1.Enumerati principalii parametrii ai aparatului locomotor.

Aparatul locomotor
Componentele evaluării sunt reprezentate de:
• Examenul clinic general-se acordă atenţie deosebită examinării aparatului
cardiovascular, respirator şi a sistemului nervos
• Examenul clinic al aparatului locomotor:
Inspecţia,
Palparea,
Percuţia

Principalii parametri ai aparatului locomotor sunt:

amplitudinea de mişcare,
Forţa musculară,
rezistenţa musculară,
iar pentru exerciţiul fizic se iau în considerare şi parametrii:
• intensitate,
• frecvenţă(ritm),
• durată,
• modalitatea de execuţie(tip de contracţie),
• menţiuni speciale

2.Ce presupune examenul analitic al aparatului locomotor?

Examenul analitic al aparatului locomotor, presupune evaluarea următoarelor aspecte:
Amplitudinea de mişcare (bilanţul articular)-prin tehnici noninvazive, uniplane, simple; mobilitatea articulară
sau amplitudinea de mişcare sunt evaluate în două moduri:
•Activ
•Pasiv
Flexibilitatea sau amplitudinea maximă într-o articulaţie care poate fi atinsă la un moment dat, definind
inversul redorii, al stării de înţepeneală
Forţa musculară, exprimată prin contracţia musculară
Rezistenţa musculară - definită prin capacitatea muşchiului de a efectua un exerciţiu fizic
• Rezistenţa dinamică
1
• Rezistenţa static
Examenul global şi functional -sunt obligatorii, după examenul analitic;evaluarea globală presupune examinarea
segmentelor aparatului locomotor în lanţ cinematic (închis/deschis) precum şi diferitele aspecte funcţionale
corelate cu segmentele respective şi cu întregul sistem neuro-mio-artro-kinetic.
Dintre cele mai importante pentru derularea unui program kinetic la un pacient menţionăm:
• Prehensiunea
• Mersul
• Rezistenţa la efort
• Rezistenţa generală a organismului

3.Ce presupune explorarea paraclinica a patologiei osoase?

Explorările paraclinice fundamentale ale patologiei osoase sunt reprezentate de:
1. Teste screening
2. Dozarea calciului, fosforului şi magneziului în sânge şi în urină
3. Dozarea hormonilor sanguini care reglează metabolismul fosfo-calcic (parathormonul, calcitonina, vitaminele
25 (OH) şi 1,25 (OH)2D
4. Determinarea principalilor indici sanguini ai perturbărilor osoase -fosfataza alcalina, osteocalcina, etc.-
metodă paraclinică importantă în osteoporoză, osteomalacie, tumorile osoase.
5. Puncţia biopsie osoasă, când este necesar pentru stabilirea diagnosticului de certitudine (tumora osoasa )
6. Probe de laborator pentru aprecierea metabolismului mineral la nivel renal sau al intestinului subţire
7. Metode imagistice
• Radiografia osoasă standard -furnizează elemente importante în afecţiunile osoase
• Scintigrafia osoasă (de obicei cu Tc 99)
• Metode imagistice moderne cu rezoluţie superioară spaţial (tomografia computerizată, rezonanţa magnetică
nucleară)
• Determinarea indicelui de masă osoasă, prin diferite tehnici imagistice ( osteodensitometria)

4.Ce presupune explorarea paraclinica a patologiei muschilor scheletici?

Principalele explorări paraclinice în patologia muşchilor scheletici:
1.Probe screening de laborator
2.Dozările enzimatice-se determină nivelul seric al enzimelor specifice perturbărilor musculare, şi anume :
• creatinkinaza (CK), în special izoenzima CK0MM care se constituie în cel mai relevant indicator al suferinţei
musculare scheletice,

2
• aldolaza,
• lactatdehidrogenaza,
3.Biopsia musculară
4.Electromiografia
5.Metode imagistice - ultrasonografia, rezonanţa magnetică nucleară, tomografia computerizată

5.Care sunt principalele explorari paraclinice in suferintele articulare (reumatismale)?

Principalele explorări paraclinice în suferinţele articulare (reumatismale):
• Probele screening efectuate oricărui pacient, mai ales în condiţii de spitalizare.
• Metode de explorare a sindromului inflamator.
Hemoleucograma (HLG) completă,
viteza de sedimentare a hematiilor (VSH),
proteinele fazei acute de reacţie
• proteina C reactivă,
• fibrinogenul,
• ceruloplasmina,
• componentele Complementului seric, în special C3 şi C4,
• α2 globulina.

6.Enumerati parametrii care se iau in considerare pentru exercitiul fizic

intensitate,
• frecvenţă(ritm),
• durată,
• modalitatea de execuţie(tip de contracţie),
• menţiunispecial

7.Evaluarea sistemului nervos: modele de evaluare

Evaluarea sistemului nervos
• Evaluarea pacientului cu patologie neurologică implica 4 modele de evaluare:
1.Modelul comportamental include performanţe motorii ale pacientului, exprimate deseori ca activităţi
funcţionale, cotidiene

3
2.Modelul statistic include parametrii cantitativi ai evaluării, a căror interpretare în timp permite monitorizarea
rezultatelor asistenţei medicale performante
3.Modelul diagnostic, include aspectele evaluării paraclinice care asociate celor obţinute la examinarea clinică
asigură formularea diagnosticului pozitiv al suferinţei pacientului
4.Modelul conceptual se constituie ca expresie a modalităţilor terapeutice şi de recuperare (kinetică) aplicate
pacientului neurologic.

8.Evaluarea clinica a sistemului nervos :ce implica, ce se testeaza, comentarii

Evaluarea clinică- Implică:
• anamneza-parametrii urmăriţi fiind vârsta, sexul, condiţiile de viaţă şi muncă, antecedentele patologice
personale şi heredo-colaterale, istoricul bolii
• examinarea clinică- se ţine cont de:
 statusul mental al pacientului,
nivelul stării de conştienţă (scara Glasgow),
cogniţia,
percepţia,
vorbirea
limbajul.
Se testează: •sensibilitatea superficială (tactilă, dureroasă, termică) şi profundă, •reflexele osteotendinoase,
•reflexele cutanate, •controlul motor (tonusul muscular, mobilitatea activă, voluntară), •coordonarea, •reacţii
posturale şi de echilibru, •mersul.

