: dus cald sau baie calda locala sau masaj cu gheata, medicatie antalgica etc.
> care este raportul dintre mobilizarea articulara si repaosul articular? Aceasta
intrebare nu se refera strict la exercitiile kinetoterapeutice , ci la intreaga activitate de mobilizare

curenta din timpul zilei.
Raportul dintre efortul articular si repaosul articular este - in special in

reumatismele inflamatorii cronice - o problema esentiala. Ea nu poate fi rezolvata decat de
bolnav, pe baza unei autoobservatii foarte atente.
Exercitii pentru cresterea fortei si rezistentei musculare

In vederea practicarii unor astfel de exercitii, facem urmatoarele precizari:
> ca si in exercitiile de mobilizare, dar de o si mai mare importanta, starea
inflamatorie articulara (acuta - subacuta - cronic activa -cronic inactiva) joaca un rol determinant.
Aceasta stare se schimba de la o zi la alta si deci exercitiile vor fi permanent adaptate ei.
60
> uneori un exercitiu de tonifiere musculara unei articulatii poate agrava procesul
inflamator al unei articulatii vecine (de exemplu exercitiile pentru tonifierea rotatorilor externi ai
umarului pot agrava starea unui cot afectat).
in timpul exercitiilor de tonifiere musculara articulatia trebuie pozitionata in postura cea mai
putin dureroasa.
> pentru o articultie dureroasa si inflamata obtinerea unei forte 4 sau 5 este iluzorie.
programul de lucru pentru cresterea fortei musculare trebuie alcatuit cu multa grija, iar apoi, cu
aceeasi grija, trebuie conturat programul de mentienre a fortei castigate.
> exercitiile de tonifiere trebuie practicate pana la declansarea unei stari de

oboseala, fiind categoric oprite la aparitia supraoboselii.
> durerea ivita in timpul programului si care nu dispare intr-un interval de o ora
denota exagerarea programului de tonifiere; durerea inhiba forta musculara.
> exercitiul isometric este preferat celui dinamic cu rezistenta progresiva, pentru ca,
nepunand in miscare articulatia, nu provoaca durerea. Daca se practica in fazele comice inactive,
exeritiul izometric rezistiv va fi realizat prin rezistenta opusa de apa bazinului, sau de mana
kinetoterapeutului , sau prin suspendare cu scripetoterapie.
> nu trebuie sa se urmareasca si hipertrofia musculara, pentru ca se poate obtine o
crestere necesara a fortei chiar si in cazul unei musculature cu aspect atrophic (in poliartrita
reumatoida, mai ales la musculature intriseca a mainii, acest fapt de observatie este foarte
evident).
Exercitiile pentru cresterea fortei musculare urmaresc:

a) Contracararea slabirii musculare prin neutilizare, stiut fiind ca, zilnic, un
muschi neutilizat pierde 3-5% din forta sa. Cu o singura contractie care realizeaza 30% din forta
maxima actuala a muschiului vom mentine forta musculara - deci, zilnic, cate o contractie
izometrica pentru fiecare grupa musculara!
b) Ameliorarea fortei si rezistentei musculare. Sunt necesare cel putin sase

contractii izometrice pe zi pentru a creste forta.
Afirmatia este mai mult teoretica, pentru ca practic ar trebui sa se execute atatea contractii
pana cand apare oboseala (nu durerea!).
c) Mentinerea castigului de forta obtinut prin kinetoterapie este posibila numai
printr-un program variabil in functie de regimul de activitate al pacientului si de gradul de forta

castigat.
61
Pentru pacientii sedentari, inactivi datorita bolii, este necesar sǎ se continue zilnic contractiile
izometrice.In cazul pacientilor mai activi, care desfasoara o munca sau macar o activitate casnica
este suficient ca acest program sa fie executat de doua ori pe saptamana. De fapt s-a demonstrat ca
in cazul unui individ sanatos forta maxima poate fi mentinuta cuun program executat chiar o data la
doua saptamani.
Tehnica exercitiilor izometrice pentru cazurile inflamatorii: se executa cu muschiul la un

nivel usor scurtat fata de pozitia de repaus - articulatia trebuie stabilizata in aceasta pozities daca nu
este posibil, exercitiile izometrice se fac la cea mai accentuata scurtime a muschiului. Durerea (cea
mica) va determina si ea alegerea unghiului.
Tehnica pentru exercitiile progressive cu rezistenta este cea cunoscuta, dar incarcarea va

