CURS 1

Ipoteza de Lucru, Proiectul si Organizarea

Studiului (Cercetarii)
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

A. Selectarea unui subiect de cercetare – se descriu mai multe motivatii:

1. Interesul personal al cercetatorului fata de o anumita problema, fie urmarita

(observata) de el, pe o perioada de timp, fie aparuta prin conexiune in cadrul unei alte
cercetari
o problema “de novo”

2. Cercetari cu substrat macroeconomic

3. Continuarea unor cercetari anterioare

 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

4. Teoriile – ce deseori servesc ca bune surse de cercetare

- De exemplu: un cercetator poate avea o teorie privind aparitia depresiei la persoanele
varstnice; teoria acestuia ar fi ca batranii devin depresivi din cauza pierderii
abilitatii de a se implica in activitati fizice placute (de divertisment)
- Deci poate apare o tema de cercetare pornind de la ipoteza aparitiei depresiei avand drept cauza
lipsa activitatilor distractive

B. Studierea literaturii de specialitate:

- Reprezinta urmatorul pas in planificarea cercetarii
- Prin baze de date electronice (ex.: medline in medicina)
- Certifica stadiul la care a ajuns cercetarea in acel domeniu. Se pot descoperi studii deja
efectuate, si cercetarea poate deveni inutila (diferit de replicarea unui studiu pentru a-i stabili
robustetea)

C. Formularea problemei de cercetare

- Urmatoarea etapa in planificarea unei cercetari
- Cel mai frecvent, sub forma unei intrebari concise privitoare la relatia dintre 2 sau mai
multe variabile
- Exemplu: momentul instalarii depresiei la batrani este legat de limitarea activitatilor fizice ?
Sau dieta bogata in fibre si saraca in grasimi este eficace in scaderea colesterolului la
femei de varsta medie ?
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

- Intrebarea formulata sa fie foarte clara, specifica si sa nu lase loc la confuzii – adica se
identifica foarte clar variabilele implicate in studiu

- Trebuie evitate intrebari vagi, non-specifice de tipul: “exercitiile imbunatatesc sanatatea

fizica si mentala ?” Care sunt mult prea generale. In acest caz pot apare rezultate viciate,
legate de: tipul de exercitii (frecventa, intensitate, durata) si subgrupe de populatie (varsta,
sex, stare anterioara de sanatate, areal geografic)

- Pentru a evita confuziile in formularea intrebarilor de cercetare se folosesc “definitii

operationale”, care reprezinta definirea exacta a termenilor folositi in acea cercetare

- Implicit se statueaza exact domeniul cercetat, si permite ulterior o replicare a studiului de

catre alta echipa
Exemplu: o cercetare care sa studieze daca numarul mare de elevi existenti intr-o
clasa se repercuta asupra performantelor academice, ale
acestora

Trebuie stabilite definitii operationale - ce inseamna:

- numar mare de elevi dintr-o clasa: 20-40-60 ?
- performante academice – note obtinute, calificari la olimpiade
- liceu cu mare densitate populationala (cate clase sau cati elevi)
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

D. Enuntarea ipotezei de lucru

- Reprezinta urmatorul pas in realizarea unei cercetari
- Ipoteza incearca sa explice, sa preconizeze si sa exploreze un fenomen
- O caracteristica importanta a ipotezei de luru este aceea ca ea poate fi respinsa,
bazandu-se pe rezultatele studiului
- De asemenea, ipoteza de lucru trebuie sa conduca la predictii privind relatiile dintre 2 sau mai
multe variabile

Clasificarea ipotezelor de lucru:

1. Ipoteza nula (H0)
2. Ipoteza alternativa (experimentala)
3. Ipoteza directionala
4. Ipoteza nondirectionala

1. Ipoteza nula
- In studii care implica 2 grupuri de participanti (grup experimental, si grup de control), ipoteza nula
preconizeaza faptul ca nu exista diferente intre cele 2 grupuri. Daca studiul nu implica grupuri de
persoane, ci examinarea unor variabile, ipoteza nula preconizeaza ca nu exista legaturi (relatii de
cauzalitate, de influenta) intre aceste 2 variabile
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

2. Ipoteza alternativa
- preconizeaza ca exista diferente intre grupuri studiate sau exista relatii intre variabilele studiate
- Exemplu: o cercetare privind efectul unui medicament nou asupra presiunii arteriale
H0 – preconizeaza ca nu vor fi diferente in TA intre grupul care a primit
medicatia si grupul de control
Ipoteza alternativa preconizeaza ca vor fi diferente intre cele 2 grupuri

• De retinut faptul ca intr-o cercetare se testeaza ipoteza nula (H0) care este fie confirmata, fie
respinsa (rejectata). Doar daca ipoteza nula este respinsa (pe baza rezultatelor de analiza
statistica), cercetatorul poate conchide ca exista diferente intre grupurile studiate sau exista
legaturi intre variabilele studiate

