Sunteți pe pagina 1din 14

Tratament ruptura tendon ahilean

Ruptura de tendon Achilian este o leziune care afecteaza partea din spate a piciorului. Aceasta
apare cel mai frecvent la persoane care practica sport de agrement, in general la varsta mijlocie.
Tendonul lui Achile este un cordon fibros puternic care conecteaza muschii din partea din spate a
gambei la osul calcaiului. Daca va intindeti excesiv tendonul lui Ahile, se poate rupe complet sau
doar partial. In momentul rupturii ati putea simti o pocnitura urmata de o durere ascutita
imediata, in partea din spate a gleznei si a membrului inferior, care este de natura sa afecteze
capacitatea de a merge in mod corespunzator. Care sunt cauzele frecvente ale rupturii de tendon
ahilean?
Tendonul ahilian este cel mai gros si puternic tendon din corp,
dupa cum si muschii picioarelor reprezinta cea mai puternica
grupa musculara din corp. Aceasta structura este solicitata in
timpul statului pe degetele picioarelor, mersului, alergatului si
saritului. Asupra tendonului este supusa intreaga greutate
corporala a unei persoane, la fiecare pas. In functie de viteza,
teren si greutatea suplimentara (transportata), tendonul lui
Ahile poate fi supus la o greutate de pana la 3-12 ori greutatea
corpului unei persoane in timpul unui sprint.

Desi este posibil sa nu ai semne sau simptome ale rupturii de


tendon Achilian cei mai multi oameni experimenteaza: dureri
severe si umflaturi in apropierea calcaiul; incapacitatea de a
indoi piciorul sau a "impinge"; incapacitatea de a sta pe
degetele de la piciorul ranit. Te bazezi pe tendon aproape de
fiecare data cand muti piciorul. Ruptura tendonului ahilian se
intalneste de cele mai multe ori in urma suprasolicitarii zonei
in care este amplasat tendonul. Cauzele comune sunt:
cresterea efortului in timpul practicarii unui sport; mersul pe
teren accidentat; caderea de la inaltime.

Ce se urmareste prin recuperarea rupturii de tendon ahilean?


Obiectivele urmarite in recuperarea rupturii de tendon
Achilian includ: reducerea durerii; prevenirea retracturii
tendonului; combaterea aderentelor; activarea circulatiei
sangvine si limfatice care prin fenomenul de vasoconstrictie si
vasodilatatie stimuleaza schimburile nutritive locale si
favorizeaza evacuarea rezidurilor metabolice acumulate;
stimularea regenerarii celulelor, influentand favorabil
procesele de vindecare ale cicatricelor; imbunatatirea
mobilitatii si flexibilitatii articulare; cresterea fortei si
rezistentei musculare; corectarea pozitiilor vicioase;
reeducarea mersului; obtinerea stabilitatii.

Pentru inceperea tratamentului este bine sa va programati la o


sedinta de evaluare terapeutica individuala. Aceasta sedinta
este facuta de un fiziokinetoterapeut. El va explica ceea ce
presupune tratamentul rupturii de tendon Achilian si vi se vor
stabili obiectivele programului de tratament. Veti avea parte
de toata consilierea necesara si se va alcatui programul
individual de tratament pe baza obiectivelor stabilite.

In ce consta concret recuperarea rupturii de tendon ahilean?


Tratamentul rupturii de tendon Achilian se bazeaza pe
mobilizari, tractiuni, manipulari, exercitii izometrice,
mobilizari ale degetelor, controlul staticii in oglinda; exercitii
cu mingi, aparate, stepper, electroterapie si masaj terapeutic.
Abordam terapia combinata datorita rezultatelor benefice
obtinute. Masajul are rolul de combatere a retracturilor si
nodozitatilor prin activarea resorbtiei infiltratelor sau a
depozitelor patologice, celulite, noduli fibrosi. Electroterapia
stimuleaza musculatura, reduce durerea si inflamatia.
Laserterapia actioneaza in profunzine, are efect sedativ,
vasculotrofic si antalgic, iar kinetoterapia vizeaza exercitii de
recuperare a deficitului, de imbunatatire a fortei si a rezistentei
musculare. Terapia combinata imbunatateste rezultatele
recuperarii in ruptura de tendon Achilian si aduce un plus
calitatii vietii pacientului.