fi lent-progresiva, urmarindu-se suportabilitatea articulara. Miscarea trebuie executata pe toata
amplitudinea posibila. In general se fac intre 2 si 6 exercitii pentru fiecare grupa musculara.
CAPITOLUL VI - Analiza comparativa a rezultatelor (initial-final)
Din analiza comparativa a rezultatelor initiale si finale s-au constatat urmatoarele aspecte:
 initial, bilantul articular a evidentiat un deficit de flexie in medie de 80°, care s
a recuperat in totalitate pana la 130°;
 deficitul de extensie, in medie de 10° s-a recuperat in totalitate;
 deficitul muscular initial, testing-ul muscular al cvadricepsului prezentand
valoarea F3 si in final F5 ce reprezinta o recuperare totala a fortei musculare;
 mersul, initial era efectuat cu bastonul, iar in final au fost recuperate in totalitate;
 dupa spitalizare, la intrarea in tratament ambulatoriu, pacientii au prezentat
redoarea articulara care a disparut treptat spre mijlocul perioadei de tratament, dupa aplicarea
mijloacelor asociate kinetoterapiei (crioterapie, electroterapie, ortezare,etc).
Analizand rezultatele comparative, se poate concluziona cǎ deficitul functional al

genunchiului dupa sechelele algo functionale s-a recuperat in totalitate prin kinetoterapie.
Interpreterea statistica a rezultatelor cercetarii
Tabele care contin dinamica valorilor obtinute in urma masurarii circumferintelo
r membrului inferior, in toate stadiile recuperarii:
62
Tabelul nr.2 (fisa de examen nr.1)
Stadiul de Initial Intermediar Final
recuperare/Valoare
a
Circumferinta 39 cm/41 cm 39.5 cm/39 cm 39.5 cm/39.5 cm
mediorotuliana
(dr./stg.)
Circumferinta coapsei 44 cm/42 cm 44.5 cm/42.5 cm 42.5 cm/41.5 cm
10 cm suprarotulian
(dr./stg.)
Circumferinta gambei 10 37 cm/36 cm 37 cm/36 cm 37.5 cm/36.5 cm

cm subrotulian (dr./stg.)
Tabelul nr.3 (fisa de examen nr 2)
63
Stadiul de recuperare/Val o area Initial Intermediar Final
Circumferintamediorotuliana (dr./stq. 44 cm/41.5 cm 42.5 cm/41.5 cm 41.5 cm/41.5 cm

)
Circumferinta coapsei 10 47 cm/45.5 cm 47 cm/45.5 cm 47 cm/46 cm
cm suprarotulian (dr./sta.l
Circumferinta gambei 10 cm subrotulian 41 cm/42 cm 41 cm/42 cm 41.5 cm/42.5 cm

(dr./stg.)
Tabelul nr.4 (fisa de examen nr 3)
64
Stadiul de recuperare/Valoa--rea Initial Intermediar Final
Circumferinta mediorotuliana(dr./stg. 44 cm/41.5 cm 42.5 cm/41.5 cm 41.5 cm/41.5 cm

)
Circumferintacoapsei 10 47 cm/45.5 cm 47 cm/45.5 cm 47 cm/46 cm

cm suprarotulian (dr./stg.)
Circumferinta gambei 10 cm subrotulian 41 cm/42 cm 41 cm/42 cm 41.5 cm/42.5 cm

(dr./stg.)
65
CONCLUZII
Pe parcursul desfasurarii cercetarii s-a avut permanent in vedere realizarea obiectivelor

propuse in etapa initiala si verificarea ipotezelor cercetarii. Se poate astfel realiza stabilirea unor
elemente concluzive si cu posibilitati de generalizare in ceea ce priveste alcatuirea si continutul
schemelor folosite in aplicarea mijloacelor kinetoterapiei in recuperarea sechelelor posttraumatice ale
genunchiului.
Desfasurarea cercetarii prin aplicarea programelor concepute confirma ipotezele de

lucru. Astfel:
a) Programele concepute pentru combaterea atrofiei musculare a musculaturii membrului
inferior, pentru obtinerea stabilitatii genunchiului (prin tonifierea musculaturii stabilizate a
genunchiului), pentru recuperarea mobilitatii articulare a genunchiului traumatizat, a miscarii
controlate si abilitatii si-au dovedit eficacitatea prin rezultatele obtinute, evaluate pe baza testingului
articular si a bilantului motor global al locomotiei.
Au fost selectate cele mai eficiente structuri de exercitii din care au fost alcatuite programe
aplicate in cadrul procesului de reeducare - recuperare a pacientilor. Structurile care nu dadeau
randament au fost inlocuite cu altele noi care si-au dovedit eficacitatea in urma testarilor
intermediare si finale.
b) De asemenea, programele concepute au contribuit la:
- pastrarea calitatilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare si articulatiilor
netraumatizate;
- accelerarea resorbtiei inflamatiei;
- prevenirea instalarii tulburarilor secundare, entorse recidivante, redoare, nesiguranta
articulara la efort, s.a.;
- combaterea/prevenirea contracturilor si refractiilor musculare;
- prevenirea instalarii/inlaturarea unor deprinderigresite datorate incercarii de suplinire a

