Sunteți pe pagina 1din 32

Evaluarea clinico-funcţională în Reabilitare

Medicală.Metode de apreciere, culegere şi interpretare


a datelor.

Medic rezident: Bîlba Tatiana


Şef catedra: d.h.ş.m., dr. Pascal Oleg
Coordonator: dr. Tăbîrţă Alisa
Obiective
• Noţiunea de evaluare. Scopul evaluării şi metodelor de aplicare practică a evaluării în
reabilitare medicală
• Etapele aprecierii
• Evaluarea - mijloc de bază în examinare funcţională
• Particularităţi în culegerea datelor subiective şi anamnestice din punct de vedere
funcţional
• Metodologii şi instrumente necesare în evaluarea manifestărilor clinice şi funcţionale.
Scala ADL şi calitatea vieţii
• Aprecierea Dizabilităţii şi Sănătăţii în conformitate cu Clasificarea Internaţională a
Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii OMS-CIF(WHO-ICF)
• Particularităţi de evaluare, codare şi interpretare a CIF
Iniţial evaluarea este necesară pentru aprecierea deficitului ce urmează a fi recuperat şi a
restantului funcţional pe care se bazează capacităţile şi activităţile pacientului, iar în final
evaluarea apreciază rezultatele obţinute prin aplicarea programului de recuperare şi
concluzionează asupra măsurilor care se mai impun eventual în continuare.

Astfel tratamentul recuperator funcţional începe cu


evaluarea, se continuă pe parcursul pragramului
cu evaluarea şi se termină cu evaluarea în momentul
încheierii programului kinetoterapeutic.
Noţiunea de Evaluare
Evaluarea este o apreciere punctuală, ţintită, care se realizează prin intermediul diferitelor
metode/teste specifice de estimare calitativă sau cantitativă a unor deficite măsurabile.

Evaluarea stabileşte:
• obiectivele programului
• tehnicile şi metodele ce vor fi utilizate
• priorităţile de lucru
• durata programelor
• eficienţa programului aplicat
• necesitatea modificărilor în program.
Evaluarea precizează:

- starea de sănătate sau boală


- gradul în care un organ sau o funcţie se abate de la normal,cuantificînd prin teste specifice
această abatere
- modul în care evoluează în timp o stare patologică
- modul la care răspunde la tratamentul unei disfuncţii
- capacitatea de muncă sau autoîngrijire
- capacităţile vocaţionale
Termenul de evaluare prezintă în diverse tratate straine şi expresia “assessment” care de fapt
înseamnă tot evaluare, apreciere, estimare, etc. Sub raportul acestor 2 termeni există însă
deosebiri importante.
Atfel se introduce termenul românesc de “apreciere”pentru a-l putea diferenţia de “evaluare”.

• Assessment = procesul de înregistrare-strângere a datelor, identificarea problemelor,


formularea ipotezelor şi luarea deciziilor pentru intervenţii terapeutice (Pedretti).

Atît aprecierea cît şi evaluarea reprezintă aspecte esenţiale în planificarea şi alcătuirea


asistenţei medicale de recuperare, indiferent de tipul de patologie prezentat de pacient.
Etapele aprecierii
Aprecierea unui pacient prezintă următoarele etape:

1.Triajul (Sceening-ul)
2.Interviul iniţial
3.Informaţii subiective (anamnestice)
4.Informaţii obiective (clinice şi paraclinice)
5. Procesul de analiză al datelor:
-stabilirea diagnosticelor (de boală, funcţional şi al capacităţii de muncă)
-aprecierea restantului funcţional, evoluţiei deficitului
-stabilirea obiectivelor programului de recuperare, necesităţilor de ortezare-protezare/obiectelor de
ajutorare/modificarea mediului ambiant.
 
6.Concluziile lucrative - stabilirea programului de recuperare
7.Reevaluarea (feed-back-ul necesar funcţionării oricărui sistem) – punct de plecare pentru alcătuirea unui nou
plan de recuperare.
Evaluarea – mijloc de bază în stabilirea diagnosticului funcţional

Date subiective – acuze, anamnestic


Date obiective – somatoscopia, somatometria

Anamneza reprezintă un dialog purtat între pacient şi examinator şi furnizează informaţii


despre: vârstă, sex, profesiune, istoricul bolii, antecedentele heredo-colaterale, antecedentele
personale.
Dialogul care are loc între examinator şi pacient poate îmbrăca 2 forme:
- Ascultarea în care examinatorul ascultă tot ce îi povesteşte pacientul
- Interogatoriul formă în care examinatorul pune întrebări la care răspunde pacientul.
Prin anamneză se stabilesc principalele simptome, care reflectă tulburările morfofuncţionale
ale organismului sau ale sistemului/aparatului bolnav.
Este necesară menţionarea unor aspecte pentru orice simptom descris de pacient:

- modul de instalare
- tipul
- intensitatea
- durata
- simptomele sau semnele de însoţire
- factori de agravare şi/sau însoţitori
- stabilirea caracterului acut sau cronic, primar sau secundar a suferinţei
- tipul suferinţei principale (osoasă, musculară, articulară).
Simptome subiective
1. Durerea
• Localizarea
• Calitatea
• Factorii provocatori
• Factorii de calmare
• Iradierea
• Severitatea
• Intensitatea

2. Deficite funcţionale
• Deficite funcţionale parţiale
• Deficite funcţionale totale

3. Atitudinile vicioase si diformităţile

4. Tulburările de sensibilitate
Metodologii şi instrumente necesare
Instrumentele de evaluare în medicină fizică şi de recuperare se grupează în funcţie de modul
particular în care se derulează evaluarea pacientului şi anume:

- Evaluarea obiectivă a performării unei activităţi ( evaluarea performance-based)- presupune


derularea unui test al cărui mod de desfăşurare este explicat iniţial pacientului care a fost
evaluat analitic. Dacă pacientul prezintă nesiguranţă sau incapacitatea de a derula corect
testul solicitat i se acordă de către examinator explicaţii suplimentare şi/ sau asistenţă.
- Evaluarea prin intervievare –cuprinde interviurile bazate pe chestionarele-scalele specifice.
Interviul este derulat de un examinator familiarizat cu chestionarul/scala respectivă, pentru a
înregistra corect răspunsurile pe care le acordă pacientul.
- Evaluare autoadministrată- se bazează pe scale acătuite din întrebări clare, concise, care au
indicaţii precise pentru modul în care trebuie completate.
Scale de evaluare
Scalele sunt mijloace de culegere a informaţiilor utile în diferite ipostaze ale actului medical.
De obicei, partea cea mai importantă a unei scale este chestionarul care conţine întrebările
care ajuta la culegerea informaţiei specifice, necesare unui scop bine precizat.

• instrument de măsurare a abilităţilor funcţionale


• obiectivizarea rezultatelor procesului recuperator
- specifice şi relevante
- rapid şi uşor de utilizat
- validabile
Indiferent de tipul scalei şi modalitatea sa de aplicare, scala trebuie să respecte anumite criterii şi
caracteristici:

- Monitorizarea aspectelor fizice/psihice ale stării sănătăţii;


- Întrebările scalei să facă referiri la principalele aspecte funcţionale şi sociale pentru individul cu
un anumit tip de afecţiune (se vor include în special activităţile zilnice);
- Scorurile pentru fiecare domeniu al scalei, să fie corelate şi prelucrate statistic;
- Să aprecieze eficacitatea tratamentului asupra aspectelor clinice;
- Reproductibilitatea scalei să aibă posibilitatea de a fi aplicată în diferite circumstanţe (de mediu,
situaţionale) în care este implicat pacientul;
- Responsivitatea – conţinutul scalei să cuprindă modificările clinice/paraclinice semnificative;
- Să fie validă, cu reflectarea cît mai reală a impactului stării de sănătate;
- Dimensiunea( nr. de întrebări) să fie rezonabilă, de preferat scurtă, pentru a putea fi completată
într-un timp minim(5-15 minute), luîndu-se în considerare raportul cost-eficienţă;
- Posibilitatea de aplicare prin interviu sau chiar prin completarea de pacient însuşi;
- Posibilitatea utilizării în studii multicentrice.
Scalele de evaluare şi-au dovedit utilitatea clinică în algoritmul diagnostic şi terapeutic, fiind indispensabile în
protocoalele de cercetare clinică şi reabilitare.

Aceste scale au fost structurate pe elemente care surprind aspectele variate ale vieţii individului:

- funcţii fizice şi cognitive


- capacitatea de derulare a activităţilor cotidiene
- problemele psihologice, inclusiv modul în care decurge somnul
- raportul energie/oboseală în decursul zilei
- existenţa parametrului durere, cu diferite precizări
- perturbări ale funcţiei sexuale

Aceste elemente sunt grupate în doua domenii/trăsături definitorii în existenţa individului, cu impact direct
asupra calităţii vieţii:

- Statusul funcţional – include funcţiile fizice, capacitatea de derulare a activităţilor cotidiene.


