Sunteți pe pagina 1din 195

Definitia recuperarii/reabilitarii

 “Recuperarea=Reabilitarea” reprezinta o forma de


asistenta medico-sociala complexa, dar in acelasi
timp unitara in conceptie, care se desfasoara
continuu si are ca scop final reintrarea deficientilor
in societate, mijloacele ei de actiune urmarind
obtinerea unor valori optimale ale tuturor celor trei
parametri vitali ai oricarui individ :
1. capacitatea morfo-functionala,
2. starea psihica,
3. Conditia socio-profesionala.
 Sinonime= reeducare, readaptare
IDH
Conform clasificarii IDH (International Classification of Impairments
Disabilities and Handicaps) :
 Infirmitatea: “orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii
anatomice, fiziologice sau psihologice”.
 Incapacitatea ( Disability ) “este restrictia sau pierderea aptitudinii de a
executa o activitate considerata ca normala pentru un individ”. Daca
infirmitatea exprima o consecinta locala la nivelul organului lezat,
incapacitatea este rezultatul infirmitatii reflectat in incapacitatea
individului de a performa unele activitati (locomotie, dexteritate,
autoingrijire, comunicare, etc).
 Handicapul este “dificultatea unui individ de a realiza relatii normale cu
mediul de viata in concordanta cu virsta, sexul, conditiile sociale si culturale
ale acestuia”. Handicapul este determinat de o dificultate, respectiv de
starea de incapacitate. Nu orice infirmitate determina handicap.
Fiecare element al triadei : Infirmitate, Disabilitate, Handicap poate fi
influentat cu ajutorul programelor de recuperare
International Classification of
Functioning, Disability and Health
Beneficiari

 Individul sanatos : profilaxie primara;


 Bolnavi- Pacienti: cu suferinte ce produc dizabilitati:
patologia respiratorie, locomotorie, neurologica si
neurochirurgiucala, reumatologica, ortopedica,
posttraumatica, cardiovasculara, hematologica,
oncologica, nutritionala, ginecologie-obstetrica,
pediatrica, geriatrica, renourinara, psihiatrica.
Unde are loc ?
 Spital : sectii de terapie intensiva, neurologie,
ortopedie, chirurgie, neurochirurgie, cardiologie,
chirurgie cardiovasculara, chirurgie plastica si
reparatorie, pneumologie, gastroenterologie,
pediatrie, oncologie, etc.
 Centre de recuperare/reabilitare medicala;
 Sectii de bolnavi cronici- sectii de geriatrie;
 La domiciliul pacientilor.
Cine se ocupa?

Medic de
Recuperare/
reabilitare
Psiholog Fizioterapeut

Asistenta Ergoterapeut
Pacient
medicala

Ortofonist
Ortezist
Logoped
Asistent
social
Medicina Fizică şi
Recuperarea/Reabilitarea Medicală

 specialitate terapeutică prin excelenţă, cu ajutorul


careia se poate stabili diagnosticul funcţional
utilizând metode de evaluare specifice, pentru ca
apoi să poată fi conturate programe adaptate de
recuperare funcţională;
Obiective terapeutice in
Recuperarea Medicala

 Ameliorarea durerii prin mijloace


nonfarmacologice, conservatoare;
 Ameliorarea statusului functional;
 Amelioarea calitatii vietii.
Medicina Fizică şi Recuperarea
Medicală
mijloace:
 Mişcarea – kinetoterapia,
 Factori fizici:
 termici-căldura sau temperaturile scazute (termoterapia -
aplicarea de caldura, crioterapia),
 curentul electric (electroterapia), fototerapia ( UV, laser),
 apa (hidroterapia, hidrokinetoterapia),
 agenţii mecanici (masajul),
 factorii naturali (balneoterapia): climatul, apele minerale
terapeutice pentru cură internă (crenoterapia) şi externă,
gazele terapeutice, nămolurile.
Medicina Fizică şi Recuperarea
Medicală

 Unitatea terapeutica recomandata in recuperarea


funcţională o reprezintă: aplicarea de căldură sau de
rece, exerciţiul fizic terapeutic (kinetoterapia) şi
masajul.
Kinetologia
 Kinetologia - Dally in 1957.
 Stiinţa care se ocupă cu studiul mişcarii organismelor
vii şi al structurilor care participă la realizarea
acesteia.
 Kinetologia medicală – studiază mecanismele
neuromusculare şi articulare care asigură activităţile
motrice normale ale omului preocupându-se şi de
înregistrarea, analiza şi corectarea mecanismelor
neuromusculare deficitare.
Kinetologia profilactica

 totalitatea metodelor şi mijloacelor kinetologiei ce


se adresează menţinerii şi îmbunătăţirii stării de
sănătate şi prevenirii stării de boală;
 primară (are definiţia de mai sus);
 secundară (aplică toate mijloacele necesare pentru
prevenirea agravării sau apariţiei complicaţiilor
pato-morfo- funcţionale ale unei boli cronice).
Kinetologia terapeutica si de
recuperare

 KINETOLOGIA TERAPEUTICĂ - rolul său este de a


corecta mecanismele deficitare ale mişcării.
 KINETOLOGIA DE RECUPERARE- principala metodă
în asistenţa de recuperare funcţională.
Evaluarea in
kinetoprofilaxie/kinetoterapie
 creşterea şi dezvoltarea (aprecierea aspectului
general al corpului, rezultanta atitudiunii, a nivelului
de creştere şi dezvoltare globală în raport cu vârsta
şi sexul);
 statica, postura şi aliniamentul segmentelor corpului;
 mobilitatea articulară, amplitudinea de miscare intr-o
articulatie (ROM);
 forţa şi rezistenţa musculară;
 echilibrul, coordonarea şi abilitatea;
 capacitatea de efort.
Evaluarea functionala
Teste analitice:
 Bilantul functional articular;

 Testingul muscular;

 Evaluarea echilibrului si coordonarii: de ex. - testul Tinetti.

Teste globale: aprecieri sintetice ale stării aparatului neuro-mio-


artrokinetic:
 Evaluarea ADL;

 Evaluarea mersului.

Evaluarea calitatii vietii.


Se utilizeaza teste si scale de evaluare ( FIM, FES, ASHWORTH,
etc) .
Evaluarea fortei musculare (MRC-
Medical Research Council )
 Forta 5(normala):muschiul poate executa miscarea pe toata amplitudinea contra unei
forte exterioare (rezistenta opusa de testator), egala cu valoarea fortei normale.
Aceasta,,normalitate" este apreciata prin comparatie cu segmentul opus, sanatos,
sau, daca si acesta este afectat, pe baza experientei testatorului, care va tine
seama de virsta, sex, masa musculara, gradul de antrenare fizica a pacientului etc.
De obicei testatorul nu opune rezistenta pe toata amplitudinea de miscare, ci la
punctul cursei maxime.
 Forta 4 (buna): reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa antigravitational,
complet,segmentul contra unei rezistente medii. Se procedeaza la fel ca in cazul
testarii fortei 5, dar cu aplicarca unei rezistente mai mici din partea testatorului.
 Forta 3 (acceptabila): este forta unui muschi de a mobiliza complet segmentul contra
gravitatiei (fara alta contrarezistenta). Pe acest concept al luptei muschiului contra
gravitatiei se cladeste de fapt intreg sistemul de apreciere afortei musculare,
deoarece se bazeaza pe relatia dintre forta de presiune a gravitatiei sigreutatea
segmentului respectiv. Valoarea fortei 3 reprezinta un adevarat prag functional
muscular, care ar indica minima capacitate functionala pentru o munca minima ce ar
cere mobilizarea, in toate directiile, a segmentelor. Aceasta este reala pentru
membrele superioare, dar nu si pentrucele inferioare, care suporta si greutatea
corpului.
Evaluarea fortei musculare (MRC)

 Forta 2(mediocra): permite muschiului sa mobilizeze segmentul, dar cu eliminarea


gravitatiei. Testarea manuala a fortei 2 cere testatorului sa stie precis cum trebuie
pozitionat pacientul si segmentul respectiv pentru a pune in evidenta forta ,,mediocra".
In general se utilizeaza planuri de alunecare, placi de plastic, melacart, lemn talcat etc.,
pe care segmentul respectiv aluneca usor, mobilizat de forta 2.In practica clinica exista
unele situatii de granita intre gradele de forta 3 si 2.
 Forta 1(schitata): reprezinta sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau
atendonului sau observarea unei usoare tremuraturi a acestuia. Oricum, forta 1 a unui
muschi este incapabila sa mobiiizeze segmentul. Evident, nu poate fi sesizata decit
contractia muschilor superficiali, care pot fi palpati.
 Forta 0 (zero): muschiul nu realizeaza nici un fel de contractie. Pentru muschii profunzi nu
se poate face diferentierea intre fortele 1 si 0. Aplicarea testingului muscular pe
aceasta scara este posibila doar pentru unii muschi, in special pentru muschii principali
ai membrelor si trunchiului. De asemenea trebuie amintitca, executind un bilant pentru un
anumit muschi, obtinem de fapt rezultatul activitatii unui grup de muschi, din care este
testat cel principal.
Evaluarea riscului de cadere