functiei deteriorate a genunchiului traumatizat;
- imbunatatirea starii fizice si psihice;
- restabilirea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si utilitar aplicative (mers,

alergare, sariturile s.a.) si specifice ramurilor sportive (practicate in perioada anterioara
traumatismului de pacient);
- imbunatatirea calitatilor de efort;
- readaptarea la efortul maximal local si general;
c) Se evidentiaza raportul intre mijloacele aplicate, sedintele de kinetoterapie si constanta

participarii subiectilor la programul de recuperare.
66
d) Din prezentarea grafica a dinamicii evolutiei la fiecare subiect, se constata la finalul
programului de recuperare o evolutie constant pozitiva pe parcursul tratamentului ceea ce a facut
ca la terminarea acestuia toti subiectii sa isi poata relua activitatea sportiva, integrandu-se treptat
in specificul activitatii.
In urma experimentului efectuat s-au putut formula urmatoarele concluzii:
 aplicarea precoce a tratamentului recuperator, diminueaza durata acestuia;
 mijloacele si procedeele folosite in cadrul programelor, trebuie
individualizate si particularizate;
 trebuie selectate acele mijloace si procedee kinetice, care sa corespunda
indeplinirii obiectivelor propuse;
 aceste programe, judicios alcatuite, pot asigura o recuperare integrala si rapida a
sportivului, in activitatea competitionala.
RECOMANDARI
In urma efectuarii acestui studiu propun urmatoarele recomandarii:
1) Protejarea genunchiului posttraumatic prin orteze, la reluarea antrenamentului.
2) In momentul reintegrarii in activitatea sportiva se va avea in vedere evitarea
solicitarii la maximum a membrului posttraumatic, reintegrarea sa se faca treptat.
3) Evitarea alergarii pe teren accidentat pentru evitarea recidivelor.
4) Continuarea programului kinetic pe grupe specifice de muschi pentru ameliorarea

atrofiei musculare si pentru cresterea masei, musculare.
67
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu, Clement - „Semiologia clinica a aparatului locomotor', Editura Medicala, Bucuresti,

1975
2. Baciu, Clement - „Anatomia functionala a aparatului locomotor', Editura Medicala,
Bucuresti, 1981
3. Baciu Clement - „Kinetologia pre - si postoperatorie', Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981
4. Ionescu, A. - „Gimnastica medicala', Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1964 si
Editura AII, 1994
5. Ionescu, A. - „Gimnastica articulara', Editura Cultura Fizica si Sport, Bucuresti, 1954
6. Ionescu, A. - „Masajul - procedee, tehnici, metode, efecte, aplicatii in sport, Editura A
II, 1995
7. Motet, Dumitru - „Bazele teoretice ale exercitiului in kinetoterapie (activitatii motrice) - note
de curs', Universitatea Bacau, 1995
8. Sbenghe, Tudor - „Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare', Editura Medicala,
Bucuresti, 1987
9. Conf. Dr. N. Georgescu, Dr. O. Alexa, Dr. T. Cozma -„Ortopedie - Traumatologie'
Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa' lasi 1996
11. Voiculescu,I.C.- „Anatomia si fiziologia omului', Editura Medicala, Bucuresti, 1971
12. Conf. Dr. loan Dragan - „Cultura fizica medicala' Editura Sport- Turism, Bucuresti 1981
13. Dumitru D., - „Ghid de reeducare functionala' Editura Sport-Turism, Bucuresti,1981
14. Haulica I., - „Fiziologie umana' ed. a ll-a, Editura medicala, Bucuresti, 2000
15. Iliescu A., - „Biomecanica exercitiilor fizice' Editura Consiliului National pentru Educatie

Fizica si Sport, Bucuresti, 1968
16. Vama Alexandru - „Ortopedie' Editura medicala, Bucuresti, 1976
17. Radulescu Al., Baciu Clement - „Ortopedia chirurgicala' Editura medicala, Bucuresti,
1956
18 Paula Drosescu - „Anatomia aparatului locomotor' Editura Venus, lasi, 2002
68

Recuperarea Mobilitatii Genunchiului Operat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recuperarea Mobilitatii Genunchiului Operat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL NICOLAE PAULESCU