De ce este atat de eficient conceptul de terapie combinata?


Pentru ca un tratament de recuperare medicala sa fie eficient,
trebuie respectate anumite protocoale. Nerespectarea cu
strictete a acestora ingreuneaza mult procesul de recuperare si
scade eficienta tratamentelor. Fiecare procedura de tratament
are un rol bine stabilit. Terapia combinata imbina mai multe
proceduri, care se completeaza reciproc si ne ajuta sa atingem
obiectivele prestabilite intr-o perioada mai scurta, in conditii
de maxima siguranta. La centrul nostru lucram dupa conceptul
de terapie combinata si efectuam printre altele proceduri de
electroterapie, laserterapie, kinetoterapie si masaj medical,
adaptate nevoilor fiecarui pacient in parte. Unele proceduri au
rolul de a scadea inflamatia si durerile, altele de a creste forta
musculara, mobilitatea, coordonarea, rezistenta sau echilibrul.
Folosite impreuna si intr-un mod profesionist, procedurile de
tratament maximizeaza randamentul terapeutic si cresc sansele
pentru o recuperare completa, fara sechele sau recidive.
Aceasta abordare moderna a tratamentelor ne-a ajutat sa
recuperam complet mii de pacienti cu o vasta patologie in
ultimii ani.

Cum poti sa incepi un tratament de recuperare?


Pentru a incepe un tratament de recuperare este necesara o
programare telefonica pentru o sedinta de evaluare. Aceasta
sedinta de evaluare este efectuata de catre un
fiziokinetoterapeut si are ca obiective familiarizarea acestuia
cu cazul tau, oferirea de consiliere necesara, stabilirea
obiectivelor terapeutuce si alcatuirea planului de tratament
care va determina atingerea acestor obiective. Tot in cadrul
acestei sedinte se vor face toate testele neuromusculare si
articulare necesare. Fiziokinetoterapeutul iti va recomanda un
pachet de tratament potrivit pentru situatia ta. Rugamintea
noastra este sa iti organizezi timpul inainte de acesta evaluare,
in asa fel incat sa poti face programarile pentru toate sedintele
de tratament necesare. In acest fel te vei asigura ca vom fi
disponibili in zilele si la orele dorite de tine.
Protocol de recuperare dupa ruptura tendonului achilean

In cazul unei rupturi de tendon achilean exista doua variante de tratament: ortopedic sau
chirurgical.

Tratamentului ortopedic consta in imobilizarea gleznei si antepiciorului in echin (flexie


plantara), timp de 8 saptamani. Acest tratament are o serie de dezavantaje: sanse mari de
recidiva, pierderea rezistentei si fortei tendonului dupa scoaterea imobilizarii. Singurul avantaj
poate fi considerat reducerea complicatiilor asociate interventiei chirurgicale.

Tratamentul chirurgical este tratamentul de electie si consta in mare masura in suturarea cap la
cap a celor doua fragmente. Avantajele sunt: mobilizarea mult mai rapida, procentul foarte
scazut de recidiva (sub 4%, acest procent crescand la practicarea sporturilor de performanta),
redarea mobilitatii totale a tendonului. Recuperarea postoperatorie este o partea foarte importanta
a tratamentului, dureaza aproximativ 12 saptamani, si are mai multe etape:

Prima etapa (zilele 1-14):incepe de la momentul interventiei chirurgicale si tine pana la


scoaterea firelor de sutura, adica 14 zile. Aceasta etapa consta
in:

-imobilizarea gleznei si antepiciorului in atela gambiero-podala, in echin (flexie plantara)


-pozitie procliva a piciorului (piciorul trebuie tinut sus, in pat, pe o perna)
-gheata local
-evitarea traumatismelor locale
-pacientul nu incarca pe membrul afectat, sub nici o forma
-pansament cu betadine la doua-trei zile
-tratament cu antiinflamatoare (7zile), antialgice (la nevoie), antibiotic(5 zile)

A doua etapa (zilele 15-30):incepe odata cu scoaterea firelor de sutura, adica la 14 zile
postoperator.