FES (Falls Efficacy


Scale)
Programul de
kinetoterapie/kinetoprofilaxie
 Obiective
 corectarea posturii şi aliniamentului segmentelor
corpului ;
 ameliorarea mobilităţii articulare ;
 creşterea/mentinerea forţei şi rezistenţei
musculare ;
 ameliorarea capacităţii de efort ;
 ameliorarea echilibrului şi coordonării ;
 reeducarea respiraţiei.
Principiile generale ale
kinetoterapiei/kinetoprofilaxiei

 principiul specificităţii
 principiul progresivităţii
 principiul reversibilităţii
 principiul valorilor iniţiale
Metode, tehnici in kinetologie
 Tehnici :
 Anakinetice: imobilizarea, posturarea;
 Kinetice: - dinamice- mobilizarea pasiva: pasiva
asistata, autopasiva; activa: reflexa, voluntara (
libera, activo-pasiva, activa rezistiva)
- statice: contractia izometrica, relaxarea
musculara.
 Exercitiul fizic terapeutic ( EFT);
 Metode: un grup de EFT utilizate cu un anumit scop,
intr-o anumita afectiune: Kabat, Bobath, Williams,
Klapp.
Masajul terapeutic
 Definitie
 Masajul= ansamblu de excitari mecanice realizate
manual sau cu ajutorul aparatelor, aplicate
sistematic asupra tegumentului si tesuturilor
subiacente in scop terapeutic si igienic.
 Masajul manual= o serie de manipulatii variate ce
se succed intr-o anumita ordine in functie de
regiunea asupra careia se actioneaza, de scopul
urmarit si de starea organismului.
Masajul terapeutic

masajul terapeutic tehnici particulare de masaj


clasic

tehnici de masaj clasic cu efect tehnici de masaj clasic cu efect masaj transversal profund,
sedativ, calmant, miorelaxant, tonizant, excitant drenaj limfatic manual
analgetic (cu actiune profunda) masaj cu gheata
( cu actiune superficiala) masaj reflex

efleuraj frictiune, framantare- petrisaj,


vibratie tapotajul, presiunile
Masajul terapeutic
Efecte terapeutice
Locale
 Efecte sedative- analgetice: dureri de tip nevralgic, musculare, articulare;
 Actiunea hiperemianta locala- imbunatatirea circulatiei locale, urmata de
cresterea eliminarii de substante responsabile de perenizarea durerii (P) si a
altor substante algogene blocate la nivelul unui dermatom;
 Rearmonizare functionala ( deparazitarea de aferentele proprioceptive
perturbate de mesaje nociceptive): MTP;
 Refacerea engramelor kinestezice corecte (mobilizarile pasive redesteapta
neuronii “ adormiti”);
Masajul terapeutic

 Efecte terapeutice
Generale
 Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;

 Cresterea metabolismului bazal;

 Efecte favorabile asupra starii generale a pacientului: imbunatatirea


somnului, indepartarea oboselii musculare;
 Reechilibrare neuro-vegetativa;

 Efecte reflexogene la distanta , la nivelul altor elemente ale unui anumit


metamer ( dermatom, miotom, sclerotom, viscerotom, neurotom,
angiotom) .
Masajul terapeutic

Indicatii I
 afectiuni ale aparatului locomotor insotite de durere: periarticulare,
tendinoase si teno-periostale, muscualre, articulare, discale;
 sechele post-traumatice ale aparatului locomotor;
 in afectiuni neurologice periferice si centrale insotite de durere, hipotonii si
hipotrofii musculare;
 in afectiuni dermatologice: escare, cicatrici, infiltrate celulitice,
hematoame;
 in afectiuni ale aparatului cardio-vascular: cardiopatii diverse (tehnici de
masaj reflex), in afectiuni insotite de staza veno-limfatica, arterite;
Masajul terapeutic
Indicatii II
 edeme posttraumatice sau postchirurgicale;
 in afectiuni ale aparatului respirator: BPOC, astm bronsic( in afara
crizelor);
 obezitate;
 gravide ( lombalgii, tulburari circulatorii, vergeturi);
 in geriatrie;
 in medicina sportiva- refacere dupa efort si recuperarea diferitelor
afectiuni din patologia sportiva.
Masajul terapeutic
A. Contraindicatii absolute

 Toate bolile acute infectioase;


 Afectiuni cutanate: furunculoze, piodermite, zona zoster, herpes simplex, micoze,
cancer cutanat;
 Reumatismele inflamatorii in puseu acut;
 TBC pulmonar si extrapulmonar;
 Afectiuni vasculare: flebite, tromboflebite( risc de mobilizare trombi);
 Afectiuni hemoragipare, coagulopatii;
 Inflamatii acute ale organelor abdominale ( ulcer gastric sau duodenal in criza);
 Litiaze- poate fi responsabil de migrarea calculului, masajul abdominal actioneaza
atat in litiaza renala cat si in cea veziculara;
 Pe musculatura spastica- in spasticitatea neurologica.
Masajul terapeutic
B. Contraindicatii relative - situatii in care manevrele sunt fie excesiv utilizate,
fie ca momentul patologic interzice utilizarea lor:
 In patologia dermatologica: psoriazis, eczema, prurit;

 Fragilitatea cutanata la varstnici;

 Fragilitatea cutanata la copii;

 In traumatologie: unele traumatisme recente ale aparatului locomotor ( ex.


entorse, fracturi);
 la pacientii spasmofilici , cu polientesopatii se utilizeaza trehnici blande,
sedative de masaj asociate cu tehnici de relaxare;
 Zone topografice pe care este relativ contraindicat masajul:

- fosa poplitee,
- triunghiul Scarpa,
- plica cotului,
- regiunea anterioara a gatului.
Dus masaj
Dus masaj
Dus masaj
Dus subacval
Dus subacval
Jacuzi
Terapia manuala
 Terapia consta in manipulari, apasari, torsiuni si
tractiuni, fiind axata in special pe tratarea
afectiunilor articulare.
 este intalnita si sub numele de osteopatie,
chiropractie, manipulari osteo-articulare, masaj
ortopedic etc. Orice manevra executata gresit
poate avea urmari grave.
Manipularile vertebrale
 Definitie: tehnica manuala medicala ce consta
intr-o manevra unica, scurta, brusca care
deplaseaza un segment peste limita jocului
articular , totul ramanand in limita anatomica.
 Ea se insoteste de obicei de un cracment. (Dr
Robert Maigne)
Principii
 Este indicata de catre medic, dupa un examen
medical complet general pentru a elimina o
maladie non mecanica: (inflamatorie, infectioasa,
tumorala), apoi dupa un examen ortopedic care
sa cerceteze tulburarile posturale si
deranjamenetele intervertebrale minore.
Principii
 Examenul clinic= cercetarea semnelor unilaterale
este importanta (dureri musculoligamentare,
articulare, contracturi, semne de blocaj unilateral,
importante pentru determinarea sensului
manevrei).
 Radiografia vertebrala este discutabila.
Principii
 Pregatirea unei manipulari cuprinde:
1. Explicarea manevrei;
2. Manevre de relaxare generala si locala (masaj
SEDATIV, mobilizari pasive, aplicatii de caldura,
masaj cu gheata).
3. Manipularea propriu-zisa se efectueaza atunci
cand relaxarea pacientului este suficienta.
Mod de actiune
 Intinderea musculaturii paravertebrale ( mm.
profunzi- transversari si spinali), a carei contractura
reflexa persistenta este mecanismul principal al “
disfunctiei segmentare” ; muschii intinsi vor fi cei
de pe partea simptomatica,
 de exemplu: daca lombalgia este dreapta se va
alege o manevra de rotatie laterala combinata cu
flexie stanga conform schemei in “ stea”.
Schema in stea Mckenzie
Mod de actiune

 Departarea articulatiilor interapofizare posterioare


( responsabila de “ cracment” prin fenomenul de
cavitatie gazoasa), intinderea capsulara cu efect de
inhibitie a contracturii musculare ;
 Intinderea ligamentara : a fost pus in evidenta un
raspuns electromiografic al multifizilor in timpul
intinderii ligamentului interspinos ( reflexul
ligamento-muscular).
Mod de actiune

 O scadere a presiunii intra-discale;


 Actiune nespecifica asupra durerii: activarea
sistemului descendent de inhibitie a durerii cu
origine in substanta gri periapeductala, prin efect
de contrastimulare care antreneaza intinderea
brusca a structurilor inervate.
 Un efect placebo
Clasificarea manipularilor