Motivarea alegerii temei..............................................................................................................................4

CAPITOLUL I - Anatomia genunchiului..........................................................................................................6

CAPITOLUL II - Elemente de biomecanicǎ a genunchiului....................................................................15

CAPITOLUL III - Patologia genunchiului.......................................................................................................20

IV.1. Subiecti, locul desfasurarii, materiale necesare, etapele studiului...................................................................27

IV.2. Etapele de desfasurare ale studiului.....................................................................................................29

CAPITOLUL V - STUDII DE CAZ..........................................................................................................32

Cazul nr. 2................................................................................................................................................36

Cazul nr. 3...............................................................................................................................................40

CAPITOLUL VI - Analiza comparativa a rezultatelor (initial-final).........................................................62

Motivarea alegerii temei este legata de importanta redarii rapide a sportivilor, in

Scopul si sarcinile (obiectivele) studiului

Scopul procesului de reabilitare a sportivilor este acela de a restaura o stare optima de

Un concept de baza in recuperarea sportivilor este reprezentat de adaptarea specifica la

O problema de importanta deosebita este decizia interventiei chirurgicale in cazurile

Domeniul traumatologiei sportive reprezinta pentru medicul specialist in recuperare

Colaborarea dintre medicul sportiv, medicul chirurg, ortoped si kinetoterapeut, implicit

Trebuie inteles ca orice progres tehnologic chirurgical, ortopedic sau metodologic

Privitor la frecventa articulatiilor afectate in traumatologia sportiva, o statistica a

Articulatia genunchiului (fig 1) este

Fig.1 Articulatia genunchiului

Sechelele traumatismelor genunchiului vor afecta deci, fie stabilitatea, fie mobilitatea

Miscarea genunchiului nu este doar de flexie/extensie, automat asociindu-se si o miscare

Exista o stabilitate activa si una pasiva a genunchiului, asigurate diferit:

1. Stabilitatea pasiva este realizata de:

a) forma suprafetelor articulare, cu corectarile aduse de cartilaj si meniscuri;

 Intern: ligamentul colateral intern (tibial), ligamentul capsular intern;

 Extern: fascia lata - bandeleta iliotibiala - ligamentul colateral extem (peronie),

 Posterior: ligamentul posterior (Winslow)

 Anterior: tendonul rotulian si fascia genunchiului

 Central: ligamentele incrucisate

Aceste formatiuni definitiveaza si axele de miscare.

Miscarea genunchiului (flexie-extensie) modifica axele de stabilitate, facand sa intre in joc

Realizarea schematica a acestui control la diverse grade de flexie:

Vastii sunt extensori puternici ai genunchiului, impreuna cu dreptul anterior (rectus

Ar exista oarecare preponderenta a vastului medial pe ultimele grade de extensie cand

Popliteul este un rotator medial al tibiei, ramanand continuu in activitate in pozitii de

Am vazut ca ischiogambierii (hamstrings) - bicepsul femural, semimembranosul si

De retinut ca ischiogambierii care actioneaza asupra ambelor articulatii nu pot determina o

Stabilitatea activa a genunchiului in mers se realizeaza prin 'zavorarea' sau 'inlacatarea' pe

b) Extremitatea superioara a tibiei prezinta ca fete articulare doua cavitati glenoide,

separate intre ele de doi tuberculul ai masivulus osos apartinand spinei tibiale.

Segmentele osoase care

Fig.3 Articulatia rotuliana

Aparatul capsuloligamentar al articulatiei se confunda cu cel al fetei anterioare a

Muschii regiunii anterioare a coapsei

a) Muschiul tensor al fasciei lata

Insertia superioara: pe spina iliaca antero-superioara. Corpul sau muscular se continua cu o

Insertia inferioara: tuberozitatea externa a tibiei, marginea externa a rotulei si septul

Actiune: extensor al gambei pe coapsa.

Insertia inferioara: partea superioara a fetei interne a tibiei.

Inervatia: nervul musculo-cutanat extern din nervul crural.

c) Muschiul drept intern

Insertia superioara: pe fata anterioara a pubisului.

Insertia inferioara: portiunea superioara a fetei interne a tibiei realizand impreuna cu

Inervatia: nervul obturator din plexul lombar.

Actiune: flexor si adductor al gambei pe coapsa.

d) Cvadricepsul crural este constituit din 4 fascicule musculare: dreptul anterior, vastul extern,

spranceana cotiloida prin tendonul reflectat;

Inervatia: nervul cvadriceps din crural.

Actiune: extensor al gambei pe coapsa si flexor accesor al coapsei pe bazin prin muschiul