Curs 3 - Etapele cercetării ştiinţifice medicale
a.Abordarea generală şi alegerea unui instrument
Conceptualizarea problemei de cercetare:
Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea astfel:
1. definirea problemei de cercetare
2. stadiul cunoştinţelor
3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de cercetat
1.Definirea problemei de cercetat: - este esenţială- să fie clară,
precisă şi convingătoare
Include precizări despre:- obiectivul general al cercetării- scopul
cercetării- importanţa subiectului de cercetat- formularea problemei
de cercetat - stadiul de dezvoltare al cercetării - utilizarea
rezultatelor cercetării
a. Obiectivul general al cercetării: - se specifică domeniul în care se
desfăşoară cercetarea;- se enunţă originea proiectului şi- motivaţia
cercetătorului de a face respectiva cercetare;- este momentul în
care se aminteşte despre obiectivul general al studiului.
b.Scopul cercetării: - cercetarea stării de sănătate;- cercetarea
intervenţiilor;- cercetarea evaluativă – care elaborează o judecată
asupra unei intervenţii.
c. Importanţa subiectului de cercetat : - se va face referire la:-
costurile fenomenului studiat- incidenţă, prevalenţă- ritmul de
creştere al probleme- consecinţele aduse de fenomen- lipsa unei
intervenţii
INCIDENŢA: Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit
teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an) de catre
unitati medicale .Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o
noua imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi ( ex:
gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).
PREVALENTA: totalitatea bolilor care exista la un anumit moment
“critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului) sau intr-o
anumita perioada2 (trimestru, semestru, an).
d. Formularea problemei de cercetat: - orice cercetare are ca punct
de plecare o situaţie percepută a fi problematică şi necesitând o
explicaţie- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa dintre un
model, teorie sau o explicaţie şi realitatea percepută.
e. Stadiul de dezvoltare al cercetării: - trebuie explorate studiile
prealabile
f. Utilizarea rezultatelor cercetării: - cercetarea fundamentală –
doreşte să dezvolte noi cunoştinţe, să valideze o metodă de
cercetare, un instrument de culegere al datelor, o tehnică de
măsurare sau o metodă de analiză- cercetarea aplicativă – vizează
obţinerea de date utile pentru luarea de decizii, planificarea unei
intervenţii, descrierea unor comportamente în vederea
fundamentării unor intervenţii.
2.Stadiul cunoştinţelor: - se arată cum se înscrie problema de
cercetat în ansamblul cunoştinţelor privind subiectul respectiv - în ce
mod cunoştinţele din literatură permit precizarea întrebărilor sau a
ipotezelor de cercetare
3.Modelul teoretic şi ipoteza sau problema de cercetat
a. Modelul teoretic - o teorie este o explicaţie sistematică a
fenomenelor observate şi a legilor cărora acestea se supun
b. Formularea ipotezei de cercetare: - ipoteza este considerată
transpunerea directă a unei propoziţii teoretice în lumea empirică;-
o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi verificată empiric între o
cauză şi efect - o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei existente
între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă dependentă;
enunţuri clare, precise.
B. Alegerea unei strategii de cercetare: - strategie de cercetare –
ansamblul de decizii care trebuie luate pentru a înţelege într-o
manieră coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi susţinerea cu
fapte.
a.Abordarea generală şi alegerea unui instrument
b.Validitatea strategiei de cercetare
1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează activ asupra
unei variabile independente pentru a-i cunoaşte efectul asupra unei
variabile dependente - aprecierea efectelor se poate face prin
comparaţie cu o situaţie martor;- tipuri: - experimentul provocat
- experimentul spontan
2. Cercetarea sintetică- conţine: a. Studiul de caz – cercetătorul se
decide să lucreze asupra unei unităţi de analiză b. Cercetarea
sintetică comparativă – este o strategie prin care se lucrează pe un
număr mare de unităţi de analiză.
3. Cercetarea de dezvoltare - folosirea cunoştinţelor existente
pentru:- a pune la punct o nouă intervenţie- a ameliora o intervenţie
deja existentă- a elabora, perfecţiona instrumente, dispozitive,
metode de măsurare.