 Manipularile axiale ( decoaptarea, tractiunea) au


efect mai global, cu actiune preferentiala asupra
tensiunilor reflexe ale mm.pv.
 Manipularile in rotatie si latero-flexie unde
impulsul este perpendicular pe axul vertebral, cu
actiune mai mult segmentara.
Indicatii
 Dureri vertebrale de origine mecanica : lombalgie
(acuta sau cronica), dorsalgie, cervicalgie;
 raportul beneficii /riscuri va fi mai putin evident in
prezenta radiculalgiilor (sciatica, cruralgia sau
nevralgia cervico-brahiala) unde tratamentul
medical este preponderent (repaus, infiltratii,
antiinflammatoare, antalgice).
Contraindicatii

 La nivelul CVC: la femei mai tinere de 50 de ani, mai


ales daca exista asocierea tutun+ contraceptive ( risc
vascular), sau la persoane cu varste >50 de ani, cu
antecedente vasculare ;
 Leziuni de origine tumorala, traumatica, infectioasa,
inflamatorie, vasculara congenitale, metabolice;
 Orice stare hiperalgica tratata cu medicamente;
 Dureri cu componenta neuropatica sau psihogena.
Accidente

 Riscul cel mai important este la manipularile


cervicale in rotatie si la persoanele cu factori de
risc:
 Se pot produce: AVC, moarte subita.
Tipuri de manevre

 Directe
 Indirecte
 Semiindirecte
Tipuri de manevre ptr coloana
cervicala
Tipuri de manevre ptr coloana dorso-
lombara
Manevra Maigne
Tractiuni vertebrale

 Constau in aplicarea a doua forte de sens opus de-a


lungul axului vertebral;
 Indicatii: dureri rahidiene acute sau subacute,
cronice acutizate;
 Exista :
 tractiuni active (auto-tractiuni),
 tractiuni pasive (tractiuni manuale, prin greutatea corpului)
 tractiuni prin dispoztitve mecanice (scripeti, greutati, saci
cu nisip).
Tractiuni vertebrale

 Intensitatea fortei de tractiune trebuie sa fie invers


proportionala cu durata sedintei.
 Mod de actiune: diminuarea curburilor fiziologice
ale coloanei si marirea spatiilor intervertebrale,
punerea in tensiune a structurilor
musculoligamentare paravertebrale
 Efectul: antialgic, relaxant muscular, placebo.
Tractiuni vertebrale

 Indicatii: la nivelul CVL : lumbago, lombalgii de


origine degenerativa de mai putin de trei luni;
 La nivelul CVC: NCB recente prin hernii discale
moderate, sau leziuni degenerative putin evoluate ,
localizate.
Tractiuni vertebrale
 Contraindicatiile: dureri de origine tumorala,
inflamatorie, infectioasa sau altele decat
patologia rahidiana comuna.
 Tractiunile pe masa de tractiune, continue, sunt
cele mai raspandite in Europa, cele intermitente si
scurte in SUA.
Tractiuni vertebrale
 La nivel cervical: se face un test de tractiune
manuala in decubit dorsal, apoi se stabileste
intensitatea de tractiune care trebuie sa fie
progresiva.
 Absenta ameliorarii dupa 3-6 sedinte trebuie sa
conduca la oprirea acestei terapii.
 Nu exsita o standardizare a acestei proceduri
terapeutice si studiile au rezultate contradictorii.
Tractiuni vertebrale

Longissimus — Dorsi (B1), C


ervicis (B2), Capitis (B3)
Iliocostalis — Thoracis (A1),
Lumborum (A2), Cervicis (A3)
Spinalis (C)
Multifidus (D)
Tractiuni vertebrale
Tractiuni vertebrale
Tractiuni vertebrale
Tractiuni vertebrale
Tractiuni vertebrale
“Pestele torpila” utilizat de romani ca tartament antialgic. Este
prima aplicatie electroterapica ptr. ca pestele emite socuri elec
trice de 100 – 150 de volti.
Termoterapia

 Metoda de tratament nespecific care utilizeaza


ca agent terapeutic factorul termic vehiculat de:
 vectori: apa, lumina, aerul, parafina, namolul,
nisipul;
 terapia de conversie: curent electric de inalta
frecventa, US, IR.
Termoterapia

 Obiectivele:
1. Reechilibrarea verigilor fiziologice ale
termoreglarii;
2. Cresterea capacitatii de aparare imunitara a
organismului prin modelarea reactivitatii fata de
mediu;
3. Combaterea tulburarilori fp din diferite afectiuni (
ale ap. NMAK);
4. Cresterea posibilitatilor de adaptare la variatiile T
mediului ambiant.
Efectele factorului termic asupra
aparatelor si sistemelor
1.Asupra circulatiei:
 T crecuta: mob depozitele de sg, creste vol
circulator, creste vit de circulatie a sg, scade RVP,
creste DC, creste munca inimii,scade TA;
 T scazuta: vasoconstrictie periferica, scaderea debit
circ periferic, scaderea DC,creste RVP, scade vit de
circ a sg, creste munca inimii;
Efectele factorului termic asupra
aparatelor si sistemelor
2. Asupra sangelui: T crescuta: scade nr celulelor sg, T
scazuta : creste nr celule, modificari de Ph,
3. Asupra ap respirator;
4. Asupra mm: rece: aplicatii scurte inlatura oboseala
mm, prelungite: contractii tonico-clonice, calde: cresc
randamentul mm, prelungite: scad tonusul mm si
capacitatea de contractie;
Efectele factorului termic asupra
aparatelor si sistemelor
5. Asupra metabolismului: T inalte amplifica arderile,
rece: stimularea metab datorita mec de
termogeneza.
6. Asupra sistemului endocrin;
7. Asupra inflamatiei: T crescute pot amplifica proc
inflamator acut, rece: scad inflamatia acuta
exudativa dar pot creste I mediata de Pg.
Efectele factorului termic asupra
aparatelor si sistemelor
 Adaptarea organismului la cald: > 25 grd scade
gradientul extern ( Ge), scad pierd de Q, T
periferica creste, scade Gi. T c este mentinuta
constant pana T mediului creste> 30 grd, cand
termoliza prin vasodilatatie devine ineficienta-
acumulare de Q metabolica si este depasita T c=
37,3- excitarea centrului antitermic care care
activeaza secretia sudoripara. T > 38- brusc excita
termorec cutanati- vasodilatatie periferica rapida.
Efectele factorului termic asupra
aparatelor si sistemelor

 Adaptarea la rece: T< 25- excitarea rec cutanati,


activarea centrului termogenetic, care comanda:
raspunsul somatic, vegetativ, endocrin- apare
vabsoconstrictia; la T< 18 – mec de termogeneza
centrala ( cresterea metabolismului) si periferica (
frison).
Termoterapia
Efectele generale:
1. Imbunatatirea randamentului structurilor ap.
NMAK;
 Cresterea eficientei contractiei musculare;
 Cresterea elasticitatii tesuturilor;
2. Efect vasoactiv superficial si profund;
3. Antrenarea mec. de termoreglare ( f. termici
contrastanti);
4. Efect analgetic direct ( desensibilizare tesuturi,
efect de poarta), indirect ( ameliorarea circulatiei,
efect decontracturant si antispastic)
Termoterapia

Efecte locale:
1. Decontracturant, analgetic (ex: aplicatii de Q,
masaj cu gheata);
2. Vasculoactiv;
3. Antiinflamator, resorbtiv (ex: aplicatii de rece).
Termoterapia
Apa: capacitate termica mare,
termoconductibilitate mare, zona de neutralitate
termica la 34-35 grade, apropiata de T de
echilibru a organismului;
Actioneaza prin factorul termic
( termoreceptori, T sg din vasele superficiale, vol
vaselor sg, vit de circulatie a sg, pres capilara,
eliberarea de mediatori chimici), factorul mecanic
( p hidrostatica, legea lui Arhimede, adjuvanti-
dusuri, frictiuni, perieri, bule de gaz, etc) si
factorul chimic ( sare, iod, substante cu efect
emolient, plante, etc).
Termoterapia
Indicatii
A. Aplicatiile de caldura:
 Durere;

 Contracturi musculare;

 Cresterea elasticitatii tesuturilor;

 Accelerarea proceselor metabolice.

B. Aplicatiile de rece ( crioterapia):


 Analgezie;

 Relaxare mm;

 Scaderea inflamatiei;

 Scaderea activitatii metabolice.