• Rejectarea ipotezei nule (H0) permite cercetatorului sa nu rejecteze ipoteza alternativa, ceea ce
reprezinta un raspuns la cercetare (adica exista diferente)
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

3 - 4. Ipoteze directionale si non-directionale

- Se folosesc ipoteze non-directionale daca se anticipeaza ca grupurile studiate vor diferi
intre ele, dar fara a se sti cum.
- Se folosesc ipoteze directionale daca se anticipeaza ca grupurile vor diferi si in ce mod

Exemplu: cercetarea consta in a folosi 2 grupuri (un grup experimental si un grup martor) pentru a
investiga efectul produs de o anumita tehnica de imbunatatire a memoriei. La inceputul
studiului, toti participantii sunt impartiti intamplator intr-unul din cele 2 grupuri. Apoi, doar
grupul experimental va fi supus tehnicii de imbunatatire a memoriei. In final, toti
participantii din cele 2 grupuri vor fi testati cu acelasi test de memorie. Orice diferenta
observata poate fi atribuita efectelor metodei de imbunatatire a memoriei.

In acest exemplu, cercetatorul poate opta pentru cateva ipoteze:

- Pe de o parte, poate emite ipoteza ca exista diferente intre cele 2 grupuri (exemplu de ipoteza
non-directionala, pentru ca desi crede ca exista diferente, nu specifica in ce constau acestea)

- Pe de alta parte, cercetatorul poate emite ipoteza ca grupul de experiment va avea rezultate mai
bune decat cel martor (exemplu de ipoteza directionala, deoarece arata in ce constau diferentele).
Daca in ipoteze se folosesc termeni de comparatie “mai mult”, “mai putin”, “mai bine”, “mai rau”,
aceasta este o ipoteza directionala
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

E. Identificarea variabilelor din studiu

- Variabilele din punct de vedere al cercetarii reprezinta orice se poate masura si poate avea
diferite valori. Daca un fenomen nu poate varia (cuantifica) acesta reprezinta o constanta
- Variabilele sunt deci masurabile. Masuratorile clinice implica un proces in 2 timpi:
1. Construirea unei scale de masura sau alti indici care sa converteasca
fenomenele observate in date brute (neprelucrate)
2. Gruparea acestor date pentru descriere si comparatie

• Tipul de variabile folosite in studiu si modul cum sunt definite influenteaza mult statistica, de aceea
trebuie acordata o mai mare atentie la ce variabile se masoara, ce scala se foloseste si cat de bine
pot fi masurate

• Se descriu multe categorii de variabile:

- Variabile dichotomice sau binare sau existentiale sunt limitate la 2 raspunsuri: da / nu, prezent /
absent, viu / mort
- Variabile nominale – sunt cele care nu pot fi supuse ordinii:
Exemplu: ocupatii – ingineri, mecanici
rasa – caucazian, hispanic
Ag. tisulari – HLA, grup sangvin
complicatii chirurgicale – sangerari, infectii
tipuri de tratament – medical, chimioterapie, naturist
specialitati medicale – pediatrie, oncologie, ORL
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

- Variabile ordinale (de categorie) – cele ale caror masuratori (raspunsuri) se situeaza in sens
ascendent sau descendent, dar au intervale de gradatie arbitrare
Exemplu: grad de edem: de la 1 la 4 stadii TNM – (cancer)
nivel educational (scoala, liceu, facultate)

- Variabile dimensionale (variabile echiinterval) - cele care au o anumita ordine, iar intervalul dintre
valorile succesive este egal
Sunt: - continue – exemplu: varsta 2, 3, 5 ……. 15 ani,
greutate
hematocrit
glicemie
- discontinue (valori intregi) – exemplu: numar de nasteri, numar de crize comitiale

- Variabile cantitative si calitative

- Variabile calitative – care se masoara calitativ (atractiv - mai putin atractiv, neatractiv,
folositor – nefolositor)
- Variabile cantitative – au variatie in cantitate (exemplu: de cate ori a aparut un
fenomen)
Unele variatii pot fi clasificate in mai multe moduri:
Exemplu: - greutate – este variabila continua (creste sau descreste) dar si
cantitativa (spune cate KG)
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

- Variabile independente si variabile dependente

- Variabilele independente sunt cele manipulabile si controlate de cercetator. In
majoritatea studiilor, cercetatorul este interesat de examinarea efectelor
variabilelor independente. In cel mai simplu caz (studiu), variabilele independente
au 2 nivele: prezente sau absent

Exemplu: un studiu investigheaza efectele unei noi terapii (psihoterapii), asupra

anxietatii. Un grup va fi expus terapiei, iar celalalt nu. In acest
exemplu, variabila independenta este psihoterapia, deoarece
cercetatorul poate controla daca participantii grupului sunt
expusi acesteia si deasemenea poate urmari efectele ei asupra
anxietatii.
Grupul in care variabila independenta (psihoterapia) este prezenta
este grupul experimental iar grupul in care variabila independenta
este absenta (neexpus terapiei) este grupul de control