Atela gipsata se inlocuieste cu un clapar special, care pastreaza echinul maxim (pacientul poate
sa incarce pe membrul operat). In aceasta perioada se recomanda, pentru o saptamana, folosirea
ambelor carje, iar saptamana urmatoare, doar o carja, pe partea opusa afectiunii. Sub nici o forma
nu se renunta la imobilizare.
In aceasta perioada mai pot aparea inflamatii la nivelul antepiciorului. De aceea se recomanda
purtarea sub imobilizare a unei sosete elastice si reluarea pozitiei proclive plus gheata, la aparitia
inflamatiei. In aceasta perioada se recomanda exercitii de recuperare, atat deasupra leziunii, cat si
la nivelul acesteia.

Programul de exercitii:se scoate imobilizarea pentru a se efectua aceste exercitii, pacientul


aflandu-se in decubit dorsal (asezat pe pat). Atentie: miscarile blande ale gleznei ajuta la
vindecare, miscarile agresive putand duce la ruptura suturilor chirurgicale.

-Mobilizarea prin flexie-extensie blanda a gleznei( 20 de repetari, de 3 ori pe zi).


-Miscari blande de rotatie stanga si dreapta( 10 repetari, de 3 ori pe zi).
-Ridicarea membrului operat, cu genunchiul in extensie, fara a renunta la imobilizare: se ridica
membrul inferior aproximativ pana la 45 de grade fata de plan – de 20 de repetari, de 2 ori pe zi).
-Abductia soldului (pacientul pastreaza mobilizarea gleznei): consta in abductia membrului
inferior la 45 de grade si mentinerea ei pentru 2 secunde – 20 de repetari, de 2 ori pe zi.
-Pacientul cu piciorul imobilizat, in ortostatism, cu sustinere in fata (la marginea mesei),
flecteaza genunchiul piciorului afectat, cat de mult posibil. Pastreaza flexia doua secunde. Se
executa acest exercitiu o data pe zi, 20 de
repetari.
A treia etapa (zilele 31-60): incepe la 4 saptamani postoperator si tine 4 saptamani. Se reduce
din echin prin scoaterea unei fise din clapar, dar incarcarea se face tot pe calcai. La exercitiile din
faza a doua se adauga:

-Eversia gleznei cu pacientul in sezut (cu un garou lung, de preferat din cauciuc, se leaga usor
antepiciorul sanatos si se trece pe sub talpa piciorului afectat, pacientul tinand garoul in mana).
Pacientul trage de garou de 30 de ori pe zi, piciorul afectat fiind punct de sprijin (scripete).
-Flexie si dorsoflexie plantara. Antepiciorul este legat usor cu garou si este tinut la celalalt
capat de catre pacient, antepiciorul urmand sa faca miscari de flexie plantara, 30 pe zi (apasare
pe pedala). In cazul dorsoflexiei, garoul este legat de antepicior la un capat, iar la celalalt capat,
de un obiect fix, pacientul urmand sa faca miscari de dorsoflexie, 30 de repetari pe zi. Practic
aceste miscari se efectueaza impotriva unei forte moderate data de garoul din cauciuc.

A patra etapa (zilele 61-90):Aceasta etapa incepe la 8 saptamani de la interventia chirurgicala.


Acum se renunta la clapar, dar se monteaza pentru 4 saptamani una dintre fisele din clapar, in
incaltamintea purtata zilnic (pentru a da un grad de echin).