9.Evaluarea functionala a pacientului cu patologie neurologica: ce presupune

Evaluarea funcţională a pacientului cu patologie neurologică presupune aspecte complexe şi anume:
•evaluarea amplitudinii de mişcare
•evaluarea parametrilor musculari-activităţii musculare voluntare
•evaluarea sensibilităţii
•testare echilibrului
•teste care apreciază deficitele funcţionale (scale)

10. Ce tipuri de evaluare se realizeaza in recuperarea medicala

Evaluare – apreciere punctuala, tintita si care cuprinde

4
diferite teste – practice evaluarea se realizeaza prin
metode sau teste de estimare cantitativa/calitativa a unui
deficit al pacientului. Aceste metode sau teste se definesc
ca proceduri de evaluare.
La un pacient se ia in considerare:
 Anamneza
 Examinarea clinica
 Probele screening paraclinice
 Analizarea datelor si punerea diagnosticului functional
 Concluzii
In recuperare, evaluarea unui pacient presupune:
 Evaluare analitica
 Evaluare globala

11.Ce tipuri de teste clinic-functionale sunt folosite in evaluarea unui pacient

Testele clinico-functionale folosite in evaluarea unui pacient pot fi grupate in 7 categorii:
 Teste utilizate pentru aprecierea capacitatii de efort aerobe, a abilitatii de performare a exercitiilor fizice in
conditii de consum mare de oxigen
 Teste prin care se apreciaza capacitatea de efort anaerob
 Teste prin care se apreciaza rezistenta musculara si generala, dar si abilitatea de derulare a efortului aerob
submaximal pe timp indelungat
 Teste prin care se poate aprecia forta musculara
 Teste pentru aprecierea flexibilitatii si mobilitatii articulare pe toata amplitudinea posibila de miscare
 Teste neuromusculare prin care se poate aprecia coordonarea si indemanarea
 Teste de performanta functionala prin care se apreciaza abilitatea prin care pacientul poate derula activitati
cotidiene
De asemenea se vor utiliza:
 Teste observationale privind traasturile fizice, psihice ale pacientului
 Teste informale tintite referitoare la aspecte referitoare la afectiunea pacientului si corelarea diferitelor
aspecte constatate
 Teste prin care se apreciaza diferite domenii ale vietii , calitatea vietii utilizand teste formale, scale sau
chestionare de evaluare

5
12. Scala: definitie, tipuri, caracteristici, modalitati de structurare, criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca
Scalele sunt mijloace prin carere se culeg informatii privind diferite aspect din viata sociala, activa, profesionala
a pacientului. Sunt tintite, au scop bine definit si se adreseaza unui domeniu luat in discutie.
Foarte important la o scala este chestionarul
Scala:
 are scop bine definit
 permite inregistrarea unor informatii
 se completeaza in prezenta unui cadru specializat.
Exista o varietate de raspunsuri , de aceea intrebarile dintr-o scala pot fi :
 deschise,
 semideschise
 inchise.
13. Scala: intrebari deschise, semideschise si inchise
Intrebari deschise:
 pacientul poate raspunde liber, foloseste cuvintele sale
 sunt utile pentru aprecierea:
 durerii,
 stress-ului,
 emotiilor,
 anxietatii
 dezavantaj: nu se pot cuantifica numeric
Intrebari semideschise:
 permit pacientului libertate, iar o parte din ele sunt suficient de sugestive
 sunt intrebari usoare, pacientul nu trebuie sa depuna efort la raspuns, ci trebuie sa gaseasca o varianta, efortul
de memorizare fiind redus
 raspunsurile pot fi codificate
Intrebari inchise:
sunt intrebari la care raspunsul poate fi DA sau NU
nu exista posibilitatea de completare a raspunsurilor, detaliate
raspunsurile sunt cel mai usor de codificat
exista posibilitatea prelucrarii statistice
Este foarte important ca intrebarile dintr-o scala sa
6
foloseasca cuvinte simple, clare, precise.
Nu se vor utiliza cuvinte sofisticate, imprecise, greoaie.
Este bine de evitat intrebari de tip personal sau sa fie limitat
numarul acestora

14.Caracteristicile testului formal

teste formale – sunt acele teste complese utilizate pentru aprecierea
disfunctiilor pacientului
Caracteristicile testului formal:
 sa fie valid
 examinatorul sa aiba incredere in acel test
 sa fie sensibil si sa surprinda modificarea in timp a fenomenelor si
parametrului care a fost evaluat
 sa fie obiectiv
In ultima perioada se utilizeaza si teste ,,fara standarde”:
Teste normative de referinta
 Teste cu caracter de referinta
 Evaluare de continu
15.Scala FIM, Rolland-Morris, Oswestry,Index Barthel, Ashwort, BASDAI, BASMI, scor ADL-in ce afectiuni
se utilizeaza, comentarii
Scala FIM( Functional Independence Measure) este cea mai frecvent utilizata. Are 18 elemente in care 13 se
refera la miscare si 5 la procesele cognitive. Cele 18 elemente se impart in 6 grupe:
 1 –individ cu dependenta completa prin asistare totala (100%)
 2 – individ cu dependenta completa prin asistare maximala (75%)
 3 – individ cu dependenta completa prin asistare moderata (50%)
 4 – individ cu dependenta completa prin asistare minimala (25%)
 5 – individ cu dependenta modificata prin supraveghere
 6 – individ cu independenta modificata – are nevoie de aparate
 7 – individ complet independent
Elemente de analiza Initial Final In timp 1. Autoingrijire A. Mancatul A. Ingrijitul A. Spalatul A. Imbracatul
trenului superior A. Imbracatul trenului inferior A. UtilizareaWC 1. Controlul sfincterelor A. Urinar A.
Intestinal 1. Transferuri A. Pat, scaun, scaun cu rotile A. WC A. Baie, dus 1. Locomotie A. Mers / Scaun cu

7
rotile A. Scari Scorul final motor 1. Comunicare A. Intelegere A. Exprimare 1. Cognitie sociala A.
Interactiunesociala A. Rezolvari de problemE A. Memorie Scorul cognitiv Scorul total FIM

indexul Barthel, introdus in

1965 si are 10 categorii de activitati inregistrate, cu scor de la 0
( dependenta totala) la 100 ( independenta totala)
Are fiabilitate si reproductibilitate buna, are in vedere ,,calitatea
vietii” si inregistreaza performanta generala a pacientilor cu
infirmitati.
Pentru ilustrarea diverselor activitati zilnice se va lua lua in discutie scorADL sau evaluare ADL (activities of
daily living)
a)Mobilitatea in pat
1.Manipuleaza intrerupatorul
2.Tine o carte si intoarce pagina
3.Manevreaza obiectele de pe noptiera
4.Sta in sezut
5.Se intoarce
b)Alimentarea
1.Mananca cu ajutorul degetelor
2.Mananca cu ajutorul furculitei
3.Mananca cu ajutorul lingurei
4.Taie cu cutitul
5. Bea din pahar (cana)
c) Igiena
1.Se spala pe maini
2. Se spala pe fata
3.Se piaptana
4.Manipuleaza imbracamintea la WC
5.Utilizeaza hirtia igienica
6.Isi spala parul
7. Intra si iese din cada de baie
8. Face baie si/sau dus
8
9. Se barbiereste/machiaza
d)Imbracare
1.Imbraca/dezbraca haina
2.Imbraca/dezbraca lenjeria de corp
3.Incheie/descheie un nasture
4.Incalta/descalta pantofi
5.Face nodul la sireturi
e) Utilitati
1.Deschide/inchide robinete
2.Descuie/incuie usa
3.Inchide/deschide sertare
4.Inchide/deschide usa/fereastra
5.Utilizeaza foarfeca
f) Comunicarea
1.Scrie numele
2.Manevreaza bani
3.Formeaza numere de telefon
g) Locomotie 1.Intra /iese din pat 2.Se duce la baie 3. Se aseaza/se ridica de pe scaun 4.Merge cu scaunul cu
rotile 30 min 5.Urca o panta cu scaunul cu rotile 6.Merge 30 min 7. Merge inapoi 8.Merge lateral 9.Merge
carand obiecte 10.Urca trepte cu sprjin de bara 11.Urca in autobus 12.Culege obiecte de pe dusumea 13.Se
aseaza/se ridica de pe dusumea 14.Traverseaza strada la semafor

