Itinerar nr.

3
Chişinău – Ialoveni – Mileștii - Mici –
Costești – Chișinău
Tipul traseului: liniar
Tematica excursiei: complexă, vitivinicolă,
cultural-istorică, eco-geografică.
Contingent: tineretul studios(18+), turişti
interni, turiști externi, specialiști din domeniul
vitivinicol, cavaleri ai vinului.
Transport: autocar, maxitaxi, auto personal
Durata: 1 zi

Introducere
Motto:
Bea vin! În el găsi-vei Viața fără moarte
Pierduta tinerețe din nou ți-o va reda
Divinul timp al rozei și-al inimii curate
Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!
(P. Zadnipru)

Pămîntul Moldovei s-a închegat în vremuri de grele răzbucniri geologice . De

aceea şi-a încruntat faţa în atîtea măguri, dealuri şi fundături de văi. Aşezîndu-şi
viaţa între ele oamenii s-au deprins cu locurile şi le-au îndrăgit ca pe o casă cu
pridvoare şi zugrăveli preafrumoase. Ne-am consacrat şi expresia graiului după
varietatea reliefului şi a legăturilor specifice cu pămîntul.
Acest pămînt este mai mult decît baştina mea şi a ta. Moldova este legenda unui
popor, de la care, vorba poetului nostru Grigore Vieru- toate le deprindem, toate le
învăţăm. Şi mai spune poetul, că pierzîndu-ţi mama- îţi rămîne Patria.

Dagi prieteni. (prezentarea ghidului şi agenţiei de turism împreună cu date despre

şofer şi autocar).
Traseul turistic naţional prin zona de centru a Republicii Moldova cuprinde un şir
de atracţii interesante, astfel pe parcursul acestei zile de călătorie vom vizita fabrica
de vinuri „Vinuri-Ialoveni” S.A.(cea mai mare întreprindere producătaore de vinuri
1
de tip „Heres” din Europa de Est), complexul turistic Costești și cireașa de pe tort
,desigur că Înteprinderea de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileștii Mici”.
Călătoria va traversa 1 raion din regiunea centru, Ialoveni , unde ulterior vom reveni
din nou în municipiul Chişinău.
(informaţie cu caracter organizatoric: staţionările, masa, timp liber, shoping etc).

Cuprins (partea de bază)

Călătoria începe de lângă Centrul istoric al capitalei Chişinău, piaţa Naţiunilor Unite din
faţa Academiei de Ştiinţe a Moldovei, de unde tradiţional încep majoritatea excursiilor prin
ţară.

Chișinău
„Население города представляло невообразимую пестроту — смесь востока и
запада, с преобладанием востока: армяне и греки… турки в неизменных красных
фесках с чубуками в руках, цыгане в пёстрых хламидах, евреи, немцы, французы
итальянцы…”
(Alexander Veltman ,anul 1830)

Suprafaţa oraşului –cca 120 km.2.

Populatia stabila total - 785,1 mii locuitori

2
Oraş-capitală, centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese
şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement – Chişinău este cel mai vizitat oraş din
Moldova. Chişinăul a fost atestat documentar în 1436, a fost numit pentru prima dată
oraş într-un document din anul 1666 şi este acum supranumit „oraş din piatră albă
scăldat de o mare verde”. Convenţional Centrul istoric al capitalei este împărţit în
partea medievală (oraşul vechi, până la 1812 (anul încorporării Basarabiei în
Imperiul Rus), era cuprins între râul Bîc şi actuala stradă Alexandru cel Bun) şi zona
sec. XIX, amplasată ”pe şapte coline” de la str. Alexandru cel Bun până la str.
Mateevici. În Centrul istoric sunt cca o mie de obiective de patrimoniu cultural
construit, care reprezintă una dintre cele mai mari colecţii de monumente de
arhitectură din sec. XVIII-XIX şi înc. sec XX din regiune. Edificiile vechi sunt
amplasate perimetral de-a lungul străzilor formând cartiere închise. Printre ele se
disting Primăria (fosta Dumă orăşenească 1901, arhitect M. Elladi, consultant
A.Bernardazzi), 19 biserici vechi - ex: „Naşterea Maicii Domnului” (Măzărache,
1742, stil moldovenesc, „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (1777, stil moldovenesc)
Buna Vestire (sec. XVIII-XIX, stil baroc moldovenesc), Catedrala „Naşterea Maicii
Domnului” (1830-1836, arhitect A. Melnikov, stil neoclasic) etc.

În cenrul capitalei pot fi văzute edificii, care reprezintă carte de vizită a Chişinăului:
fosta Bancă Orăşenească (sf. Sec. XIX, proiect M. Cekerul Kuş, azi Sala Naţională
cu Orgă), fosta „Casă a Nobilimii (azi parţial păstrată ca edificiu al cinematografului
„Patria”), fostul hotel „Suisse” (astăzi biblioteca „Bogdan P. Hasteu”), Muzeul
Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Casa Herţa (1903, stil „neobaroc Vienez”
, azi Muzeu Naţional de Arte Plastice.), Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei, fostul Gimnaziu de Fete „Principesa Dadiani (1900, arhitect A.
Bernardazzi), fostul Gimnaziu de Ştiinţe Reale de Băieţi de pe strada M.
Kogălniceanu, fostul Gimnaziu privat de Fete a baronesei „von Geiking”, fost
Gimnaziu Clasic nr. 3 (în 1917-18 clădirea primului Parlament al Moldovei „Sfatul
Ţării”) azi Universitatea de Arte. La acestea se adaogă Arcul de Triumf (1840),
Aleea Clasicilor, monumentul celui mai strălucit domn al Ţării Moldovei, Ştefan cel

3
Mare, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, teatrul „Luceafărul”, Teatrul de operă şi
balet, Teatrul dramatic rus ” A. Cehov”, teatrul municipal „Satiricus”, teatrul „Eugen
Ionesco”, etc.

Oraşul Chişinău este una dintre cele mai ”verzi” capitale din Europa de Sud-Est.
Aici sunt amenajate zone de odihnă şi agrement cu parcuri, scuaruri, păduri, lacuri.
Dintre cele mai vizitate sunt Grădina Botanică, Grădina dendrologică, Grădina
Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, Grădina Zoologică ş.a.

Strada Ismail reprezintă un hotar convenţional al Centrului istoric, unde se găsesc

cartiere locative – monumente de arhitectură, Stadionul central (din 2007 în
reconstrucţie), Fortăreaţa Puşcăriei orăşeneşti (penitenciarul nr.13). Din castelul
penitenciar demolat în timpul sovietic a evadat G. Kotovski.

Pe str. Pan Halipa, care poartă numele preşedintelui Sfatului Ţării – primul
parlament al Basarabiei, se găseşte Complexul memorial ”Eternitatea” (înălţat în
1975, reconstruit în 2007), căminele Universităţii de Stat. Tot aici se află edificiul
în care este amplasat Ministerul Sănătaţii, monument de arhitectură.

Şoseaua Hânceşti traversează dealul Telecentrului, unde în perioada postbelică a fost

creată primul post de televiziune în Moldova. Compania Teleradio Moldova în
prezent are cea mai mare acoperire naţională şi difuzează prin satelit în mai multe
ţări ale lumii. În preajma Gării de sud este delimitat terenul (40 ha) pentru ”Oraşul
vinului”, unde vor fi amplasate cele mai mari crame ale Republicii Moldova.

