Pediatrie – subiecte

1. Generalitati – PICIOR -

Dezvoltarea motrica in primul an de viata:

Primele 6 saptamani: schema de tripla flexie (flexori sold si genunchi, extensori degete)
6- 20 de saptamani: trecere progresiva spre schema cinetica de extensie (maxim intre
saptamanile 12- 16);
Lunile 7- 8: ortostatism, sprijin digitigrad cu hipertonie triceps
Lunile 9- 10: scaderea hipertonicitatii, adoptarea pozitiei verticale
Deformatiile congenitale ale piciorului sunt frecvente si in general benigne
(autocorectabile- autoKT!)
Pot fi generate de presiunile crescute suportate de picior in ultimele 2- 3 luni de sarcina
 deformari posturale
Pot insoti alte afectiuni congenitale (luxatie de sold, torticolis muscular, genu
recurvatum, etc.) (10- 20% din cazuri!)

Clasificare embriologica a patologiei piciorului:

Malformatie = dezvoltare anormala datorata interventiei unui factor teratogen in perioada
embriologica (ireversibila)
Deformatie = anomalie instalata in perioada dezvoltarii fetale datorita unei pozitii anormale
(reversibila)
Malpozitie – anomalie minora instalata in ultimele 2 luni de sarcina datorata presiunilor
mecanice intrauterine (reversibila)
Clasificare anatomica- clinica (R. Seringe):
Talus valgus fiziologic = flexie/ abductie sold, flexie genunchi, dorsiflexie picior
Presiune exercitata pe planta  accentuare talus (talus direct)
Presiune exercitata intern  picior talus valgus  picior convex congenital
Presiune exercitata extern  picior metatarsus adductus/ varus
Picior talus supinatus
Picior in flexie plantara  pes varus reductibil sau PVEC
Piciorul in serpentina – valgus de retropicior + varus de antepicior

2. Principii de tratament KT:

Tratamentul trebuie aplicat precoce/ complex/ in echipa mixta
Se va respecta orarul de viata al copilului (joaca, somn, educatie, etc.)
Respectarea/ inhibarea schemei motorii specifice varstei
Manipularile vor fi realizate in conditii de relaxare a copilului (somn!)
Se va respecta macheta cartilaginoasa a osului copilului mic
Va fi implicata permanent familia in tratament si monitorizarea afectiunii
Adaptarea KT la forma anatomo- clinica:
Deviere pozitionala  tratament minimal, pozitionarea copilului
Retractii musculare  program KT + stimulare electrica + imobilizare
Retractii capsulo- ligamentare  mobilizari + apareiaj de fixare

3. Picior Talus Valgus – tratament -

Poate dura > 2 luni  recuperarea fortei musculare a gemenului intern/ triceps sural
Se stimuleaza activ/ selectiv gambierul posterior si gemenul intern (decubit dorsal cu
membrul inferior in flexie moderata)
Se stimuleaza gambierul posterior prin presiunea alunecanda cu varful degetelor de la
extremitatea gleznei spre partea distala pe tendonul gambierului posterior
Se va declansa varus activ prin contractia gambierului posterior
Gambierul posterior trebuie solicitat cu menajamente (repaus intre doua incercari succesive)
Rezultatul este confirmat de recuperarea fortei gambierului posterior

4-5. Se asociaza orteze progresive de posturare a gambierului anterior care este alungit treptat 
contractia tricepsului si a gambierului posterior
Acestia trebuie stimulati prin miscari sacadate, blande, in sensul actiunii lor
Prima orteza realizeaza o dorsiflexie de 10 grade si apoi inainteaza spre flexia plantara
Atela se confectioneaza din ghips, material termoformabil sau plastic – uneori se confectioneaza
si cu leucoplast aplicat pe carton decupat cat cele 5 degete cu sprijin plantar in varus
Copilul face flexia membrului inferior cu piciorul pozitionat astfel in varus
Aceasta atela se poate alterna cu precedenta de dorsiflexie mica progresiva
La fiecare 8-10 zile orteza laterala externa se confectioneaza cu un plus de varus

6. Varus equin gipsat Se aplica imobilizarea in aparat gipsat cruro- podal (‘cisma gipsata
inalta’)
Se va urmari corectarea progresiva a pozitiei picriorului
Gipsul se schimba la 1- 2 saptamani pana la obtinerea efectului dorit
Se poate alterna tenotomia percutanata de tendon Achille
Ingrijire/ supravegherea gipsului:
Supravegherea pozitiei/ tolerantei la gips
Evaluarea cutanata
Participarea parintilor
6. Tatiana
Picior varus equin congenital: tratament prin aparat gipsat
Obiective: corectarea deformărilor si stabilizarea acestei corectii; Obtinerea unei functionalitati bune;
obtinerea unui echilibru muscular si a unei bune mobilităti articulare
-Se aplica imibilizarea in aparat gipsat crudo-podal (cizma gipsata inalta)
-SE va urmari corectarea progresiva a pozitiei piciorului
-gipsul se schimba la 1-2 saptamani pama la obtinerea efectului dorit
-Se poate alterna tenotomia percutanata de tendon Achille
-Ingrijirea si supravegherea gipsului: Supravegherea pozitiei şi tolerantei la gips; Evaluarea cutanata;
Supravegherea aparatului gipsat: ajustarea marginilor gipsului; Supravegherea temperaturii gipsului;
Prevenirea edemului periferic; protejarea gipsului impotriva distrugerii; alertarea medicului la nevoie;
instruirea parintilor privind semnele de alarma.