- Starea de bine – include funcţiile cognitive, problemele psihologice, include modul în care decurge somnul,
existenţa parametrului durere, starea de oboseală.
Evaluarea ADL-urilor
- ADL-urile , activităţile umane zilnice, sunt acele acţiuni obişnuite ale fiecăruia dintre noi pe
care le facem pentru propria îngrijire şi viaţă.
- ADL-urile se desfăşoară în mediul ambiental al individului şi sunt strîns legate de
personalitatea lui, starea lui fizică şi mentală, munca, hobiurile, dorinţele de agrement etc.

ADL-urile au ca scop:
- de a obţine maximum de independenţă funcţională;
- de a facilita dezvoltarea normală;
- de a preveni dizabilitatea;
- de a îmbunătăţi calitatea vieţii;
Activităţile vieţii zilnice au fost împărţite în 2 categorii:

- ADL-urile propriu-zise care sunt activităţile de bază personale (autoîngrijire,


mobilitate, comunicare, etc.)
- ADL-urile instrumentale (I-ADL) care reprezintă activităţi mai elaborate, care
utilizează aparatură, se referă la îngrijirea sănătăţii, la activităţi comunitare sau
sociale.
Posibilitatea sau nu de a putea realiza aceste ADL-uri împarte indivizii în “independenţi” şi “dependenţi”.
Grade de independenţă:
• 4 performanţă normală
• 3 performanţă adecvată dar dependentă de aparate, instalaţii, amenajări speciale
• Grade de dependenţă
• 2 necesită supravegere pentru îndeplinirea activităţilor
• 1 necesită asistare
• 0 activitate imposibilă

De asemenea, mult utilizată este şi următoarea scală de apreciere:


1. Independent
2. Supravegheat (poate performa singur activităţile, dar necesită o persoană de protecţie)
3. Asistenţă minimă (necesită supraveghere şi o asistenţă de cca 20%)
4. Asistenţă moderată (necesita o asistare de 20-50%)
5. Asistenţă maximală (necesită o asistare de 50-80%)
6. Dependent ( poate performa cîteva activităţi, dar oboseşte uşor, activează încet, are nevoie de
Calitatea vieţii - reprezinta un concept care include un set vast de caracteristici fizice şi
psihice, apreciate în contextul vieţii sociale şi este dependent de factori multipli, inclusiv
situaţia financiară, habitatul, profesia, mediul social s.a.
"Percepția individului asupra poziției lor în viață în contextul culturii și sistemelor de valoare
în care trăiesc și în raport cu obiectivele lor".

Organizatia Mondiala Sanatatii (OMS)

Mai specific prin calitatea vieţii se înţelege bunăstarea fizică, psihică şi socială, precum şi
capacitatea pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite, în existenţa lor cotidiana .
Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii
OMS - CIF

Modelul nou ICFDH (CIF - International Clasification of functing Functining Disability


and Health ) este considerat ca unul mai universal si actual specialitătii RM, pentru
măsurarea sănătăţii şi dizabilităţii, atît la nivel individual cît şi la nivelul populaţiei.

A fost aprobat oficial ca standard internaţional pentru descrierea şi măsurarea sănătăţii şi


dizabilităţii de 191 state membre OMS, din 22 mai, 2001.

Aceasta a avut o importanţă fundamentală pentru o mai bună analiză a consecinţelor


bolilor şi pentru practica Recuperării (Reabilitări), Medicinii Fizice şi Balneologiei.

.
Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi
Sănătăţii OMS - CIF
CIF-ul este o clasificare a stării de sănătate şi a domeniilor legate de aceasta, domenii ce ne
ajută să descriem schimbările la nivelul funcţiilor şi structurilor organismului, ceea ce poate
face o persoană în mediul înconjurător standard(nivelul de capacitate), dar şi ceea ce poate
realiza în realitate în mediul său actual (nivelul de performanţă).

• Aplicaţii CIF:
- Instrument statistic
- Instrument de cercetare
- Instrument de investigaţie clinică
- Instrument de politică
- Instrument de educaţie
Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi
Sănătăţii OMS - CIF
Stare de sănătate
(Tulburare sau Boala)

Funcţii şi
structuri ale Activităţi Participare
organismului

Factori de Factori
Mediu Personali
Diagnosticul funcţional trebuie să cuprindă toate dimensiunile funcţiilor şi structurilor
corpului, activităţile şi aspectele participării relevante pentru procesul de reabilitare.

