38. Caracterizaţi fractura humerusului.

Humerusul este osul lung al brațului ce se articulează

proximal, la nivelul umărului, cu cavitatea glenoidă a scapulei și distal, la nivelul articulației
cotului, cu oasele antebrațului, reprezentate de radius și de ulnă (cubitus). Acestea sunt fracturi
situate în zona metafizo-epifizara, delimitate distal de marginea inferioara a tendonului marelui
pectoral. Sunt foarte frecvente şi afectează preponderent persoanele în vârstă.
Humerusul face parte dintr-un complex musculo-articular care permite mişcări ale braţului într-
un sector de sferă foarte vast. Este evident că fracturile care afectează mobilitatea articulaţiei
umărului reduc şi acest sector. Mobilitatea umărului nu depinde numai de articulaţia gleno-
humerală, ci şi de aceste spaţii de alunecare subacromio-deltoidiene. O alterare anatomică a
acestor spaţii are drept consecinţă o redoare a umărului. Clasificare:

Fracturile humerale pot fi :

stabile sau instabile;
deschise sau închise;
deplasate sau nedeplasate.

O fractură humerală poate să se producă:

la nivelul epifizei proximale;
la nivelul diafizei;
la nivelul epifizei distale.

Descrieţi particularităţile de imobilizare ale articulaţiei umărului.

1.Imobilizarea cu cotul lipit de corp-indiferent de modeul de realizare(fesi ghipsate,benzi
adezive) imobilizarea mentine bratul in adductie si rotatie interna .Pentru ameliorarea
consecintelor la nivelul tegumentului se poate aplica o perna in axila si intre antebrat si torace.

2.Imobilizarea cu bratul in abductie-se face in aparat toraco-brahial ;recomandat mai ales

noaptea .Se aplica pe o durata crescuta de timp(m.mult de 30zile).se vor evita rotatiile si
coborirea bratului sub unghiul de imobilizare.

3.Imobilizarea in esarfa-se poate face de la inceput sau sa urmeze citeva zile celorlalte forme
de imobilizare.in functie de leziune se poate prescrie programul de recuperare,fara a irita
leziunea trebuie reinceputa miscarea de intretinere a umarului.

Elaboraţi și argumentați un plan kinetoterapeutic în reabilitarea pacienţilor cu fractură

humerusului, pe etape (conform protocolului).
39. Caracterizaţi fractura antebratului în locul tipic.
Radiusul este un os lung, situat in partea laterala a antebratului. El prezinta un corp (diafiza) si
doua epifize. Ulna este un os lung, situat in partea mediala a antebratului, are un corp (diafiza) si
doua epifize. Fractura la nivelul aceste oase este destul de frecvent intalnita si la copii dar
tratamentul cateodata difera de la copii la adulti.
Ambele oase se fractureaza atunci cand forta impactului trece prin ele. Fracturile pot fi la diferite
niveluri. Intr-un procent mare se produc printr-o lovitura directa puternica,prin forte de indoire
care apar in urma unui traumatism prin cadere, sau prin forte de rasucire cand antebratul este
rotat la maxim intern sau extern.
Simptomatologie: durere la nivelul antebratului, deformare regiunii, inflamatie locala,crepitatii
osoase,imposibilitatea de a misca antebratul. Este foarte important mecanismul producerii.

Enumeraţi poziţiile iniţiale, utilizate pentru executarea exerciţiilor în perioada funțională.

40. Caracterizaţi fracturile colului femural.

Garden – in functie de gradul de deplasare a fracturii. Garden I – este o fractura incompleta sau
impactata; trabeculele inferioare ale colului sunt intacte.
Garden II – este o fractura completa fara deplasare; linia de fractura traverseaza intregul col
femural.
Garden III – este o fractura cu mica deplasare; se observa scurtare si rotatie externa a piciorului.
Garden IV – este o fractura totala cu mare deplasare; orice continuitate intre fragmentul distal si
cel proximal este intrerupta.

 Fractura transversala - osul se rupe drept;

 Fractura oblica - duce la o ruptura inclinata a axului femural;
 Fractura spiralata - cauzeaza un traiect spiralat la nivelul diafizei;
 Fractura cominutiva - osul se rupe in mai multe fragmente ;
 Fractura deschisa - apare atunci cand osul sau bucati din os patrund in piele. Astfel de
fracturi pot afecta muschii, ligamentele si tendoanele si se vindeca mult mai greu. Prin
comparatie, fractura inchisa consta in ruptura osului, insa pielea ramane intacta.

Descrieţi avantajele metodei chirurgicale în tratarea fracturilor colului femural.