7. Varus equin atele și apareiaj

Ortezele trebuie sa fie stabile pe picior dar sa nu interfere cu functia neuro- vasculara
Se va verifica pielea piciorului pentru eventuale leziuni cutanate inainte de plasarea ortezelor
Daca apar modificari cutanate, se vor verifica si eventual inlocui ortezele
Bara metalica dintre ghete nu va fi utilizata ca un maner
Se vor lua masuri de prevenire a caderilor si se va permite copilui sa se joace
Se vor instrui parintii privind utilizarea corecta si supravegherea ortezelor

8.

9. IMC etiopatogenie- o infirmitate motorize cerebral survine de cele mai multe ori in cursul ultimelor
luni de sarcina sau in momentul nasterii, uneori in perioada neonatala( prima luna de viata) Ea este
consecutive suferintelor perinatale ale copilului, oricare ar fi cauza lor : infectie survenita in cursul
sarcinii, hipoxie sau anoxie in cursul sarcinii, infectie a fatului, malformatie cerebral. Atunci cand o
infirmitate intervine in perioada in perioada de copil mic, ea se explica prin afectiunile dobandite: o
encefalită, o meningita sau un traumatism cranian

10. TATIANA
IMC forme clinice
-Paralizia cerebrala spastic sau piramidala
-Paralizia crerebrala extrapiramidala
-Paralizia cerebral ataxica
-Paralizia cerebrala hiipotona
- paralizia cerebral mixta

10. IMC- forme clinice

Forme clinice IMC(sindroame):
a) S. piramidal – care prezinta leziuni la nivelul cailor piramidale
 b) S. diskinetic- leziuni la nivelul cailor extrapiramidale
c) S. ataxic – leziuni la nivelul cerebelului sau cailor cerebeloase
Există trei tipuri de IMC în funcţie de predominanţa mesajelor afectate: spastică, atetoidă şi
ataxică.

11. IMC- definitia spasticității

Spasticitatea este o tulburare a controlului muschilor, caracterizata prin incordare musculara
si rigiditate, precum si prin inabilitatea de a controla acesti muschi. Spasticitatea este
cauzata de dezechilibrul unor semnale de la nivelul sistemului nervos central  
12. IMC – definitia hemiplegiei
Def. simplă - Paralizie a unei jumătăți a corpului, datorată lezării căii nervoase motorii
Def. pompoasă ))) - Prin termenul de hemiplegie se desemnează o perturbare tonico-motrie
consecutivă unei leziuni unilatarale la nivelul neuronului motor central, alternând tulburări
contralaterale cand leziunea cauzata este situata deasupra disusatiei bulbare, iar lipsilaterala cand
leziunea este sub acest nivel. Această defniţie se remarcă prin faptul că aduce în prim
plan activitatea motorie ca ansamblu, indivizibila, responsabila de efecutarea mişcărilor,
menţinerea posturii şi atitudinii corpului.
13. IMC- principii de tratament KT
Tratamentul kinetoterapeutic este tratamentul de baza al IMC, cu conditia sa fie aplicat precoce s
i perseverent.
 Tratamentul urmareste:
 -Schimbarea posturii anormale a copilului. 
-Deprinderea sa de a se relaxa in pozitii oarecumcomode.
 - Reeducarea hipertoniei sau a spasmelor intermitente, astfel incat miscarea sa se faca fara un
efort deosebit. 
- Dezvoltarea motricitatii in secventele sale normale de evolutie atat in ce priveste postura,cat si
miscarea in cadrul acestor posturi: - controlul capului
  - intoarcerea de pe-o parte pe alta (rostogolirea+)
- tararea 
- pozitia sezand
 - pozitia si mersul in / labe 
- ridicarea si mersul in genunchi 
- ortostatismul. 
- Reeducarea echilibrului in toate pozitiile si activitatile.
 - Reeducarea sensibilitatii si proprioceptiei. 
- Prevenirea contracturilor si diformitatilor la copiii mici sau ameliorarea lor la copiii mari.Preve
nirea necesitatii actului ortopedico-chirurgical sau amanarea lui cand este pozibil.
 -Invatarea miscarilor obisnuite vietii de zi cu zi ( adl )