Funcţiile şi structurile organismului şi activităţile şi participarea, este privită în raport cu


starea de sănătate analizată, precum şi cu factorii personali şi de mediu.

Procesul de reabilitare ţinteşte funcţionarea, mediul şi factori personali care se pot schimba.

În consecinţă, reabilitarea începe cu o înţelegere profundă a factorilor care determină


funcţionarea şi interacţiunea acesteia cu factorii personali şi de mediu indiferent de afecţiune.
Funcţii şi structuri
ale organismului

• Funcţiile sunt funcţii fiziologice ale sistemelor organismului, inclusiv funcţiile mentale,
cognitive şi psihologice.
• Structurile sunt părţile anatomice ale corpului, cum ar fi organele, membrele şi
componentele lor.
• Anomaliile funcţiei, precum şi cele ale structurii sunt denumite deteriorări.
• Ex-u:durerea, redoare, fatigabilitate, tulburări ale tonusului muscular, dereglări de
motricitate, tulburări sensitive, ş.a.
Activitatea

Activitatea - executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ.


• Reprezintă perspectiva individuală a funcţionării.
• Ex-u: transferuri, ortostatism, mers, îmbrăcat, utilizarea mijloacelor de transport,
activităţi ale vieţii cotidiene: spălat, îmbracat, ş.a.
Participarea

Participarea se referă la implicarea unei persoane într-o situaţie de viaţă.


• Reprezintă perspectiva funcţionării din punct de vedere al societăţii.
• Dificultăţile la nivelul activităţii sunt denumite limitări ale activităţii.
• Problemele pe care o persoană le poate resimţi în implicarea sa în situaţii de viaţă, sunt
denumite restricţii ale participare.
• Ex-u: activităţi profesionale, interacţiuni familiale, participare la activităţi politice şi
religioase, ş.a.
Factori de Mediu

Factorii de mediu - cuprinde aspectele lumii externe sau extrinseci, care formează
contextul vieţii unei persoane şi au impact asupra funcţionării acelei persoane.

• pot avea o influenţă pozitivă sau negativă, adică reprezentă un mijloc de facilitare sau de
barieră pentru o persoană.
• Ex-u: locul de muncă, facilităţi de locuit şi de transport, familie şi prieteni, servicii de
sănătate şi asigurare , ş.a.
Factori personali

Factorii personali reprezintă fundalul particular al vieţii unei persoane şi a situaţiei de viaţă
a acesteia.
• Cuprind trăsături care nu fac parte din starea de sănătate.
• Ex-u: vârstă, sex, obiceiuri, atitudinea faţă de boală ş.a.
Concluzii

Caracteristica esenţială, definitorie a conceptului de recuperare este reprezentată de


fundamentarea oricărui program de reabilitare în baza unor obiective specifice, rezultate
fireşti ale evaluării complexe ale pacientului.

Numai printr-o evaluare corectă, complexă, adaptată se poate obţine rezultatele dorite într-un
program de recuperare, ce are ca scop final diminuarea gradului de dizabilitate, creşterea
nivelului de participare şi sporire cu îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului.
Va mulţumesc pentru atenţie !!!
Teste de evaluare
1. Cum se mai numeşte noţiunea de evaluare în diverse tratate străine ?:
A. Evaluation
B. Estimation
C. Assessement
D. Rating

2. Care sunt cele 2 forme în dialogul dintre pacient şi examinator în timpul evaluării
subiective a pacientului ? :
E. Examinarea subiectivă şi obiectivă
F. Ascultarea şi Interogatoriul
G. Acuze şi Anamneza
H. Examinarea clinică şi paraclincă
3. Care sunt cele mai utilizate mijloace/instrumente în măsurarea abilităţilor funcţionale? :
A. Analize de laborator
B. Simpotome specifice ale bolii
C. Scale de evaluare
D. Investigaţii imagistice

4.Cum se numesc anomaliile funcţiilor şi structurilor organismului din clasificarea


internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii OMS-CIF? :
E. Dereglări
F. Deficite funcţionale
G. Dizabilităţi
H. Deteriorări
5. Care sunt aplicaţiile CIF din cele enumerate ? :
A. Instrument de investigaţie clinică
B. Instrument de investigaţie paraclinică
C. Instrument de performanţă
D. Instrument de apreciere a activităţilor