32.Definiți atitudinea corporală corectă.

Atitudinea corpului se numeste pozitie verticala fara

incordarea deprisos a musculaturii.Atitudinea corp.este influentata de urmatoarele elemente:pozitia
capului,pozitia centurii scapulare,configuratia,unghii de inclinare.

Expuneţi clasificarea deficienţelor de atitudine corporală.

Deficiente plan sagital/Cu marimea curburilor fiziologice:
1.spate rotund
2.spate rotund cifotic
3.spate cifotic
4.spate lordotic

Cu micsorarea curburilor fiziologice:

1.spate plat
2.spate plat curbat

Plan sagital:
tinuta asimetrica

Elaboraţi și argumentați schematic un program kinetic de reabilitare pentru spatele rotund. ?

33. Definiţi noțiunea de scolioză, enumeraţi simptomele acestora. Scolioza este o deformare a coloanei
vertebrale ,formate din una sau mai multe curburi ,ce apare initial in plan frontal,apoi fiind insotita de
rotatia vertebrelor.
Simptome:
-dureri ale coloanei vertebrale in urma unor activitati prelungite ce implica statul asezat sau in picioare;
-dificultatea la respiratie;
-curbura coloanei în plan lateral, uneori căpătând o formă de S sau de C
-umeri denivelați, unul este mai proeminent decât celălalt sau un umăr este poziționat mai sus
comparative cu celălalt
-talie inegală
-un șold este mai înalt decât celălalt.

Descrieți clasificarea scoliozei. Clasificarea scoliozelor :

1.Scolioze miopatice- la baza lor stau procesele distructive din muschi si aparatul ligamentar al coloanei.
2. scolioze neurogene- se dezv.in urma unor afectiuni neurologice care pot fi cu etiologie
centrala(paralezie cerebrala infantila,tumori medulare,poliomielita).
3.care apar in urma unor anomalii innascute ale coloanei vertebrale;
4.ce se dezv.in urma anomaliilor in dezv.cutiei toracice(piept infundat)
5.scolioze idiopatice sau scolioze cu etiologie necunoscuta.

Scolioze dupa forma curburii patologice:

C-o singura corbura
S-cu 2 curburi
Z-cu 3 sau mai multe.

Dupa localizare :
scolioze cervicale
cervicalo-toracala
toracala superioara
toracala
toraco-lombara
lombara
lombo-sacrala/scolioza difuza a intregii coloanei vertebrale.
Dupa proba firului cu plumb:
1.Scolioze echilibrate(daca firul cu plumb fixat de la C7 cade liber in jos si intersecteaza exact in zona
interfesiera);
2.Scolioze neechilibrate(firul cu plumb se deplaseaza in dreapta/stinga comparativ cu pliul interfesier);

Dupa structura scoliozei:

1.nestructurala sau functionala ( daca la schimbarea poz.corpului din ortostatism in aplecat sau
atirnat,scolioza dispare);
2.structurale sau osoase(apar modificari la nivelul osului,iar la schimbarea poz.din ortostatism in
aplecat,apare o ghebozitate de partea scoliozei,iar in poz.atirnat coloane se modifica putin);

Elaboraţi un program schematic kinetic de reabilitare în boala scoliotică forma S. Argumentați

principiile metodice de selecție a mijloacelor de recuperare și contraindicațiile acestora.
Obiective:
prevenirea pozitiilor vicioase;
mentinerea mobilitatii ariculare;
facilitarea respiratiei;
oprirea evolutiei a scoliozei
reducerea tulburarilor functionale si asimetriilor ale corpului;

p.i.stind in picioare
1.mobilizari cap-git
2.ridicari/coborire de umeri
3.se ridica bratele deasupra capului pe inspir,cind miinele sunt sus se forteaza o intindere cit mai buna
(respiratia se tine citeva secunde,apoi la expiratie se coboara trunchiul si bratele intinse,care se
relaxeaza odata ajunse jos.Se respira profund de citeva ori stind aplecat,apoi se ridica trunchiul lent pe
inspiratie,vertebra cu vertebra,capul fiind ultimul care se ridica.
4.ex.cu bastonul,ridicare prin fata,de jos pina deasupra capului.
5.genunchii indoiti ,talpile pe sol,miinele intinse in lateral,se apleaca ambii genunchi spre dreapta,apoi
spre stringa,atingind solul.Capul se misca in directia opusa.
6. Mainile la ceafa, coatele intinse inapoi, se executa ridicari ale trunchiului superior de pe saltea.
Incepem cu rasucirea trunchiului spre dreapta.
7.Mainile intinse inainte, cu sau fara baston. Se ridica mainile intinse si se extinde spatele.
8.Culcat inainte cu bratele intinse deasupra capului: extensia trunchiului cu ridicare bratelor si
picioarelor de pe sol.
9.ridicare brat-picior opus.