4
 Raionul Ialoveni

Se găseşte la sud de muncipiul Chişinău şi cuprinde un oraş-reşedinţă şi 21 de

comune cu 28 sate. Din 2008 oraşul Ialoveni este centrul administrativ al Regiunii
de Dezvoltare Centru a Moldovei. Raionul este traversat de răuleţele Botna şi
Işnovăţ. La Dănceni, Costeşti şi Ulmu pot fi văzute cele mai mari lacuri de aici. La
Dănceni începînd cu 2008 lacul este amenajat pentru odihna estivală. Raionul este
cunoscut turistic prin mănăstirea de maici Suruceni, cu hramul ”Sf. Gheorghe”,
întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cetăţuile din pământ de la
Pojăreni şi Hansca (sec. IV-III î.e.n), vinăria Mileştii Mici (introdusă în Cartea
Recordurilor Guiness drept cea mai mare colecţie subterană de vinuri din struguri)
şi Bardar - satul de baştină a pictorului Alexandru David, creatorul remarcabilei
picturi-simbol ”Arborele Eminescu”.

Podgoriile raionului Ialoveni sunt cunoscute prin strugurii de calitate, care servesc
drept materie primă pentru Fabrica de vinuri Heres din Ialoveni (unica în Moldova
şi regiune) şi fabrica de vinuri şi distilate Bardar.

Pe timpul regimului sovietic, localitatea a fost des supusă schimbărilor

administrativ-teritoriale:

5
 1944 – 1956 Ialoveni se află în componenţa judeţului Chişinău;
1956 – 1962 – în componenţa raionului Kotovsc;
1963 - 1964 – în componenţa raionului Anenii Noi;
1964 – 1977 – în componenţa raionului Străşeni;
1977 - 1999 – în componenţa raionului Kutuzov, apoi Ialoveni;
1999 – martie 2003 – în componenţa judeţului Chişinău;
martie 2003 - prezent - oraşul de reşedinţă al raionului Ialoveni.

Stema şi drapelul oraşului Ialoveni

Câmpul albastru al scutului stemei şi pânzei drapelului reprezintă cadrul
natural. Albastrul este culoarea cerului, culoarea fidelităţii şi perseverenţei, culoarea
Europei.

Gura de beci se referă la viticultură şi vinificaţie, ramură de bază în dezvoltarea

economiei raionului, întreprinderi de bază destinate creşterii viţei de vie şi fabricării
vinului sunt astăzi înregistrate în oraşul laloveni, satele Bardar, Costeşti, Mileştii
Mici, Puhoi, Rezeni, Sociteni, Suruceni, Ulmu, Zâmbreni şi altele, unele dintre
aceste localităţi posedând vinarii recunoscute pe plan internaţional.

Gura de beci este clădită din piatră şi este colorată în argint (sau alb pe
drapel) pentru a marca o altă bogăţie naturală a raionului laloveni - piatra de
calcar, valorificată în plan industrial mai ales de Mina de piatră de la Mileştii
Mici.

Arcul oriental armat este preluat din stema medievală a ţinutului Lăpuşna, ţinut
din care au făcut parte cândva pământurile actualului raion laloveni, şi păstrează atât
forma cât şi poziţia în scut a acestei mobile principale din stema ţinutală. Prin acest
procedeu se realizează puntea de legătură dintre vechea heraldică districtuală
moldovenească şi heraldica contemporană a raionului laloveni.

Câmpul roşu al scutului mic - culoare specifică heraldicii moldoveneşti -

semnifică gloria militară a acestui pământ, dragostea şi jertfele aduse pe altarul
Patriei pe parcursul secolelor.
6
 Aurul arcului exprimă vechimea emblemei, bogăţia, prestigiul, virtutea,
grandoarea şi inteligenţa.

Coroană raională ce timbrează scutul heraldic arată poziţia ierarhică a raionului

laloveni în cadrul diviziunii administrativ-teritoriale a Republicii Moldova.

Drapelul raionului a fost elaborat în baza stemei, prin procedee specifice

vexilologiei şi păstrează semnificaţiile acesteia.

Blazonare
În camp albastru, o gură de beci de piatră, cu uşile închise, totul de argint; peste
tot, pe roşu, un arc oriental în bară, armat spre colţul dextru de sus al scutului, totul
de aur.
Scutul timbrat de o coroană raională.

Autori: Dr Silviu Tabac

Claudia Cazac

Pictori: Claudia Cazac

Natalia Rotaru

Drapelul raionului Ialoveni

Drapelul raionului Ialoveni reprezintă o pânză dreptunghiulară (2x3), având în
mijloc o gură de beci de piatră, cu uşile închise, totul alb.

Autori: Dr Silviu Tabac

Claudia Cazac
Pictori: Claudia Cazac

7
 Oraşul Ialoveni
Din 2008 oraşul Ialoveni este capitala Reguinii Centru a Republicii Moldova. Aici
este situată Agenţa de dezvoltare regională centru, care va coordona acţiunile de
restabilire a reţelelor de infrastructură şi obiectivele de importanţă soci-economice
cu impact regional.

Localitatea Ialoveni este prima dată atestată documentar la 30 martie 1528 cu

denumirea Cheile. Denumirea Ialoveni a localităţii apare mult mai târziu. Această
denumire este folosită deja în anul 1639 într-un document care atestă vânzarea unei
părţi de moşie din s. Săuteni. Biserica din Ialoveni a fost înălţată în piatră şi sfinţită
de către protopopul Ioan din Buiucani la 14 octombrie (stil vechi) 1819 de hramul
„Sf. Cuv. Parascheva”. Până atunci aici a funcţionat o biserică de lemn. Actuala
biserică a fost zidită în 1897. Pe locul pristolului vechii biserici este ridicat un semn
comemorativ. În perioada sovietică biserica nu a fost închisă. În anul 1939 în faţa
primăriei a fost instalat bustul regelui Ferdinand I al României executat de sculptorul
Alexandru Plămădeală – bust demolat în perioada sovietică.

În prezent oraşul este inclus în traseul naţional ”Drumul vinului ” şi e cunoscut peste
hotare drept reşedinţa SA Vinuri-Ialoveni, unică în RM unde se produce vinurile
peliculare de tipul heresului.

Această întreprindere funcţionează deja peste 50 ani. În fosta URSS era cea mai
mare producătoare de vinuri de tip heres din spaţiul ex-sovietic.

8
 Cultura oraşului Ialoveni

Activitatea culturală se desfăşoară în cele 3 biblioteci orăşeneşti, şcoala de arte,

4 camere-muzeu şi alte 2 instituţii culturale.

Cele mai importante evenimente culturale sunt:

„Hramul Oraşului” la 27 octombrie, în cadrul căruia se desfăşoară diferite

festivaluri ale cântecului şi dansului polular, expoziţii.

În această zi la biserica ce-I poartă numele se slujeşte un serviciu divin, iar pe

parcursul zilei sunt organizate diverse activităţi cultural-sportive, sărbătoarea
finalizează cu hora de sărbătoare cu participarea artiştilor locali şi din republică.

Un element deosebit al sărbătorii este focul de artificii. A devenit o frumoasă tradiţie

ca anume în această zi semnificativă pentru localitate să fie sfinţite şi date în
exploatare diverse obiecte de menire social-culturală, să fie organizate expoziţii şi
concursuri. La activităţile organizate participă oaspeţi din localităţile vecine şi de
peste hotare.

Locuitorii oraşului Ialoveni sunt invitaţi să se implice şi să participe cât mai activ la
manifestările organizate de Primăria Ialoveni şi să se bucure din plin de sărbătorirea
hramului.

La primăria Ialoveni se organizează sărbătoarea „Nunta de aur".

„Nunţile de aur” sunt marcate la primăria Ialoveni din anul 2002.