Termoterapia
Contraindicatii
 Hipertermia ( T crescute) sau hipotermia ( T scazute);
 Inflamatie acuta (T crescute);
 Hemoragii acute (T crescute);
 Ischemia;
 Tulburari de sensibilitate;
 Neoplazii (T crescute);
 Leziuni tegumentare;
 Discrazii sanguine;
 Boala si sindromul Raynaud ( T scazute);
 Alergia la frig ( T scazute);
 Afectiuni cardiovasculare decompensate.
Clasificarea procedurilor de
termoterapie
In functie de vector:
 Umede- hidrotermoterapia: comprese, impachetari,
bai, dusuri;
 Uscate: vectori cu conductibilitate < decat a apei:
parafina, namol, lumina, nisip, aer.
In functie de suprafata de aplicare:
 locale: comprese, cataplasme, bai locale;

 partiale: pe suprafete mai mari: impachetari, bai


partiale, bai alternante;
 generale: la nivelul intregului corp.
Clasificarea procedurilor de
termoterapie
Dpdv al T utilizate:
 < 0˚ C: crioterapie;

 Proceduri reci: cu T pana la 20˚C si proceduri racoroase cu T


pana la 32˚ C;
 Proceduri calde: T= 36-45˚C ( bai calde, hiperterme, intens
hiperterme: > 40˚ C);
 Proceduri ce utilizeaza T cuprinse intre 45-80-100˚C ( aplicatii
de parafina, namol, nisip, bai de lumina, sauna).
 Proceduri alternante: cald/rece- locale sau partiale, rar-
generale;
 Proceduri ascendente;

 Proceduri de terapie contrastanta.

Termoterapia de conversie: utilizeaza conversia altor f de energie


in caldura: radiatiile IR, curentul electric de inalta frecventa, US.
Clasificarea procedurilor de
termoterapie
In functie de gradul de penetrare a energiei calorice:
 Profunda: diatermia- efect caloric la 3,5-7 cm in

profunzime;
 Superficiala: parafina, namol, lumina, aplicatiile de

HTT,etc.
Reguli generale ale aplicarii de
termoterapie
 Examen clinic atent;
 TT nu se aplica imediat dupa mese;
 Procedurile generale se aplica de preferinta dimineata;
 Intervalul intre doua proceduri > 2 ore;
 Nr de aplicatii zilnice tr limitat;
 Nu se aplica TT ( T crescute) dupa efort fizic, stres, insomnie,
colici renale, abdominale, etc;
 Nu in timpul menstrei;
 Dupa procedurile calde prelungite sau hiperterme se rec o
procedura scurta de racire pt combaterea atoniei vasculare;
 Supraveghere atenta in tmpul procedurii.
Metodologia de aplicare
 Compresele: reci, calde ( 38-43 ˚C)
fierbinti (45-55˚C), alternante, stimulante Priessnitz (
la T camerei), cu apa simpla sau cu alcool, sulfat de
Mg.
 Cataplasmele: aplicarea la niv tegumentului a
diverse substante organice sau anorganice aflate la
diferite T. Pot fi umede ( tarate, sem de in, faina de
grau, orz, plante medicinale, mustar, hrean) sau
uscate ( tarate, sare, nisip). Efect termic si chimic.
Metodologia de aplicare
 Impachetarile: umede, uscate; partiale, totale;
cearsafuri umede/uscate, parafina, namol, nisip peste
care se aseaza un cearsaf sau o patura uscata.
 Frictiunile:reci,alternante, partiale, complete.
 Perierile;
 Spalarile;
 Afuziunile-complete/partiale, reci/alternante;
 Dusurile: rece, cald, aternant; dus cu apa, aburi, aer
cald, dus masaj, dus subacval
Metodologia de aplicare
 Baile: generale/partiale simple;
 Generale simple: la T de indiferenta( 34-35 ˚C), durata= 10-
30 min; reci ( 18-22˚), racoroase (28-32˚),> T de neutralitate
termica: calde ( 36-37˚), hiperterme ( 38-39˚), intens
hiperterme (>40˚);
 Bai de aburi;
 Bai de aer cald
 Baile medicinale: cu ingrediente chimice: Iod, sare; plante
medicinale, faina de mustar, tarate de grau;
 Bai cu CO2, sulfuroase
 Bai partiale: maini, picioare ( reci/calde/alternante,
ascendente- Hauffe
Metodologia de aplicare
Crioterapia: vectori: gheata, aer rece, apa.
 Gheata in camp stationar sau mobil: masaj ( Se
executa frictiuni locale, sau regionale cu gheata,
timp de 5- 10 min.producandu-se : analgezie de
suprafata, vasoconstrctie rapida initial , urmata de
vasodilatatie cu ameliorarea circulatiei in zona si
efecte trofice locale).
 Crioterapie chimica: spray.
Metodologia de aplicare
Termoterapia uscata:
 Impachetarea cu parafina;

 Impachetarea cu namol/onctiunea cu namol/ baia de


namol;
 Impachetarea cu nisip- psamoterapia;

 Baia de aer cald;

 Baia de lumina;

 Baia de soare;

 Baia de aer.

Cura Kneipp- termoterapie contrastanta.


Baie de plante
Namol
Sauna
Hidrokinetoterapie
Electroterapia

Electroterapia este o parte a terapiei cu agenti


fizici – terapia fizicala – in care diverse forme
ale energiei electromagnetice sunt aplicate extern
organismului uman , cu scopul :

de a limita unele procese fiziologice ;


de a intari un raspuns fiziologic mai slab ;
de a combate durerea.
Electroterapia
 Curenti de joasa frecventa;
 Curenti de medie frecventa;
 Curent galvanic- c. continuu;
 Curenti de inalta frecventa;
 Fototerapie- UV, LASER;
 Campuri magnetice;
 Ultrasunetul;
 Terapia cu unde de soc extracorporeale.
Curentul galvanic

Efecte fiziologice Modalitati de aplicare

 Analgetic, (pol pozitiv);  Galvanizare;


 Stimulare mm (pol  Ionagalvanizarea;
negativ)  Baia galvanica;
 Vasodilatator;  Baia Stanger.
 Reglator SNV;
 Biotrofic.
Baia galvanica
Curenti de joasa frecventa: cu
impulsuri si alternativ
Tipuri de current Tehnici de aplicare

 Curenti diadinamici;  Electrodul activ este polul (-).


 TENS- conventional ( Higt  Aplicatii- longitudinal sau
frequency , low intensity transversal pe zona de tratat .
TENS ) : frecventa inalta ,
 Se pot face si aplicatii
intensitate redusa, TENS tip
paravertebrale sau ganglionare ;
acupunctura ( frecventa
redusa , intensitate crescuta);  daca electrozii sunt la mare
distanta unul de celalalt nu se
 Curenti Trabert;
obtin efecte terapeutice notabile.
 Curenti faradici.
Efectele antialgice ale electroterapiei
Teoria “portii” Melzack si Wall
( 1965 )
 Impulsurile dureroase sunt controlate la nivelul cornului
posterior medular de o “poarta” de alte impulsuri ce vin din
periferie;
 Impulsurile dureroase ajung prin Aδ si C in cornul posterior
medular si fac sinapsa cu neuronii ce primesc aferenti si de la
fibrele rapide Aβ;
 Stimuland cu impulsuri electrice ( de joasa sau medie
frecventa ) fibrele Aβ impulsurile lor ajung rapid la neuronii
intermediari din cornul posterior medular care blocheaza
transmisia mai departe a senzatiilor dureroase ce vin prin
fibre Aδ si C.
Teoria controlului
portii:
Wall si Melzack
TEORIA ELIBERARII DE ENDORFINE
( Eriksson si Sjölund)

 In durerile cronice exista hipoactivitatea sistemului


endorfinic sau o consumare a endorfinelor eliberate
in exces;
 Dupa Sjolund si Eriksson endorfinele sunt eliberate
numai la o freventa de 2÷5 Hz a curentului TENS si
cu o intensitate ce produce contractii musculare
nedureroase- tip acupunctura.
Electrostimularea mm denervate
 Electrostimularea asigura pastrarea capacitatii muschiului de a
raspunde la stimuli electrici, impiedica atrofia mm si mentine
placa nm in stare de functionare . Nu se face electrostimulare
daca nu exista sanse de reinervare.
 Curenti cu panta - capacitatea de acomodare a muschiului s-a
pierdut prin denervare iar muschiul poate raspunde si la
intensitati mai mici de curent .
 Utilizarea curentilor cu panta va evita excitarea fibrelor
musculare normal inervate si a fibrelor nervoase senzitive
astfel incat fibrele musculare denervate sunt primele care
raspund prin contractie la stimulare.
Metodologie

 Se face electrodiagnosticul: EMG, curba IT;


 Tehnica bipolara : electrozii se plaseaza la capetele muschiului
afectat , de obicei cu polul (+) proximal si polul (-) distal spre
jonctiunea tenomusculara .
 Tehnica monopolara : electrodul negativ (-) se pune pe punctul
motor al muschiului afectat iar cel pozitiv (+)pe capatul
proximal al muschiului.
 Se fac sedinte zilnice si continua pana la reinervare , cu
reevaluare periodica.
Curentii de medie frecventa-
interferentiali
 Se obtin prin interferenta a 2 curenti alternativi de medie
frecventa , unul avand frecventa de 4.000 Hz , celalat o
frecventa putin diferita ( intre 4.000 si 4250 Hz ) de obicei
4.100 Hz
CURENTII INTERFERENTIALI