Contraindicatii:
-nu se folosesc greutati care pot solicita coloana vertebrala;
-ex.se executa pina la limita pacientului;
-TA ridicata

34.Definiţi și clasificați torticolisul. Caracteristicile afecțiunii. clasificarea și specificul de intervenție în

dependență de tipul torticolisului.
Torticolis-reprez. O deficienta localizata la nivelul gitului caracterizata prin scurtarea muschiului
sternocleidomastoidian.,pozitia capului fiind inclinata in partea afectata,privirea este spre partea
sanatoasa.

Caracteristici: Torticolisul congenital reprezintă un viciu în dezvoltare a mușchiului

sternocleidomastoidian. Din cauza dezvoltării anormale a zonei cervicale a coloanei vertebrale,
modificări distrofice ale mușchiului sau traumarea prin intindere sau ruperea acestui mușchi în timpul
nașterii.
Clasificarea:
-congenital(care apare in timpul vietii intrauterine si se datoreaza pozitiei vicioase a capului sau a
presiunii exercitate de catre cordonul ombelical asupra capului);
-obstetrical(este un torticollis tipic,frecvent intilnit in cazul nasterilor,dificile cind este nevoie de o
tractiune manuala a capului copilului,se pot produce leziuni prin intinderea sau ruperea muschiului
sternocleidomastoidian);
-auditiv(apare la copiii care prezinta o surditate inegala sau unilaterala obligindu-I sa-si orienteze mereu
urechea sanatoasa spre sursa Sonora);
-ocular(este deasemenea o atitudine compensatorie pentru a corecta un deficit unilateral de vedere);
-paralitic(apare prin contractarea muschiului sternocleidomastoidian opus celui paralizat si ajunge cu
timpul sa capete semnele caract.torticolisului);
-simptomatic(reprez.doar simptomele unei boli anumite cum ar fi: trauma coloanei vertebrale in zona C;
cicatrice zona C si T);
-banal(se produce in urma unei miscari bruste si fortate a gitului sau din cauza unei pozitii incorecte in
timpul somnului);

Metodele si tehnicile de recuperare medicala pentru torticolis sunt alese in dependenta de virsta
pacientului,tipul de torticolis si graviditatea lui.
Scopul celor mai multe tratamente pentru torticolis este de a elibera muschii gatului de spasme sau
contractii. Tratamentele tipice includ medicatia, terapia fizica, intinderea, utilizarea dispozitivelor
fizice si chirurgia. Medicamentele obisnuite administrate persoanelor cu torticolis includ relaxante
musculare si antiinflamatoare.
Tratamentul poate include:

 Proteza pentru gat

 Terapie termica
 Terapia cu ultrasunete
 Fizioterapie
 Interventie chirurgicala

Intinderile pasive si pozitionarea corecta a capului sunt folosite la sugari si copii. In intinderea pasiva,
este folosit, de obicei, un suport pentru a tine capul intr-o anumita pozitie. Aceste tratamente sunt
adesea reusite, mai ales daca sunt initiate in termen de 3 luni de la nastere. Aplicarea caldurii, tractiunea
la gat si masajul pot ajuta la ameliorarea durerilor de cap si gat. Exercitiile de intindere si protezele
pentru gat pot ajuta in cazul spasmelor musculare.

Incepeti prin incalzirea zonei cu un prosop fierbinte sau un dispozitiv de incalzire timp de 10 minute,
pentru a creste debitul de sange in zona, si incepeti prin a va deplasa barbia inapoi spre pozitia neutra.
Daca sunteti in stare sa mutati capul in zona neutra, incercati sa il deplasati usor in zona opusa, departe
de partea spasmului.

Descrieţi specificul posturărilor în recuperarea torticolisului.

Posturările –sunt aplicate de 2-3 ori în zi a cîte 1.5-2 ore. Acest mijloc este efficient și ușor de aplicat în
cazul nou-născuților și bebelușilor, deoarece majoritatea timpului aceștia se află în poziția decubit.
1 Decubit dorsal fără pernă; ceafa copilului este plasata intr-un inel confecționat din bumbac și tifon,
iar capul este fixat în poziția corectă; centura scapulară este ținută în poziția fiziologiă normal cu
ajutorul unui support 9saculet cu nisip, situate mai sus de umar si nui permite acestuia sa se rice in sus.
2 Copilul trebuie sa fie infasat in pozitia fiziologica a corpului cu gitul redresat ,iar in partea
torticolisului se fixeaza un pansament din vata cu tifon
3 Decubit lateral de partea bolnava cu o perna sub cap ,iar umarul sub perna (pentru extinderea
muschiului scurtat )
4 Culcat pe partea sanatoasa fara perna
5 Patucul copilului va fi situate astfel incit copilul sa intoarca capul spre sursa de lumina spre partea
bolnava
6 Prin toata odaia vor fi fixate diferite jucarii colorate pentru ca copilul sasi schimbe des directia privirii
si capului
7 La inceput se folosesc gulerase din tifon si vata ,care mai apoi va fi inlocuit cu unul din cartonas, care
la virsta de 2 ani ,daca e necesar poate fi inlocuit cu un guleras gipsat .