În luna mai se desfăşoară Concursul orăşenesc al perechilor de dans sportiv.

Oraşul dispune de o publicaţie locală: Buletin informativ al primăriei.

9
 Localităţi înfrăţite cu oraşul Ialoveni

Fiind conştienţi de importanţa şi rolul dezvoltării relaţiilor dintre diferite

localităţi, colaborării în diferite domenii, administraţia publică locală a oraşului
Ialoveni a întreprins acţiuni de colaborare şi înfrăţire cu următoarele localităţi:

- comuna Topraisar, judeţul Constanţa, România (acordul de înfrăţire a fost

semnat la 26 iulie 2001);

- comunele Force şi Montefortino din Italia (acordul de înfrăţire a fost semnat

la 2 august 2002);

- gmina Lesznowola, Polonia (acordul de înfrăţire a fost semnat la 30 iunie

2004);

- oraşul Pocheon, Republica Coreea (acordul de înfrăţire a fost semnat la 20

noiembrie 2005);

- comuna Tomeşti, România (acordul de înfrăţire a fost semnat la 27

octombrie 2008);

- oraşul Radnevo, Republica Bulgaria (acordul de înfrăţire a fost semnat la13

decembrie 2008).

Aceste acorduri de au fost ratificate de Consiliul orăşenesc Ialoveni.

10
 Bardar

Satul Bardar pentru prima dată a fost atestat la 6 martie 1443 cu denumirea Botneni.
Botneni provine de la râul Botna, iar botneni erau locuitorii din preajma rîului. Se
mai foloseşte în timp denumirile Dolugeni, Duligeni, Diaşeni, Dieci – astfel se
constată că denumirile locale dintr-un sat actual reprezintă de fapt, uneori, mărturia
unor aşezări mult mai vechi, de la care s-a păstrat doar numele. Denumirea Bardar
apare prima data în anul 1803 şi provine de la ”bărdar” - meseriaş, care lucrează cu
barda (un tip de secure cu tăişul lat şi coada scurtă, întrebuinţat mai ales la cioplitul
lemnului, iar uneori şi ca armă de luptă).

În 1879 pe un deal de la marginea satului a fost înălţată o biserică nouă din piatră pe
locul un cimitir vechi. În 1899 biserica a fost reconstruită cu banii satenilor.

Din Bardar provin mulţi oameni cunoscuţi în Moldova şi nu numai: Vasile Iovu –
cel mai mare naist din Moldova, Petru Vutcărău – regizor, actor, director artistic al
Teatrului Naţional ”Mihai Eminescu”, Mihai Toderaşcu – maestru emerit al artei din
RM.

Satul Bardar face parte din ”Drumul vnului”. Pe teritoriul satului funcţionează SA
”Vinăria Bardar” care produce coniacuri de înaltă calitate ”Cezar”, ”Botna”,
”Zolotaia oseni” cunoscute departe de hotarele Moldovei.

Fabrica de vinuri „Vinuri-Ialoveni” S.A.

Evoluția istorică a dezvoltării viticulturii și vinificației în localitatea Ialoveni și a

Vinăriei Ialoveni:

11
Localitatea Ialoveni este situată în partea centrală a Republicii Moldova, la doar 12
km de orașul Chișinău, cu coordonatele: 46°57’N 28°47’E/46.950°N 28.783°E.

Suprafața fondului agricol actualmente constitue 1.678 ha. Datorită solului fertil și
a climei temperat-continentale tradițional ramura principală a economiei la
Ialoveni a fost agricultura. Aici era cultivat pe vremuri: orez, grâu, secara, mai
târziu – porumbul.

În primele decenii ale sec. al XIX-lea ialovenenii cultivau tot mai mult vița-de-vie.
În anul 1817 aici sunt atestate 10 loturi de viță de vie (Труды Бессарабской
Губернской Ученой Архивной Комиссии), către 1820 cele 9 gospodării de
duhovnici posedau 5 loturi de viță de vie și produceau 30 vedre de vin. Vița-de-vie
era cultivată preponderent în vederea obținerii vinului, deoarece după anexare în
anul 1812 de către Imperiul Rus, Basarabia devine furnizorul principal al vinului în
imperiu.

În anul 1819 în ținut vița-de-vie era plantată pe 10,5 mii desetine de pământ. Către
anul 1900 Basarabia asigura
mai mult de jumătate din vinul produs în Imperiul Rus. Tot în această perioadă
12
V.V.Ianovskii constată că la Ialoveni cele 504 gospodării au 111.593 tufe de viță-
de-vie.

Suprafețele cultivate cu viță-de-vie erau în dependență directă de suprafețele

terenurilor arabile. Țăranii, ce posedau mai mult de 6 desetine de pământ arabil,
aveau vii ce variau de la 0,42 până la 0,7 desetine.

În anul 1910 Basarabia ocupa locul I în Rusia în ce privește suprafețele cultivate cu

viță de vie și producția de vin. În anul 1903 V.V.Ianovskii convinge țăranii din
Ialoveni să organizeze o obște sătească agricolă.

În anul 1909 această obște propune pentru vânzare butași altoiți cu prețul de 72
ruble mia. Țăranii realizau butași de muscat, rară neagra, aligote etc. Cursuri
pentru viticultori erau organizate deseori. Bunăoară, în 1911, la Ialoveni sunt iarăși
organizate cursuri în vederea altoirii butașilor. La cursuri au participat 36 de
viticultori. Ei au fost premiați cu 14 foarfece, 6 secători și 1.609 butași (de soi
Americana).

Soiurile tehnice, evident pentru obținerea vinului, care era exportat, în special pe
piețele din Rusia, recunoscut în Europa, dar vândut și în localitate la birtul lui
Calactiz Nicolae, la cârciuma lui Budeanu Spiridon, Mantea Grigore. Ultimii doi
produceau și spirt în condiții casnice (anii 1922, 1923-1924).

În anii 1925-1926 proprietari de vii sunt Bivol Dumitru – 4 ha de vie, Clener

Sigismund – 6 ha, Erhan Teodor – 4 ha de vie.

Debitori de băuturi spirtoase în anul 1927, ce plăteau impozite, erau: Spiridon

Budeanu, Grigore Mantea, Costache Vâlcu, Ion Toma, V. Crazanovschii. În anul

13
1920 în localitate existau 5 debitori de spirt. Iar în 1929 în localitate erau vândute
65 l, iar la târg 4.315 l.

În anul 1927 Consiliul Agricol al jud. Lăpușna organizează licitație publică pentru
darea în arendă a 33 ha de pământ pentru anul 1927-1928 de pe moșia Măciuca,
fosta proprietate a lui Vasile Guma. Anul următor (1927-1928), printre viticultorii
din Ialoveni, sunt Bivol Dumitru, Erhan Teodor și Murzin Vasile – 33 ha de viță de
vie.

Această situație este și în anii 1928-1929.

În anul 1931 Murzin Vasile, născut în anul 1857, era clasat după categoria I și
achită impozit – 400 lei anual. În același an arendași la Ialoveni nu sunt atestați,
probabil lotul de 33 ha a fost cumpărat de familia Murzin.

Potrivit arhivelor, Murzin Vasile a contribuit activ la dezvoltarea viticulturii și

vinifației în localitatea Ialoveni, probabil având în perioada respectivă cele mai
mari suprafețe de pământ cultivate cu viță de vie.

Tot în anul 1931 pe teritoriul localității Ialoveni este atestată vița de vie a lui Izrael
Spinadel, care a solicitat să procure de la punctul Petricani 1.000 butași altoiți, cu
condiția ca să achite costul lor în rate, dar cererea lui nu a fost satisfăcută, deoarece
era particular.