16.Evaluarea aliniamentului vertebral si a posturii corecte : in plan frontal-din fata, din posterior,in plan sagital
Evaluarea aliniamentului vertebral si a posturii corecte
A.In plan frontal
 din fata
Patologie:
 torace (malformatii-carena, palnie, infundibular),
 pelvis (linia spinelor antero-superioare)
 membre inferioare –gen valg, gen var
 degete picioare –hallux valgus, degete in ciocan

9
din posterior
inegalitate membre
talia-asimetrie
coloana-deviatii laterale (scolioza), spate plat
picior -plat
B. In plan sagital
scapula: proeminare, rotatie
coloana :cifoza, spate rotund, lordoza, cifolordoza
abdomenul :protruzia prin atrofia muschilor abdominali
17.Evaluarea mersului-definitie, caracteristici, muschii implicati pentru propulsie, balans, transfer greutate,
mentinere directie cap
Evaluarea mersului
 Mers – deprindere motrica ce permite locomotia. Initial este voluntary, apoi involuntar, stereotip
Utilitate:
 depistare deficientelor functionale articulare si musculare
 inregistrarea deficitelor de coordonare a corpului
 metoda de kinetoterapie
Pasul – distanta care separa cele 2 calcaie, cand picioarele se sprijina pe sol
 Dublul pas corespunde miscarii efectuate intre doua pozitii identice ale corpului
Caracteristicile pasului:
 Lungime
 Largime
 Unghiul
 Cadenta
 Viteza de mers
 Mersul activeaza 1/6 – 1/7 din musculatura scheletica
 Muschii propulsori :flexori degete, extensori glezne, extensori genunchi, extensori solduri
 Muschii balansului :extensori degete, flexori ai piciorului, flexorii si extensorii genunchilor, flexorii
soldurilor
 Muschii ce transfera greutatea corpului si deplaseaza bazinul in cele 3 planuri : abductorii, rotatorii interni si
extensorii soldului pe de o parte si rotatorii trunchiului de alta parte
 Muschii care mentin directia anterioara a capului :muschii trunchiului superior si rotatorii capului

10
18. Coeficient functional de mobilitate:cauzele limitarii de miscare, bilant articular-indicatii, conditii de
examinare, metode de masurare

Coeficientul global funcţional de mobilitate, stabilit de Ch. Rocher este utilizat în mod curent în evaluarea
amplitudinii articulare. Plecând de la noţiunea de sector de mobilitate, se poate acorda un coeficient diferitelor
sectoare de mobilitate ale unei articulaţii, exprimând mobilitatea în sectorul util. Calcularea lui presupune:
-descompunerea fiecărei mişcări, posibile în articulaţia respectivă în mai multe sectoare;
-efectuarea produsului între primul sector de mobilitate, pentru mişcarea respectivă, şi coeficientul standard
pentru acel sector (se exprimă în procente);
-efectuarea diferenţei între valoarea maximă şi cea minimă a sectorului următor de mobilitate;
-calcularea produsului dintre valoarea obţinută şi coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate;
-repetarea operaţiunilor şi pentru următoarele sectoare de mobilitate, atunci când mişcarea este descompusă în
trei sau patru sectoare;
-calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mişcarea respectivă, sumă care
reprezintă coeficientul funcţional elementar,
-repetarea operaţiunilor amintite, pentru fiecare mişcare posibilă în articulaţia respectivă, finalizată cu obţinerea
tuturor coeficienţilor funcţionali elementari;
-calcularea sumei tuturor coeficienţilor funcţionali elementari, sumă care reprezintă coeficientul global
funcţional şi are, pentru articulaţiile cu mobilitate normală, valoarea 100%.
• Testarea se realizează atât pentru mişcarea activă cât şi cea pasivă, diferenţa fiind, în medie, de 15°;
• Acurateţea măsurătorilor este acceptată în funcţie de obiectivele măsurătorii:
● pentru un examen clinic general se admit variaţii de 8-10°;
● pentru alcătuirea unui program de recuperare se admit variaţii de 5-6°;
● pentru studii de cercetare nu se admit variaţii >3˚;
• Obiectivele sunt obţinerea unghiurilor funcţionale şi redobândirea întregii amplitudini de mişcare
Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru realizarea unui bilanţ obiectiv
• să fie adoptat un sistem comun de măsurare, cu aceleaşi reguli şi aceleaşi valori de referinţă, comparabile
• să fie cunoscute posibilităţile funcţionale normale ale articulaţiei măsurate, prin comparaţie cu articulaţia
sănătoasă
• să existe cunoştinţe teoretice necesare şi îndemânare pentru efectuarea măsuratorilor

19.Examen antropometric : metrii corporale-lungimi segmente, perimetre (modalitati de executare)

11
Repere antropometrice: VERTEX, TRICHION, GLABELA, ZIGHION, GNATION,MENTON, GONION,
NASION, SUPRASTERNAL, XIFION, ACROMIAL, RADIAL, ULNAR, STILION,
DACTILION,METACARPIAL ULNAR și RADIAL, SIMFIZAR, SACRAL, GLUTEAL, ILIOCRETAL,
ILIOSPINAL, TROHATERION, TIBIAL.
Materiale utilizate in atropometrie: CÂNTAR, TALIOMETRU, BANDA METRICĂ,
CENTIMETRU, COMPAS ANTROPOMETRIC, ADIPOMETRU, MIOTONOMETRU, DINAMOMETRU,
GONIOMETRU.
Metode de măsurare:
 prin contact direct cu subiectul:
-măsurătorile se fac in funcție de reperele antropometrice
-se utilizează instrumentele precum: cântar, caliper, antropometrul Martin, compasul mic și
mare, glisiera sau rigla, banda metrică.
 Fără contact cu subiectul:
-măsurarea optică, semnalul electronic, prelucrarea digitală a datelor.
-utilizarea sistemului 3D pt obținerea datelor antropometrice. Sistemul permite extragerea
datelor: măsurarea lungimilor, inălțimilor, lățimilor, adâncimilor, unghiul de inclonare, realizarea
de secțiuni, măsurarea circumferințelor.