α
Curentii de medie frecventa-
interferentiali
Efecte Frecvente

 Efect antialgic,  80-100 Hz


 Vaculotrofic si
resorbtiv,  35-50 Hz
 Miorelaxant,
 Excitomotor  5-15 Hz
Ultrasunetul
 Ultrasunetul = vibratie mecanica ca si sunetul cu o
frecventa mai mare de 20 Khz;
 ν = 0,7 ÷ 3 Mhz pentru terapie si 5- 18 Mhz pt dg.
 Efect mecanic si efect termic,
 Se poate folosi in camp stationar sau mobil, continuu
sau pulsat,
 Ultrasonoforeza.
Efecte biologice ale US
 relaxare musculara
 antialgic
 cresterea permeabilitatii membranare
 cresterea capacitatii de regenerare a tesuturilor
 stimularea microcirculatiei
 efecte asupra nervilor periferici, simpaticolitic.
Contraindicatii
 A se evita ochii ;
 A se evita cordul;
 A se evita uterul gravid,
 A se evita creierul ( deasupra vertebrei C3 )
 A se evita testiculele
 A se evita cartilajele de crestere epifizare ( la copii )
 tumori ( in orice stadiu )
 tromboflebita si varice
 stari septice si stari febrile
 afectiuni tegumentare infectioase , inflamatii, alergii
 CI relative: tulburari de sensibilitate, sechele posttraumatice, endoproteze,
mat de osteosinteza, sd post HDL operate, DZ.
Ultrasunetul
Aplicatie de ultrasunet in apa
Diatermia cu unde scurte
 Undele scurte din spectrul electromagnetic au o
lungime de unda cuprinsa intre 10 si 100 m .
Undele scurte folosite in terapie au o lungime de
unda de 11,06 m si o frecventa de 27,12 MHz
 Energia electromagnetica este transferata
pacientului in doua feluri: metoda capacitiva si
metoda inductiva.
Unde scurte
 Stimularea circulatiei sangvine mai ales asupra microcirculatiei ( arteriale si
capilare ) ;
 Stimularea circulatiei limfatice;
 Stimularea proceselor metabolice locale;
 Relaxare musculara ( prin reducerea tonusului celulelor γ);
 Diminuarea durerii;
 Efecte asupra sangelui;
Efecte generale: cresterea temperaturii(cu 1÷3 0C),scaderea TA, usoara
oboseala;
 Mod de aplicare : in camp inductiv sau capacitiv;
 Doze: atermice: 5-10 W, oligotermice: 10-35 W, termice:35-100 W si
hipertermice: 100-250 W.
Unde scurte
LASER
 LASER- acronimul “light amplification by stimulated emission of
radiation” si este o radiatie electromagnetica colimata (foarte
ingusta) cu proprietati speciale;
 Laserii folositi in fizioloterapie au puteri exprimate in mW ( 50
÷ 500 mW );
 Laserii cu lumina rosie actioneaza mai superficial (penetraza
1÷2 mm) . Laserii in infrarosu actioneaza mai profund ( 2÷4
mm) pentru 50 mW .
 Efecte de biostimulare si antialgic.
 Doze de iradiere: 0,5-4 j/cmp in afectiuni acute.
Campurile magnetice de joasa
frecventa
 Campuri magnetice generate de curenti cu v= 50-
100 Hz;
 Efect sedativ general si local: aplicatii in camp
continuu;
 Efecte excitant, simpaticoton, in aplicatii intrerupte
ritmic sau aritmic;
 Se aplica prin intermediul unor bobine circulare
cervical si lombar sau pat magnetic.
Efecte biologice
 Efectul campului magnetic asupra organismului uman este
foarte complex, asupra schimburilor de substante intre celule,
implicit asupra metabolismului, de asemenea efecte
endocrine si asupra sistemului nervos vegetativ.
 Efecte bune in stres si oboseala cronica si recuperare
medicala ortopedica (ex.status post fracturi).
 Sub actiunea campului magnetic se produc efecte favorabile
care conduc la accelerarea proceselor de reparatie in
cicatrizarea plagilor, calusarea fracturilor, vindecarea
necrozelor si plagilor, indiferent de etiologie.
Indicatii
 Afectiuni articulare si periarticulare;
 Afectiuni neuro-psihice – in nevroze astenice, nevroze infantile cu
comportament agresiv, in psihastenii, nevroze depresive, in distonii neuro-
vegetative, sindroame spastice si alte hipertonii.
 Afectiuni cardio-vasculare – boala Raynaud, trombangeita obliteranta,
arteriopatie aterosclerotica sau diabetica, hipertensiune arteriala,etc.
Mecanismele cele mai importante activate sunt reglarea vasomotorie si a
hemodianmicii, cresterea ratei de respiratie tisulara locala si a consumului
de oxigen, cresterea metabolismului local.
 Afectiuni digestive – ulcer gastric, duodenal, gastrita cronica,
entreocolopatii, diskinezii hipotone, hipokinezii, diabet zaharat tip II
(insulino-dependent), hipertiroidie, dismenoree, metroanexite, etc.
Contraindicatiile magnetoterapiei
 purtatorii de pacemaker cardiac,
 bolanvii cu boli de sange grave
(anemie, leucoze, trombopenii),
 starile hemoragice,
 boli infectioase active,
 stari febrile,
 tumori maligne,
 insuficienta de organ decompensate,
 sindroame endocrine grave,
decompensate sau avansate, cu
complicatii (acromegalie, bolile
Basedow, Cushing, Addison),
 tuberculoza active,
 psihoze decompensate,
 sarcina.
ESWT
Undele de soc extracorporeale
ESWT
 Stimularea neovascularizatiei
Undele de soc determina microrupturi capilare la nivelul
tendonului si osului determinand eliberarea factorilor de
crestere. Aceste procese duc la stimularea cresterii si
remodelarii noilor arteriole care vor imbunatati
aprovizionarea cu sange si oxigenarea, rezultand astfel o
vindecare mai buna si mai rapida atat la nivelul osului cat si a
tendonului.
 Inhibarea inflamatiei - activitatea celulara implicata in
procesul inflamator poate fi amplificata prin aplicarea undelor
de soc fiind urmata de sinteza de citokine si chemokine, factori
proinflamatori care ajuta la vindecare si regenerare.
ESWT
 Stimularea producerii colagenului
Terapia cu unde de soc grabeste sinteza de colagen iar noile fibre
dispuse longitudinal sunt mai dense si mai rigide.
 Astazi o mare utilizare a ESWT este pentru efectului analgezic.

Substanata P este un neurotransmitator implicat in transmiterea


durerii prin intermediul fibrelor-C. Acest neuropeptid este asociat
frecvent cu durerea intensa, persistenta si cronica. Scaderea
concentratiei substantei P reduce stimularea prin fibrele aferente
nociceptive reducand astfel durerea. Reducerea substantei P, a
histaminelor si a altor metaboliti nociceptivi ajuta la inhibitia
edemului inflamator. Undele de soc produc acest efect intr-un mod
neinvaziv.
ESWT
 Distrugerea calcificarilor
Microcalcificarile sunt cel mai adesea rezultatul
microtraumatismelor tendinoase repetate. Undele de
soc distrug aceste calcificari existente si declanseaza
un proces biochimic de decalcifiere tratand astfel
suferinta tendinoasa. Particulele granulare de calciu
sunt eliminate prin circulatia limfatica.
 Deblocarea punctelor Trigger
Contraindicatii generale ale
electroterapiei
-TBC activ
- aplicarea in zona cordului sau a ochilor
- pacemaker
- boli cardiovasculare
- implanturi cohleare
- implanturi metalice
- inflamatii ale pielii
- sangerari
- menstruatia
- neoplazii
- sensibilitate in punctul de aplicare a electrodului
- sindroame psiho-patologice si psiho-organice
- epilepsie (CDD, TENS, MDF, etc)
- sarcina
- boli inflamatorii venoase si limfatice
Balneologia
 Balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea,
studiul complex și aplicarea în practica medicală a
factorilor naturali terapeutici;
 ramura a medicinii care studiază acțiunea profilactică și
curativă a factorilor naturali terapeutici reprezentati de
ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice,
sanogene naturale;
 factori naturali terapeutici: apele minerale terapeutice,
lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice,
ansamblul elementelor fizico/chimice ale climatului,
inclusiv microclimatul de saline și peșteri.
Statiuni balneare
Recuperarea in afectiunile
neurologice
Premisele recuperarii functionale in
afectiunile neurologice
Aspecte fiziopatologice:
 Fenomene dureroase;

 Tulburari de sensibilitate tactila, termica, proprioceptiva


superficiala, profunda, mixte;
 Tulburari motorii cu deficit de FM ( forta musculara):
pareza, paralizie;
 Tulburari de echilibru si coordonare;

 Tulburari sfincteriene;

 Tulburari vegetative;

 Tulburari de ROT;

