Sunteți pe pagina 1din 9

Metodologia cercatarii stiintifice

Metodologia are 2 laturi practice principale:

1. Analiza critica a activitatii de cercetare;


2. Formarea de propuneri pt perfectionatrea active de cercetare.

Din punct de vedere functional, practic cercetarea stiintifica poate fi impartita in:

1. Cercetare fundamental – urmareste cunoasterea unor fapte, unor fenomene, unor


mecanisme sau legi de functionare ce nu au o utilitate imediata sau un tel bine
precizat.
2. Cercetare aplicata – este orientata catre rezolvarea unei anumite probleme, avand un
scop bine definit, fiind de cele mai multe ori generate de o nevoie perceputa ca atare.

Din punct de vedere epistemiologic exista 2 categori principale de cercetare, care deseori se
intrepatrund:

1. Cercetare empirica – se bazeaza pe observatie sip e experimente (cercetarea medicala


este de acest tip);
2. Cercetarea teoretica – foloseste studii abstractizate, bazate strict pe modele matematice

Datorita predominantei cercetarii stiintifice de tip empiric in domeniul medical, este necesara
respectarea stricta a metodologiei cercetarii medicale.

Teme perticulare:

1. Delimitarea obiectului de studiu;


2. Analiza conceptelor;
3. Analiza metodelor si tehnicilor de cercetare;
4. Analiza raporturilor dintre metodele si tehnicile analizate;
5. Sistematizarea datelor obtinute prin cercetare empirica;
6. Formalizarea rationamentelor medicale.

Metoda stiintifica reprezinta o suma de tehnici pt investigarea fenomenelor in scopul


dobandirii de noi cunostinte sau ale rectificarii si integrarii cunostintelor.

Fenomenul reprezinta orice eveniment ce poate fi observant.

Met. stiintifica se bazeaza pe adunarea de dovzi observabile si dovezi masurabile, pe care le


supune unor principia si algoritmi specifici derationament pt a propune explicatiiprovizorii pt
fenomen: ipoteze.

Ipoteza – un model constituit in limbaj……..sau beneficiind si de ajutorul limbajului


matematic.
Prognozele derivate din ……… ,ipoteze, sunt testate prin diferite axperimente care ar trebui
sa fie reproductibile. Un aspect important al unei ipoteze este catrebuie sa se poata dovedi ca
ipoteza ar putea fi falsa, eventual prin metoda reducerii la absurd.

Algoritmul metodei stiintifice:

1. Definiti/identificati problema;
2. Formati o ipoteza
3. Faceti observatii – aduceti date empirice sau testati ipoteze prin experimente

Observatia

Metodele stiintifice observa critic, incercand sa evite toate sursele de eroare, iar acest lucru
este posibil folosind masurarea pt a cuantifica observatia.

Cerintele unui sistem de masurare: universal acceptat si usor de utilizat.

4. Organizare si analiza datelor obtinute


5. Experimentele si observatiile sustin ipoteza? Daca DA, treceti la pasul 6. Daca NU,
reveniti la pasii 3 si 4.
6. Trageti concluziile
7. Comunicarea rezultatelor.

ELABOLAREA PLANULUI DE CERCETARE

INTREBARI PLANIFICAREA ETAPELOR


Care sunt inf. de care avem nevoie? Selectia variabilelor.
Care este modalitatea prin care obt. inf.? Alegerea tipului de studio.
Care sunt met. prin care culegem inf? Selectarea si dezvoltare tehnicilor de culegere
a datelor.
Cati subiecti includem in studiu si cum ii Tehnica de esantionare.
selectam?
Cand si cu cine vom culege inf? Planificarea colectarii datelor.
Ce vom face cu inf. culese? Planificarea procesarii si analizarea datelor
Efectuare studiului pericliteaa sanatatea Consideratii etice si deontologice.
cuiva?
Putem determina ………………………. Pretestarea metodologiei studiate
Cei 8 pasi sunt interconectati.
Variabila – este o caracteristica a une persoane sau a unui obiect sau a unui fenomen care
poate avea diferite valori:

A. Valori numerice (cantitative) – varsta, inaltime, etc.


1. Val. continue – cu cat instrumental de masurare este mai precis
cu atat val. este ma exacta.
2. Val. discrete – nu pot lua decat forma unor valori pline (nr. de
dinti, nr. de consultatii)
B. Valori nonnumerice (calitative) – se exprima prin categori:
a. Sexul pacientului are doar 2 categori – M sau F
b. Starea de externare: vindecat, ameliorat, stationat, decedat
c. Culoare: rosu, alb, verde, etc

Variabilele sunt de 2 tipuri:

1. Ordinale – pot fi ierarhizate in ordine crescatoare sau descrescatoare (venitul lunar,


starea paciantului)
2. Nominale – variabile care nu pot fi ierarhizate fiind egale (sexul, apartenenta etnica)

In identificarea factorilor ce influenteaza o problema, respectivele variabile trebuie sa fie


convertite in variabile neutre.