În anul 1932 vinificația și producția de rachiu iau proporții în localitatea Ialoveni.

Astfel, gospodarii, nominalizați mai jos, dețineau următoarele utilaje pentru
producerea băuturilor:
Clever Zighizmund: linuri – 1, teascuri – 2. Acesta a achitat impozitul de 600 lei;
Polonețchi Moisei: linuri- 1, teascuri – 2. A achitat impozitul de 900 lei;

14
Murzin Chiril, fiul lui Vasile Murzin: linuri și două teascuri. A achitat impozitul de
800 lei.

Pentru cazanele de fabricat rachiu Murzin achita taxa de 200 lei anual. Probabil, că
anul următor, Murzin pune în funcțiune încă un cazan, deoarece achită o sumă de
500 lei în bugetul Primăriei pe anul 1933-1934 (pentru Presmat).

Beciul enorm construit pe moșia Murzin, pentru păstrarea vinului, parțial se

păstrează și astăzi. Cât privește fabrica de spirt, după cum menționează istoricul
Igor Cașu, este printre cele 72 care, la 13 septembrie 1940, au fost naționalizate.
Ce e drept, probabil, proprietarul reușise să evacueze parțial utilajul.

În perioada de după război (1946) țăranii ialoveneni iarăși organizează o

cooperativă, având în posesie 4 ha de viță de vie, pregătind pentru altoire 4 mii de
portaltoi.

După colectivizarea din anul 1949, colhoznicii din colhozul Jdanov pregăteau de
vândut 500 litri de vin a câte 5 ruble, iar Dumitru Nagâț propunea de realizat vinul
pe piețele orașului Kiev.

Beciurile lui Murzin au fost folosite de colhoznici și în perioada următoare,

deoarece în cele două colhozuri organizate la Ialoveni se producea vin în cantități
mari.

În anul 1953, în raza fostei moșii a familiei Murzin, se construiește o fabrică de

vin, care astăzi, cu denumirea Vinăria Ialoveni, este unica fabrică de producere a
vinurilor peliculare din țară, cunoscute în perioada sovietică ca vinurile HERES.
Primul director al vinăriei a fost numit Korotaev A. G.

15
16
 Satul Costești

Prima mențiune documentară despre existența satului Costești datează din anul
1573. În ea se spune că Ioan Vodă cel Cumplit întărește preotului Toader din
Lapușna o jumătate din satul Costești, partea de sus cu heleșteul și moara în Botna,
cumpărată de la Tudosia, fata Anușcăi, nepoata lui Drăgan Armaș, cu
800 zloți tătărești.

Cu timpul satul Costești și-a lărgit hotarele și au apărut noi denumiri de mahalale.
Din cele relatate mai sus Costache Răzeșul a fost acela care și-a durat prima casă în
sat, el și-a ridicat-o într-o poiană din pădure, lângă un izvor numit "Ochiul". De
aceea cea mai veche mahala din sat se socoate Poiana.

Vecină cu Poiana e mahalaua numită "Huțuleuca", se numește așa, fiindcă aici încă
din vremuri de demult, s-au așezat cu traiul câteva familii de "huțuli". În apropiere
de Poiana, peste pârăul "Rîpa Satului", se întinde în prezent pe un deal o mahala
mare, numită "Mahala Popii". Se numește așa, fiindcă în această mahala s-a așezat
cu traiul primul popă din sat, iar urmașii lui au trăit și trăiesc și azi tot aici. "Piscul
Maricăi", se numește așa fiindcă pe acest pisc, care e cel mai înalt, se așezase cu
traiul o văduvă frumoasă, fără copii, pe care adeseori o vizitau seara bărbați, o
chema Marica. O altă mahala a satului se numește "Movila", denumirea i se trage
din timpul războaielor ruso-turce. Cică în unul din aceste războaie un "Pașă" turc,
având nevoie să vegheze de la distanță unde se aflau armatele ruse, la ce depărtare,
a ordonat să fie mânați toți locuitorii satului: bărbați, femei, copii pentru a înălța în
grabă o ridicătură de pământ - un punct de observație. Bărbații cărau pămîntul de

17
pe șes spre vârf cu sacii, cu coșurile, femeile cu pestelcile și astfel au înălțat un
deal înalt numit "Movila turcilor" în prezent numit "Movila" . Nu există date
istorice despre celelalte mahale, dar denumirile lor sunt următoarele : Gîrla,
Furnicarul, Deal la mori, Durduc. Pentru prima dată "Gîrlea" sau "Gîrla" este
amintită într-un document ce se referă la anul 1724, 22 noiembrie [3].Un alt
document, ce se referă la anul 1731, 25 mai, informează că vornicul Mihaci din
satul Gîrlea e martor la o hotărnicie a moșiei de acolo[3]. Întemeietori ai satului
Gîrlea se socot Costachi și Hașul Cegolea [4]. Denumirea Gîrlei se trage de la Gîrlă,
ceea ce înseamnă baltă.

Satul în perioada țaristă

Dacă în 1813 în sat erau numai 62 gospodari, apoi în a doua jumătate a secolului
XIX numărul lor a crescut considerabil și a ajuns la 300 gospodării, iar în 1870
avem în sat 391 gospodării [5]. Creșterea era datorată șuvoiului de oameni ce
veneau din Rusia. După războaiele ruso-turce, și războiul din Crimeea (1853-1856)
mulți soldați ruși au rămas să trăiască în Basarabia. În sat exista o biserică din lemn
cu acoperiș din stuf, construită încă din 1783, biserica sfântului Nicolae [6]. În anul
1815 în locul bisericii vechi locuitorii cer voie să zidească o biserică nouă din
piatră, care este gata abia în 1830 [7]. Actuala biserică a fost construită de către
săteni la porunca preotului Dumitru Sava Baltaga, arhitector fiind domnul Cupcea.
Construcția a durat un an (1908-1909), iar clopotul a fost adus de către Simion
Iovu Mereacre în anul 1914 de la Sankt Peterburg și cântărea 4800 kg.

Dezvoltarea învățământului

În 1842 s-a deschis la Costești o școală parohială bisericească [8], iar la Gîrla, în
1861 s-a mai deschis o asemenea școală. Și în Costești și la Gîrla școlile au fost
deschise în case țărănești. Pe lângă fiecare școală lucra numai câte un învățător. La
1 iulie 1872 la Costești se deschide o școală norodnică elementară, care din anul
1877 s-a numit școală a Ministerului Învățământului Public [8]. Această școală a
fost deschisă într-o casă veche țărănească care nu corespundea cerințelor unei
școli. Școala era cu o clasă în care învățau numai băieții [9]. Religia era predată de
18
preotul Dumitru Baltaga. În anul 1877 în școala Ministerului Învățământului
Public lucra în calitate de învățător Grigorovici Ivan Procopievici. Această școală
era controlată de organele respective județene. În anul 1890 în sat se deschide o
școală primară care e întreținută de țărani și în care lucrează în calitate de învățător
Antip Ternovițki. În această școală învățau 16 băieți și 4 fete [10]. În anul 1904 în
Costești activau 30 școli, dintre ele 10 – ministeriale, 2 – de zemstva, 15 –
parohiale bisericești și 3 școli elementare. În aceste școli învățau cca 1320 baieți și
89 fete ceea ce alcătuia puțin mai mult de jumătate din toată populația. Învățau la
școală în limba rusă, ceea ce rezultă că se făcea o intensă politică de rusificare.
Puteau frecventa școala doar copiii celor mai înstăriți oameni. Deși puțini la
număr, elevii școlilor din sat duceau bunul nume al locului de unde au pornit în
lume, atingând pe atunci un înalt nivel de instruire.

