AFECTIUNI ALE GENUNCHIULUI INTALNITE IN HANDBAL –

RUPTURA DE MENISC
DIOSAN IOANA
diosan.ioana@yahoo.com

Sportul reprezinta o activitate organizata din punct de vedere biologic, tehnic, tactic, teoretic
si psihologic si urmareste obtinerea de performante avand la baza competitivitatea.1` Aceste
performante de cele mai multe ori atrag dupa sine si accidentari. Accidentarile sportive pot
afecta muschi, tendoane, articulatii sau chiar oase.

Handbalul este un sport de mare intensitate, caracterizat prin duritate din cauza faptului ca
permite contactul fizic intre jucatori si a dinamismului, indus de trecerea rapida din atac in
aparare si invers. Multitudinea de elemente tehnico-tactice precum demarajul, saritura,
acceleratia, deceleratia, schimbarile de directie, dezechilibrarile, aruncarile si deposedarile
sunt principalele cauze ale survenirii leziunilor.

Localizarea accidentelor cunoscute de-a lungul timpului este următoarea:

 mâini şi degete – 14%;

 gleznă – 10%;
 genunchi – 7%;
 cot – 5%.

Restul de 64% dintre localizări sunt cotate ca diverse, deoarece mai mult de jumătate dintre
acestea sunt contuzii cu localizare musculară sau tendinoasă.
Genunchiul reprezinta partea membrului inferior care uneste gamba cu coapsa. Articulatia
genunchiului este una complexa, pe langa functia de sustinere a greutății corpului, aceasta
trebuie sa permita membrului inferior miscari de flexie, de extensie, de rotafie, dar trebuie sa
ramana si stabil. Mersul, alergarea, accelerarea bruscă, sărirea, răsucirea pe călcâie, frânarea,
oprirea, toate aceste elemente intalnite in jocul de handbal, generează numeroase presiuni
gestionate de ansamblul structurilor osoase, ligamentare, meniscale și musculare. Aceste forțe
mecanice aplicate pot favoriza apariția unor traumatisme, precum și uzura genunchiului pe
termen lung. 2 ’
La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme si lezari ale structurilor articulare:

Leziuni ale părților moi:

 - Tegumente si țesut celular subcutanat (contuzii, plagi, arsuri)
- Tendoane si muschi (intinderi, rupturi, sectionari)
- Vase si nervi (rupturi, sectionari)

Leziuni osoase – acestea sunt fisuri sau fracturi ale:

- Epifizelor femurale, tibiale sau peronale

- Rotulei

Leziuni articulare:

- Plagi articulare
- Rupturi de ligamente
- Entorse
- Luxatii
- Leziuni de menisc

Meniscurile sunt formate din fibrocartilaj, protejeaza cartilajul articular de traumatisme

repetate si joaca un rol important in stabilitatea genunchiului. 3’ Mai exact, meniscul este un
cartilaj care are rolul de a amortiza, stabiliza si de a proteja genunchiul.
Fiecare genunchi are cate două meniscuri: meniscul lateral și meniscul medial. Meniscul
lateral are forma literei „O”, iar meniscul medial are forma literei „C” și sunt atașate de tibie
prin coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial este mai puțin flexibil decât meniscul
lateral, motiv pentru care sunt mult mai frecvente rupturile la nivelul meniscului medial.

Cand vorbim despre traumatologia sportiva ne referim la acea parte a traumatologiei generale
care se ocupa cu studiul afectiunilor  traumatice aparute in practicarea exercitiului fizic,
indiferent de forma sa – amator sau profesionist. Ea are un specific aparte in cazul sportivului
de performanta, ca urmare a particularitatilor biologice si sociale ale acestuia.1’

Afecțiunile traumatice care apar in timpul antrenamentelor la sportivi se datorează unuia sau
mai multor factori care se impart in:

 Dupa rolul lor in producerea traumatismului:

- factori predispozanti
- factori declansanti
- factori favorizanti

 Dupa originea lor sunt factori ce tin de:

- sportivul accidentat
- de adversar
- de conditiile mediului exterior
- de deficientele organizatorice

Factorii predispozanti se refera la prezenta unor deficiente fizice sau organice congenitale sau
dobandite observate la sportiv dupa producerea accidentului.

Printre factorii favorizanti se numara prezenta unei boli la sportivul in cauza, nutritie
incorecta desfasurarea efortului in conditii meteorologice grele sau lipsa unui echipament
corespunzător.

Factorii declansanti vizează starea de oboseală a sportivului, greselile metodice ale

antrenorului, greseli in procesul de refacere, jocul dur al adversarului, pregatire fizica
necorespunzătoare etc. 3’
Toti acesti factori pot contribui la producerea unor accidentari la nivelul meniscului
producand leziuni. Leziunile sunt reprezentate de ruptura partiala sau totala a meniscului si se
impart in: leziuni netraumatice, care apar odata cu inaintarea in varsta si leziuni traumatice
cele intalnite la sportivi.

Printre cele mai importante cauze care favorizează aparitia leziunilor de menisc la sportivi
amintim:
 activitati ce determina răsucirea forțată a genunchiului
 oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului
 alte leziuni ale genunchiului, așa cum este cazul rupturii de ligament care se
poate produce concomitent cu ruptura de menisc 4’
 genunchi suprasolicitat
 lipsa unui echipament adecvat in timpul antrenamentelor
 lipsa pregatirii sportivului pentru a sustine eforturi mari
 Etc.