Deseori variabila independenta are mai multe nivele. De exemplu: se folosesc

3 grupuri
- 2 grupuri experimentale supuse terapiei in doza mai mare sau mai mica
- 1 grup de control nesupus terapeie sau cu terapie placebo. In acest caz
variabila independenta are 3 nivele (grade): - absenta
- joasa
- inalta
 Ipoteza de lucru, proiectul si organizarea studiului
(cercetarii)

• Deseori, un studiu include mai multe variabile independente si fiecare din acestea are mai multe
nivele.
• Exemplu: studiu care investigheaza efectele atat ale psihoterapiei cat si a medicamentelor
psihotrope asupra depresiei.
Exista 2 variabile independente: medicamentele si psihoterapia, fiecare dintre ele putand
avea diferite grade: pentru medicamente: doza mica, medie mare, iar pentru
psihoterapie; terapia cognitiva comportamentala, terapia psihodinamica, terapia rational-
emotiva

• Variabilele dependente masoara efectele variabilelor independente

• Exemplu: efectul medicatiei si / sau psihoterapiei (ambele sunt variabile independente, deoarece
cercetatorul le dozeaza sau administreaza) asupra depresiei. Se masoara gradul de
depresie (nivel bazal) in grupurile de studiat, folosind o scala de masura (de exemplu:
simptome). Acest nivel bazal de depresie este variabila dependenta, deoarece se poate
modifica (creste sau scade sau ramane la acelasi nivel) in functie de administrarea
variabilelor independente. Prin aceasta, cercetatorul, dupa analizarea rezultatelor, va
concluziona daca exista vreo “diferenta statistic semnificativa” intre grupurile studiate.

• Atentie mare in a identifica (si a nu inversa) variabilele independente de cele dependente.

• Variabilele independente sunt astfel denumite deoarece sunt independente de rezultatele

masuratorilor ulterioare. Mai exact, variabilele independente sunt cele care cauzeaza sau influenteaza
rezultatele (efectele) ulterioare.

• Variabilele dependente se numesc astfel deoarece sunt influentate direct de variabilele independente
 Selectarea participantilor la studiu
Eligibilitatea participantilor
Selectarea esantioanelor de studiat (grupuri populationale)

• O populatie prezinta anumite caracteristici. Din intreaga populatie, un studiu se ocupa de o

populatie anume (grup) cu anumite caracteristici comune care sunt alese (eligibile) pentru a fi
studiate.

• Din grupul tinta de populatie, cercetatorii incearca sa inroleze in cercetare o parte accesibila a ei.
Aceasta parte accesibila consimte sa participe la cercetare.

Exemplu: cercetatorii doresc sa studieze un nou anticoagulant care sa previna formarea de trombi
recurenti la bolnavii cu embolie pulmonara acuta.
Grupul tinta il reprezinta pacientii din intreaga populatie care are diagnosticul de embolie
pulmonara.
Daca studiul se bazeaza doar pe bolnavii internati in spital, esantionul studiat cuprinde doar
acei bolnavi internati care isi dau consimtamantul pentru studiu.
Daca populatia accesibila este mica, studiul poate sa nu aiba putere statistica suficienta
pentru a raspunde intrebarilor temei de cercetare. daca populatia accesibila este foarte mare,
cercetarea globala a acesteia devine consumatoare de timp si costisitoare.
In acest caz, cercetatorul poate selecta un esantion de participanti. Selectarea gresita a unui
esantion care nu reprezinta populatia tinta, limiteaza nivelul de generalizare al studiului.
• Gradul de generalizare (numit si validitate externa) reprezinta masura in care rezultatele unui
studiu se pot extinde la indivizi si/sau circumstante dincolo de acest studiu (se pot extrapola)

De exemplu: un studiu este interesat in a determina rata de angajare a absolventilor recenti din
universitati.
Pentru aceasta, se iau in studiu 1.000 absolventi de la Universitatea Harvard si se
observa ca in proportie de 98.7% din cazuri, absolventii si-au gasit angajamente de
munca in primele 6 luni de la absolvire.
Se poate concluziona ca in procent de 98.7% din cazuri, toti absolventii de universitate
sunt angajati in urmatoarele 6 luni de la absolvire ? Nu. Deoarece cei 1.000 de absolventi
ai Universitatii Harvard nu sunt reprezentativi in comparatie cu toti absolventii de facultate
de pe teritoriul SUA.
Cauza ? Procentul de angajati este crescut la absolventii Harvard fata de alte facultati din
cauza prestigiului acesteia
Pentru ca rezultatele acestui studiu sa fie generalizat, cercetatorul trebuie sa examineze
rata de angajari in cele 6 luni a studentilor proveniti din mai multe universitati. Rezultatele
cele mai exacte s-ar obtine daca se studiaza situatia tuturor absolventilor din universitati.
In cercetare, acest lucru este deobicei imposibil (restrictii legate de timp, bani si resurse)
si de aceea se studiaza un grup reprezentativ (esantion) din populatia de interes
(populatie tinta care prezinta caracteristicile ce sunt cercetate)
 Populatie Tinta

Populatie Accesibila

Grup de Control Grup Experimental

Esantion in Studiu
• Prin selectarea non-probabila se intelege ca indivizii nu au o probabilitate egala, sau cunoscuta de
a fi selectati din populatia tinta pentru a face parte din esantionul studiat. Daca esantioanele sunt
selective, pot aparea erori / interferente sistematice, deoarece au fost recrutati participantii cu
anumite caracteristici.