Încă la începutul secolului XIX în Gîrlea era proprietar Ilie Botezatu, care la 1802
a devenit stăpân asupra unei părți din moșia ce i-o făcuse zestre Ștefan Bățu [11],
socrul său. El era un fecior de nobil, moșier bogat , care avea și el doi feciori. Satul
era răzășesc, în care trăiau 68 familii. Către 1859 el avea 128 case, 299 bărbați și
255 femei [12]. Aici exista biserica sfântului Mihail zidită În anul 1805. În a doua
jumătate a sec. XIX proprietar era Gavriil Catacazi, care a cumpărat moșia de la
fostul proprietar Ilie Botezatu. La inceputul sec. XX Gîrla număra 182 case cu 768
locuitori, proprietar era M.M Catacazi. Către anul 1924 în Gîrla e rezidită biserica
sf. Mihail, care a fost reconstruită în 1884. Biserica e construită din nuiele și e
acoperită cu scânduri pe deasupra tencuielii. În biserică erau câteva icoane cu
inscripții moldovenești. În curtea bisericii existau 2 pietre de mormânt fără
inscripții.

La sfîrșitul sec. XIX sub influența dezvoltării relațiilor marfă-bani se intensifică

diferențierea țăranilor în săraci și burghezia sătească. Guvernul țariței Ecaterina a
II-a (1764-1796) a creat un astfel de sistem administrativ, sătesc , prin care starostii
satelor și alți conducători erau aleși pe un termen de 1-3 ani. În aceste posturi nu
puteau fi aleși sătenii, care nu dispuneau de gospodărie, sau pământ, cei care nu

19
erau căsătoriți și cei care nu atingeau vârsta de 25 ani. Aceasta, de asemenea era o
cale a rusificării. La începutul sec. XX ambele sate Costești și Gîrla fac parte din
județul Chișinău „ocrugul” 2 și sunt conduse de Dumitru Baltaga protoier al
Costești, Constantim Cuma și anchetatorul bisericesc, preotul din s. Mereni Mihail
Friptu. În acest ocrug intrau și satele din jurul Costeștiului, și anume: Hansca,
Țîpala, Rezeni, Budăi, Bălțați, Cigîrleni. Către anul 1923 în Costești erau de acum
956 case, 3486 bărbați și 4175 femei. Satul dispunea pe atunci de 1 moară cu aburi,
23 mori de vânt, 3 școli primare mixte, o biserică ortodoxă, post de jandarmi,
comună agricolă, poștă de cai a zemstvei, poștă rurală, primărie, o cârciumă,
reședință de subprefectură și un restaurant [13]. La 4 octombrie 1936 se deschide o
fabrică de spirt, clădirea era de piatră, acoperită cu țiglă. Stăpânul fabricii era M.
Starostinski de cetățenie română. În această perioadă s-au executat următoarele
lucrări de interes obștesc: s-a înființat un dispensar sanitar înzestrat cu mobilier și
ustensile medicale pentru primul ajutor, s-a construit un local nou de primărie (în
prezent în acest local e școala muzicală), s-a început construcția unei școli noi în s.
Gîrla 1937, s-a înființat în 1934 telefon propriu pe rețeaua județeană, s-au construit
poduri de piatră. După venirea trupelor rusești în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial au avut loc mai multe schimbări: au fost reîmpărțite pământurile, a fost
schimbat președintele sovietului sătesc, au fost deportați mai multe persoane de
vază, iar alții au fost arestați fără motiv. La 22 iunie 1941 încep operațiunile
militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub ocupația
sovietică. Se spune că la Ialoveni era un mic aerodrom care a fost bombardat în
zorii acestei zile. După ce a fost ocupat satul și întreaga Moldovă de catre ruși
peste 500 de consăteni au plecat pe front. Costeștenii s-au aflat pe prima linie până
în ultimul an de război, mulți dintre care au decedat pe meleagurile străine a
Germaniei, Poloniei, Ungariei, Austriei, Ceho-Slovaciei.

Evenimentele marcante de la mijlocul sec. XX

Una din cele mai dureroase file ale istoriei republicii este foametea din 1947.
Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără

20
scrupule toate rămășițele de pâine din anii precedenți. După mărturisirile martorilor
oculari oamenii au mâncat nu numai turte de lobodă, dar și urzică, cioroi, câini,
mălai, frunză verde de vie etc. Alții ca să supraviețuiască strângeau buruiene, le
amestecau cu tescovină, coceau turte și le mâncau. Unii plecau prin Polonia și
vindeau lucruri care le mai aveau prin casă pentru a salva familiile de foame. După
datele martorilor au decedat peste 3000 oameni în Costești.

O altă etapă crudă a neamului nostru a fost anul 1949 – anul colectivizării și al
deportărilor. Pentru a grăbi acest proces la 28 iunie 1949, la aniversarea așa
numitei „zi a eliberării”, a fost adoptată hotărârea Consiliului de miniștri
a Moldovei „cu privire la deportarea de pe teritoriu Moldovei a familiilor de
chiaburi, a foștilor moșieri și a marilor comercianți” fiind la număr de 11342
familii ce urmau a fi deportate în Siberia Rusia, iar toată averea lor să fie dată
colhozurilor și sovhozurilor. Pentru a acorda ajutor organelor locale în orașe și sate
au fost trimiși împuterniciți de partid și de stat, trupe interne, activiști ai satelor. În
1949 pe teritoriul s. Costești se formează 3 colhozuri: Kalinin, Andreev și Novaia
Zarea, iar la Gîrla colhozul Moldova Socialistă. În noaptea zilei de 6 iulie 1949,
familiile din Costești au fost ridicate în mașini și deportate în Siberia “Eram pe
atunci o fată mică, în acea zi lucrasem la cîmp. Seara mama ne-a hrănit și noi ne-
am culcat să ne odihnim. Pe la miezul nopții a început să latre cîinele. Mama a ieșit
și a văzut ograda plină de soldați. Părinții ne-au trezit cu greu. Când am ieșit afară
ne-au anunțat că suntem ridicați. Tata : «Ce-mi speriați copiii? Mai bine împușcați-
ne aici.” Nu ne-au dat voie să luăm nimic cu noi și ne-au împins să ne urcăm în
mașină. Sora noastră Ileana s-a dus să ieie niște ouă și a rămas de mașină,
rămânând singură, animănui. La gară ne împingeau înainte spre vagoane mai
strașnic decât nemții. În tren sufeream de foame și de sete. Ne hrăneau numai cu
pește sărat. Gura ni se rănise și ne ardea ca focul. Pe la Omsk ne-au urcat pe
vapoare până la raionul Nahocinski, apoi ne-au mutat pe barje. Femeile boceau.
Ne-au dizlocat într-o pădure, unde erau vreo două-trei case. Ne-au dat voie să ne
culcăm în pod, spunându-ne «Făceți-vă case». Ne dădeau o pâinică mică de secară
pentru 2 zile. Ne înfășuram la un picior cu o mânecă de pufoaică, iar la celălalt cu
21
o șalincă și așa am supraviețuit și gerurile. Am muncit în Siberia 7 ani. Cînd ne-am
întors în raion nu ne primeau. Pe atunci aveam 11 ani, însă numai 2 ani n-am
lucrat. Lucram săptămâna împrejur. Duminică nu aveam.” (Ne relatează dna
Emilia) ”La 6 iulie 1949 la orele 2 noaptea a venit președintele Sovietului sătesc și
doi soldați înarmați. Ne-au citit dintr-un caiet numele să vadă dacă suntem toți. Ne-
au ținut în casă până la ora 6 dimineața. Nu ne-au dat voie să ieșim deloc afară.
Căldarea cu apă ne-au vărsat-o. La orele 6 a venit o mașină militară și ne-au urcat
în ea. Ușile de la casă și poartă au rămas deschise. Am ajuns la stația de la Strășeni.
Acolo ne-au urcat în tren și au pus lacăt la uși. 5 zile și nopți ușile la tren n-au fost
deschise deloc. În orașul Tiumeni trenul a făcut popas 30 minute, unde ne-au mutat
într-un vagon pe un vapor cu care am plutit 4 zile și nopți pe râul Irtîș. Lîngă un
munte iar ne-au mutat în alt vapor, cu care am plutit până în raionul Vagai. Din
Vagai ne-au transportat încă o sută de kilometri cu căruțele. Tot drumul acesta nu
ne-au dat nimic de mîncare. Am ajuns într-un sat Carton, unde ne-au dat case și ne-
au lăsat 3 zile să ne odihnim. A patra zi ne-au scos la lucru, la cărat fân în colhoz.
Într-o lună de zile, noi 3 persoane am făcut 90 zile-muncă și pentru asta am primit
9 kg de făină. Peste un timp am scris scrisori-cereri lui Stalin și la un an de zile am
primit răspuns, că suntem deportați pe 25 ani și că trebuie să uităm de Moldova.
După moartea lui Stalin iarăși am trimis scrisori la Moscova și la 25 martie 1954
am primit răspuns să mai așteptăm. De la 1 ianuarie 1955 3 zile la rând am fost
chemați la cercetări, după aceea am primit documentele de eliberare. Au trecut
numai câteva luni de când venisem în Moldova și la 15 septembrie 1955 am primit
””povestcă”” de plecare la armată. Armata am făcut-o 3 ani și 4 luni fără niciun
concediu, în regiunea Arhanghelsk. Iată așa mi-au trecut anii tinereții…” (Ne
povestește dl Cozma Ion). În anii 1958 satul și-a schimbat radical aspectul
construindu-se o nouă școală, brutăria, estrada de vară, 4 grădinițe, ferme pentru
vite și alte clădiri importante.