Anumite variabile nonnumerice pot fi tanferate in variabile masurabile sau cuantifiabile.


Acest procedeu poarta denumirea de operationalizare a variabilelor si foloseste asocierea
cuunul sau maimulti indicatori.

In relatia de tip cauza-efect sunt folosite 2 tipuri de variabile:

1. Var. dependente – var. folosite pt a descries sau a masura problema


2. Var. independente – var. folosite pt a descrie sau a masura factorii care determina sau
influenteaza problema

In majoritatea studiilor medicale exista variabile preturbatoare care sunt legate de majoritatea
var. independente si deci influenteaza problema ( var. dependenta). Acest tip de var. a primit
denumirea de var. de fond.

Alegerea tipului de studiu

Studiul explorator – care este natura si amploarea problemei?

Studiul descriptive – cine este afectat, cum se comporta oamenii afectati?

Studii comparative – animiti factori sunt cu adevarat asociati problemei?

St. comparative longitudinale prospective – care este cauza problemei? Indepartarea unui
anumit factor reduce sau previna aparitia problemei?
St experimentale sau cvasi-experimentale – care a fost efectul unui anumit factor? Intre 2
metode sau strategi, care este mai eficace?

In functie de strategia de cercetare:

1. St. non-interventionist – doar se observa si se anaizeaza situatii/fenomene


2. St. intervantioniste – in care se manipuleaza situatia sau fenomenul si se masoara
efectele

Studiile non-interventioniste sunt:

1. St. exploratorii
2. St. descriptive
3. St. comparative/analitice

STUDIUL EXPLORATOR este un studiu la scara mica cu durata scurta care se efectueaza
doar atunci cand nu cunoastem prea multe despre o anumita problema. Daca st exploratory
ofera suficiente explicatii, atunci vorbim despre st. explicative. St. exploratory inglobeaza
aspect descriptive cat si aspect comparative.

Compararea este o strategie a cercetarii stiintifice ce identifica (variabile, fie var. indep, fie
var. perturbatoare) ce explica diferentele dintre 2 grupuri de pers., obiecte sau fenomene.

In cadrul studiilor exploratorii valoarea explicitarii creste …… se foloseste metoda


triangulatiei. Problema se abordeaza concomitent folosind mai multe surse independente ce
pot fi verificate concomitent.

STUDIUL DESCRIPTIV – descrie caracteristicile unei situatii particulare ale unui


eveniment/fenomen/caz si nu isi propune testarea unei ipoteze.

In functie de nr. de cazuri observate:

1. Studii de caz – effect pe scara mica;


2. Studii descriptive transversale – se efectueaza pe o scara larga.

Studiile de caz sunt obisnuite in medicina de tip clinic si in stiintele sociale si


management/marketing.

St. descriptive transversale (sondaje descriptive) descriu si cuantifica distributia unor


variabile in cadrul unei populatii, studiata la un anumit moment. In mod obisnuit astfel de
studii se efectueaza pe esantioane dintr-o anume populatie. Daca st. cuprinde toata populatia
el se numeste recensamant.

Studiile descriptive transversale investigheaza:

1. Caracteristici fizice ale populatiei studiate


a. Supravegherea prevalentei( nr total de indivizi ce prezinta o anumita boala la
un moment dat sau pe o anumita perioada scurta de timp - 1an)
b. Evolutia gradului de acoperire (ce vaccinari, dotari specific, etc)
2. Investigarea caracteristicilor socio economice ale populatiei: varsta, nivelul educatiei,
statusul marital, nr de copii, venitul, etc. acest obiectiv este foarte util pt a obtine
informatii noi despre variabilele perturbatoare.
3. Obtinerea de date despre comportamentul si practicile unei anumita populatii –
studiile KAP.

ST. COMPARATIVE ANALITICE NON INTERVANTIONISTE

- Reprezinta cel mai fregvent tip de cercetare stiintifica in lumea medicala dupa
prezentarea de caz.
- Analiza se efectueaza comparand prin metode biostatistice doua sau mai multa
grupuri, unele prezentand probleme iar altele nu.

In functie de durata studiului – perioada de timp in care facem analiza, exista 2 tipuri
principale:

A. Studiile transversal (acopera un moment dat) – diferenta dintre un st. transversal


descriptive si unul transversal analitaic este data de faptul ca st. analitic nu doar
descrie ci si compara dferite grupuri.
B. Studiile longitudinale (acopera o perioada lunga de timp) – folosesc verificarea unei
ipoteze de lucru. Orice studiu analitic longitudinal ar trebui sa controleze toate
variabilele perturbatoare.