Măsurători biometrice : T și L
 Talia:
-instrument de măsura: gradarea pe perete
-se măsoară in ortostatism și in șezut.
Indice trunchi: lunigime trunchi(cm) x 100/Talia(cm)=+/- 52
Indice biacromial: diametru biacromial x 100/ Talia(cm)=+/- 22
 Lungimea M.I.:
-banda metrică, pacient in ortostatism, măsurarea inălțimii spinei iliace antero-superioară și
micșorarea rezultatului cu un nr. de cm in funcție de talia pacientului ( 1.30 m=1,5 cm; 1,31 m-
1,50 m=2cm; 1,51 m-1,60m=3 cm; 1,61-1,75=4cm; mai mare de 1,76=5 cm)
 Lungimea M.S.:
-distanța acromion-sol și medius-sol.
L=inalțimea acromion-inălțimea medius
Perimetre MI și MS
 Perimetre MI:
-picior: banda metrică la nivelul articulației metatarsofalangiene
-genunchi: la mijlocul rotulei
-coapsă: d.d. la 10-20 cm de marginea superioara a rotulei; ortostatism-sub fese, MI ușor flectat.
-gambă: in cintracție pe ridicare pe vârfuri.
 Perimetre MS:
-mână: la articulația metacarpofalangiene
-pumn: la niveul apofizelor stiloide ale radiusului și ulnei
-antebraț: la 6 cm de la punctul radial
-cot: la nivelul olecraniului
-braț: la baza ”V-ului” deltoidian
20.Enumerati cauzele dezechilibrelor sau deposturarilor corpului
 Tulburari de auz
 Tulburari de vaz

12
 Ereditatea
 Obisnuinta
 Stari patologice la nivelul sistemului mioartrokinetic
 Modificari ale arhitecturii piciorului
 Dismetrii de sprijin
21.Posturologia: definitie, caracteristici
- consta in determinarea si analizarea cele mai mici devieri de la o postura normala, adica a
dispozitiei spatiale a corpului si a fiecarei articulatii in parte, gasind chiar si solutii terapeutice
inovative, care functioneaza nu numai asupra simptomelor, cum ar fi durerea de spate, dureri ale
genunchilor sau ale picioarelor sau cefaleea, dar care permit si o recuperare a spatialitatii corpului
Picior plat sau cav, spina calcaneana, picior valg sau var, genunchi valg sau var, genunchi
flessum sau recurvatum,“strabism” convergent si divergent al rotulei, asimetria centurilor scapulare
si/sau pelvice, hiperlordoza si/sau hipercifoza a coloanei, scolioza “ascendenta” a oricarui segment al
coloanei,; ocluzii dentare “ascendente”, dispozitia asimetrica a tesuturilor adipoase si a tesuturilor
moi, circulatie venoasa si limfatica defectuasa
22.Podologia : definitie, caracteristici
Podologia se ocupa cu :

● Studierea dezechilibrelor la nivelul piciorului

● Modul de prevenire şi tratament al acestor modificări

Podoscopia – se realizeaza in pozitiile stand in sprijin stabil, bipodal, cu picioarele paralele la

13cm intre ele.Podoscopia utilizeaza podoscopul care se bazeaza pe reflexia luminii Podoscopul
permite obtinerea unei imagini a amprentelor plantare.Podografia utilizeaza podograful care are ca
principiu inregistrarea presiunilor exercitate asupra bazei de sustinere.Podometria electronica se bazeaza
pe echipamente electronice performante.

23.Coloana vertebrala: curburi fiziologice, patologice, postura normala, modificari de postura

Curburi fiziologice:
● Uşoară lordoză cervicală
● Uşoară cifoză dorsală
● Uşoară lordoză lombară
Curburi patologice:
● Spate rotund – ştergerea lordozeo cervicale şi lombare cu accentuarea cifozei dorsale
● Spate plat – ştergerea lordozei cervicale, a cifozei dorsale, a lordozei lombare
● Spate rotunde convex – ştergerea lordozei cervicale, accentuarea cifozei dorsale şi a lordozei lombare.
● Spate plat concav – ştergerea lordozei cervicale şi a cifozei dorsale şi accentuarea lordozei lombare.
Postura normală:
A. În plan frontal

13
a) din faţă

Patologie :

- Torace (malformaţii – carenă, pâlnie, infundibular)

- Pelvis (linia spinelor antero-superioare)
- Membre inferioare – gen valg, gen var
- Degete picioare – hallux valgus, degete în ciocan

b) din posterior

- inegalitate membre
- talia – asimetrie
- coloană – deviaţii laterale (scolioză), spate plat

B. În plan sagital

- Scapula : proeminarem rotaţie

- Coloana : cifoza, spate rotund, lordoza, cifolordoza
- Abdomenul : protruzia prin atrofia muşchilor abdominali

24.Deviatii ale segmentelor corpului: exemple, comentarii,

In plan frontal, devierile segmentelor corporale. respectiv a membrelor orienteaza axul acestora
spre:
 medial – se realizeaza valgus (genu valgus, cubitus valgus, talus valgus)
 lateral –se realizeaza varus ( genu varus, cubitus varus)
25.Pozitia ideala a piciorului. Zone de presiune maxima la nivelul piciorului
Pozitia ideala a piciorului necesita urmatoarele conditii:
 Axa gambei sa fie perpendiculara pe suprafata de sprijin si situata in plan paralel cu axa
calcaneului
14
 Axa calcaneului sa fie perpendiculara pe suprafata de sprijin
 Capetele metatarsiene sa fie in contact cu suprafata de sprijin
 Planurile orizontale ale piciorului si cel plantar al calcaiului sa fie paralele intre ele si cu suprafata
de sprijin
 Liniile supra si submaleolare sa fie paralele intre ele si concave.
Zonele de presiune maxima :
 Primul metatarsian –haluce
 Marginea laterala a plantei
 Calcaneu
26.Examinarea posturii:scop, obiective
Scopul examenului posturii :

● Analiza dezechilibrelor în cele trei planuri dimensionale

● Prevenirea uzurii structurilor anatomice prin supraîncărcare
● Depistarea receptorilor responsabili de furnizarea informaţiilor care au determinat modificările de
postură.

Obiectivele examenului posturii :

● Depistarea cauzelor generatoare de dezechilibre musculare şi instituirea tratamentului etiologic

● Pragram de corectare a posturii
● Urmărirea evoluţiei sub aplicarea schemei de tratament
27.Masurarea si evaluarea posturii corpului :metode, mod de realizare
Metode :
✓ Directe
● Subiective:
● Obiective:
✓ Indirecte
● Măsurarea şi evaluarea posturii corpului în condiţii statice
 masurarea inaltimii –apreciaza gradul cifozei dorsale, existenta unei deviatii-scolioza, existenta
unei dezalinieri -genu flexum
 masurarea bustului –permite urmarirea evolutiei unei scolioze sau agravarea unei deposturari
 radiografia conventionala –permite depistarea morfologiei si dimensiunilor modificarilor
vertebrale
● Măsurarea şi evaluarea posturii corpului în condiţii dinamice
Masurarea si analiza spatiala si spatio-temporala a formelor si functiilor organismului uman prin
biostereometrie, metoda bazata pe geometrie analitica. Exista o geometrie a miscarilor, geometria
cinematica, ce ofera posibilitatea descrierii carcateristicilor spatiale si temporale ale miscarii. De
asemenea se descrie si metoda cinetica , prin care se evidentiaza fortele interne si externe care actioneaza
asupra corpului uman.
Tehnicile de evaluare a posturii corpului in conditii dinamice implica utilizarea unor sisteme:
 electromagnetice
 optice
15
 electronice
● Evaluarea mobilităţii coloanei vertebrale
 Evaluarea mobilitatii coloanei vertebrale .
Mobilitatea coloanei vertebrale se determina prin aprecierea amplitudinii de miscare:
 Masuratori centimetrice
 Goniometrie
Prin masuratori centimetrice
 Mobilitatea coloanei cervicale
Se masoara distanta :
 Tragus –acromion pentru inclinarea dreapta –stanga N=0
 Menton –acromion pentru rotatia dreapta-stanga
 Menton – stern . pentru flexie-extensie N =0
 Occiput –perete N=0
 Mobilitatea coloanei dorso-lombare
 Testul OTT – se determina apofiza T1, se masoara 30 cm distal, se executa flexia maxima a
trunchiului, normal distanta dintre cele 2 repere creste cu 3-3,5 cm
 Test Schober –se determina apofiza sacrata S1, se masoara proximal 10 cm, se eecuta flexia
trunchiului, normal distanta dintre cele 2 repere creste cu 5 cm
 Distanta degete-sol –evalueaza gradul de mobilitate al coloanei vertebrale,al coxofemuralelor,
suptetea ischiogambierilor si gastrocnemienilor, se noteza distanta intre sol si varful mediusului.
Goniometria permite evaluarea mobilitatii. Se realizeaza cu inclinometru si cifometru. De
asemenea se poate utiliza scoliometru