Leziunile de menisc sunt diferite. Printre cele mai frecvent întâlnite enumerăm cea
longitudinala, oblica si radiara.
Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt următoarele:
 durere la nivelul genunchiului
 inflamarea și umflarea genunchiului
 rigiditate și blocarea genunchiului
 dificultate la îndoirea și întinderea piciorului
 senzația de instabilitate a genunchiului

Când se produce ruptura de menisc, individul poate resimți un pocnet la nivelul genunchiului.
El își pot continua activitatea în mod normal in cazul in care durerea nu este foarte mare, iar
inflamatia poate sa apara la cateva zile dupa incident. Simptomele pot de asemenea sa se
inrautateasca, iar durerile sa devina tot mai greu de suportat. 4’

Examinarea fizica si anamneza sunt primii pasi pe calea diagnosticarii corecte a rupturii de
menisc. Examinarea fizica se face de catre medicul specialist prin diferite procedee medicale,
iar ulterior se vor efectua radiografii sau RMN-ul.

Tratamentul care se aplica imediat pentru o ruptura de mici dimensiuni este metoda RICE –
rest, ice, compression and elevation. Rest – se ia pauza de la activitatea care a cauzat
producerea leziunii, Ice- se folosesc comprese cu gheata pentru a reduce inflamația,
Compression – compresie elastica si Elevation – se ridica piciorul afectat deasupra nivelului
inimii pentru a reduce si preveni umflarea genunchiului. De asemenea sunt prescrise de catre
medicul specialist medicamente antiinflamatorii pentru a reduce durerea si inflamatia de la
nivelul genunchiului. 4’

Daca leziunea meniscului este una puternica, este necesara interventia chirurgicala care
necesita ulterior recuperare medicala.

Recuperarea medicala in sport se refera la utilizarea unui complex de factori naturali sau

artificiali, cat mai precoce si intensiv posibil, in scopul restabilirii anatomo-functionale a unui
organ sau a unei functii perturbate de efortul sportiv, in vederea reinsertiei cat mai rapide a
sportivului in activitatea de antrenament si a obtinerii unei capacitati optime de efort (Dr.
Dragan Ioan).1’

Recuperarea medicala dupa operatia de menisc presupune efectuarea unui set de exerciții
pentru recuperare. Exercițiile trebuie efectuate în mod regulat pentru a reda mobilitatea
genunchiului și, ulterior, pentru tonifierea musculară. Perioada de recuperare și vindecare
diferă în funcție de tipul leziunii și de tipul operației. 4’

La doua zile dupa ce durerile s-au ameliorat, pacientul incepe kinetoterapia cu exerciții
usoare.

Exemple:

1. Contractii izometrice ale cvadricepsului – 3 seturi X 10 repetari /3 ori/zi

2. Flexia coapsei pe bazin 45-60 grade – 6/8 seturi X 10 repetari / 3 ori /zi

3. Abductia coapsei pe bazin la 45-60 grade – 8 seturi X 10 reps / 3 ori/zi

(decubit lateral cu genunchiul in extensie)
4. Antrenarea adductorilor – se tine strans mingea intre picioare 6-10 secunde si se repeta
de 10 ori

5. Flexie pasiva si extensie activa din stand pe scaun 6/7 repatari X 10 minite
Protocolul de recuperare in saptamanile 3-4 se modifica. Exercițiile raman aceleasi, se
modifica doar timpii si numarul de repetari si se impune:

-atingerea unei flexii de 60 de grade

-pacientul nu are voie sa calce pe menbrul pelvin operat
-trebuie sa poarte orteza in toata aceasta perioada, cu limitarea flexiei la 60 de grade.

Protocolul de recuperare in saptamanile 4-6 are ca obiectiv:

-atingerea unei flexii de 90 de grade

-pacientul nu are voie sa calce pe menbrul pelvin operat
-trebuie sa poarte orteza in toata aceasta perioada, cu limitarea flexiei la 90 de grade.

Dupa aceasta perioada se poate scoate orteza, pacientul are voie sa calce usor pe picior si trece
in ultima faza de recuperare. Se vor folosi alte seturi de exerciții cu un grad de dificultate mai
ridicat, inclusiv genuflexiunile si miscari de flexie extensie, pana se va ajumge la recuperare
completa.

Recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a

segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, pentru a functiona la aceeasi
capacitate ca cea de dinaintea producerii accidentului, iar aceasta se poate realiza numai
printr-o buna conexiune intre kinetoterapeut si antrenor. De aceea traumatologia sportiva are
ca obiectiv nu doar tratarea unor afectiuni traumatice ci si prevenirea lor prin diagnosticarea si
tratarea in stadiul preclinic. 3’

Exista astfel mai multe mijloace de prevenire sau evitare a accidentarilor sportive in handbal.
Printre cele mai importante si frecvente enumeram:

 Îmbunătățirea conditiei fizice

 Îmbunătățirea flexibilitatii la nivelul articulatiilor
 Acordarea timpului necesar de recuperare in urma producerii unei leziuni
 Adoptarea unei alimentații sănătoase si adecvata
 Pregatirea atletului dupa perioadele de pauza
 Intarirea musculaturii slabe
 Acordarea unei perioade de adaptare anatomice
 Dobandirea tehnicii de joc
 Folosirea unui echipament adecvat
  Etc.

În concluzie trebuie evitat pe cat posibil o accidentare doarece perioada de recuperare și

vindecare diferă în funcție de gravitatea accidentarii, iar in unele cazuri poate fi una
anevoioasa care sa traga dupa sine întreruperea activitatii sportive, sau poate provoca
pacientului unele deficiente imposibil de remediat.
Bibliografie

1’ Kinetoterapia in traumatologia sportiva,

2’ Wikipedia – genunchi

3’ Prof. Dr. T. Avramescu, Recuperarea functionala-curs

4’ Dr. I. B. Codorean, (2007),Art. Ruptura de menisc. Cauze si tratament

5’http://www.lectiadeortopedie.ro/protocol-de-recuperare-dupa-sutura-de-menisc/