Exercitiile din aceasta etapa sunt:

-Cu planta piciorului afectat in totalitate pe sol, pacientul incearca sa impinga peretele fara prea
mare efort (exercitiu repetat de 3-5 ori pe zi). Impingerea trebuie mentinuta 15-20 de secunde.
-Acelasi exercitiu, dar cu genunchii usor flectati.
-Cu sprijin, pacientul se ridica pe varfurile picioarelor, mentinand aceasta pozitie pentru una-
doua secunde, lasandu-se apoi usor pe intreaga talpa (20-30 de repetari pe zi). In aproximativ o
luna, pacientul poate sa coboare de pe varfuri, doar cu piciorul afectat, celalalt mentinandu-l pe
varf.
La doisprezece saptamani se renunta si la fisa de la calcai. Acest program de recuperare este
ideal a fi executat sub control medical de specialitate.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea
tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicala.

Recuperarea dupa ruptura de tendon ahilian

Tendonul lui Achile


Sus

Tendonul lui Achile este cel mai mare tendon al corpului uman.
Ruptura lui se produce relativ frecvent, prin cresterea activitatilor
sportive sau ca urmare a unei contractii violente. Rupturile apar la
jonctiunea sa cu muschiul sau la insertia pe calcaneu.

In unele cazuri, ruptura poate fi precedata de o perioada de tendinita,


ceea ce slabeste tendonul. Ruptura poate fi partiala dar in majoritatea
cazurilor este totala. Capatul proximal al tendonului rupt se retracta si astfel, pe o distanta de 2-6
cm, se formeaza un gol ocupat de un hematom, care organizandu-se conjunctiv, se transforma
intr-un tesut cicatriceal tanar voluminos care reconstituie tendonul, alungindu-l.

Ruptura partiala poate fi complet asimtomatica sau se prezinta ca o durere discreta la mers in
timp ce ruptura totala este insotita de o durere intensa care poate merge pana la pierderea totala a
mobilitatii piciorului afectat.

Cuprins articol

1. Tendonul lui Achile


2. Semne clinice
3. Tratament
4. Articole similare

Semne clinice
Sus

- Imposibilitatea flexiei plantare contra unei rezistente( ridicarea pe varfuri);


- Palparea unei depresiuni,care uneori se si vede reprezentand locul intreruperii;
- Durerea, echimoza, un edem moderat, retractia musculaturii moletului, posibilitatea unei
dorsiflexii mai crescute decat normal, sunt alte semne clinice ale acestui traumatism.

Tratament
Sus

In rupturile partiale, se aplica un aparat gipsat de 4-6 saptamani, piciorul fiind imobilizat in usor
ecvin.
In rupturile totale, singurul tratament este cel chirurgical, dar rezultatele nu sunt bune totdeauna.
In acea zona exista o slaba vascularizatie care duce la intarzierea prinderii capetelor tendonului.
De multe ori se recurge la procedee complexe, plastice, grefe,etc.

In situatia in care ruptura s-a produs la nivelul insertiei calcaneului, procedeul folosit este cel de
reinsertie. Imediat postoperator se monteaza un aparat gipsat la acest nivel pentru patru
saptamani, iar pentru urmatoarele 3 saptamani se schimba primul si se monteaza unul de mers.

Dupa degipsare se incepe recuperarea imediata, la acest nivel producandu-se insuficienta


musculara, durere articulara, edem si tulburari trofice. Recuperarea kinetica reprezinta o parte
importanta a tratamentului acestei afectiuni prin exercitii pasive si active pentru remobilizarea
articulatiei gleznei si nu numai,a intregului membru afectat dar si a celui sanatos.