22
 Complexul Turistic și Piscicol “Costești”
Complexul Turistic și Piscicol “Costești” –loc e refugiu pentru cei care au nevoie
de odihnă, relaxare, și schimb a decorului stresant de fiecare zi.
Blocul mare al complexului dispune de un hotel și de o impunătoare sală de
festivități cu o suprafață de peste 400 m2 , pentru organizarea întrunirilor,
conferințelor, simpozioanelor și a sărbătorilor de orice gen.
Printre obiectele menite să bucure ochii și sufletele vizitatorilor se numără
poarta patriarhală, aleea, terasa, beciul moldovenesc, havuzul etc. Cei care vin să
se odihnească sau să petreacă rațional timpul în această oază adevărtă de sănătate
pot beneficia de serviciile restaurantului, care oferă bucate naționale, cu specific
local, din pește, carne și verdeață, vinuri de casă, bere de Costești și alte delicatese
surpriză.
Pe malul lacului, pe o suprafață de 6,244 ha, se prestează servicii de odihnă și
relaxare a persoanelor iubitoare de natură și pescuit. Pe malul lacului sunt 12
căsuțe din lemn pentru odihnă și un bar. Complexul touristic mai include de o sală
de billiard, sauna, camera de odihnă și multe alte servicii de divertisment.

23
 Mileștii-Mici
Mileştii Mici este situat în valea râului Işnovăţ şi pârâiaşului Râpa Satului,
coord.geografice: 46.53’, long.27.28’, distanţa de la Chişinău: 18 km.

Scurt istoric
Primele ştiri despre sat sunt foarte confuze. Câteva opinii privind geneza satului
sunt:
-30 martie 1528- Petru Rareş, voievodul Ţării Moldovei, dăruieşte slugii sale
Luca şi surorilor lui dreptul de a-şi întemeia moşii în regiunea r.Işnovăţ. Printre
nepoţii acestuia menţionăm pe un oarecare ’’Miile fiul Muşii’’, care primeşte şi el o
parte din ocină. Probabil avem de a face cu strămoşul satului, din ’’Miile fiul Muşii’’
formîndu-se pe parcursul vremii denumirea actuală a localităţii Mileştii Mici.

-1600- la acest an avem altă variantă de fondare a satului. Mare moşier era pe
atunci boierul Bantâş (avea moşii în satele Costeşti, Pojorăni, Hansca etc.) care lasă
moştenire fiului său, Milea, moşia de lângă satul nostru. Fiindcă era mic de statură i
s-a zis ’’cel mic’’, de aici denumirea satului Mileştii Mici, fapt atestat şi de legenda
despre fondarea satului (de remarcat că Ana Bantâş, fiica boierului Bantâş, va fi
mama iluminatului domnitor D.Cantemir.)
-1655- satul este atestat documentar pentru prima dată cu denumirea de Mileşti
(sau Nileşti/Nileaşti), fără să dispunem de amănunte.

Satul e o moşie răzăşească (răzeşi-foşti boieri), şi ţinând cont de aceasta considerăm

că Mileştiul s-ar fi creat mult mai devreme (1400-1450). Actele insuficiente, distruse
de stăpânirea turco-tătară şi rusă, nu ne permit să ne pronunţăm concret.

La 1742 s-a ridicat de către răzeşi prima biserică a satului (din lemn), având
drept hram Sf.Nicolae. La 1862 pe lângă biserică este construită o şcoală având ca
învăţător pe preotul din sat, iar drept elevi 4 băieţi şi o fată din sat. Ulterior, la 29
martie 1876 la iniţiativa tăranilor, este fondată o şcoală primară de o clasă ce va
24
funcţiona pînă la 1914 (în care se predau de regulă 4 discipline: citirea, scrierea,
aritmetica şi religia). Ceva mai devreme la 1870 s-a construit (în piatră) actuala
biserică păstrând vechiul hram Sf.Nicolae.
Cultura sătenilor va câştiga şi prin deschiderea la 8 decembrie 1898 a unei biblioteci
publice cu 320 volume.
Din nenorocirile care au invadat satul până la Prima Conflagraţie Mondială
enumerăm 2 epidemii: -la 1866,9 oameni vor deceda ca urmare a epidemiei de
holeră, iar în 1872,23 săteni vor plăti cu viaţa în faţa aceleiaşi cumplite boli.

În 1949, este creat colhozul ’’Znamia Pobedâ’’, în frunte cu preşedinţii Budac

şi ulterior Oleinicenco. Acesta va exista pâna în 1958 când se va fonda colhozul
comun Ialoveni-Mileşti ’’Moldova Socialistă’’. Pînă în 1973, comuna nu a dispus
de primărie proprie, primăria fiind situată în Ialoveni. În anul 1970-1989 în sat se
va construi un local nou de primărie, în funcţie de primar fiind numit Josan L.D
(1974-1989), iar secretar-Vicol I.V. (1974-1995).
În scurt timp satul a ajuns unul din primele în fosta RSSM, fireşte datorită eforturilor
sătenilor a fost fondată fabrica de păstrare şi prelucrare a vinului (1971), grădiniţa
de copii, scoală medie generală (1976).

În prezent în localitate activează ÎS Combinatul de vinuri de calitate, ÎS Mina

de piatră. Din rezerva funciară a fostului sovhoz s-au format 890 de gospodării
ţărăneşti care activează separat. Satul mai dispune de o policlinică, magazine, o casă
de nunţi, un teren de fotbal standart european etc. Mileştii Mici, pe parcursul anilor
a fost o localitate carea a oferit ’’carne de tutun’’ pentru conflictele armate ce au
avut loc. Astfel avem 5 veterani ai războiului Afganistan, 85 veterani ai conflictului
armat de pe Nistru, cât şi un veteran de la Cernobâl.