Somatoscopia – examinare vizuală a aliniamentului global şi segmentar al corpului din faţă, spate şi
lateral, static şi dinamic.
Subiectul stă în poziţie ortostatică şi prin somatoscopie generală se apreciază :
● Statura
● Starea de nutriţie
● Atitudinea globală a corpului
● Proporţionalitatea între ansamblul somatic şi părţile sale, dar şi între segmente.
● Concordanţa dintre vârsta biologică şi cronologică
● Tegumentele şi fanerele
16
● Elementele ale sistemului limfatic prin inspecţie
● Ţesutul celular subcutanat
● Muşchii scheletici
● Oasele se aproximează ca: dimensiuni, formă, eventuale sechele după rahitism, traumatisme sau alte
boli, lipsa unor segmente sau segmente supranumerare.
● Articulaţiile, respectiv modificările de: formă, volum, dezaxări, mobilitate articulară voluntară liberă.
● Motricitate spontană sau provocată.
● Atitudinea în timpul examinării, precum şi elementele comportamentale capabile să aducp informaţii
asupra tipului de activitate nervoasă superioară.
● Evaluare analitică (pentru fiecare element component al mişcării şi controlul motor)
● Evaluare globală (evaluarea deficienţelor pacientului din punct de vedere funcţional, aprecierea
disfuncţionalităţii)

28.Somatoscopia segmentara: caracteristici

Somatoscopia segmentară - constă în cercetarea caracterelor morfologice şi funcţionale ale regiunilor,
părţilor şi segmentelor corpului, în mod metodic, de sus în jos, în următoarea succesiune: cap, faţă, gât,
trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin şi membre inferioare sau invers.
29.Somatoscopia statica :examinarea din spate, din profil , din fata
Examinarea din spate
In această examinare, aliniamentul corpului este ideal, când linia mediană a cadrului
antopometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin:
 vertex,
 protuberanta occipitală externă,
 apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, toracale,lombare,
 pliul interfesier,
 printre epicondilii femurali interni,
 printer maleolele tibiale
 se proiecteazăîn mijlocul bazei de susţinere.
Verticala trebuie să fie echidistantă faţă de: relieful median al călcâielor, gambelor şi coapselor,
faţă de scapule şi coincide cu linia mediană a trunchiului şi capului
La această verticală se raportează o serie de linii orizontale care unesc:
-marginea inferioară a lobilor urechilor;
-extremităţile acromiale (linia biacromială);

17
-spinele omoplaţilor (linia bispinoasă) şi trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T3
-vârfurile omoplaţilor şi trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7
Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00), dar şi paralele între ele şi cu
orizontala cadrului antropometric de simetrie.
La examinarea din spate se vor marca cu creion dermatograf petru puncte conventionale pentru fiecare
regiune a coloanei vertebrale:
 un punct sacrat, la baza pliului fesier
 un punct lombar la nivelul concavitatii maxime lombare – apofiza spinoasa L4 sau L5
 un punct dorsal la nivelul convexitatii maxime –D6-D7
 un punct cervical –C7
Examinarea din profil (în această examinare), postura corectă ideală se realizează când verticala
zero (00) aCAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii,
articulaţia umărului, marele trohanter al femurului, uşor anterior faţă de mediana genunchiului,
uşor anterior faţă de maleola laterală, la nivelul proiecţiei cutanate a interliniei
articulaţieimediotarsiene - Chopart.
Examinarea din faţă
În această examinare, aliniamentul corpului este ideal, când verticala liniei de simetrie
acorpului coincide cu verticala zero (00) a cadrului antropometric de simetrie care, trece prin:
mijlocul frunţii, mijlocul nasului, mijlocul buzelor, mijlocul bărbiei, sternului, ombilic,simfiza pubiană,
printre condilii femurali interni şi maleolele tibiale şi se proiectează în mijlocul bazei de susţinere.
La această verticală se raportează următoarele linii orizontale:
-bisprâncenoasă;
-biacromială;
-bimamelonară (la bărbaţi);
-bicretă;
-bispinoasă (spine iliace antero-superioare);
-bitrohanteriană;-bimaleolară.
Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00) şi paralele între ele şicu orizontala
cadrului antropometric de simetrie.

30.Masuratori centimetrice pentru coloana cervicala, dorso-lombara, lombara

18
 Mobilitatea coloanei cervicale
Se masoara distanta :
 Tragus –acromion pentru inclinarea dreapta –stanga N=0
 Menton –acromion pentru rotatia dreapta-stanga
 Menton – stern . pentru flexie-extensie N =0
 Occiput –perete N=0
 Mobilitatea coloanei dorso-lombare
 Testul OTT – se determina apofiza T1, se masoara 30 cm distal, se executa flexia maxima a
trunchiului, normal distanta dintre cele 2 repere creste cu 3-3,5 cm
 Test Schober –se determina apofiza sacrata S1, se masoara proximal 10 cm, se eecuta flexia
trunchiului, normal distanta dintre cele 2 repere creste cu 5 cm
 Distanta degete-sol –evalueaza gradul de mobilitate al coloanei vertebrale,al coxofemuralelor,
suptetea ischiogambierilor si gastrocnemienilor, se noteza distanta intre sol si varful mediusului.
31.Evaluarea si testarea fortei musculare, modalitati de realizare, indicatii, contraindicatii
Rol in precizarea diagnosticului de boala
Se face mereu dupa bilantul articular
Da lamuriri obligatorii pentru programul recuperator:
● pt a aprecia valoarea musculara disponibila
● cat afecteaza slabiciunea muschilor, activitatile zilnice (ADL)
● sa prevenim/ corectadezechilibrele musculare ce au determinat diformitati/ dezaxari
● sa apreciem necesitatile aparatelor/ dispozitivelor de asistare ca masura compensatorie (baston, ortezez,
stimulatoare neuro-musculare)
● sa-i selectam activitatile posibile in f. de capacitatile musculare
● sa stim ce muschi tb reeducati
● sa apreciem posibilitatile vocationale
Tipologii - Evaluarea musculara subiectiva ( prin anamneza)
Evaluarea obiectiva - ex clinico-functional - Inspectia
- Palparea
Testarea F musculare (=F maxima relativa, adica F dintr-un anumit moment)
a) Testingul muscular manual sau bilantul muscular manual
- apreciaza F nu a unui muschi, ci a grupului muscular ce executa o anumita miscare, prin pozitionari cu
anularea gravitatiei (F 0-1-2), cu gravitatie (F 3-4-5), cu sau fara R suplimentare.
Contraindicatii: - dislocari articulare
- fracturi recente
- stari postoperatorii
19
 - miozite osifiante
- procese infectioase si inflamatorii locale
- dureri intense
- operatii pt musculatura abdominala
- boli cardiovasculare severe
- stari de oboseala
b) Testarea cu ajutorul dinamometrului - inregistreaza valoarea de varf a F grupului muscular
32.Evaluarea prehensiunii: tipuri, comentarii
1. Prehensiune terminala - intre extremitatea pulpei policelui si extremitatea pulpei fiecarui deget; e bidigitala
fina
testul de eficacitate: apucare ac sau chibrit de pe masa
2. Prehensiune subterminala _ intre pulpa policelui si pulpa altui deget (bidigitala) sau a altor 2 degete
(tridigitala)
testul de eficacitate: incercarea de a rupe o foaie de hartie
3. Prehensiunea subtermino-laterala - intre pulpa policelui si fata laterala a unui eget
testul de eficacitate: numararea banilor, prind o farfurie, rasucesc o cheie = "pensa de cheie"; priza la scris,
tridigitala - "pensa de scris"
4. Prehensiunea police digito-palmara ( de forta) intre palma, ultimile 4 degete si police
test: prindere sticlei
5. Prehensiunea prin opozitie digito-palmara
test: purtarea unui geamantan, agatarea de o bara, apucarea volanului
6. Prehensiunea latero-laterala - interdigital, intre fetele alaturate a 2 degete
test: mentinerea unei tigari intre degete