14.IMC – principiul tehnicii Bobath

Metoda Bobath se adreseaza tratamentului asa-ziselor ,,paralizii spastice”. Mijloacele terapeutice

se bazeaza pe doua principii:
– Inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reduceri si reglarii tonusului
muscular.
– Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa dezvoltarii lor
adecvate, urmata de un progres in activitatile elementare.
Este esential ca in timpul tratamentului sa dam pacientului cat mai multe senzatii posibile asupra
tonusului, posturii si miscarii.
Trebuie sa-l ajutam cu mainile noastre sa experimenteze senzatia mai multor posturi si miscari
normale diferite.
Pozitiile reflex-inhibitori sunt total sau partial opuse posturii initiale anormale a pacientului.
Asezarea pacientului intr-o pozitie reflex-inhibitorie nu reduce spasticitatea.
La inceput pacientul rezista si spasticitatea poate fi mai mare decat inainte.
Ajustarea pacientului la noua sa pozitie, este cea care da rezultatul dorit.
Odata cu descresterea spasticitatii prin mentinerea pozitiei reflex-inhibitorii, rezistenta cedeaza.
Kinetoterapeutul poate sa reduca in acest moment asistenta sa pasiva.
La sfarsit va fi posibil sa ia mainile de pe pacient, lasandu-l sa-si controleze singur noua pozitie.
In acest mod pacientul isi castiga treptat controlul asupra posturii sale spastice si invata sa iasa
din aceasta postura.
Pozitiile reflex-inhibitorii sun variabile in functie de pacient, de forma spasticitatii lui si de
varsta.
15. IMC – principiul tehnicii Vojta
La terapia Vojta, terapeutul aplică pacientului, aflat în decubit ventral, dorsal sau lateral, o
presiune ţintită pe anumite zone ale corpului. Astfel de stimuli duc, la om, – indiferent de vârstă
– în mod automat şi fără iniţiativă proprie, adică fără o conlucrare activă, voluntară, acelui vizat,
la două complexe de mişcare: Târârea reflex din decubit ventral şi rostogolirea reflexa din decubit
dorsal şi lateral.

16.

17.

18.

19.

20. Boala Perthes

 Definiție: Este o afectiune rara a copilariei, constand in necroza avasculara idiopatica a capului
femural.Mai este cunoscuta si ca osteocondroza capului femural.
A fost descrisa in 1910 separat, de catre 3 medici, ca o forma particulara de artrita la copii. Desi
termenul de “boala “ inca e folosit, astazi se stie ca afectiunea este cauzata de tulburari de vascularizatie
ale nucleului capului femural.

 Etiopatogenie: Frecventa bolii este de aproximativ 1 caz la 12000 de copii cu varste cuprinse
intre 2 si 15 ani, varful de incidenta fiind situat intre 4 si 8 ani. De 4 ori mai frecventa la baieti,
boala de obicei apare unilateral. Afectarea bilaterala ( 5-15% ), poate fi simultana sau succesiva.
S-a observat o frecventa mai mare la rasa caucaziana( cele mai afectate tari sunt S.U.A. , Irlanda,
Marea Britanie. Se mai intalneste in America Latina, Asia si la eschimosi.)
Etiologie:
 Ramane inca obscura, dar se stie ca apare o scadere a fluxului sangvin arterial catre capul femural.Cauza
acestei tulburari vasculare este inca necunoscuta. Se banuieste ca apare obliterarea arterei capului
femural, fara ca arterele circumflexe femurale sa poata suplini necesarul de sange. Factorii genetici nu
par sa aiba un rol determinant, in aparitia bolii.

21:
 Criterii de clasificare radiologică
 Clasificarea lui Catterall. Clasificarea tine cont de intindirea afectarii epifizare, de
existenta sau nu a unui sechestru si de afectarea metafizara.
Gradul I. Leziunea este limitata la partea anterioara a epifizei. Nu exista sechestru vizibil si nici
afectare metafizara. Prognosticul este intotdeauna excelent indiferent de varsta copilului si chiar
in absenta oricarui tratament.
Gradul II. Leziunea cuprinde jumatate din partea anterioara a epifitei. Exista un sechestru care
respecta peretele lateral extern pe imaginea din fata, dand un aspect de “V” pe cliseul de profil.
Afectarea metafizara este inconstanta. Inaintea varstei de 4 ani prognosticul este intodeauna bun
in absenta tratamentului. Dupa varsta de 4 ani rezultatul este bun in 50% din cazuri fara
tratament si in 75% din cazuri dupa tratament.
Gradul III. Leziunea cuprinde mai mult din jumatate din partea anterioara a epifizei, afectand
frecvent 2/3. Aspectul pe radiografia de fata este de “cap fara cap”. Aproape intotdeauna exista o
afectare metafizara. Rezultatul este nesatisfacator in doua treimi din cazuri, dar poate fi ameliorat
prin tratament
Gradul IV. Leziunea cuprinde in intregime epifiza, fapt vizibil atat pe radiografia de fata cat si pe
cea de profil. Rezultatul este prost in ¾ din cazuri.
 Clasificarea lui Salter. Aceasta clasificare o simplifica pe cea a lui Catterall si permite o
precizare mult mai precoce.
Ea se bazeaza pe studiul fracturii subcondrale vizibila sub forma unei claritati subcondrale,
si a carei intindere da o idee exacta asupra importantei necrozei epifizare. Pentru Salter
prognosticul diferit la diferite grade de afectare se datoreaza prezentei sau absentei
peretelui lateral extern care constituie un element protector al epifizei si evita deformarea.