Tratamentul chirurgical urmareste sa stabilizeze osul fracturat si este stabilit de medic in functie
de tipul si localizarea fracturii, astfel incat sa se reduca durerile si sa se evite imobilizarea la pat
care poate sa produca numeroase complicatii, mai ales in cazul persoanelor in varsta. De obicei, 
la 1-2 zile dupa operatie persoanele se pot mobiliza (pot sa mearga). Medicul stabileste care este
tipul de interventie chirugicala potrivit in functie de tipul fracturii, de starea fizica a pacientului,
de posibila prezenta a altor afectiuni asociate. Se pot folosi fie osteosinteza (reasezarea
fragmentelor osoase cu ajutorul unor dispozitive), fie artroplastia.

Elaboraţi un plan kinetoterapeutic în reabilitarea pacienţilor cu fracturi a colului femural.

Argumentați metodica de selecție a mijloacelor de lucru cu pacienții după intervenție
chirurgicală.
Imediat dupa interventia chirurgicala incepe perioada de recuperare. In acest timp, pacientii
incep sa se refaca prin sedintele de fizioterapie graduala si asistata. Aceasta forma de recuperare
ajuta la refacerea fortei musculare, la redobandirea flexibilitatii soldului si previne aparitia
complicatiilor. Dupa operatie, persoana in cauza va fi internata intr-un centru de recuperare sau
va primi vizitele regulate la domiciliu ale unui specialist fizioterapeut. De asemenea, in primele
12 luni dupa interventia chirurgicala, pacientul va trebui sa foloseasca o carja sau un dispozitiv
de tractiune.
De regula, fizioterapia necesara in primele 6-12 saptamani dupa operatie poate include:
  Aplicarea de gheata;
 Exercitii fizice pentru intarirea muschilor cvadriceps, gluteus si hamstring;
 Hidroterapie;
 Masaj;
 Mobilizarea articulatiilor;
 Terapie antiinflamatoare;
 Revenirea graduala la activitatile zilnice;
 Pierderea in greutate - in cazul persoanelor supraponderale.

41. Caracterizaţi traumele articulaţiei genunchiului.

Inflamatia si spasmul muscular progreseaza pe parcursul primelor ore. In cazul entorselor de
gradul al doilea, durerea este de obicei moderata sau severa. In cazul entorselor de gradul al III-
lea durerea poate fi mai redusa, si in mod surprinzator, unii pacienti pot sa se deplaseze fara
ajutor. 
Un pocnet clar este neobijnuit. Acest zgomot sugereaza o ruptura a ligamentului incrucisat
anterior. Prezenta exudatului sugereaza o leziune a ligamentului incrucisat interior si posibil la
nivelul altor structuri articulare. Cu toate acestea, in cazurile rupturilor de gradul al III-lea severe
ale ligamentelor colateral medial sau ligamentului incrucisat anterior, este posibi sa nu existe un
exsudat pentru ca rupturile au ca rezultat o capsula articulara deschisa si sangele poate sa
paraseasca articulatia. Localizarea sensibilitatii corespunde de obicei cu structura legata.
Leziunile miniscului medial provoaca sensibilitate la nivelul planului medial al articulatiei si
leziunile miniscului lateral provoaca sensibilitate in planul lateral al articulatiei. Aceste leziuni
provoaca de asemenea edem si cateodata ajung sa restrictioneze miscarea pasiva (se numeste
blocarea articulatiei).

Descrieți particularitățile de reabilitare în caz de artroplastia elementelor structurale ale

genunchiului (ligamentoplastie).
Dupa o interventie chirurgicala inainte de a parasi sala de operatie o imobilizare de genunchi si o
punga de gheata vor fi aplicate pe genunchi. Este foarte important ca in primele 10 zile sa faceti
exercitii pentru mentinerea extensiei si sa tineti gheata pe genunchi. Recuperarea efectiv incepe a
doua zi dupa operatie.
 Punga cu gheata va contribui la reducerea durerii si umflaturii. Crioterapia ar trebui sa fie
utilizata continuu pentru primele 3-4 zile dupa operatie. Ulterior gheata ar trebui sa fie
folosita pentru aproximativ 30 de minute, intre sesiunile de kinetoterapie.
 Imobilizarea in orteza ajuta la mentinerea extensiei si trebuie purtata in mod continuu la
inceput, ulterior in timpul mersului si somnului, in rest aceasta poate fi inlaturata.

Elaboraţi și argumentați un plan schematic kinetoterapeutic în reabilitarea pacienţilor cu

traumă a ligamentelor colaterale.

O persoana care a suferit o ruptura a ligamentului poate sa fie sfatuita sa isi sustina genunchiul
cu o proteza sau sa faca exercitii de intarire a muschilor la nivelul genunchiului. Cu ajutorul unui
tratament, chiar si o accidentare serioasa a ligamentului colateral medial se poate vindeca in
cateva luni.