33. PSH- forme clinic-functionale, muschii articulatiei scapulohumerale, coafa rotatorilor, modalitati de
recuperare, obiective de recuperare, teste utilizate
PSH = un sindrom dureros insoțit de limitarea miscărilor datorită afectării structurilor periarticulare.
1) Umăr durero simplu
2) Umăr acut hiperalhic
3) Umăr mixt
4) Umăr blocat
5) Umăr pseudoparalitic
INDICELE FUNCȚIONALE: aprecierea permisivității mișcărilor in activități generale.
20
INDICELE DASH: ADL-uri ( scris, intoarcerea cheii, deschiderea unui capac de la un borcan, spălat
pe spate, activități sexuale, așezatul patului)
SCALA WOMAC: aprecierea statusului clinico-funcțional la pacienții cu afecțiuni reumatismale de tip
degenerativ, asigurând monitorizarea in diferite stadii.
BILANȚUL ARTICULAR - BILANȚUL MUSCULAR
Mușchii articulației scapulohumerale
Deltoid – F, E, ABD, ADD
Supraspinos – ABD, R.E
Infraspinos – R.E
Rotund mic – E, R.E
Rotund Mare – R.I
Subscapular – R.I
Coafa rotatorilor
Supraspinos, Infraspinos, Rotund mic, Subscapular
Modalități de recuperare
- trat. Medicamentos: antalgice, AINS
- kt: mob. Passive, active, izometrie, pendulări Codman
- trat. Chirurgical
- fizio: US, TENS, crio, Laser
- masaj
Obiective
- reducerea+combaterea Durerii, Inflamației
- recâștigarea mobilității, F+R muscular
- stabilizarea articulației+ refacerea controlului motor
- corectarea pozițiilor vicioase
- reintegrarea socio-profesională
- profilaxia recidivelor
Teste
Hawkins
- braț ABD LA 900
Cot F la 900
- se efectuează R.I. forțată a umărului,, împingând brațul cu o mână și pumnul cu cealaltă
21
- dacă apare Durere = leziune Supraspinos
Neer
- examinatorul își plasează mâna sub Cotul pacientului
- se flexează M.S. în R.I., cu blocarea scapulei prin sprijin pe fața superioară a Umărului
- testul e pozitiv dacă apare Durere la 800-1000
34. Durerea lombara joasa: definitie, evaluare clinica si cu ajutorul scalelor sau a unor indici,, obiective
terapeutice, metode si mijloace de recuperare
def-Lumbago este o durere lombară brusc apărută, frecvent dupa un efort fizic si reprezinta„cel mai
comun sindrom dureros lombar”.
Evaluare clinică+ cu ajutorul scalelor/indicilor
-scala Oswestry respectiv chestionarul Oswestry pentru incapacitate generată de durerea lombară
joasă;
- scala Quebec pentru incapacitate la pacientul cu durere lombară;
- scala Roland-Morris pentru incapacitate – o scala ce apreciază incapacitatea funcțională a
pacientului cu lombalgie;
- scala LBP-Module care analizează 5 aspecte ale vieții: starea de sănătate, activitățile zilnice,
sprijinul, activitățile fizice și cele recreaționale.
Inspecție
- înclinarea trunchiului în partea bolnavă
palpare
puncte dureroase
- punct lombar în unghiul sacrovertebral
- punct iliac – mijlocul crestei iliace
- p fesier – incizura sciatică în lungul plicii fesiere
- p trohanterian - șanțul ischiotrohanterian
- p popliteu
- p peronier
- p maleolar – în spatele maleolei externe
mobilitate articulară
- indice degete-solâ
- test Schober
pt sacroiliace
- semnul trepiedului – DV, se exercită presiune cu ambele mâini pe osul sacru
- manevra Erikson – DD, se îndepărtează forțat aripile iliace
- manevra Wolkmann – idem manevra Erikson, dar se apropie crestele iliace
elongarea N. Sciatic
- LASEGUE – DD, se exe. F coapsei pe bazin cu M.I. extins
Pozitivă: durere în coapsă sau gambă la unghiuri sub 900
- Manevra Bonet – Durere la tripla flexie a gambei pe coapsă, a coapsei pe bazin și adducția
coapsei
Obiective