 Clasificarea lui Hirohachi. Este cea mai complexa pentru ca tine seama atat de
importanta afectarii epifizare determinata la fel ca in clasificarea Catterall cat si de
afectarea metafizara.
 Raportul dintre capul femural si cotil. Green, Beauchamp si Griffin au definit un coeficient ce
are o mare valoare in stabilirea prognosticului. Este vorba de un coeficient de excentrare
epifizara dat de formula: E= AB/CD*100, unde AB reprezinta portiunea capului femural care
debordeaza cotilul si CD este largimea capului femural de partea sanatoasa masurata la
nivelul cartilajului de crestere. Prognosticul este prost cand coeficientul este peste 20% si bun
cand este sub 20%.
22.
 Prognostic si tratament ortopedic:
Evolutie si prognostic:
*cu cat varsta de debut este mai redusa, cu atat prognosticul este mai bun
*copiii peste 10 ani au un risc mare de osteoartrita
*majoritatea pacientilor au evolutie favorabila( capul femural ajunge la o forma apropiata de cea
normala)
*prognosticul este direct proportional cu modificarile radiologice

 Diagnostic:Este important ca boala sa fie diagnosticata cat mai devreme in copilarie.

Diagnosticul precoce insotit de tratamentul adecvat permit capului femural sa se
remodeleze la loc luand forma rotunda, deoarece oasele fragile ale copiilor se vindeca
rapid si au o capacitate buna de a se autoreface.
Primul pas in tratarea bolii este un diagnostic complet si corect. Alaturi de istoricul
medical si examenul fizic, pot fi recomandate urmatoarele investigatii:

 Radiografie
 RMN: pot fi vizualizate stadiile precoce mai bine decat prin intermediul radiografiei
 Analize de sange: pentru a depista infectia
In cazul in care copilul tau este diagnosticat cu boala Perthes, va trebui sa evite sa puna
presiune pe sold pana dupa incheierea tratamentului si va fi instruit sa foloseasca carje
sau un scaun cu rotile pana cand primeste tratamentul.

 Ortopedic:
*Mers cu sprijin partial in carje
Imobilizarea prelungita la pat este metoda cea mai simpla. Ea descarca soldul bolnav, dar nu
asigura recentrarea.
*Aparate gipsate Petrie *Tractiune continua
*Orteze
*Evitarea sporturilor ce presupun alergare, sarituri, socuri in articulatia coxo-femurala. Toate au rolul de
a mentine capul femural in acetabul. Pot fi asociate cu fizio-kinetoterapie( inotul este recomandat,
intrucat permite efectuarea tuturor miscarilor cu solicitare articulara minima).

23:
 Principii și indicații de tratament KT
 INDICATII TERAPEUTICE
Indicatiile terapeutice trebuie sunt dictate de dificilul compromis dintre obiectivul
morfologic si cel psihosocial. Price, pe un lot semnificativ de cazuri, a demonstrat
existenta unei diferente semnificative, in ceea ce priveste tulburarile de comportament
social, scolar si sexual, intre tratamentul ortopedic prin gips si tractiune si tratamentul
chirurgical cu un net avantaj pentru cel din urma.
Deoarece rezultatele raportate de diferiti autori in legatura cu evolutia diferitelor
forme ale intinderii zonei necrozate si ale diferitelor tratamente efectuate sunt in mare
parte concordate se poate realiza un protocol terapeutic, cu mentiunea ca aceasta schema
este susceptibila de modificari in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.
Ca prim principiu terapeutic este notata utilitatea aplicarii tractiunii continue in
toate cazurile de redoare de sold. Tractiunea limiteaza semnificativ presiunea venoasa
intra-osoasa si permite recuperarea unei redori de sold.
In continuare tratamentul va fi ghidat in functie de varsta pacientului, de
gravitatea afectiunii si de prezenta sau nu a semnelor de sold la risc.
Sub varsta de 4 ani doar formele severe (gradul III si IV) necesita tratament.
Protectia printr-o orteza de mers este cel mai frecvent recomandata. Uneori, in caz de
evolutie nefavorabila sau daca apare o excentrare a capului femural sau in caz de aparitie
de calcificari externe, poate fi efectuata o tripla osteotomie pelvina.
Intre 4 si 6 ani, afectarea a mai putin din jumatate a capului femural si fara semne
de cap la risc, nu justifica, in general, decat o simpla supraveghere. Formele mai intinse
(gradele III si IV) necesita a fi protejate prin orteze. Unele forme grave, care prezinta cel
putin doua semne de cap la risc, justifica un tratament chirurgical fie prin osteotomie
femurala, fie prin osteotomie pelvina.
Intre 6 si 9 ani afectarile de peste 50% cu semne de cap la risc fac obiectul unei
indicatii chirurgicale:osteotomie femurala sau osteotomie pelvina. In cazul in care este
afectat mai putin de 50% din capul femural interventia chirurgicala are indicatie numai
daca existe semne de cap la risc.
Peste 9 ani se pastreaza aceleasi indicatii operatorii, dar se vor intalni mult mai
frecvent cazuri de gradul II care sa necesite tratament operator.
24:
 Programe de tratament KT(inclusiv post –chirurgical)
Obiectivele kinetoterapiei, tehnicile şi metodele de recuperare sunt:
A. Refacerea mobilităţii
B. Refacerea forţei musculare
C. Refacerea abilităţii, stabilităţii şi mişcării controlate.
D. Refacerea mobilităţii

a. Prin adoptarea unor posturi:

Ex. - sprijin pe membrul inferior sănătos, cu piciorul homolateral (bolnav) ridicat pe un scaun;
înăltimea scaunului şi aplecarea trunchiului în faţă măresc gradul de flexie al articulaţiei.
Posturile se menţin de la 10 min. la 1 ora, pacientul fiind cât mai relaxat.
b. Prin mobilizări pasive:
- se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur ; întotdeauna genunchiul trebuie
sa fie flectat pentru a destinde ischiogambierii. Ex. - pacientul în DD, cu membrul inferior sănătos extins,
asistentul aplică priză pe 1/3 inferioară a coapsei executând flexia CF (genunchiul este flectat).
c. Prin mobilizări autopasive:
Ex. - pacientul în DD (sau şezând sprijinit), se prinde cu mâinile coapsa şi se tracţionează; dacă unghiul
de flexie este prea mic pentru a putea ajunge la coapsă, se poate tracţiona prin intermediul unei chingi
trecute peste picior sau peste genunchiul flectat. Ex. - din postura “patrupedă” se forţeaza flexia CF prin
greutatea trunchiului; oblicitatea determină variaţiile unghiului de flexie.
d. Prin mişcări active:
Ex. - pacientul în DD, flectează coapsa cu genunchiul flectat sau întins, eventual piciorul alunecă pe o
placă lucioasă (cu sau fără patină cu rotile) ; bazinul fixat cu o chingă la planul patului. Ex. - din
ortostatism, cu spatele la perete, pacientul flectează CF cu genunchiul flectat, trăgând coapsa la piept;
tot din ortostatism va execută genuflexiuni cu trunchiul usor aplecat înainte.

a. Pentru flexie-extensie:
Ex. - pacientul şezând la marginea mesei, cu gambele atârnând, mâinile aşezate pe şolduri, asistentul
împinge în sacade din ce în ce mai intense, cu ambele mâini, umerii pacientului, încercând să-l rastoarne
spre spate sau înainte, pacientul se opune, menţinându-şi echilibrul, ceea ce înseamnă contracţia
lantului flexor anterior (cap-trunchi-şold) sau a celui extensor posterior (cap-trunchi-şold). Variantă: -
pacientul în poziţia şezând pe călcâie. Ex. - pedalaj pe bicicletă. Ex. - în bazin, bătăi ritmice cu MI întinse,
ca la craul.
b. Pentru abducţie-adducţie:
Ex. - pacientul în ortostatism lângă perete, cu umarul stâng sprijinit de perete; ridică piciorul stâng
de pe sol, iar bazinul este translat pe perete: este antrenată stabilitatea (abductorii) de pe dreapta.
Ex. - subiectul în ortostatism cu un picior pe skate-board, pe care îl miscă întrun plan frontal stânga-
dreapta, executând abducţie-adducţie. c. c. c. Pentru rotatori: Ex. - poziţia de “cavaler servant” cu
sprijin pe sol cu G stâng şi MI drept pe placă cu rotile, realizându-se rotaţia internă cu abducţie
orizontală apoi rotaţie externă.
d. Exerciţii periferice-axio-periferice:
Ex. - asistentul împinge ventral mâinile pacientului, care, opunându-se, pune în contracţie flexorii
braţelor, extensorii trunchiului şi ai soldurilor (fig. 5.14.); tracţionarea spre spate a MS va determina
contracţia
 25.Luxatia congenitala de sold: definitie, etiopatogenie;
Def : Luxatia congenitala de sold este una din malformatiile grave ale membrelor, relativ frecvent
intalnita, ce lasa sechele functionale deosebit de importante, greu de tratat si cu mare grad de
invaliditate.
Etio: .     
Cea mai veche teorie patogenica este teoria traumatica emisa inca din antichitale de catre Hipocrate.
Traumatismul intrauterin, traumatismul obstetrical, nasterea pelviana,
Teoria inflamatorie explica producerea luxatiei consecutiv unei hidartroze a soldului.
Teoria musculara atribuie luxatia congenitala contracturilor musculare si in special contracturii
muschiului psoas
Teoria antropologica este legata de conditiile anatomice si de dezvoltarea articulatiei soldului uman.
Teoria opririi in dezvoltare a articulatiei soldului arata ca displazia coxo-femurala este consecinta unei
opriri in dezvoltare a regiunii intr-un anumit moment al vietii intrauterine.

26.Luxatia congenitala de sold: forme clinice si diagnostic la nou- nascut;

Semnul resortului descris de Ortolani,
Semnul limitarii abductiei coapselor, important in special pentru displaziile unilaterale, unde se poate
face comparatia cu coapsa de partea sanatoasa.
Exagerarea miscarilor de rotatie (semnul lui Gourdon) care in mod normal este de 90°, in luxatie ajunge
pana la 180°.
Semnul ramurii ischiopubiene: la palpare se poate constata o inegalitate de grosime a ramurilor
ischiopubiene (semnul este inconstant).
Asimetria pliurilor tegumentare de pe fata interna a coapselor si din regiunea subfesiera
Asocierea frecventa cu piciorul talus valgus congenital, in special la fetite.