 Tulburari de vorbire;

 Tulburari de constienta.
Evaluarea
 Sindromului algic: Scale ( SVA), algometru;
 Evaluarea sensibilitatii tactile, termice, proprioceptive superficiale si profunde;
 Evaluarea fortei musculare : ex: scala MRC (Medical Research Council), scor
ASIA (American Spinal Injury Association ) motor si senzitiv in TVM;
 Evaluarea echilibrului si coordonarii: teste si scale;
 Evaluarea mersului;
 Evaluarea starii de constienta : ex: scala Glasgow, scala Oxbury;
 Evaluarea spasticitatii in SNMC : ex: scala Ashworth;
 Evaluarea ADL: ex: scorul FIM, scala Rankin, index Barthel;
 Evaluarea capacitatii de efort;
 Evaluarea calitatii vietii.
GLASGOW OUTCOME SCORE

 GOS=1 (DECEDAT)
 GOS=2 (STARE VEGETATIVA PERSISTENTA)Neresponsiv la stimuli
exteriori
 GOS=3 (DISFUNCTIONALITATE SEVERA)Dependenta partiala sau
totala de asistenta exterioara. Abilitati de comunicare limitate,
raspunsuri la comportamentale sau emotionale anormale.
 GOS=4 (DISFUNTIONALITATE MODERATA)Gradul de autonomie
functionala se rezuma la ADL. Incapacitatea de a participa la activitati
sociofamiliale sau de munca.
 GOS=5 (RECUPERARE BUNA)Capacitatile functionale se rezuma la
activitati cotidiene sau sociale cu toate ca poate exista un deficit minor
functional sau psihologic sau simptome asociate.
SCALE DE APRECIERE A INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) I

 Måsoarå abilitatea unui pacient de a se descurca independent.


 Este folositå mai ales în serviciile de reabilitare (la 72 h de la internare,
cu 72 h înainte de externare, la 3 si 6 luni de la prima evaluare).
 Scorurile variazå de la 1 (total dependent) la 7 (complet independent):
 1 = total dependent; pacientul participå cu mai pu¡in de 25% din efortul
necesar efectuårii unei activitåti.
 2 = necesitå asisten¡å maximå; pacientul participå cu mai pu¡in de 50%, dar
mai mult de 25% din efortul necesar efectuårii unei activitåti.
 3 = asisten¡å medie; pacientul participå cu 50-75% din energia necesarå
desfåsurårii unei activitåti si necesitå doar ajutor sau sustinere.
 4 = asistentå minimå; pacientul participå cu peste 75% din energia necesarå
efectuårii unei activitåti si nu necesitå ajutor, ci doar sustinere.
SCALE DE APRECIERE A INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) II

 5 = supraveghere; pacientul necesitå doar prezenta unei persoane


alåturi pentru sfaturi, fårå contact fizic, pentru a desfåsura
activitatea.
 6 = autonomie diminuatå; pacientul nu necesitå ajutor, dar are
nevoie de sfaturi si dispozitive speciale; pacientul nu necesitå ajutor,
dar are nevoie de mai mult timp pentru efectuarea unei activitåti, sau
o desfåsoarå în conditii nesigure.
 7 = total independent; pacientul nu necesitå ajutor si desfåsoarå
activitatea în sigurantå, într-un timp rezonabil, fårå sfaturi, ajutor
sau dispozitive speciale.
SCALE DE APRECIERE A INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) III

Autoîngrijire
 A. Alimenta¡ie
 B. Pieptånat
 C. Baie
 D. Îmbråcare – partea superioarå a corpului
 E. Îmbråcare – partea inferioarå a corpului
 F. Toaletå
Control sfincterian
 G. Vezica urinarå
 H. Tranzitul intestinal
Transfer
 I. Pat, scaun, cårucior rulant
 J. Toaletå
 K. Dus, cadå
Locomo¡ie
 L. Merge/cårucior rulant
 M. Trepte
SCORUL MOTOR total
SCALE DE APRECIERE A INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) IV

 • Comunicare
 N. Întelegere
 O. Exprimare
 • Integrarea socialå
 P. Interactiuni sociale
 Q. Rezolvarea problemelor
 R. Memorie
 SCOR COGNITIV
 SCOR TOTAL FIM
Scala Rankin modificata

 Asimptomatic=Fără dizabilităţi semnificative, în ciuda


simptomatologiei: capabil să-şi îndeplinească toate
activităţile şi sarcinile uzuale
 Dizabilitate uşoară: incapabil să desfăşoare toate toate
activităţile efectuate anterior îmbolnăvirii, dar capabil să-şi
poarte singur de grijă, fără a necesita asistenţă
 Dizabilitate moderată: necesită oarecare asistenţă/sprijin,
dar capabil să meargă fără ajutor
 Dizabilitate moderat severă: incapabil să meargă fără
ajutor şi să se autoservească
 Dizabilitate severă: imobilizat la pat, incontinent, necesită
îngrijiri şi atenţie permanente
Scor Asia (motor si senzitiv)
Scor motor:
 Membrele superioare:

 Muschii de testat: St.Dr. -C5-Biceps brahial; C6-Extensorul radial al


carpului; C7- Triceps; C8- Flexorul profund al degetelor;
T1- Abductorul degetelui mic.
Scor maxim pt.membrele superioare=50
 Membrele inferioare:
 Muschii de testat: St.Dr. - L2-Iliopsoas; L3- cvadriceps; L4- Tibial
anterior; L5- Extensorul lung al halucelui; S1- Triceps sural
 Scor maxim pt.membrele inferioare=50

 Total scor maxim ASIA (mbr.sup+mbr.inf)=100


Obiectivele programelor de
recuperare
 Combaterea durerii;
 Prevenirea dezvoltarii sechelelor functionale neurologice;
 Combaterea modificarilor somatice secundare:
deformari, deviatii, redori, degenerescenta si fibroza mm,
escare de decubit;
 Se urmareste: mentinerea aliniamentului fiziologic,
combaterea pozitiilor vicioase, intretinerea mobilitatii
articulare, tonusului , fortei si rezistentei mm, corectarea tb
de coordonare, ameliorarea controlului motor voluntar.
Mijloace de realizare a obiectivelor
programelor de recuperare

 Programe de terapie fizicala ( termoterapie,


electroterapie, masaj) cu efect antialgic,
miorelaxant, vasculotrop, excitomotor, simpaticolitic,
etc;
 Program de kinetoterapie specifica;
 Ortezare statica si dinamica;
 Terapie ocupationala;
 Psihoterapie, logopedie.
Sindromul de neuron motor
Sindromul de neuron motor periferic

 Afectare de pericarion in: poliomielite, SLA,


 Afectare radiculara in diverse afectiuni: DVC, DVL, traumatice,
tumorale, infectioase;
 afectare de trunchi nervos: neuropatii tronculare, leziuni
traumatice, tumori, afectuni virale, metabolice, ischemice,
neuropatii de incarcerare;
 afectare de plexuri nervoase: ex. plex brahial, afectare de
coada de cal;
 leziuni complexe : poliradiculonevrite, polineuropatii de diverse
etiologii: toxice, metabolice, infectioase.
Sindromul de neuron motor periferic

Exemple de afectari:
Sindromul de tunel carpian: leziunea nervului
median;
leziuni de nervi periferici: radial, ulnar, sciatic,
femural, paralizia faciala, etc;
Paralizia de plex brahial;
Sindromul de coada de cal;
Neuropatii periferice
Bilant clinico-functional
 Durerea neuropata;
 tulburari de sensibilitate: parestezii, disetezii,
hipoestezii, anestezii, hiperestezii;
 sindrom motor: deficit motor apreciat dupa scala
MRC,
 modificari de ROT,
 tulburari vegetative,
 tulburari trofice,
 sindrom psihoafectiv.
Sindromul de neuron motor central,
sindroame extrapiramidale

 TCC;
 TVM;
 AVC;
 Boli neurodegenerative: leuconevraxite;
 Parkinson;
 Alte sindroame extrapiramidale;
 Paralizii congenitale (IMC);
 Tumori cerebrale, medulare.
Sindromul de neuron motor central