22
- creșterea amplitudinii de mișcare, a F
- scăderea Durerii
Metode + Mijloace
 Acut : posture antalgice, relaxare general
 Subacut: Williams, Niederhoffer-Becker
 Cronic: Williams III, exerciții pt tonifierea m. abdominali, paravertebrali, iliopsoas
35.Spondilita anchilozanta : definitie, evaluare clinica si cu ajutorul scalelor sau a unor indici,, obiective
terapeutice, metode si mijloace de recuperare
SA este Afectiune cronica ce este caracterizata prin survenirea unei artrite care afecteaza, in
principal, articulatile sacroiliace si cele ale rachisului.
Spondilartrita anchilozanta debuteaza prin dureri localizate de cele mai multe ori in fese, in spatele
coapselor si in partea medie a spatelui, care se accentueaza la sfarsitul noptii si dimineata, si se
agraveaza din nou seara. Afectiunea inainteaza, in general, de jos in sus, de la bazin catre rachisul
cervical.
 Evaluare clinică, scale/indici
OTT – T1 30 cm in jos dupa se face flexie max, SCHOBER= S1 10 cm in sus, dupa se face flexie,
Testul degete-sol
- Radiografie, IRM
- Index BASDAI – întrebări legate de simptome majore relevante pt SA: oboseală, durere
axială, dureri articulare, sensibilitate localizată, redoare matinală
- index Basfi – exprimă scorul mediu a 10 întrebări asupra funcției fizice ( munca + activitățile zilnice)
- index BASMI – este suma a 5 examene fizice ale coloanei + articulațiilor Șoldului
 Obiective
- scăderea Durerii+ Inflamației
- încetinirea progresiei bolii
- menținerea aliniamentului correct, a F
- prevenția pozițiilor vicioase și a instalării anchilozelor
- ameliorarea dificultății respiratorii
 Metode+Mijloace
- tonifiere muscular,
- HK (analgezie),
- masaj decontracturant sedative,
-laserterapie (antiinflamator, antiedematos)
36.AVC-definitie, factori de risc , evaluare (clinic si cu ajutorul scalelor)
 Def
Afecțiune neurologică ce rezultă în urma blocării irigării cu sânge a unei zone cerebrale sau a unei hemoragii
interne.
23
AVC ISCHEMIC= apare in urma blocării cu un cheag de sânge a unui vas sanguin care irigă creierul.
Aceste cheaguri apar de obicei din cauza unr afecțiuni circulatorii: ateroscleroza, embolia vasculară,
infarctul miocardic, tulburări de cagulare a sângelui, aritmii cardiace, inflamații a vaselor sanguine,
unele intervenții chirurgicale.
AVC HEMORAGIC= este cauzat de ruperea unu vas de sânge din interiorul creierului ce determina o
hemoragie intracerebrală sau in jurul creierului, numită hemoragie subarahnoidă. Cauzele AVC-ului
hemoragic sunt:
• HTA—principala cauză
• Inflamația vaselor de sânge
• Tulburări ale coagulării sângelui
• Malformații vasculare
• Iradierea terapeutică
 Evaluare
Scala ASHWORT- evaluarea spasticității. Se uitilizează ca scor 0-1-2-3-4-5
( 0=tonus normal, 5=rigiditate in flexie sau extensie)
Testul ”ridică-te și mergi”. Pacientul stă pe scaun, i se comandă să se ridice in picioare(fără sprijin), să meargă
6-10 m, să se intoarcă și să se reașeze pe scaun. Se cronometrează durata acestei acțiuni.
Testul de mers TINETTI este o analiză a câtorva componente ale mersului, care se poate face la viteza
obișnuită a pacientului sau/și la viteză crescută.
VAS, QOL
37.Mana : articulatiile mainii, musculatura mainii, evaluarea mainii posttraumatice, examenul sensibilitatii,
obiectivele tratamentului de recuperare, scale utilizate
 Articulațiile mâinii sunt următoarele:
 articulația radioulnară distală;
 articulația radiocarpiană;
 articulația mediocarpiană;
 articulația intercarpiană;
 articulația carpo-metacarpiană;
 articulația metacarpofalangiană;
 articulația interfaiangială
 Musculatura și tendoanele.Mușchii mâinii sunt împărțiți în grupa intrinsecă și extrinsecă.
Grupa intrinsecă se găsește în interiorul mâinii și este împărțită în patru grupe:
- interosoși,
- lombricali,

24
 - hipotenara - dispusă în trei nivele
* primului nivel - mușchiul palmar scurt
* nivelul doi - mușchii flexori scurți si abductor al degetului mic
* nivelul trei - mușchiul opozant al degetului mic
- tenară - dispusă în trei planuri:

 primul plan abductorul scurt al policelui,

 planul doi opozantul și flexorul scurt al policelui
 planul trei adductorul.
GRUPA EXTRINSECĂ
- flexor ulnar al carpului
- flexor radial al carpului
- lungul palmar
- flexor superficial+profund al degetelor
 evaluare
- Durere la mobilizare
- Tumefiere
- Deformare vizibilă
- Tegumente (culoare+consistență)
- Fanere (starea unghiilor+firelor de păr)
- Pliurile+liniile mâinii și degetelor
- Evaluarea prehensiunii
 Examenul sensibilității
- Tactilă, termică, dureroasă, proproiceptivă
 Obiective
- Scăderea Durerii+edemului
- Menținerea mobilității, F+ stabilității
- Recuperarea prehensiunii
 Scale
- VAS, Barthel, Qol, Indice Lee
38.Cifoza, Scolioza : definitie, evaluare clinica si cu ajutorul scalelor sau a unor indici,, obiective terapeutice,
metode si mijloace de recuperare
 Definiții
Cifozaafectiune a deviatiei coloanei in plan sagital partea posterioara.
Scolioza afectiune a deviatiei laterala a axului normal a coloanei in toate 3 planuri.
 Evaluare
Testul OTT –T1 30 cm in jos, T Schober = S1 10 cm in sus
METODE DE EVALUARE:
TEHNICA COBB pentru cifoză - tangentă prin platoul superior a vertebrei T2 - tangentă prin
platoul inferior a vertebrei T12 - unghi Cobb: 20-40 grade – cifoză fiziologică> 40 grade –
cifoză patologică,scoruri de durere (Roland-Morris și VAS),indicele Schober,testarea
forței musculare,modele matematice predictive pentru deformările segmentului dorsal.
Testul firului de plumb, Scoliometria(o cumpana special pentru masurarea unghiului scoliozei
in functie de CV)
25
 Examenul rahisului
Inspecția în ortostatism
 Obiective:
- Tonifierea musculaturii alungite
- Decontracturarea musculaturii de partea convexitățiui
- Gimnastica respiratorie
- Îcorectarea deviațiilor/inegalităților la nivelul centurilor
- Creșterea mobilității+ R
 Metode+Mijloace
- kt: Klapp, patrupedie, spalier
- Hk
- volei, baschet
- curenți antalgici
39.Artroza (indifferent de localizare) : definitie, evaluare clinica si cu ajutorul scalelor sau a unor indici,,
obiective terapeutice, metode si mijloace de recuperare
 Def
- c. m. frecv. Boală reumatică
- afecțiune neinflamatorie, caracteriz. De lezarea cartilajului
 Evaluare
- radiografie
- laborator: prezență factor rheumatoid, protein C reactivă, VSH crescut
- redoare matinală<30 min
- activitate: crește Durerea
- repaus: scade Durerea
- Indexul funcțional LEQUESNE are cinci întrebări legate de durere sau disconfort, la distanța
maximă parcursă și patru întrebări legate de activitățile de viață zilnică.
-Scala VAS este o metodă de evaluare a durerii. Pacientul plasează un cursor pe o lini care are la
capătul stâng marcată absența durerii, iar la capătul drept cea mai cumplită durere imaginabilă, în
funcție de cât de intensă este resimțită durerea în acel moment.
- Scorul Womac este utilizat pe scară largă în evaluarea artrozelor.
Cu ajutorul indicelui Womac se testează durerea, rigiditatea și limitarea funcțională a
articulației pacientului.
- Indexul lui Barthel măsoară performanțele pacientului în 10 activități ale vieții cotidiene,
ponderate după importanța ajutorului exterior necesar.
Scorul 0 corespunde unei dependențe totale și unei stări grabatare.
Scorul 60 corespunde unei „independenței asistate”, scorul 75 corespunde unei
cvasiindependențe, iar scorul maxim, 100, unei autonomii complete.