Dupa ce copilul a mers si s-a produs luxatia intalnim o serie de alte semne clinice:

1. Scurtarea membrului inferior luxat
 2. Devierea fantei vulvare spre partea luxata
 3. Semne de ascensiune trohanteriene:
4. In ortostatism, in luxatia bilaterala se constata o lordoza lombara accentuata, cu un mare spatiu intre
fetele interne ale coapselor.
Diagnoslicul pozitiv, atat in cazul displaziei luxante, cat si in cazul luxatiei congenitale de sold, se
stabileste prin coroborarea mai multor semne clinice la care se adauga cel putin unul din semnele
radiologice enuntate mai sus.

27.Luxatia congenitala de sold: forme clinice si diagnostic la sugar si copilul mare;

Dupa ce copilul a mers si s-a produs luxatia intalnim o serie de alte semne clinice:
1. Scurtarea membrului inferior luxat
            2. Devierea fantei vulvare spre partea luxata
            3. Semne de ascensiune trohanteriene:
4.In ortostatism, in luxatia bilaterala se constata o lordoza lombara accentuata, cu un mare spatiu
intre fetele interne ale coapselor.
Diagnoslicul pozitiv, atat in cazul displaziei luxante, cat si in cazul luxatiei congenitale de sold,
se stabileste prin coroborarea mai multor semne clinice la care se adauga cel putin unul din
semnele radiologice enuntate mai sus.

28.Luxatia congenitala de sold: screening- ul clinic si radiologic;

Clinic 3 luni – 1 an
- Semne de hiperlaxitate capsulo-ligamentar:
- semnul pistonului al lui Dupuytren sau semnul lui Le Damany;
semnul lui Gourdon;
semnul lui Lance;
- semnul lui Nove-Josserand;
- limitarea abductiei.
Peste 1 an
Mersul:
- este inceput cu intarziere si este schiopatat;
cand luxatia este bilaterala mersul este leganat, fiind descris asemanator mersului de rata.
Semnul lui Trendelenburg:

Radiologic
Rx bazin:
de cele mai multe ori pune diagnosticul;
se realizeaza dupa varsta de 3-4 luni;
Cadranele Ombredanne
Masurarea unghiului lui Hilgenreiner
Ascensiunea femurului
Deplasarea laterala a femurului (distanta D)
Linia Shenton
Intarzierea in aparitie a nucleului de osificare a capului femural (semnul lui Putti)

29.Luxatia congenitala de sold: tratamentul cu ham Pawlik;

Indicatiile hamului Pavlik
displazia luxanta a sodului la grupa de varsta 0-6 luni;
luxatia congenitala de sold la grupa de varsta 0-3 luni cu Spit-out semn Ortolani prezent si
sold stabil in abductie.
Hamul Pavlik este format din mai multe chingi si bretele din piele sau
material Ecografia plastic care ”fixeaza” bebelusul cu genunchii flectati si coapsele in abductie
(picioarele desfacute). Recomandam ca prima aplicare a hamului sa fie facuta de medicul
ortoped pediatru viagra bulgarien. Odata aplicat hamul Pavlik trebuie purtat in prima luna 24
din 24 de ore (se indeparteaza doar cu ocazia spalarii si schimbatului copilului), iar in a doua
luna numai 16 ore pe zi. Daca dupa doua luni de tratament rezultatele sunt pozitive se poate
continua tratamentul cu ham inca o luna timp de 8 ore pe zi. 
Contraindicatiile utilizarii hamului Pavlik:
copii mai mari de varsta de 8 luni;
hiperlaxitatea ligamentara;
redoare articulara
luxatia antenala a soldului;
tipul корабелам IV echografic;
sold instabil in abductie
COPILUL NORMAL ORTOPEDIC.

30. Luxatia congenitala de sold: tratamentul ortopedic;

Tratamentului ortopedic se face prin doua metode:
a) Lorentz - Paci
b) Sommerfield
Metoda Lorentz - Paci consta in reducerea ortopedica a luxatiei, sub anestezie generala,
uneori cu tenotomia muschilor adductori si imobilizare in aparate gipsate succesive cu durata
de cate 30 zile, mai intai cu coapsele in flexie, abductie si rotatie extema de 90°, apoi toate
unghiurile se maresc la cca. 120°, urmand ca ultima imobilizare sa fie facuta cu membrele
inferioare in extensie, cu abductie cu bara la 30° si de aceasta data in rotatie interna.
Metoda Sommerfield urmareste reducerea capului femural in cotil prin extensie continua cu
membrele inferioare in rotatie intema, folosindu-se o greutate echivalenta cu 1/10 - 1/12 din
greutatea corporala.

31.

32.

33.
34.