Satul este baştina personalităţii culturii basarabene interbelice Mihail Bârcă

(1888-1973) mare compozitor, dirijor, profesor de muzică, prozator, publicist, autor
al romanului ’’Morozenii’’ şi a nuvelei ’’Cerşetorul’’.

25
Cu milioane de ani în urmă pe teritoriul actual al Moldovei se află Marea
Sarmatică, acum însă aici se află o mare de vinuri cu nuanţe variate de gust.
Valoarea lor, ca şi a vinurilor spumante "Moldova de Lux" – poate fi apreciată în
sălile de degustare, alături de diversele meniuri alese la discreția clienților.
Înconjurat de o aură romantică, acest depozit natural de vinuri – cel mai mare din
lume – a apărut în galeriile calcaroase la adâncimea de 30-85 metri în anii '70 ai
secolului trecut.
Vinurile păstrate aici, sunt produse din recolta diferitor ani, între 1986 şi 2018.
Spiritul vremurilor de odinioară se resimte în acest oraș vinicol subteran, crescut
din tunelurile largi. Galeriile calcaroase naturale cu o lungime totală de 200 km pot
fi parcurse cu transportul. Străzile oraşului vinicol subteran, amplasate pe o
suprafață de 55 km, sunt pline cu budane de stejar, care asemeni unor străjeri stau
de veghe dea lungul anilor.
Temperatura constantă de 12°C - 14°C și umiditatea relativă de 80% - 85% ale
acestui "regat vinicol" contribuie ideal atît la păstrarea rezervelor strategice
moldoveneşti, cât şi la descoperirea calităţilor naturale ale vinurilor de elită. Din
toate regiunile țării aici au fost aduse vinurile anilor cu cea mai bună recoltă și au
fost stocate pentru învechire. La moment ÎS CVC „Mileştii Mici” dispune de cca
135 ha viţă de vie proprie.

Astăzi "împărăţia subterană" provoacă emoţiile vizitatorilor ca şi odinioară.

Fericiţilor care au ajuns aici, li se oferă posibilitatea de a călători pe bulevardele
umbrite şi pe străzile cu şiruri lungi de budane pline cu vin. Pot vizita „Colectia de
Aur” descoperind frumuseţea cazelor ninse, în care sunt aranjate cu grija sticlele
prețioase. Acoperite de atributul vechimii – pânza de păianjen și praf cărunt – ele
atrag, aidoma unui magnet, privirile. Şi ca trecerea în alt timp sa fie mai emoționantă,
tuturor doritorilor li se oferă harta galeriilor de vinuri, sigilată cu ceară roşie. Iar cei
ce vor să se reîntoarcă, pot procura cîte o sticlă cu vin de colecție, eticheta căreia
reprezintă harta galeriilor subterane.

26
De unde pornește renumele vinicol al Moldovei? Cu convingere deplină se poate
afirma: de la "Colecția de Aur" MILEȘTII MICI. În ea se păstrează circa 1.5
milioane de butelii de vinuri armonioase, datînd din perioada de înflorire a
vinificaţiei moldovenești. "Pinot", "Traminer", "Muscat", "Riesling", "Feteasca",
"Dnestrovskoe", "Milestskoe", "Codru", "Trandafirul Moldovei", "Auriu", "Cahor-
Ciumai", ”Marsala”,” Utreneaia Rosa”, ”Nejnosti” etc. Toate sunt fabricate în strictă
conformitate cu tradițiile vechi moldovenești, sunt lăsate pentru maturare într-o
atmosferă de liniște și tihnă. În fiecare picătură a acestora se resimte focul soarelui
șsi forţa sevei pământului.

În septembrie 2002 Combinatul de Vinuri de Calitate "MILEȘTII MICI" s-a

învrednicit de onoarea de a desfășura prezentarea vinurilor sale de colecție la
Strasbourg în incinta Adunării Generale Parlamentare a Consiliului European.

La prezentare au participat mai mult de 500 de parlamentari europeni, care au dat o

apreciere înaltă calităţii vinurilor de Mileștii Mici.

Gustând din rezervele de elită ale depozitului de vinuri, puteți alege tipul de vin
dorit. Toate au o personalitate pronunţată şi provoacă doar bucurie. Lasă-ți sufletul
să te inspire!

27
Atracţii turistice în Mileştii Mici sunt:

 Vatra istorică a satului, care a păstrat sistemul tradiţional de ulcioare, pieţe şi

străzi;

 Fântâni seculare cu cumpănă (7 sunt amplasate în ’’Larga’’, altele 7 în

’’Stoian’’ );

 Biserica ’’Sf.Nicolae’’ din 1870;

 Cimitirul cu o vârstă de circa 1000 de ani:

 Moara de vânt:

 Brazda Cazacului;

 Mina de piatră;

 Combinatul de Vinuri ’’Mileştii

Mici’’ care a devenit celebru
dupa includerea în Cartea
Recordurilor Guiness ca cea
mai mare colecţie de vinuri din
lume, cu peste 1,5 milioane
sticle. Complexul de galerii
(pivniţe) de aici este cel mai
mare din Europa, întinzându-se
pe aproximativ 200 km, din
care doar 60 km sunt folosiţi.

28
 Premii obținute la concursuri

1991
Concursul Internaţional al Vinurilor, Iurghiup 1991

Medalie de argint. Vin premiat: "Aligote 1986" - Vin de colecţie sec alb

Vin Moldova – 1996

Medalie de aur. Vin premiat: "Sauvignon 1988" - Vin de colecţie sec alb
1996

2000
Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin
Moldova, 2000

Medalie de argint. Vin premiat: "Codru 1987" - Vin de colecţie sec roşu

Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin

Moldova, 2001

Medalie de argint. Vin premiat: "Codru 1987" - Vin de colecţie sec roşu
2001

2002
Forumul Internaţional « Индустрия напитков – АЛКО & DRINKS SHOW”, 2002

Medalie de aur. Vin premiat: "Cabernet 1986" - Vin de colecţie sec roşu

Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin

Moldova, 2002

Medalie de argint. Vin premiat: "Codru 1987" - Vin de colecţie sec roşu
2002

2002
Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin
Moldova, 2002
23
Medalie de argint. Vin premiat: "Auriu 1986" - Vin de colecţie de desert alb

Alegerea Cumpărătorului 2003

Cupa “pentru cel mai bun design”. "Moldova de Lux" - Spumant d/sec alb
2003

2003
Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin
Moldova, 2003

Grand Prix. Vin premiat: "Codru 1987" - Vin păstrat în colecţie sec roşu

Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice, în cadrul expoziţiei Vin

Moldova, 2003

Medalie de bronz. Vin premiat: "Aligote 1986" - Vin de colecţie sec alb
2003

2003
Concursul Mondial de la Bruxelles

Medalie de aur. Vin premiat: "Grătieşti 1986" - Vin de colecţie de desert alb

Concursul Mondial de la Bruxelles 2003

Medalie de argint. Vin premiat: "Auriu 1986" - Vin de colecţie de desert alb
2003

2003
Concursul Mondial de la Bruxelles

Medalie de aur. Vin premiat: "Grătieşti 1986" - Vin de colecţie de desert alb

Concursul Mondial de la Bruxelles 2003

Medalie de argint. Vin premiat: "Auriu 1986" - Vin de colecţie de desert alb
2003