26
 Scala QOL =Calitatea vieţii reprezintă evaluarea în ansamblu a individului, luând în
considerare starea de bine asociată cu evenimentele sau condiţiile influenţate în urma aplicării unei
interventii.
Scala ADL = Indexul ADL instrumental este de fapt o scală ce cuprinde 8 itemi, de fapt diverse
activități curente, instrumentale specific traiului zilnic. Pentru fiecare acțiune pacientul este punctat în
funcție de performanță în realizarea cerinței.
- Bilanț articular+ muscular
 Obiective
reducerea durerii şi inflamaţiei
menţinerea mobilităţii articulare
menţinerea forţei şi rezistenţei musculare: 
prevenirea atrofiei musculare
-întreținerea aliniamentului și posturii corecte a corpului
-evitarea/corectarea pierderii mobilității articulare
-corecția deformărilor
-întreținerea/refacerea forței musculare
-prezervarea/ameliorarea funcției respiratorii

40.Definiti : parestezia, disestezia, hiperestezia, hipoestezia, anestezia, hipoalgezia, hiperalgezia, hiperpatia,

stereognozia, astereognozia, grafestezia, agrafestezia
PARESTEZIA=senzația de amorțeală sau furnicături la nivelul pielii
DISESTEZIA= perturbarea percepției senzațiilor, cauzată de o afecțiune parțială a fibrelor nervoase senzitive
când tegumentul este stimulat.
HIPERESTEZIE=amplificarea recepției a diferitelor tipuri de sensipilitate
HIPOESTEZIA= reducerea parțială sau totală a sensibilității tactile, termine sau dureroase.
ANESTEZIE= suprimarea temporară,completă sau parțială a sensibilității corpului, pierderea sensibilității
HIPOALGEZIE= sensibilitate scăzută față de stimuli dureroși
HIPERALGEZIE= sensibilitate crescută la stimuli dureroși
HIPERPATIA = durere intensa la aplicarea unui stimul asupra pielii
STEREOGNOZIE= capacitatea de a identifica obiecte uzuale prin palpare și de a recunoaște forma, textura și
dimensiunea ( pacientul stă cu ochii inchiși)
ASTEREOGNOZIA= incapacitatea de recunoastere a obiectelor doar prin palpare
GRAFESTEZIA= capacitatea de a recunoaste cu ochii inchisi literele, cifrele, formele, desenate de catre
examinator pe tegumentele bolnavului cu ajutorul unui excitant tactil.
AGRAFESTEZIA= incapacitatea grafesteziei
41.Sensibilitatea : dureroasa, tactila, termica, vibratorie, profunda-testare
Tipuri de receptori:
• Simț tactil: corpusculii Meissner, discuri MERKEL, terminații peripiloase
27
• Simț termic: corpusculi RUFFINI pentru cald, corpusculii KRAUSE pentru rece
• Simț dureros: terminații nervoase libere
• Simț senisibilitatea viscerală: baroreceptori, algoreceptori, chemoreceptori, termoreceptori.
Tipuri de sensibilitate:
• Dureroasă: se testează cu un vârf ascuțit, cerând pacientului să se concentreze asupra ințepăturii
• Termică: se va testa la cald și la rece și se va aprecia prin atingerea pielii timp de câteva secunde cu un
recipient cu apa la temperatura dorită. Pacientul paote percepe cald la 35-36 grade C, și rece la 28-32 grade C.
• Tactilă: se poate testa folosind o bucată de vată. Pacientul trebuie să stea cu ochi inchiși și să spuna
”DA” ori de câte ri simte stimulul tactil.(nu se face pe zona păroasă)
• Proprioceptivă: se poate investiga prin testarea percepției articulațiilor ( testul se efectuează de obicei la
nivelul halucelui și apoi la nivelul degetelor)
• Vibratorie: se face cu ajutorul diapazonului, de regula cu unul mare de 128 Hz ( se testează la nivelul
maleolelor, rotulei, apofizelor spinoase, stern, frunte)
• Corticală: discriminarea intre 2 puncte, stereognozia, grafestezia, localizarea atingerii, stimularea
simultană bilaterală.
42.Testarea echilibrului static si dinamic: scale si teste, comentarii si descriere
Obiective: -evaluarea echilibrului static;
-testele se repeta de 3 ori, se ia in considerare val. cea mai buna
Testul STORK - din stand cu mainile pe solduri, ridicarea piciorului drept si asezarea talpii acestuia in
partea mediala a piciorului stg. Durata 3 min
Testul STORK cu ochi inchisi
Test ROMBERG - din ortostatism, picioare apropiate, brate p langa corp, timp de 60 sec se numara
oscilatiile corpului
Testul Branciului - se aplica scurte impingeri neanuntate din spate, lateral, nivelul sternului si se
apreciaza stabilitatea (in 2 moduri - cu sau fara opunerea pacientului in momentul impingerilor)
Testul Statusului Postural - subiectul are o chinga legata de talie si posterior un inel, la capatul corzii se
atarna succesin graeutati ce pot ajunge pana la 4.25% din g corpului, linie trasata la nivelul calcaielor; se
cronometreaza timpul in care nu se balanseaza, nu apleaca tr si nu face pasi.
Scala BERG - subiectul are de executata 14 actiuni codificate de la 0 (incapabil de executare) la 4
(executie fara dificultati); Ex: din asezat in stand, stand fara ajutor, transfer, stand nesprijinit cu ochii inchisi sau
picioarele apropiate etc.
Scala Abilitatilor de Miscare - cuprinde 10 teste de mobilizare codificate de la 0 la 2
a) Testul GET UP AND GO, ridica-te si mergi - pacientul sta pe scaun, i se comanda sa se ridice in picioare,
fara sprijin, sa mearga 6-10m, sa se intoarca si sa se reaseze pe scaun
b) Scala de evaluare TINETTI - ob: eval. ech. static, dinamic, mers.

28
- e o analiza a catorva componente ale mersului , la viteza obisnuita sau crescuta a pacientului.
- pana la 3 grade de apreiciere: 0-1, 0, 1-2, Evaluare ech 16 pct (Stand dep, Ricare, Incercari de ridicare,
Echilibru imediat, in stand, Dezechilibrare, Ochi inchisi, Intoarcere 360grd, Asezare) , evaluare mers 12 pct
(Incepere mers, Marimea si inaltimea pasului, Simetria pasilor, Continuitatea pasilor, Traiectoria,
TrunchiulEchilibru in mers)

c) Scala Evaluarii mersului - se noteaza, si miscarile automate din mers cu MS , MI.

- e mai complexa pt ca introduce o serie d emiscari automate din mers ale
articulatiilor MI si ale MS
- scala 0(normalitatea)-1-2-3(aspectul cel mai grav)

Echilibrul static si dinamic - teste, scale, descriere

Ortostatism static
a) Testul Romberg
b) Testul Branciului
c) Testul intr-un picior cu bratele pe piept - cronometrarea cat isi tine echilibrul
d) Testul Stresului postural
Ortostatism activ
- Testul intinderii MS, din pozitia laterala peretelui, aplecari inainte a bratelor anteflexate, coate extinse. Se not
pe zid, punctul de plecare si maximul la care poate ajunge.
Bilanturi functionale
a) Scala Echilibrului BERG
b) Scala Abilitatilor de Miscare
c) Testul GET UP AND GO, ridica-te si mergi
d) Testul de echilibru TINETTI
e) Testul de mers TINETTI
f) Scala Evaluarii Mersului

29