PRINCIPII IN TERAPIA OCUPATIONALA

Activitatile ocupationale se refera la:

- autoingrijirea zilnica : hrana, igiena personala, imbracat, mobilizarea, transportul ;
- munca ca angajat sau munca organizata de pacient ;
- activitati educationale (scolarizare) ;
- activitati de divertisment in timpul liber 9 jocuri, sport, excursii) ;
- hobby-uri diverse ;

Un serviciu de TO ar trebui sa ofere :

a) evaluari clare ale capacitatii functionale ale individului, ale performantelor lui ;
b) evaluari ale mediului de viata, acasa si la locul de munca ;
c) programe de asistenta terapeutica (recuperare) cu metode si metodologie specifica, dar si
metode ajutatoare ;
d)recomandarea si antrenarea pacientilor in utilizarea unor echipamente adaptative care
inlocuiesc sau ajuta functiile pierdute ;
e) educarea familiei si ingrijitorilor asupra tipului de ajutor pe care trebuie s ail dea pacientilor;
f) sprijinul si asistarea efectelor emotionale, sociale, cognitive, determinate de boli si
traumatisme ;
g) cunostinte asupra cresterii si dezvoltarii copilului si tanarului, precum si a perturbarilor tardive
determinate de abateri de la dezvoltarea normala.

De metodele TO beneficiaza foarte multe categorii de bolnavi :

- bolnavii neurologici (leziuni medulare, cerebrale, scleroza multipla, Parkinson-);
- bolnavii cu afectari articulare (artropatii cronice degenerative sau inflamatorii) ;
- sechelarii posttraumatici (munca, sport, transport) ;
- bolnavi cardiopulmonari (coronarieni, bronhopulmonari),
- bolnavi cu probleme de sanatate mintala, de comportament, de cognitie ;
- bolnavi cu afectiuni senzoriale ;
- amputatii ;
 - arsi ;
- pacienti cu probleme speciale : drogati, alcoolici, abuzuri alimentare
Varsta nu reprezinta element de limitate a aplicarii TO. Din contra, copiii si varsta a treia sunt
categorii importante pentru TO. La copii sunt tratate tulburarile de dezvoltate psiho-motorie, iar la
varstinici sindromul de deconditionare.
In practica TO se pot desprinde 3 preocupari esentiale :
1. Evaluarea,
2. Tratamentul,
3. Consultanta
Primele 2 sunt principalele activitati.
Evaluarea, s-a dezvoltat mai mult decat in oricare alta specialitate caci nu s-a rezumat doar la
evaluarea propriu-zisa a pacientului pe cele 3 criterii (infirmitate, incapacitate, handicap) ci a preluat si
evaluarea mediului ambiental al pacientului si chiar al celui de munca sau scolarizare, agrement, etc.
Pentru terapeut, evaluarea sta la baza gandirii lui in alcatuirea programului terapeutic, iar
reevaluarile in modificarile succesive ale acestui program si in aprecierea corecta si pragmatica a
rezultatelor obtinute.
Tratamentul este aplicarea principiilor si metodelor specifice ale TO in asistenta pacientilor.
Impreuna cu evaluarea formeaza un tot unitar.
Consultanta se refera la capacitatea terapeutilor de a oferi o serie de indicatii, sfaturi, programe
persoanelor si institutiilor din jurul pacientilor.
In principiu, asistenta de TO se desfasoara in doua etape diferite :
Etapa 1 etapa primului contact cu bolnavul, se refera la primirea bolnavului si evaluarea lui.
Evaluarea se realizeaza prin interviu, observatie Atenta clinica, testari instrumentale. De obicei la
aceasta evaluare ia parte si familia, ingrijitorul, persoane care cunosc comportamentul si calitatile
functionale de viata ale pacientului.
Prin evaluarea pe care o face , terapeutul trebuie sa lamureasca :
- istoricul bolii,
- nivelele functionale priordiare de munca, ADL, agrement, etac
- ocupatiile, sarcinile, activitatile care pot si nu pot fi performate
- necesitati, proiecte de viata, obiective ale pacientului si familiei,
- modalitati de participare la ocupatii adecvate,
 - ce componente ale performantelor sunt la baza limitarii performantelor functionale ;
- care sunt factorii contextuali care afecteaza performanta ocupationala.
Toate aceste aspecte trebuie depistate, analizate si notate de terapeut pentru a se putea trece la
etapa 2.
TO nu trateaza boala, este interesata doar de faptul ca individul nu-si poate desfasura activitatile
dorite si necesare.
Etapa 2 este etapa de asistenta propriu-zisa formata din 3 parti :
1. Alcatuirea planului de asistenta pe baza informatiilor culese in etapa 1. planul are prevederi
precise nu numai asupra metodelor de lucru dar fixeaza si termene pentru diverse obiective. In
general se noteaza obiectivele pe termen scurt, mediu si lung pana la finalul perioadei de terapie.
2. Implementarea planului de lucru, care urmareste :
- remedierea proceselor disfunctionale modificand aspecte comportamentale, antrenand
abilitati, corectand procese fiziologice, psihologice ;
- realizarea unor compensari sau adaptari fie prin modificarea schemelor de actiune, fie
prin crearea de adaptari ale mediului, fie prin reorientarea obiectivelor de viata ;
- continua preocupare de a preveni tendinta de crestere a disfunctiilor ;
- promovarea unei stari generale de sanatate cat mai buna.
Aplicarea planului de lucru implica obligatoriu reevaluarea, adica :
- aprecierea progreselor obtinute la termenele stabilite ;
- modificarea acestor obiective si termene cand este necesar ;
- schimbarea metodelor utilizare sau adaugarea unora noi.
3. Descarcarea/continuarea. Programul terapeutic se opreste atunci cand :
- scopurile au fost atinse,
- s-a obtinut un platou al rezultatelor pozitive de la care nu se mai constata niciun progres,
- au aparut complicatii care nu mai permit continuarea programului,
- TO poate fi continuata la domiciliu,
- pacientul sau familia au cerut intreruperea programului terapeutic.
Cand programul se opreste, terapeutul va face inchiderea programului cu o evaluare finala,
concluzii si indicatii de viitor. Acest moment poarta numele de descarcare si incheie orice
responsabilitate a terapeutului.
 Exista si situatii cand, desi s-au atins obiectivele pe termen lung propuse, se considera ca e
nevoie de continuarea programului de TO, motivele pot fi : evolutie favorabila cu perspective si mai
bune, schimbari in viata pacientului, aparitia de tehnologii noi, dorinta pacientului sau a familiei
acestuia.