• Aceasta greseala de recrutare, poate genera esantioane nereprezentative pentru populatie ceea
ce anuleaza gradul de generalizare al studiului

De exemplu: daca populatia tinta o reprezinta bolnavii adulti cu cancer pulmonar, iar esantionul luat in
studiu cuprinde doar veterani (fosti combatanti), pacientele bolnave nu vor fi luate in
considerare, prin urmare studiul nu se va aplica intregii populatii adulte bolnave, ci doar
fostilor combatanti de sex masculin.

• Deseori, pentru a mari gradul de fezabilitate al studiului, se fac selectari non-probabile (din dorinta
de a micsora costurile, timpul sau din lipsa de participanti pentru selectie). O situatie aparte o
reprezinta esantioanele usor accesibile, comode pentru cercetator.

De exemplu: un chirurg selecteaza pentru studiu doar pacientii sai, care sunt accesibili. Erorile oferite
de studiu pot fi mari, daca se exclud de la inceput din studiu, acei pacienti care nu au
raspuns bine la tratament, cei care au intarziat mult cu raspunsurile sau cei care au istorii
complicate de boala.

• Prin selectarea probabila – se intelege un proces aleator, in care fiecare potential participant are
aceeasi probabilitate (sansa) de a fi selectat.
• Cea mai cunoscuta metoda de selectie este asa numita “selectie aleatorie” (intamplatoare) prin
care toti participantii din esantion au o probabilitate egala de a fi selectati pentru a participa la
studiu. Sunt 2 aspecte de semnalat:

1. In primul rand selectia aleatoare este mai greu de realizat daca nu se defineste
exact populatia tinta.
De exemplu: studiu despre toti studentii de la medicina – la ce se refera, din toata lumea,
dintr-o tara anume, cursanti sau absolventi, etc.
Prin definirea mai exacta a populatiei tinta si esantionul are o mai buna credibilitate. Pe
de alta parte, prin ingustarea populatiei tinta, scade reprezentativitatea esantionului.

2. In al doilea rand, rezultatele unui studiu nu pot fi generalizate bazandu-se doar pe selectia
aleatorie a participantilor. Pentru a putea generaliza, cea mai buna metoda este de a reproduce
studiul folosind alt esantion si de a compara rezultatele.

• Caile de a realiza selectia aleatorie sunt in principal 2:

- Prin metoda de producere de catre calculator a unor numere intamplatoare
- Prin folosirea de tabele de numere aleatorii

De exemplu: un studiu despre artrita reumatoida. Un cercetator poate obtine numele tuturor bolnavilor
diagnosticati intr-o clinica, intr-o perioada determinata de timp. Cunoscand numarul de
participanti necesari pentru studiu, cercetatorul poate face o selectie aleatorie din
populatia accesibila (bolnavi cu AR) prin asocierea numelui fiecarui bolnav cu un numar
aleator ales de computer sau din tabelele de numere aleatorii. (de exemplu – primul nume
se asociaza primului numar, al doilea nume la cel de-al 2-lea numar, etc). Apoi,
investigatorul poate modifica ordinea prin ridicarea coloanei de numere aleatorii.
• Selectarea nerandomizata (nealeatorie) bazata pe alte criterii cum ar fi: CNP, data nasterii pot
determina mai multe erori.

• Criterii de eligibilitate pentru includere in studiu

Deobicei, cercetatorii stabilesc criterii separate de includere si de excludere, ceea ce
deseori duc la confuzii. Folosirea de cuvinte opozabile (opuse) pentru orice criteriu (slab / gras,
prezent / absent) fac criteriile de includere si de excludere intersanjabile. De aceea, se prefera
elaborarea unei singure liste de criterii de eligibilitate

De retinut, in crearea criteriilor de eligibilitate:

A. Metodologia si nivelul de generalizare

- Claritatea criteriilor
- Obiectivitatea criteriilor (diagnosticul bolii studiate)
- Subgrupe
- Stadiul bolii
- Prognostic / factori de risc
- Comorbiditati
- Gradul de progresie a bolii inaintea recrutarii
- Medicatie administrata anterior studiului
- considerente legate de heterogenitatea grupului
- Considerente legate de timp (durata), clima
- Posibilitatea de a fi testat si urmarit in continuare
 - Posibilitatea de a urma tratamentul
- Includerea concomitenta in alte studii
- Includerea anterioara in acelasi studiu