24
 2004
Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. Vin premiat: "Chardonnay 1992" - Vin de calitate matur sec alb

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de argint. "Moldova de Lux" - Spumant d/sec alb

2004

2004
Russian International Wine Challenge, 2004

Medalie de bronz. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce alb

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce roşu

2004

2004
Concursul Internaţional al Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice în cadrul expoziţiei
ExpoVin Moldova 2004

Medalie de argint. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce roşu

«Лучший Продукт 2004» în cadrul celei de-a XI-a expoziţii „ProdExpo-2004”

Medalie de bronz. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce roşu

2004

2004
Russian International Wine Challenge, 2004

Medalie de bronz. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce roşu

Concursul internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. Vin premiat "Cabernet 1986" - Vin de colecţie sec roşu

25
2004

2004
Russian International Wine Challenge 2004

Medalie de argint. Vin premiat "Cabernet 1986" - Vin de colecţie sec roşu

Concursul Internaţional «Лучший Продукт 2004» în cadrul celei de-a XI-a expoziţii
ProdExpo – 2004, Moscova

Medalie de bronz. Vin premiat "Cabernet 1986" - Vin de colecţie sec roşu
2004

2004
«Лучший Продукт 2004» în cadrul celei de-a XI-a expoziţii „ProdExpo – 2004”,

Medalie de aur. Vin premiat "Grătieşti 1986" - Vin de colecţie de desert alb

Russian International Wine Challenge, 2004

Medalie de aur. Vin premiat "Trandafirul Moldovei" - Vin de colecţie

2004

2004
«Лучший Продукт 2004» în cadrul celei de-a XI-a expoziţii „ProdExpo – 2004”

Medalie de aur. Vin premiat "Cahor-Ciumai 1986" - Vin de colecţie de desert roşu

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de argint. Vin premiat "Cabernet" - Vin de masa sec roşu

2005

2005
Interdrink

Grang Prix. Marca Milestii Mici

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

26
 Medalie de argint. Vin premiat "Cabernet" - Vin de masa sec roşu
2005

2005
«Лучший Продукт 2005» în cadrul celei de-a XII-a expoziţii „ProdExpo – 2005”

Medalie de aur. Vin premiat "Codru 1987" - Vin păstrat în colecţie sec roşu

"Ялта, золотой грифон – 2005", Crimea

Medalie de aur. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce roşu

2005

2005
"Ялта, золотой грифон – 2005", Crimea

Medalie de aur. Vin premiat "Cabernet 1986" - Vin de colecţie sec roşu

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. Vin premiat "Codru 1987" - Vin de colecţie sec roşu
2005

2005
"Ялта, золотой грифон – 2005", Crimea

Medalie de aur. Vin premiat "Codru 1987" - Vin de colecţie sec roşu

Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. Vin premiat "Trandafirul Moldovei 1986" - Vin de colecţie de desert alb
2005

2005
«Лучший Продукт 2005» în cadrul celei de-a XII-a expoziţii „ProdExpo – 2005”

Medalie de aur. Vin premiat "Trandafirul Moldovei 1986" - Vin de colecţie de desert alb

"Ялта, золотой грифон – 2005", Crimea

27
 Medalie de aur. Vin premiat "Cahor-Ciumai 1986" - Vin de colecţie de desert roşu
2005

2006
Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. Vin premiat "Codru 1987" - Vin de calitate matur

Expo vin Moldova

Medalie de bronz. Vin premiat "Cabernet" - Vin de calitate matur

2006

2006
Concursul Internaţional «Одесский залив», Odesa

Medalie de aur. "Moldova de Lux" - Spumant d/sec rosu

5 th International Price golitsin Sparkling Wine Competition Crimea NOVY SVET

2013

Medalie de aur. "Moldova de Lux" - Spumant d/dulce rose

2013

2017
International Wine Contest Bucharest

Medalie de argint. "Rose de Mileștii Mici 2016"

28
 Denumirea AGENTIEI DE TURISM

Traseu naţional nr . 1 .
Chişinău – Ialoveni – Costești - Mileștii-Mici – Chișinău

Fișa tehnică a excursiei

„Traseul Culturii și vinului Moldovenesc”

AUTOR:Botezatu Ștefan

Tipul traseului: liniar

Tematica excursiei: complexă, cultural-istorică, , vitivinicolă, eco-geografică.
Destinatarii excursiei: tineretul studios, turilști interni, turiști externi, specialiști din
domeniul vitivinicol, cavaleri ai vinului.
Transport: autocar, microbuz, maxitaxi, limuzină, auto personal
Complexitatea excursiei – cu autocarul şi pietonală. Se vor parcurge pe jos aproximativ
2-3 km pe drum de țară. Pentru a parcurge distanţă pietonală e necesară încălțăminte
comodă.
Durata: 8-10 ore, în dependenţă de pachetul turistic solicitat (picnic în pădure, servicii
de masă la una din pensiunile agroturistice din zonă cu sau fără program folcloric).
Lungime traseu – 80 km tur-retur
Scopul excursiei: informarea turiștilor despre istoria viticulturii și a vinificației
naționale, realizările obținute în sectorul vitivinicol, utilajele folosite în vinificaţie, procesele
tehnologice de prelucrare a strugurilor, fermentarea strugurilor, cultura consumului și
proprietățile benefice a vinului.

Obiectivele excursiei:
• Ialoveni: întreprinderea vinicolă “Vinuri Ialoveni” S.A.,* Biserica "Sfânta Cuvioasă
Parascheva”, *Monumentul Naturii Geologic şi Paleontologic ”Reciful Ialoveni”
(* = opțional)
• Costești: întreprinderea piscicolă și complexul turistic „Costești”, Monumentul
Naturii Geologic şi Paleontologic ”Aflorimentul Costeşti”.
• Mileștii – Mici: Combinatul de Vinuri de Calitate „ Mileștii Mici”.
Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Nu există grad sporit de
complexitate. Se va parcurge pe jos o distanță nesemnificativă.
Vestimentație: nu este necesar echipament special. Pentru crama „Mileștii - Mici”,
29
unde temperatura medie anuală este de 12-14 grade, este necesar de avut îmbrăcăminte
călduroasă și încălțăminte comodă.
Cazare: se oferă servicii de cazare în incinta complexului turistic „Costești”.
Alimentație: prânz sau cină în incinta cramei „Mileștii - Mici”, degustare de vinuri
ordinare și de colecție, meniu pescăresc în incinta complexului turistic „Costești”.
Agrement: plimbare cu barca sau vaporul, pescuit, fotbal, volei, tenis de masă în
incinta complexului turistic „Costești”.

30
 Concluzie
În urma acestei călatorii putem deduce faptul că turiștii vor capăta într-un timp relativ scurt
un bagaj exepțional în ceea ce ține valoare vinificației de la noi din țară și nemijlocit etapele
și tehnologia producerii vinului .

Bibliografie

1. Miron Viorel. Managementul resurselor turistice din Republica Moldova. Chişinău,

Ed. UASM, 2007
2. Nicu Vl. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi. - vol.II — Chişinău:
Universitas, 1991.
3. Ciobanu Şt. Basarabia. - Chişinău, 1926
4. Dicţionarul statistic al Basarabiei. - Chişinău, 1923
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Chi%C8%99in%C4%83u
6. http://travelblog.md/3-traseu-turistic-national-nr-3-chisinau-ialoveni-costesti-milestii-
mici-chisinau/
7. Nicolae Platon. Ghidul traseelor de turism ale Republicii Moldova ,Tipograf. „Elan
Poligraf”, Chișinău 2015
8. https://www.milestii-mici.md/en/
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Ialoveni

31