35. Definitie si etiopatogenie rahitism.

Rahitism=Boala caracteristică primei copilării, provocată de lipsa vitaminei D, care produce
tulburări în metabolismul fosforului și al calciului, cu repercursiuni în special asupra sistemului
osos.
Etiopatogenie: Cauza determinantă este lipsa vitaminei D, cu rol esențial în mineralizarea zonei
de creștere osoasă, cu formarea de țesut ostoid exuberant și anarhic. Este o tulburare a depozitării
hidroxiapatiei în matricea osoasă, o alterare a creșterii active osoase.
Factori favorizanți:
- lipsa expunerii la soare, poluare atmosferica;
- prematuritate;
- sindroame de malabsorbție a vitaminei D;
- insuficiența renală cronică;
- medicamente care interferează cu metabolismul sau absorbția vitaminei D.

36. Rahitism: forme clinice.

I. Rahitism nutrițional: este o dereglare cauzată de deficienta de vitamina D. Vitamina D
este o substanta liposolubila si are rol esential in formarea oaselor si dintilor, precum si pentru
absorbtia intestinala corecta a calciului si fosforului.
II. Rahitism hipofosfatemic: Rahitismul hipofosfatemic este declansat de nivelurile joase ale
fosfatilor prezenti in organism. Oasele devin dureros de moi si casante. Cauza o reprezinta o
deficienta genetica dominanta X-linkata constand in abilitatea rinichilor de a controla cantitatea
de fosfor excretata in urina. Persoana afectata este capabila sa absoarba fosforul si calciul, insa
fosforul este pierdut in urina.
III. Rahitismul renal: Similar cu cel hipofosfatemic, rahitismul renal este provocat de diverse
dereglari la nivelul rinichilor. Pacientii cu probleme renale au capacitati reduse de reglare a
nivelurilor de electroliti pierduti in urina. Acestea includ calciul si fosforul, de aceea persoanele
afectate acuza aceleasi simptome ca la rahitismul nutritional sever.

37. Rahitismul: Termoterapia.

1. Comprese calde: Materiale necesare : bucăți de pânză de diferite forme și
mărimi, găleată cu apă caldă la o temperatura de 38-43grade C , pat sau canapea, ceas
semnalizator.
Tehnica de lucru: se înmoaie compresa în apa caldă, se stoarce și se împăturește de 5-6 ori,
apoi se aplică pe regiunea interesată, compresa se acoperă cu un material pentru a menține
temperatura. Compresa se schimbă din 5 în 5 minute. Durata totală de aplicare este de minimum
20 de minute și maximum de 60- 90 de minute.
Modul de acțiune a compreselor calde: antispastice, analgezice, hiperemiante, resorbtive.

2. Împachetări cu nămol: Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o

anumită regiune. Durata unei şedinţe este de 20 -40 minute. 
Nămolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente;
- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;
- efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol.
In timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine, producându-se
intensificarea circulaţiei în anumite teritorii.

3. Ungeri cu nămol: Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.

Tehnica de aplicare:Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune
la soare pentrua-si incalzi corpul, deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul neancalzit,
exista pericolul aparitei arsurilor. Apoi se unge cu nămol proaspat, in strat subtire si se expune la
soaretimp de 20-60 mnute, pana ce se usuca stratul de namol. Bolnavul va purta o compresa cu
aparece pe frunte si o palarie pe cap,care sa-l protejeze impotriva razelor solare.Aceste ungeri cu
namol se pot aplica si partial, numai pe zona dureroasa. Daca se aplica pe intreg corpul-namolul
isi mareste eficacitatea. Dupa expunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet,
pacientul face undus de curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere, apoi
se odihneste, de preferat,intr-un loc umbros.
Efecte: efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece; actiunea specifica a substantelor
chimice benefice din namol,rezorbite de catre organism. Ungerile cu namol reprezinta un
procedeu de calire a corpului foarte solicitat.

4. Împachetări cu nisip: Reprezinta introducerea corpului in nisip, la o anumita temperatura.

Se poate realiza incada de baie,dar si pe plaja.
Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.
Tehnica de aplicare:Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime
cu nisip,latemperatura de 45-50 C. Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se aplica
la temperatura sa naturala. Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o procedura de
curatire si pacientul este lasat sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.