B. Siguranta
- Risc de complicatii legate de terapia administrata in cadrul studiului
- Risc de complicatii legate de evaluarea studiului

C. Probleme etice
- Limitarea folosirii unor terapii alternative

D. Eficienta
- Usurinta si viteza includerii
- Costurile studiului
- Calitatea datelor obtinute
- Gradul de interpretabilitate al rezultatelor

Includerea participantilor in grupuri

• Dupa ce o populatie tinta a fost definita si un esantion reprezentativ selectat din aceasta,
urmatorul pas il reprezinta includerea acestor participanti in grupurile de studiu

• Cea mai des intalnita metoda este includerea aleatorie, asemanatoare ca metodologie cu
selectarea aleatorie. Aceasta inseamna ca fiecare participant are probabilitate egala de a fi inclus
(desemnat, inrolat) in oricare din grupuri
 Populatie tinta
(exemplu: Persoane
peste 60 ani cu
depresie)

Esantion reprezentativ
(exemplu: varstnicii
din spitale de geriatrie)
Selectie aleatorie
a unor persoane
din esantion

Selectati nr. finit de

persoane (ex. 30)
Includere aleatorie
in grupuri

15 persoane 15 persoane
Grup de control Grup experimental
• Deci, includerea aleatorie se bazeaza deobicei pe aceleasi metode ca si selectia
- Metoda computerizata de numere aleatorii
- Sau folosirea de tabele de numere aleatorii

• Scopul includerii aleatorii este de a obtine echivalenta intre grupuri, in ceea ce priveste variabilele
urmarite (masurate)

• Daca nu se aplica metode aleatorii de includere sau selectie, pot aparea numeroase erori

De exemplu: daca dupa selectarea aleatorie a 30 persoane cu depresie, am intreba pe participanti care
dintre ei ar dori sa experimenteze un nou tratament si s-ar crea un grup experimetal de 15
persoane bazate pe dorinta lor exprimata, ar interveni un factor de eroare: motivatia (15 ar
dori mai mult ca ceilalti reducerea simptomelor de depresie) si astfel cele 2 grupuri ar
deveni disproportionate

• Neechivalenta grupurilor influenteaza validitatea raspunsurilor

• Performanta masuratorilor – 4 criterii:
1. Validitatea
2. Precizia
3. Responsivitatea
4 Variatia

1. Validitatea
- Gradul in care se masoara ceea ce trebuie sa se masoare, adica rezultatele unei masuratori
corespund starii adevarate a fenomenului masurat

- Pentru observatii clinice ce se pot masura prin mijloace fizice, este relativ simplu a se stabili
validitatea deoarece masuratoarea se compara cu un etalon “gold standard”.
Exemplu: nivelul de Na in sange (exista aparate calibrate pentru concentratia de Na in
solutii)
- Alte masuratori, cum ar fi durerea, greata, vertijul nu pot fi verificate fizic si astfel validitatea scarii
de masurare este mai greu de stabilit

- Pentru a se stabili validitatea acestui gen de masuratori se folosesc 3 concepte:

a). Validitatea interna (intrinseca)
b). Validitatea relationala
c). Validitatea in functie de criterii

a). Validitatea interna – in ce grad (cat de mult) o anumita metoda de masura include toate
dimensiunile unui fenomen care este masurat.
De exemplu: o scala care masoara durerea, ar trebui sa includa intrebari despre senzatii de
intepatura, de arsura dar nu si despre greata, prurit
 b). Validitatea relationala arata gradul in care masuratoarea unui fenomen este in concordanta cu
alte masuratori ale aceluiasi fenomen
De exemplu: raspunsurile pe o scala pentru durere ar trebui sa fie legate de alte manifestari ale
durerii: transpiratii, gemete, solicitari de medicament.

c). Validitatea bazata pe criterii arata gradul in care masuratorile prezic corect un fenomen direct
observabil.
De exemplu: masuratorile pentru durere pe o anumita scala ar trebui sa reflecte o relatie
predictibila cu gradul de severitate al unei dureri cunoscute:
- Durere slaba pentru escoriatii minore
- Durere moderata pentru amigdalita
- Durere severa pentru colica renala

- Un studiu cu inalt grad de validitate face improbabile explicatiile alternative (sau ipoteze rivale
plauzibile), adica demonstreaza ca variabilele independente sunt direct responsabile ca efect pe
variabilele dependente, si in cele din urma pe rezultatele studiului. Ipotezele rivale plauzibile
reprezinta o interpretare alternativa a ipotezei cercetatorului privitoare la interactiunea dintre
variabilele independente si cele dependente si care furnizeaza o explicatie rezonabila pentru alte
rezultate decat cele cuprinse in ipoteza originala