De asemenea, profilaxia rupturii de tendon achilian se poate aplica si la cei la care in antecedente
au mai existat astfel de probleme prin exercitii de incalzire inaintea oricarei actiuni sportive timp
de 10 minute, mersul pe bicicleta, intinderea gambelor care vor pregati tendonul si muschii
zonei. De asemenea, incaltamintea pe care o purtam trebuie sa fie adecvata activitatii sportive pe
care o practicam in acel moment. Este de subliniat faptul ca ori de cate ori apar semnele acestui
traumatism, consultul medicului ortoped este obligatoriu.
Tendoanele sunt structuri intermediare ce leaga muschii de oase si au o alcatuire mecanica
aproape ideala pentru transmiterea fortelor de la muschi la os. Sunt structuri rigide, dar
rezistente, au o inalta complianta la intindere si pot fi intinse cu pana la 4% din lungimea
totala fara a suferi daune. Cand diferenta este mai mare de 8% apar rupturi macroscopice.

Desi este cel mai mare si mai puternic tendon din organism, tendonul lui Ahile este, de
asemenea, cel ce inregistreaza cea mai mare rata de ruptura. Aceasta se produce in general la 2-6
cm inainte de calcaneu, zona cu o vascularizatie mai scazuta. Mecanismele de producere a
rupturii sunt multiple, iar persoanele cele mai afectate sunt cele de sex masculin intre 30 - 50 ani,
cele ce au mai suferit anterior o ruptura a tendonului sau au beneficiat de injectii in tendonul
ahilian si cele ce au avut parte de schimbari bruste in programul de antrenament.

In faza acuta, exista controverse cu privirea la alegerea unui tratament conservator (imobilizarea
gipsata) sau chirurgical. Ambele au beneficii si riscuri, dar pentru persoanele tinere, mai ales cele
ce practica sporturi de performanta, se prefera solutia chirurgicala deoarece sunt mult mai putine
sanse ca ruptura sa se repete – 0 - 5% comparativ cu 40% pentru tratamentul conservator. Prin
comparatie, cei ce aleg varianta non-chirurgicala pot experimenta o recuperare mai indelungata.
Pentru urmatoarele 6 saptamani dupa operatie se va purta o orteza ce va fixa glezna in 15 - 20
grade de flexie plantara.

In faza cronica, kinetoterapia devine o componenta cruciala a procesului de reabilitare.


Principalul scop al tratamentului kinetoterapic este de a restabili o lungime si o tensiune normale
a complexului muschi – tendon, obtinandu-se astfel functionalitate optima.
In primele doua saptamani accentul se pune pe mentinerea amplitudinii de miscare. Aceasta se
realizeaza prin usoare mobilizari pasive in flexie plantara si prin mobilizari active in dorsiflexie -
pana in 5 grade. Se adauga si mobilizari pasive ale articulatiei subtalare. Tot programul se
realizeaza in limita durerii si inflamatiei si se repeta de mai multe ori pe parcursul zilei.

In urmatoarele doua saptamani se introduc exercitii usoare de forta pentru toate grupele
musculare, executate pe o amplitudine ce nu afecteaza locul reparatiei. Se continua mobilizarile
active si pasive. Se urmareste ca la finalul acestor saptamani sa se inceapa mersul cu incarcare
partiala pe piciorul afectat.

Pe parcursul celei de-a doua luni se incearca recuperarea completa a amplitudinii de miscare si
obtinerea unui mers normal (fara orteza) pe teren neaccidentat si in medii controlate. Din
saptamana a zecea se continua cu un program intensiv de recuperare a mersului ce conduce spre
exercitii cu specific, pentru ca la 4-6 luni sa poata fi reluata activitatea desfasurata inaintea
accidentului.
Recuperarea pacientului depinde mereu de calitatea programului de recuperare, de motivatia si
concentrarea pacientului cat si de nivelul de activitate pe care si-l doreste la final.
Cu un tratament adecvat, prognosticul dupa o ruptura de tendon ahilian variaza de la bun la
excelent, majoritatea sportivilor reusind sa se intoarca la nivelul de activitate desfasurat anterior.
Pentru evitarea unei noi rupturi, pacientilor le trebuie explicata importanta unei bune incalziri si
a streching-ului inaintea oricarei activitati fizice.