Elaboraţi și argumentați un program kinetic de reabilitarea în caz de torticolis congenital. Enumerați

contraindicațiile:
Obiective:
- Tonifierea si alungirea muschiului bolnav prin exercitii excentrice;
- Corectareaasimetriei centurii scapulare si a toracelui;
- Formarea reflexului de postura corecta a capului si gatului copilului in situatiile statice si
dinamice ale corpului;

Mobilizarile pasive vor fi efectuate de catre kinetoterapeut si vor consta in:

Extensii ale capului si gatului;

Inclinari laterale ale capului si gatului spre partea sanatoasa;
Rasuciri ale capului spre partea afectata;
Circumductia capului in plan posterior;
Intinderea in axul vertical al coloanei vertebrale.

Atunci cand torticolisul congentital este depistat un pic mai tarziu, la cateva luni de viata, putem
introduce exercitii fizice incluse in joaca, prin plasarea jucariilor sau a altor obiecte in anumite locuri ce
solicita copilul sa indrepte capul spre ele, intinzand astfel muschii gatului: Copilul intins pe burtica, in
sprijun pe antebrate, cu un sul sub torace (pentru a-i facilita mentinerea pozitiei); ne vom folosi de o
jucarie pe care o vom misca, in fata copilului, spre partea afectata. Copilul o va urmari fiind nevoit sa
intoarca capul spre partea afectata.
Copilul asezat pe burtica pe o minge mare, repetam exercitiul anterior.

Contraindicatii:
-evitarea producerii durerii,deoarece se incordeaza muschiul afectat;
-efectuarea exercitiilor si masajului daca nu suntem informati;
-nu bruscam copilul;

35.Definiţi displazia coxo – femurală. Descrieţi etiologia şi patogeneza afecțiunii. Displazia

coxofemurală este una din cele mai grave patologii ale aparatului locomotor, mai frecvent se întîlnește
displazia unilaterală mai rar bilaterală, mai frecvent la fetițe decît la băieței. Displazia reprezintă un viciu
înaăscut în dezvoltare care se răspîndește asupra tuturor elementelor articulare: porțiunea proximală a
osului femoral, capsula articulară, ligamentele articulare, muschii, și fosa articulară. Fosa articulară în
această patologie este mai îngustată din cauza unui strat de țesut conjuctiv care crește pe fundul fosei
iar marginea fosei nu este bine osificată mai ales marginea superioară. Din cauza lipsei unei poziții
corecte a capului femurului și fosei articulare femurul se rotește înainte sau face o antitorsie cu timpul
daca nu se primesc măsurile cuvenite toate procesele patologice se măresc fosa poate să devină plană
marginea superioară dispare, capul femurului se turtește și se micșorează iar capsula articulară se
lărgește.

Etiopatologie
Displazia de șold reprezintă o multitudine de modificări anatomice articulare, apărute în urma unei
dezvoltări defectuoase sau opriri în dezvoltare a şoldului. Apariţia acestor modificări poate avea loc în
viata embrionară şi pot continua până la vârsta copilăriei. S-a constatat că există mai mulţi factori care
pot fi responsabili de producerea malformaţiei luxante a şoldului, şi anume:
Factorul genetic → în care este inclusă displazia acetabulară.
Factorul hormonal → se presupune că există o posibilă relaţie între hormonii materni (relaxina) care
traversează placenta şi care induc laxitatea ligamentelor capsulei articulare (hiperlaxitatea capsulei-
ligamentară).
Malpoziţia intrauterină şi factori mecanici → prezentaţie pelvină; oligohidramnios.
Factori de mediu postnali/posturali → înfăsarea tip “mumie” ce constă în hiperextensia coapselor nou-
născutului cu membrele inferioare paralele, strânse, cu un scutec ghemuit între coapse; deflectarea
bruscă (Salter a demonstrat că hiperextensia unei articulaţii duce la ruperea etanşeităţii articulare, cu
intrarea aerului în capsula articulară).

Descrieţi gradele de afecțiune în displazie coxo – femurală.

-Displazia usoara –caracterizata prin depunerea unui strat de tesut conjunctiv pe fundul fosei
acetabulare,iar celelalte elemente articulare nu sunt afectate.
-Dispazia medie-caract.prin deformarea capsulei articulare a ligamentelor ,prezenta tesutului conjunctiv
pe fundul fosei,dar nu este afectata marginea superioara a fosei acetabulare si capul femurului.
-Dispazia grava-caract.prin deformarea totala a articulatiei coxofemurale,aplatizarea fosei
acetabulare ,deformarea capului,femurului si atrofia muschilor inconjuratori.

Argumentați metoda selecției mijloacelor de recuperare în dependență de vîrsta pacientului.

Enumerați contraindicațiile.