De exemplu: Studiu care investigheaza 2 moduri diferite de comportament parental in familii cu

adolescenti depresivi. Se recruteaza 100 familii in studiu, care contin adolescenti
diagnosticati depresivi. Dupa selectare se formeaza aleator 2 grupuri de familii si parintii
din fiecare grup in parte sunt instruiti timp de 10 saptamani in a adopta un anumit mod
comportamental fata de adolescentul depresiv din familie. Dupa inca 6 luni, timp in care
parintii au avut acel tip nou de comportament, studiul reevalueaza adolescentii pentru a
vedea daca s-au obtinut rezultate.
 Rezultatele studiului arata ca ambele metode de comportament parental au avut efecte pozitive
(depresia la adolescenti a scazut). In realitate insa, rezultatele nu pot fi corect interpretate,
deoarece acest studiu are un grad mic de validitate interna (intriseca). Este imposibil de stabilit
daca variabilele independente (cele 2 moduri comportamentale ale parintilor) au avut un efect
asupra variabilei dependente (depresia)
Exista un numar mare de ipoteze rivale alternative, care nu au fost controlate si care pot explica
rezultatele acestui studiu. In cursul celor 6 luni, adolescentii ar fi putut lua medicamente, conditiile
de viata s-ar fi putut imbunatati, si-ar fi putut schimba anturajul, ar fi putut fi angajati intr-o relatie
emotionala pozitiva, etc.

- Exista si alte situatii care pot altera validitatea interna:

- Fenomene externe (evenimente, incidente) ce au loc pe durata experimentului.
Exemplu: cutremur, criza economica, au efecte in special asupra variabilelor
dependente (un rezboi mareste anxietatea, creste TA)

- Modificari intrisece ale participantilor (prin inaintarea in varsta)

- Variatii ale mijloacelor de evaluare (variabile independente) – modificari in aparate de

masura, proceduri de masurat care trebuie standardizate pe parcursul studiului

- Fenomenul de testare apare atunci cand participantii la un studiu sunt masurati (testati) de
mai multe ori, in privinta acelorasi variabile (cu acelasi instrument sau test), iar rezultatele
pot fi afectate de factori cum ar fi: memoria, obisnuita, plictiseala. Apare in special la studii
longitudinale unde participantii sunt testati pentru aceleasi caracteristici de-a lungul mai
multor luni / ani.
 - Regresia statistica – se refera la un fenomen statistic: scorurile (valorile) extreme joase
sau inalte dintr-o masuratoare au tendinta sa se indrepte catre media aritmetica intr-o
distributie, daca se fac mai multe testari

- Erori de selectie – daca selectarea participantilor s-a facut in maniera non-aleatorie

- Pierdere de participanti pe parcursul cercetarii, ceea ce altereaza compozitia originala a

grupurilor

- Expunere neintentionata a grupului de control la o interventie care ar trebui sa fie adresata doar
grupului de experiment

- Neexpunerea grupului de experiment la interventiile preconizate in cercetare (in special daca

implica manevre chirurgicale sau terapie medicamentoasa)

Validitatea externa se refera la generalizarea rezultatelor unui studiu, adica gradul in care rezultatele
cercetari se pot generaliza la alte conditii, alti participanti, alt timp si spatiu. Exista numerosi factori
care pot scadea gradul de validitate externa (generalizare):
a). In cazul in care caracteristicile sunt aplicabile doar unui grup mai restrans de
participanti.

b). Anumite trasaturi sau conditii particulare ale studiului limiteaza generalizarea. Fiecare
cercetare efectuata are un set de conditii si circumstante unice legate de derularea efectiva
a experimentului
 c). Aparitia de variabile “confuze” ca rezultat a unor interferente cauzate de constienta indivizilor ca
sunt participanti la un experiment. Faptul ca sunt constienti ca participa la o cercetare (experiment)
poate conduce la o modificare a atitudinii si comportarii in cursul studiului. Acest lucru poate avea
un impact si mai mare daca participantii cunosc scopul sau ipoteza studiului. Pe de alta parte nu se
permite efectuarea de cercetari fara consimtamantul participantilor (consimtamant informal)

d). Expunerea simultana sau secventiala la mai multe variabile dintr-un studiu poate produce
interactiuni, ce se pot percepe ca “variabile confuze”, fiind dificil de determinat in final, care din
acestea a produs efectul

e). Se poate intampla ca efectele (rezultatele) unei variabile independente sa fie datorate noutatii
(fata de stimul sau situatie) si nu interventiei propriu zisa dictata de experiment

f). Impactul pe care pre si post testarea il poate avea asupra comportamentului si capacitatii de
raspuns a participantilor.

In anumite forme de cercetare, participantii sunt pretestati pentru a cuantifica prezenta unor variabile de
interes sau pentru a realiza un fond de baza ca etalon (variabila dependenta) inainte de a efectua
experimentul propriu zis. Informatiile din pretestare se pot folosi ca masura etalon pentru a compara
rezultatele (masuratorile) din experiment (post test).