 Deficitul motor: pareza, paralizie: hemi,


para, tetra, di, mono;
 Modificari de ROT;
 Spasticitatea;
 Tulburari de sensibilitate superficiala si
profunda;
 Tulburari de coordonare si echilibru;
 Tulburari sfincteriene si de dinamica
sexuala;
 Tulburari de deglutitie;
 Tulburari de respiratie;
 Tulburari de vorbire: afazie, disfazie;
 Tulburari de constienta.
 Sindrom de imobilizare prelungita;
Accidentul vascular cerebral
Recuperarea in afectiunile
posttraumatice
Tipuri de sechele posttraumatice
 Traumatisme cutanate: cicatrici cheloide, atrofice,
hipertrofice, ulcerate;
 Traumatisme articulare: deschise /inchise; ex: plagi
articulare/ entorse, luxatii, fracturi articulare inchise,
leziuni de fibrocartilaj sau cartilaj articular; sechele:
durere, redori, tumefactie, laxitate, hipotrofii/hipotonii
mm, limitare de AM;
 Traumatisme musculare: rupturi de fibre, corp mm,
tendoane, hematom, ischemie, atrofie ( de
denervare/imobilizare), contractura mm algica,
antalgica si analgica (miostatica);
Tipuri de sechele posttraumatice
 Sechele osoase- fracturi: pseudartroza, calus vicios,
osificarea subperiostala, osteoporoza de imobilizare,
necroza aseptica ischemica;
 Sechele ale nervilor periferici: (neurotmezis,
axonotmezis, neurapraxie), clinic: deficit motor, deficit
de ROT, tb de sensibilitate, tb vegetative, vasculare,
trofice;
 Sechele generale posttraumatice: tulburari psihice,
metabolice, fizice- sindromul de imobilizare prelungita;
 Algoneurodistrofia/ SDRC tip I;
 TC, TCC , TV si TVM.
Examenul clinic la sechelarul
posttraumatic
 Anamneza;
 Inspectia;
 Palparea;
 Masuratori: goniometrie, testare musculara;
 Evaluarea staticii si mersului;
 Evaluarea abilitatii.
Obiectivele programului de recuperare

 Indoloritatea;
 Ameliorarea tulburarilor de statica si aliniament;
 Cresterea mobilitatii articulare;
 Cresterea fortei si rezistentei musculare;
 Imbunatatirea echilibrului si coordonarii;
 Reeducarea sensibilitatii;
 Refacerea capacitatii de efort.
Mijloace de realizare a obiectivelor
programelor de recuperare
 Programe de terapie fizicala ( termoterapie,
electroterapie, masaj) cu efect antialgic,
miorelaxant, vasculotrop, excitomotor, simpaticolitic,
etc;
 Program de kinetoterapie specifica;
 Ortezare statica si dinamica;
 Terapie ocupationala;
 Psihoterapie.
Recuperarea in reumatologie
Premisele recuperarii functionale in
afectiunile reumatologice
 Durere articulara/periarticulara+ inflamatie

Atitudine antalgica

Pozitii vicioase

Hipotonie/hipotrofie/contracturi/retracturi

Deformari/deviatii

Reducerea nivelului functional


Afectiuni reumatologice
 Inflamatorii: PR, SA, artrita psoriazica, alte SASN,
altele;
 Afectiuni metabolice: guta si pseudoguta,
osteoporoza;
 Reumatisme degenerative: poliartroze,
gonartroze, coxartroze, discopatia vertebrala,
spondiloza;
 Afectiuni periarticulare: periatrite ( tendinite,
tenosinovite, bursite, capsulite), epicondilite,
entezite, fibromialgia, sindroame miofasciale.
Evaluarea in reumatologie
 Evaluarea durerii +/- inflamatiei;
 Evaluarea staticii si aliniamentului;
 Evaluarea mobilitatii articulare;
 Evaluarea fortei si rezistentei musculare;
 Evaluarea echilibrului si coordonarii;
 Evaluarea abilitatii si mersului;
 Evaluarea capacitatii de efort;
 Evaluarea functionala specifica ( clasificari , ex:
Steinbroker sau HAQ in PR, indicele functional Lequesne,
scorul Womac);
 Evaluarea calitatii vietii.
Obiectivele programelor de
recuperare in reumatologie
 Controlul durerii si inflamatiei;
 Prevenirea deviatiilor si deformarilor articulare;
 Mentinerea mobilitatii articulare in limite functionale;
 Cresterea fortei si rezistentei mm;
 Cresterea capacitatii de efort;
 Imbunatatirea echilibrului si coordonarii;
 Adaptarea psihoemotionala a pacientului la stilul nou
de viata;
 Educarea pacientului si a familiei.
Mijloace de realizare a obiectivelor
programelor de recuperare
 Programe de terapie fizicala ( termoterapie,
electroterapie, masaj) cu efect antialgic,
miorelaxant, vasculotrop, excitomotor, simpaticolitic,
etc;
 Program de kinetoterapie specifica;
 Ortezare statica si dinamica;
 Terapie ocupationala;
 Psihoterapie.
Cauze de durere vertebrala cervicala sau
lombara

Afectiuni degenerative: disc,


ligamente intracanaliculare,
articulatii vertebrale
posterioare, pediculi
vertebrali;
Afectiuni
musculoligamentare;
Afectiuni inflamatorii: SA,
spondilodiscite;
Posttraumatice;

Afectiuni
endocrinometabolice:
osteoporoza;
Alte afectiuni – neoplazii.
Factorii de risc

Factori de risc legati de tipul


de activitate: efort fizic,
sedentarism, pozitii monotone
prelungite, conditiile de lucru
si mediul în care isi desfasoara
activitatea, (prevalenta SDV
este mai mare la persoanele
aflate în activitate-79%);

Factori de risc individuali


(varsta, statura, greutatea
corporala s.a.);
Sindroame dureroase vertebrale
cervicale si lombare

SUA-prin investigații RMN se pot observa modificări de tip degenerativ la


nivelul discurilor vertebrale cervicale la 25% din pacienții asimptomatici de
sub 40 ani și 60% cei de peste 40 ani, studiile arată ca între 51-67% dintre adulți
sufera de dureri la nivelul gâtului sau al membrelor superioare
80% din populatie prezinta cel putin o data in timpul vietii acuze dureroase
lombare; la 25% dintre acestia se inregistreaza recurente, iar 10% vor prezenta
durere cronica.
Toate persoanele prezintă modificari ale discurilor intervertebrale însă, doar
unele vor prezenta simptome,
Degenerarea este un proces ce determină o susceptibilitate a discului la
herniere;
Hernierea discului reprezintă procesul prin care nucleul pulpos al discului
intervertebral migrează în afara inelului fibros, ajungând în contact cu
radacinile nervoase sau cordonul medular.
Sindromul dureros vertebral

Durerea acuta - sub 4-6


saptamani;
D subacută are o durata de
6-12 saptamani;
D cronica - peste 12
saptamani.
Poate fi cauza majora de
dizabilitate ce poate altera
calitatea vietii si poate duce la
intreruperea activitatii
profesionale.
Durerea cervicala/lombara inferioara cronica

Durerea care persista mai mult de


trei luni;
Impotenta functionala,
dizabilitate;
Afectare psihologica;
Afectarea calitatii vietii.
Discopatia vertebrala

De Sèze - faze ale discopatiilor:


Faza 1(faza dureroasă, insuficienţă discală dureroasă)- durere localizata, apare insidios;
apare spontan sau la mobilizare, poate fi referita, la examenul local nu se constată
manifestări neurologice.
Faza 2 (faza de blocaj a segmentului motor, protruzie)- se instalează insidios sau brusc
după un efort: durere vie cu blocaj a segmentului, marcată contractură vertebrală,
modificare antalgica de statica vertebrala.
Faza 3-hernia de disc ( faza neurologică a discopatiei) se instalează brusc sau după mai
multe pusee de suferinţă (faza 1 şi 2). Se caracterizează prin semne neurologice de tip
radicular, radiculo-medular.
Faza 4 –modificari de tip degenerativ in structurile vecine, are caracter cronic, reuneşte
manifestări clinice întâlnite în fazele 1 şi 2, precum şi discrete semne neurologice:
modificări de reflexe, hipotrofii musculare; în această fază se produc sindromul simpatic
cervical posterior, fibroza de teacă radiculară, mielopatia vertebrală cervicală, sindromul
de canal vertebral ingust.
Hernia de disc ( faza 3 a DV)

După Takada există 3 tipuri de


herniere:
Protruzia discală, zisă şi prolaps
discal sau debord discal, este cea
mai puţin gravă, practic un început
de hernie; fragmentul herniat nu a
părăsit complet spaţiul discal.
Extruzia discală, sau hernia de disc
propriu-zisă, este un stadiu mai
avansat, în care fragmentul herniat
este complet în afara spaţiului discal
dar este încă în continuitate cu
acesta.
Sechestrul discal, sau hernia ruptă,
cu fragment liber, migrat, este atunci
când bucata de disc herniată nu mai
are legătură cu discul de unde s-a
desprins, fiind deplasată fie în sus
fie în jos (mai des).
Stadiile Herniei de Disc

- stadiul I-sindromul de iritatie cu


dureri cu traiect dermatomial;
- stadiul II-sindromul de compresiune,
cu semne de afectare in teritoriul
radicular: durere, tulburari de
sensibilitate, modificari de ROT;
- stadiul III-sindromul de intrerupere
sau de paralizie radiculara, ultima faza
de leziune radiculara este paralizia
teritoriului muscular periferic al radacinii
afectate, sindrom de coada de cal,
tulburari sfincteriene.
Sindroame clinice