Studiile longitudinale sunt de 2 tipuri:

1. Studii retrospective – reprezinta compararea unui grup denumit grup de cazuri in care
exista problema studiata, cu un alt grup unde problema este absenta; al 2lea grup se
numeste grup de control sau grup comparative. Aceasta comparare biostatistica poate
preciza daca un anumit factor este asociat cu problema studiata. Este esenial ca
grupul de control sa provina din acelasi tip de populatie “sursa” pt a prezenta aceleasi
vaiabile perturbatoare.
2. Studiile prospective(studii cohorta) – compara un grup care este expus unui factor de
risc (grup de studiu) cu un grup care nu este expus acelui factor (grup de control) –
scopul este de a identifica masura/gradul in care factorul de risc enuntat in ipoteza de
lucru contribuie sau nu la aparitia problemei.

In studiul cohorta, grupul de control va fi selectat in acelasi timp cu grupul de studiu,


variabilele perturbatoare vor fi asemanatoare iar urmarirea celor 2 grupuri va fi facuta cu
aceeasi intensitate.

Studiile de tip transversal si studiile caz-control sunt preferate studiilor cohorta deoarece sunt
mai ieftine si mai usor de realizat. Avantajul studiilor cohorta este ca ofera informatii mai
sigure in identificarea relatiilor de tip casual deoarece elimina sau controleaza cea mai mare
parte a variabilelor perturbatoare.
STUDIILE INTERVENTIONISTE

In studiile interventioniste cercetatorul manipuleaza o situatie, o variabila si masoara efectele


interventiei sale.

PLACEBO – (lat. voi face pe plac, voi fi placut) este o substanta fara effect farmaceutic
obiectiv.

Efectul PLACEBO – cuprinde ansamblul manifestarilor care apar la un bolnav sau la o


persoana sanatoasa careia i s-a administrat o substanta neutral din punc de vedere farmaco-
dinamic. Persoanele care raporteaza aparitia unui efect placebo poarta denumirea de personae
placebo-reactive.

Caracterele generale ale efectului placebo:

 Substanta administrata este inerta farmaco-dinamic;


 Efectul este simptomatic;
 Durata efectului este, de regula, scurta;
 Instalarea efectului este mai rapida decat in cazul unei substante active;
 Actiunea este nespecifica.

Exista 2 tipuri principale de studii interventioniste:

1. Studii experimentale;
2. Studii cvasi-experimentale – studii in care nu se pot manipula direct variabilele din
cause etice. Ex: boli fatale, cataclisme natural, razboi, pandemii, etc.

Studiile experimentale sunt folosite preponderant pentru demonstrarea relatiilor de


cauzalitate. Subiectii sunt alesi prin esantionare dintr-o populatie mai mare. Impartitea
subiectilor in grupul de studiu ce va fi supus variabilei independente si grupul de control este
aleatorie.

Este f. important ca in studiile experimentale sa se distribuie efectele variabilelor


perturbatoare in mod ega intre cele 2 grupuri. Din aceasta cauza studiile experimentale cel
mai des folosite in medicina poarta numele de studiu clinic controlat aleatoriu de tip dublu
orb. In acest tip de studiu nici subiectii, nici cercetatorii nu cunosc grupul ce primeste
substanta activa.

In acest tip de studiu este obligatoriu sa existe o comisie independent care cunoaste
component grupului experimental si trebuie sa opreasca studiul daca:

a) Se atinge un nivel pre ridicat de reactii adverse;


b) Se pot trage concluzii corecte fara a mai fi nevoie de continuarea experimentului.
STUDII INTERVENTIONISTE (EXPERIMENTALE)

In studiile experimentale de tip controlat pt. evidentierea efectelor unor medicamente noi, la
subiectii umani se folosesc 4 etape experimentale denumite faze.

Studiile de FAZA I se efectueaza doar pe voluntari sanatosi. Acestia vor primi initial doar o
fractiune din doza medicamentului, deoarece unul dintre scopurile de faza I reprezinta
stabilirea dozei minime a substantei la care apare efectu therapeutic (DTM – doza minima
terapeutica) si urmareste stabilirea dozei la care incepe sa apara diverse reactii adverse.

In studiile de faza I se monitorizeaza in primul rand efectele substantei la nivel hepatic, renal,
cardio-vascular, gastrointestinal si endocrine. Acest lucru necesita monitorizarea in
permanenta a voluntarilor din studiu, ei fiind cazati in laboratorul in care se efectueaza
studiul. Din aceasta cauza aceste studii au durata scurta, 1-2 luni.