In unele cazuri pretestarea poate produce o sensibilizare si modifica variabilele dependente.

 Evaluarea validitatii

Sensibilitatea si specificitatea
- Sunt indici statistici care atesta posibilitatea unei masuratori de a detecta corect parametrii pe
care ii masoara. In cazul testelor de laborator, sensibilitatea se refera la probabilitatea ca un test sa
fie pozitiv cand boala este prezenta, iar specificitatea se refera la probabilitatea ca un test sa fie
negativ cand boala este absenta

- Deoarece nici un test nu este perfect (nici un test nu identifica 100% persoanele cu sau fara
boala), sensibilitatea si specificitatea reflecta in mod cantitativ caracteristicile unui test (procent)

- Ca procedura de calcul se foloseste tabel 2x2 in care;

Coloanele desemneaza boala (prezenta sau absenta)
Randurile desemneaza test pozitiv sau negativ

Boala Prezenta Boala Absenta Total

Test pozitiv a b a+b

Adevarat pozitiv Fals pozitiv
Test negativ c d c+d
Fals negativ Adevarat negativ
Total a+c b+d a+b+c+d
Sensibilitate = a / (a+c) Specificitate = d / (d+b)

Sensibilitatea = proportia persoanelor cu boala care sunt corect identificate prin masuratorile testului
- detecteaza adevaratii bolnavi
= procentul de testari pozitive cand exista boala

Specificitatea = proportia persoanelor fara boala care sunt corect identificate – prin masuratorile testului
= procentul de testari negative cand nu exista boala

Ideal: inalta sensibilitate si inalta specificitate

Testele cu inalta sensibilitate se folosesc mai ales in cazuri de boli periculoase, cu grad mare de
mortalitate si morbiditate (sifilis, TBC). Sunt deasemenea folositoare in screening-ul pentru populatii
mari sau pentru persoane presupus asimptomatice, la care probabilitatea de boala este mica
In ambele situatii un rezultat negativ ( de la un test cu inalta sensibilitate) ajuta clinicianul sa excluda
Boala

Sn Nout - la test cu inalta sensitivitate, rezultatul negativ inseamna out of disease

Testele cu inalta specificitate se folosesc mai ales in situatiile cand un rezultat fals pozitiv poate afecta
fizic, emotional sau financiar pacientul (exemplu: sa inceapa chimioterapia)

Sp Pin - la test cu inalta specificitate, rezultat pozitiv arata boala (in disease)
In practica exista grafice care pe abcisa au inscrisa sensibilitatea iar pe ordonata 1 – specificitatea,
valorile obtinute la teste se inscriu pe acest grafic si se stabileste o linie de demarcatie intre normal si
anormal. In consecinta, sensibilitate crescuta implica si specificitate scazuta.

Precizia masuratorilor = masura in care, dupa repetarea masuratorilor unui fenomen stabil de catre
aceeasi persoana sau persoane diferite, la momente si locuri diferite, se obtin
rezultate similare. Erorile aleatorii, in special daca sunt mari, scad
semnificativ precizia.

Precizia masuratorilor de laborator se stabileste prin efectuarea de masuratori repetate, uneori de

catre persoane diferite si cu instrumente diferite

Precizia masuratorilor (fenomenelor) clinice se stabileste prin faptul ca diferiti observatori in diferite
conditii, dau rezultate similare

Masurarea preciziei
Daca acelasi cercetator face masuratori succesive ale aceluiasi fenomen (ex. Masurarea TA la
aceeasi persoana), apar deobicei diferente in masuratori sau interpretare. Aceste diferente
definesc variabilitatea intraobservatorie.

Daca 2 sau mai multi cercetatori (observatori) evalueaza acelasi fenomen si apar diferente in
masuratori, acestea se definesc ca variabilitate interobservatorie.
In ambele cazuri, trebuie sa se determine gradul de acceptabilitate a variabilitatii. Acest lucru se face
prin mai multe metode:

Acceptabilitatea (concordanta) procentuala generala care foloseste variabile dichotomice

plasate in tabel 2x2:
a si d = acceptabilitate (concordanta)
b si c = neacceptabilitate (nonconcordanta)
Procentul general de acceptabilitate se determina (a+d) / nr total de observatii
(a+b+c+d)

Exemplu: tabel – concordanta pentru medici radiologi care interpreteaza mamografii cu

cancer de san
Medic radiolog A
Medic radiolog B DA NU Total
DA 21 (a) 43 (b) 64
NU 3 (c) 83 (d) 86
Total 24 126 150

Procentul de acceptabilitate = (a+d) / (a+b+c+d) = (21+83) / 150 = 0.69

Coeficient Kappa
- Arata masura in care concordanta dintre 2 masuratori (sau 2 cercetatori) este
superioara concordantei aleatorie a masuratorilor
- Este un raport cu valori intre (-1) si (+1)
- Interval: [(-1) – 0] – semnifica o slaba concordanta
[0.8 – 1] – semnifica concordanta aproape perfecta
Erorile sistematice (vicii, bias) in cercetare

• Aceste erori sistematice pot apare oriunde pe parcursul cercetarii, spre deosebire de erorile
nesistematice care sunt intamplatoare si care se pot cuantifica si evalua prin analize statistice.