38. Rahitism: Electroterapia.

►Prin electroterapie urmărim întărirea țesutului osos prin stimularea depunerii de Ca si
stimularea organismului pentru producerea de vitamină D2.
O metodă eficientă de întărire a țesutului osos este ionizarea cu Ca.
►Ionizarea (ionoterapie galvanionoterapie, ioniforeza, ionogalanizare) este procedeul prin care
se introduc în organism diferite substanțe medicamentoase, în acest caz Ca, cu ajutorul
curentului electric, care le transporta prin tegument și mucoase.Principiul acestei forme de terapie
se bazează pe disocierea electrolitică adiverselor substanțe farmaceutice adăugate polilor aplicați
și transportarea anionilor (-) şi cationilor (+) spre electronii de semn contrar încărcării lor
electrice, prin respingerea lor de către electronii de același semn și atragerea către polii de semn
contrar. În acest caz Ca se aplică la anod care este de același semn încărcării sale electrice care
determină respingera ionilor de Ca și atragerea lor la catod.
►Tot pentru întărirea structurii osoase se mai poate face tratament cu Magnetodiaflux care
accelereză depunerea calciului pe os.
Durata ședintelor aplicate 40-60 de minute.Pentru stimularea organismului de a produce
vitamina D se va aplica radiații ultraviolete cu ajutorul cărora se va transforma egosterolul din
epiderm în vitamina D.
►Se recomandă aplicarea de serii de 12 şedinte cu dozare progresivă:
1/3,1/2,2/3,4/5, de doze eritem gradul I (o biodoză), și contiuand cu o biodoză, pe suprafetele de
25 cm2 .
►Tratamentul debilităților fizice este foarte eficient prin utilizarea diverselor metode de
actinoterapie (lămpi cu vapori de mercur, în solarii,pe plaja litoralelor).Cazurile de craniotabes s-
au dovedit foarte sensibile la dozele progresive de 1/3,1/2,2/3,4/5 de biodoza eritem, care duc la
o rapidă ameliorare a acestei afecțiuni.
 ►TENS(stimularea nervoasa electrica transcutanata) este un curent cu impulsuri dreptunghiulare
,emise de aparate mici , cu unul sau doua canale de iesire , deci beneficiind de unu sau doua
circuite , putandu-se aplica doi sau patru electrozi pe suprafata de tratat.

39. Rahitism: Principii de tratament KT.

►Pentru piciorul plat se efectuază exerciții de tonifiere a tibialului posterior, exerciții de
decontracturare a peronierilor şi tendonul achilian, exerciții tonifiere a gambierului posterior şi
flexorul lung al halucelui şi exerciții pentru a lupte împotriva hipotoniei musculaturii plantare.
►Pentru torace înfundat  se pune sa umfle baloane, sufle lunânări fără să se stingă, flacăra doar
trebuie să fie aplecată. Pacientul în decubit dorsal, pernă sub coloana dorsală,
membrele superioare la ceafă , sac cu nisip pe abdomen și genunchi flectați.
►Pentru deviaţiile de coloană vertebrală-este vorba de corectarea cifozelor şi lordozelor şi apoi
a scoliozei propriu-zise, care se face prin :
- Ameliorarea posturii se face prin:
1. Posturi fixe menţinute corectoare sau hipercorectoare :decubit dorsal, lateral, ventral, din
şezând, din ortostatism ; se utilizează perne, suluri, spătarul scaunului, peretele etc. pentru
corectarea hiperlordozei lombare, a cifozei dorsale şi, desigur, a scoliozei. Poziţionarea
membrelor superioare sau inferioare este o modalitate curent folosită.
2. Exerciţii de corectare posturală, axate pe :
a)Conştientizarea înclinării pelvisului pentru delordozare
b) Scăderea cifozei dorsale prin exerciţii de „întindere" a coloanei din cele
trei poziţii de bază (decubit, şezînd, ortostatism) de fapt, conştientizarea poziţiei „a sta înalt" sau
„a sta drept". Se controlează în oglindă, urmărind alungirea gatului şi trunchiului în ax. Pentru
realizarea acestor exerciţii de „întindere",asistentul, cu palma, aplică pacientului o uşoară
presiune pe creştetul capului.
c) Scăderea curburii scoliotice prin: utilizarea poziţionărilor corpului şi membrelor pentru
corectarea curburilor, cu „ruperea" poziţiei, urmată din nou de poziţionarea corectoare.
Treptat, se ajunge la conştientizarea staticii scoliotice şi a poziţiilor care o corectează. Controlul
în faţa oglinzii are un bun efect.
-Creşterea flexibilităţii coloanei
Coloana scoliotică este o coloană rigidă, cu mobilitatea limitată mai ales în zona scoliotică.
Ţesuturile moi (ligamente, muşchi) contribuie prin retractură la această limitare a mobilităţii;
încercarea de mobilizare globală a coloanei nu va realiza decât mişcări în zonele neafectate. Din
acest motiv, exerciţiile deflexibilitate se fac din posturi speciale care blochează segmente de
coloană, lăsând posibilă mişcarea doar în segmentele dorite.
 -Creşterea forţei musculare
1.Tonifierea musculaturii abdominale, care este obligatorie. Se practică de obiceiridicările de
trunchi cu genunchii flectaţi, pentru întărirea drepţilor şi oblicilor;mâinile pe lângă corp sau
înainte, mâinile la ceafă, mâinile deasupra capului reprezintă tot atitea etape de gradare;
2.Tonifierea fesierilor mari prin tehnicile şi exerciţii;
3.Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale obiectiv principal al recuperării
scoliozei. Este dovedit că între musculatura concavităţii şi cea aconvexităţii există un dezacord
funcţional care are la bază modificări histochimice.
-  Ameliorarea respiraţiei. Este de mare importanță.
1. Cresterea expansiunii toracice.
2. Scaderea travaliuliu ventilator prin asuplizarea toraco-vertebrala, și sporirea contributiei
venitlatiei.
3. Cresterea randamentului ”pompei musculare respiratorii” prin amelioararea raportului dintre
lungimea muschiului respirator și tensiunea lui.