Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluarea in
Kinetoterapie
Copyright
Download
© Attribution now (BY-NC)
Non-Commercial
Available Formats
DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
1. Evaluarea aparatului locomotor.
Evaluarea în afecţiunile aparatului neuro-mio-artro-kinetic
Evaluarea se poate defini ca : "procesul de stabilire a valorii sau meritului dalelor culese, prin
Facebook Twitter
judecarea după anumite criterii a rezultatelor măsurătorilor".
Cuantificarea = descrierea numerică a unor caracteristici ale obiectelor sau fenomenelor,
utilizând standarde, etaloane sau unităţi de măsură specifice.
Testul = probă determinată ce implică o sarcină de îndeplinit, identică pentru toţi subiecţii
Email
examinaţi pe baza unei tehnici precise, în scopul aprecierii succesului sau eşecului sau notării
numerice a reuşitei.
1.Triajul
2.Interviul iniţial
Is this content
3.Informaţii inappropriate?
subiective (anamnestice) Report this Document
4.Informaţii obiective (clinice şi paraclinice)
Latură a examinării care culege prin examinarea clinică date de la pacient ducând spre un
diagnostic de probabilitate.
I.Vârsta
2.Sexul
5.Antecedente eredocolaterale
6.Antecedente personale:
3.Ţesut subcutanat: - ţesut adipos si ţesutul fibros. Se urmareste alterarea în sensul măririi
dimensiunilor unor regiuni sau părţi ale corpului date de: tumefacţie; edem; hipetrofie
musculară; chisturi; depunere de ţesut osos; alterarea în sensul scăderii dimensiunilor unor
regiuni sau părţi ale corpului date de: hipotrofia - atrofia musculară sau pierderea continuităţii
ţesutului moale
4.Ganglioni
5.Aparatul cardiovascular
6.Aparatul respirator
7.Aparat digestiv
8.Aparat uro-genital
9.Examen neurologic
10.Examen psihic
B)specifice - pentru o anumită patologie sau pentru evaluarea unei anumite funcţii
Mişcările pasive:
-localizeaza nivelul leziunii prin producerea unei dureri elective
-determina cauzele de modificare a amplitudinilor de mişcare normale
Teste neuromusculare:
-Teste de forţă (testing muscular pe scara 0-5)
-Teste de sensibilitate (atingerea, presiunea, vibraţia, temperatura, durerea,
propriocepţia, kinestezia, simţul dermolexic, stereognozia)
-Reflexele osteo-tendinoase
-Coordonarea, tonusul şi reflexele patologice
-Echilibrul şi stabilitatea
Evaluarea funcţiilor:
-respiratorie (clinică, prin aparate - teste funcţionale)
-capacităţii de efort
-mersului
-deglutiţiei
-apraxiei
-prehensiunii
Întrebări:
1.Ce este evaluarea?
2.Care sunt etapele evaluării?
3.Ce se înţelege prin anamneză?
4.ce se înţelege prin examenul obiectiv?
Metode subiective
Somatoscopia constă din examinarea vizuală a aliniamentului global şi segmentar al
corpului din faţă, spate şi profil, în stare statică şi dinamică (mers).
Se efectuează iniţial subiectiv, fără instrumente de măsură şi control. Când se recurge la
ajutorul acestora devine obiectivă, evaluările globale şi segmentare fiind în măsură să
stabilească un diagnostic precis al aliniamentului normal şi al abaterilor de la acesta.
Poziţia ideală din care se realizează evaluarea este stând: cu umerii relaxaţi, membrele
superioare pe lângă corp, palmele în poziţie intermediară de pronosupinaţie, degetele uşor
flectate, bărbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi,
picioarele orientate anterior, călcâiele apropiate, vârfurile uşor sau chiar mai mult depărtate,
fără să depăşească 45°.
Somatoscopia generală apreciază:
• statura, care permite clasificarea subiecţilor în normo-, hiper- şi substaturali;
• starea de nutriţie, care va conduce la etichetarea subiecţilor în:
normoponderali, hiper- şi subponderali ;
• atitudinea globală a corpului, pe care o apreciem ca normală sau deficientă;
• proporţionalitatea între ansamblul somatic şi părţile sale, dar şi între segmente;
• concordanţa dintre vârsta biologică şi cronologică, prin aprecierea nivelului
creşterii şi dezvoltării somatoponderale, comparativ cu dezvoltarea caracterelor
endocrine şi psiho-intelectuale;
• tegumentele şi fanerele, apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor,
mucoaselor, părului şi unghiilor;
• elemente ale sistemului limfatic prin inspecţie;
• ţesutul celular subcutanat, apreciindu-se grosimea şi caracterul distribuţiei stratului
adipos subcutanat;
• muşchii scheletici, se apreciază ca formă şi relief în funcţie de: sex, vârstă,
biotip somatic, profesie, iar în cazul sportivilor şi în funcţie de sportul practicat;
• oasele se aproximează ca: dimensiuni, formă, eventuale sechele
după rahitism, traumatisme sau alte boli, lipsa unor segmente
(agenezie) sau segmente supranumerare, de exemplu polidactilia;
• articulaţiile, respectiv modificările de: formă, volum, dezaxări,
mobilitate articulară voluntară liberă;
• motricitate spontană sau provocată:
• atitudinea în timpul examinării, precum şi elementele comporta
mentale capabile să aducă informaţii asupra tipului de activitate
nervoasă superioară.
succesiune: cap, faţă, gât, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin şi mem-
bre inferioare sau invers.
Metode obiective
Metodele obiective constau în: examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului
corpului, examen clinic general, examen radiologie şi somatometrie.
Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00), dar şi paralele
între ele şi cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.
.
Examinarea din profil
în această examinare), postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a
CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii, articulaţia
umărului, marele trohanter al femurului, uşor anterior faţă de mediana genunchiului, uşor
anterior faţă de maleola laterală, la nivelul proiecţiei cutanate a interliniei articulaţiei
mediotarsiene - Chopart.
Examinarea din faţă
Cancel Anytime.
Download