• In cazul erorilor sistematice, ele rar pot fi decelate prin retestari sau analize statistice.

Exemplu: studiu privind efectul unor medicamente asupra scaderii greutatii corporale la obezi. Daca se
folosesc scale diferite sau calibrari diferite (etaloane diferite) intre cele 2 grupuri apar aceste
erori

• Erorile sistematice sunt diferite de variabilele confuzionale ce pot modifica efectul (rezultatul)
studiului.

• Variabilele confuzionale sunt cele care fara a fi cuantificate de la inceput sunt legate de variabilele
independente (de expunere sau interventie intr-un studiu experimental) si implicit de rezultatul
studiului.

Exemplu: intr-un studiu care arata asocierea intre consumul de cafea si infarctul miocardic, poate apare
o variabila confuzionala: fumatul care este cauzal asociat cu IM si asociat cu variabila
independenta (persoanele care beau mai multa cafea sunt deseori si fumatori)

• Erorile pot sa apara in orice stadiu al cercetarii de la stadiul de selectie (prin selectarea unui grup
de control care este sistematic diferit de grupul de experiment), continand cu protocoale
experimentale viciate pana la rezultate gresit interpretate.
Erori (vicii) ale esantioanelor selectate

• Cercetarea experimentala se bazeaza pe folosirea unui esantion care reprezinta o populatie mai
numeroasa. Gradul de generalizare al rezultatelor obtinute (validitate externa) depinde de gradul
de transpunere al rezultatelor din esantion asupra populatiei de interes. Deci orice eroare
sistematica legata de selectarea esantionului poate afecta in mare masura validitatea externa.

• Pe de alta parte, validitatea interna poate fi si ea afectata de erori de selectie. Atat procedurile
folosite pentru selectie cat si factorii care potential influenteaza decizia voluntarilor pot duce la
erori. De exemplu: voluntarii pentru screening-ul unei boli pot avea simptome sau predispozitii
stiute pentru boala, ceea ce eronat conduce la o prevalenta mai ridicata a bolii.

• Se pot intalni frecvent erori prin auto-selectare: exista persoane care se ofera voluntari pentru
studiu dar care sistematic sunt diferite de persoanele selectate aleator (prin caracteristici
comportamentale, psiho-afective, etc) si la care rezultatele experimentului difera fata de restul
populatiei

• Alta forma de eroare de selectare apare atunci cand anumiti participanti au contact mai des cu
medicii (iau tratament) si sunt supusi mai frecvent consultului medical decat altii. In acest caz se
pot diagnostica boli care altfel ar fi ramas nedecelate.
Erori ale masuratorilor – 3 categorii

1. Erori datorate observatorului (cercetatorului) constiente sau inconstiente.

- Apar mai frecvent cand sunt necesare aprecieri subiective asupra calitatii sau severitatii unui
raspuns (rezultat).
- Exemplu: citirea gradului de diferentiere histologica a unui tesut, ritmul de vindecare al unui
pacient.
- Pot deasemenea sa apara erori cand instrumentele de masurat sunt manipulate de persoane
diferite

2. Erori legate de subiectivitatea participantilor privind asocierea intre o expunere si o boala (sau
evolutia starii de sanatate), bazate pe o intamplare din trecut .
- Exemplu: retinerea in a lua medicatie a unei gravide care in antecedente a nascut un copil cu
malformatii, fata de o gravida care a nascut un copil normal.
- Un alt exemplu este efectul placebo in care participantii la experiment pot raporta o
ameliorare a bolii chiar daca nu au primit tratament activ dar ei crezand ca au fost
tratati

3. Erori legate de instrumentele de masura – cand acestea arata valori diferite la aceeasi persoana sau
valori diferite la grupuri identice.
- Exemplu: numaratorul de celule care trebuiesc recalibrate
spectrofotometre
reactivi
stripuri pentru glicemie, TIS
Metode de a reduce erorile sistematice

• Cele mai uzuale metode sunt cele in care cercetatorul nu cunoaste apartenenta participantilor la
grupuri (de control sau experimentale) sau accesul acestora la experiment

• Studiul dublu orb – cea mai puternica metoda de control a erorilor. In aceasta cercetare nici
participantii, nici cercetatorii nu cunosc conditiile experimentale sau componenta grupurilor. Acest
studiu este supervizat de o alta persoana, care face selectia participantilor

• Studiul orb – in care cercetatorii nu cunosc cui li s-a administrat tratamentul sau cum s-au
masurat efectele acestui tratament
VA MULTUMESC!