Studiile de FAZA II se efectueaza tot pe voluntari sanatosi si au drept obiective:

- Determinarea eficientei produsului;


- Determinarea dozelor corecte – eficienta din punct de vedere al obtinerii rezultatului
scontat
- Aprecierea sigurantei tratamentului.

Studiie de faza II ofera noi informatii de tip farmacologic in special legate de relatia cauza
effect.

Studiile de FAZA III sunt de fapt adevaratele studii clinice. Sunt studiile care se comunica in
literature de specialitate. Se efectueaza pe pacienti, iar acesti pacienti si-au dat acordul pt
participarea la studiu. Includearea sau excluderea unor pacienti din studiu se face pe baza
unor criterii foarte stricte pt a elimina variabilele perturbatoare.

Principalul scop al studiilor de faza III este certificarea eficientei produsului pe o populatie
eterogena si lipsa reactiilor adverse sau e efectelor nocive.

Pentru efectuarea studiilor de faza III este nevoie pe langa echipamentede laborator f
performante si de personal cu abilitati atat clinice cat si epidemiologice.

Studiile de FAZA IV sunt recent introduce si nu sunt efectute de firmele farmaceutice sau de
unitatile medicale ci de catre OMS (organizatia mondiala a sanatatii) in parteneriat cu
agentiile guvernamentale de control al medicamentelor.

Au drept scop reevaluarea eficientei unui medicament si mai ales reevaluarea reactiilor
adverse si nocive dar pe o perioada mult mai lunga de timp, in conditiile folosirii
normale/uzuale.

Studiile de faza IV necesita acelasi tip de echipament si personal ca si studiile de faza III.
NORMELE DE REDACTARE A UNEI LUCRARI STIINTIFICE

Exista anumite parahrafe ce nu pot fi inculcate:

1. Titlul
2. Rezumat
3. Introducere
4. Materiale si metode
5. Rezultete si discutii
6. Concluzii

Titlul – trebuie sa fie un titlu rezumativ urmat de numele autorilor cu specificarea institutiilor
in care acestia activeaza. Niciodata nu se trece gradul didactic, stiintific..

Rezumatul – prezinta succinct lucrarea, urmand aceleasi reguli de prezentare(introducere,


material si metode, rezultate si discutii, concluzii). Nu trebuie sa depaseasca 150-250 de
cuvinte. NU se recomanda utilizarea citarilor bibliografice in rezumat. Are 2 scopuri:

1. De a sublinia originalitatea si calitatea cercetarii


2. De a furniza sufficient de multe date eventualului cititor astfel sa hotarasca daca il
intereseaza sau nu lucrarea de cercetare.

La sfarsitul rezumatului se foloseste o lista cu cuvinte cheie in care se enumera principalii


termeni incadreaza domeniul stiintific din care face parte lucrarea si este recomandabil sa se
inceapa cu cuvintele cheie cu grad mai mare de generalitate sis a se incheie cu cele
particulare. Se foosesc maxim 5 cuvinte.

Introducerea – descrie cadrul stiintific general si ipotezele stiintifice ale lucrarii in cazul
studiilor descriptive. In partea de introducere se poate face o sectiune specifica – alte abordari
– se descriu in mod critic lucrarile considerate relevante.

Materile si metode – in acest capitol se prezinta succind metodele, materilele, tehmicile. Este
important ca aici sa se ofere toate informatiile care sunt necesare pt a reproduce respective
cercetare stiintifica de catre o alta echipa. Se recomanda folosirea timpului trecut in modul in
care se face prezentarea. Acest paragraf este zona cea mai vulnerabila a unui articol stiintific
in cazul recenziei stiintifice.

Rezultate si discutii – partea cea mai importanta, de obicei aceasta parte reprezinta peste 66%
din volumul lucrarii stiintifice. Se expun rezultatele si se compara cu lucrarile cunoscute prin
intermediul altor cercetari (fie contrazic, fie confirma rezultatele altora, exista exceptii in
cazul rezultatelor obtinute? Daca da, de ce?). Se interpreteaza importanta si utilitatea
acestora (posibile aplicatii). Rezultatele pot fi prezentate graphic, tabular, sau prin imagini.
Atentie la abrevierile folosite, prima data in text trebuie data forma neabreviata. In cazul
imaginilor preluate din alte lucrari trebuie obligatoriu precizata sursa.
Concluzii – se poate face un paragraph special - ……………………… aici se expun
rezultatele din respective cercetare (maxim 5 concluzii)

Referinte bibliografice

Lucrarea poate sa aiba in final un scurt paragraf de multumiri(nu auditoriului). Ultimul


paragraf obligatoriu bibliografia.