1. sindromul vertebral static si


dinamic;
2. sindromul dural: durere
radiculara la tuse, stranut,
Lasegue, Neri, Kernig, etc ;
3. sindromul neuroradicular,
semnul soneriei prezent: durere si
tb de sensibilitate cu traiect
dermatomial, deficit motor,
modificari de ROT;
4. sindromul musculoligamentar
(contractura musc. paraverteb, +
puncte trigger: sindr miofascial)
5. sindromul psihogen (scaderea
pragului la durere, insomnie,
excitabilitate).
Investigatii paraclinice

• Radiografia de coloana
cervicala/ lombara :
fata, profil sau ¾;
• RMN ;
• CT;
• Discografia este
indicata in caz de
discordanta clinico-
radiologica;
• Scintigrafia osoasa ( dg
diferential);
• Ex de laborator.
Managementul sindromului dureros
cervical/ lombar

Obiective:
1.Controlul durerii;
2.Ameliorarea disfunctiei;
3.Imbunatatirea calitatii vietii.
Managementul non-invaziv

Reguli comportamentale;
Terapia farmacologica;
Strategii non-farmacologice:
Program complex de recuperare
medicala,
Terapii complementare-
acupunctura;
Lipsa rezultatelor pe durata a 6
saptamani de terapie corect condusa
recomanda aprofundarea
investigatiilor si eventual aplicarea
de manevre minim invazive pentru
controlul simptomatologiei (nivel de
evidenta A).
Managementul non-invaziv

Terapia farmacologica

Analgezice, antiinflamatorii :
paracetamol si/sau AINS, AIS,
opiacee (in functie de intensitatea
durerii) adm : po, im, iv,
relaxante musculare,
antidepresive, anticonvulsivante
(cand a fost diagnosticata
componenta neuropata),
preparate topice
Infiltratiile pv sau epidurale cu
anestezice si corticoizi.
Managementul non-invaziv

3 severă
OMS - tratament în trepte al durerii

Morphine
Hydromorphone
2 moderată
Methadone
Fentanyl
Tramadol
± Adjuvanti
Codeine

1 uşoară Oxycodone
± Adjuvanti
Acetaminophen
AINS
± Adjuvanti
Managementul non-invaziv

Terapie fizicala si complementara


Electroterapie de joasa frecventa( TENS, CDD, Trabert) si medie
frecventa, curent galvanic, ultrasunet, magnetoterapie, fototerapie (
LASER );
Termoterapie superficiala ( parafina, namol, hot packuri) si profunda
( diatermie), crioterapie, hidrotermoterapie;
Relaxare, tehnici de biofeedback;
Masaj terapeutic- tehnici clasice sau particulare- masaj Cyriax;
Tractiuni vertebrale;
Terapie manuala-manipulari, chiropraxie;
Kinetoterapie -principiul specificitatii, principiul progresivitatii
,principiul reversibilitatii ,principiul valorilor initiale - programul
Williams, Mc Kenzie;
Terapie ocupationala- scoala spatelui;
Acupunctura, presopunctura.
Terapia cu factori naturali: balneoterapia.
Indicatii de tratament chirurgical

Indicaţii absolute
radiculalgie persistentă ( peste 6-12 sapt) în ciuda tratamentului
conservator corect condus
hernie de disc cu sindrom radicular de tip „întrerupere a
conductibilităţii nervoase”, cu paralizie distală
hernie de disc cu deficit motor radicular de tip pareză, dar instalat
recent (1-7 zile)
hernie lombară de disc cu sindrom de coadă de cal recent instalată

Indicaţii relative
hernie de disc în faza de durere, cu contractură ce nu cedează la
tratament conservator, neînsoţită de alte semne neurologice
hernie de disc cu 3-4 pusee dureroase în antecedente, radiculalgie
recidivantă ce nu raspunde la tratament medicamentos şi repaus
Gonartroza bilaterala
prezentare caz
 anamneza: MI, APF, APP, AHC, istoric;
 Ex. Clinic obiectiv: general si local
 Diagnostic clinic prezumtiv;
 Investigatii paraclinice: ex laborator, radiologie, alte inv
imagistice ( RMN, ecografie ms, Doppler vascular), EKG, etc;
 Diagnostic pozitiv final, dg functional- scala Womac;
 Tratament: obiective, mijloace: medicamentoase, fizical-kinetic;
 Evolutie si prognostic;
 Recomandari la externare.
Recuperarea medicala in patologia
respiratorie si cardiovasculara
Patologia respiratorie
Categorii de patologie beneficiare:
 sindroame obstructive, restrictive sau mixte: BPOC,

Astm bronsic, sindroame postpleurezii,


pneumoconioze, mucoviscidoza cu I Resp Cr;
 tulburari de mecanica ventilatorie secundare ( tb de

statica vertebrala severe, SA).


Obiective de recuperare
 Ameliorarea fenomenelor dureroase;
 Obtinerea unei mecanici ventilatorii satisfacatoare;
 Relaxarea in hiperreactivitate si contracturi mm;
 Cresterea flexibilitatii articulatiilor implicate in mecanica
ventilatorie;
 Corectarea pozitiilor sau tulburarilor statice si dinamice toracale,
vertebrale si condrosternale;
 Reeducarea mm respiratorii;
 Permeabilizarea cailor aeriene;
 Umidifierea cailor resp si suprimarea infectiei;
 Reglarea unei ventilatii dirijate sau asistate;
 Realizarea unei adaptari satisfacatoare a respiratiei la efort;
 Prevenirea complicatiilor respiratorii.
Mijloace
 Electroterapie antilagica si de stimulare mm;
 Hidroterapie sub forma de aerosoli sau generala;
 Kinetoterapie respiratorie: cu obiectivele:
relaxarea, asuplizarea, asigurarea unui drenaj
respirator, asigurarea sinergismului respirator,
imbunatatirea mecanicii ventilatorii.
Patologia cardiovasculara
Afectiuni ce pot beneficia:
 Boli vasculare periferice: arteriopatia obliteranta

std 1 si 2 Fontaine;
 Insuficienta venolimfatica cronica;

 HTA;

 Boala coronariana: sechelele post IM, recuperarea


dupa revascularizare;
 tulburari de ritm;

 cardiopatii congenitale;

 Valvulopatii.
Testarea la efort a pacinetului cardiac

 Clasa I ( testul de efort trebuie indicat)


 diagnosticul cardiopatiei ischemice (CI) la barbaţi cu simptome;
 evaluarea capacităţii funcţionale şi prognosticului CI certe;
 evaluarea capacităţii funcţionale şi prognosticului după
revascularizarea miocardică;
 evaluarea capacităţii funcţionale şi prognosticului după IMA (
Infarct miocardic acut);
 evaluarea bolnavilor cu simptome sugestive de tulburări de ritm
induse de efort;
 evaluarea capacităţii funcţionale în unele cardiopatii congenitale;
 evaluarea bolnavilor purtători de peace-mackere.
Testarea la efort a pacientului cardiac

 Clasa II ( testul de efort poate fi indicat )


 evaluarea barbaţilor asimptomatici cu vârste de peste 40 de ani;
 evaluarea bărbaţilor sedentari peste 40 de ani care doresc să presteze efort
fizic;
 diagnosticul CI la femei cu dureri tipice sau atipice;
 diagnosticul CI la pacienţi cu tulburări de conducere sau sub tratament digitalic;
 evaluarea bolnavilor cu angor vasospastic;
 evaluarea bolnavilor din clasa I care au modificări EKG de repaus;
 urmărirea anuală a celor cu CI certă;
 evaluarea bolnavilor cu IMA complicat, ulterior stabilizat;
 evaluarea capacitaţii funcţionale in unele valvulopatii;
 evaluarea răspunsului presional la hipertensivi trataţi ce doresc să presteze efort
fizic viguros;
 evaluarea unor cazuri selectate de pacienţi cu valvulopatii congenitale.
Obiective

In functie de afectiune:
 scaderea durerii, ameliorarea perimetrului de mers,
formarea circulatiei colaterale, in arterioapatii;
 Ameliorarea intoarcerii venolimfatice in afectiuni cu
insuficienta vl;
 Antrenarea la efort in afectiunile cardiace:

 Cresterea debitului sanguin muscular se realizeaza prin:


 scaderea rezistentei vasculare periferice(RVP)
 cresterea debitului cardiac(DC)
 redistributia debitului sangvin local (DS).
 O mai buna extractie a oxigenului din sange.
Mijloace de realizare a obiectivelor
programelor de recuperare
 Programe de terapie fizicala ( termoterapie,
electroterapie, masaj, presoterapie) cu efect
antialgic, miorelaxant, vasculotrop, excitomotor,
simpaticolitic, etc;
 Program de kinetoterapie specifica-gimnastica
Burger in arteriopatii si alte programe de
kinetoterapie, antrenamentul la efort in HTA si
afectiuni cardiace;
 Terapie ocupationala;
 Psihoterapie.