4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv construirea unui
model, scenariu pentru a observa comportamentul unui anumit
sistem într-o anumită perioadă. Simularea face apel la: - funcţia
cognitivă–pentru înţelegerea sistemului studiat - funcţia previzională
– pentru a prevedea cum va evolua sistemul - funcţia decizională –
pentru a determina ce valori trebuie să ia variabilele de comandă pt
atingerea obiectivelor
Metode de abordare în cercetare: 1. ANALOGIA – observarea de
asemănări între problema de rezolvat şi o problemă soluţionată.
2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE – BRAINSTORMING
3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi o soluţie
simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale
.4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de
subprobleme, mai uşor abordabile.5. ADUNAREA – o problemă
dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente.
6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din problema
originară.7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set mai mic
de caracteristici ( model bidimensional în problemă
tridimensională ).8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme
sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau numărul de
variabile. 9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de
vedere opus. 10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu
se pune problema dacă un anumit tratament nu vindecă boala, ci
dacă absenţa vindecării este determinată de lipsa tratamentului.
Curs 4
CONCEPTE DE BAZĂ ALE EPIDEMIOLOGIEI
Definiție: - știința care studiază distribuția și determinanții bolii în
populații umane (Mac Mahon 1960);
- studiul distribuției și determinanților stărilor și evenimentelor din
populații diferite, precum și aplicarea rezultatelor la controlul
problemelor de sănătate (Last 1983).
OBIECTUL DE STUDIU AL EPIDEMIOLOGIEI
Obiectul preocupărilor epidemiologiei- grupuri populaționale:
- populația țintă, de referință – populația care locuiește într-un
teritoriu delimitat - grupuri particulare de bolnavi – epidemiologia
clinică
OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI 1. Descrierea distribuției bolilor sau
a factorilor de risc în populațiile umane; 2. Explicarea etiologiei
bolilor sau a modului de transmitere a acestora – dovedirea
existenței relației factor de risc – boală; 3. Predicția în legătură cu
numărul probabil al bolilor dintr-o populație dată și cu caracterul
distribuției bolilor în acea populație; 4. Fundamentarea programelor
de prevenire și combatere a bolilor dintr-o populație dată.
CLASIFICAREA STUDIILOR EPIDEMIOLOGICE
I. Observaționale 1. Descriptive: -a) individuale – caz, serii de cazur -
b) populaționale – corelaționale, transversale 2. Analitice : - a) caz-
control – retrospective - b) cohortă – prospective II.Experimentale:
clinice, de laborator

Studiile observationale descriptive
Oferă informații despre caracteristici personale, temporale și
spațiale.Personale: cine dezvoltă boala: factorii demografici de baza
– vârsta și sexul, status marital, tip de personalitate, nivel
educațional, rasa, ocupația, stil de viata. Temporale: se compară
frecvența actuală a unei boli actuale cu frecvența cu ani în urmă
(analiza epidemii) Spațiale: se referă la distribuția geografică a bolii,
dă relații despre sursa de contaminare și transmitere.
Aplicații ale studiilor descriptive 1.Evaluarea stării de sănătate a
populației2.Monitorizarea stării de sănătate3. Planificarea resurselor
necesare în domeniul sănătății populației4.Elaborarea unor
programe5.Formularea unor ipoteze epidemiologice 6.Descrierea
istoriei naturale a bolilor 7.Descrierea spectrului bolii pentru o
afecțiune
RISCUL Factorul de risc = condiţia, caracteristica fizică sau
comportamentală care creşte probabilitatea ca un individ sănătos în
prezent să dezvolte o boală FR aparţinând mediului ambiant
(microorganisme, poluanţi, subs. toxice, medicamente FR
comportamentali: fumat, alcool FR sociali: divorţul, decesul în
familie, şomajul FR genetici: factori moşteniţi(hipercolesterolemia)
I.2. Studii observaționale analitice
Studii caz-control( boli rare, prevalență <10%)-sunt studii
retrospective – se pornește de la efect spre cauză – factorul de risc
FR este observat și înregistrat după apariția bolii.- se compară
frecvența unui factor de risc la un grup de subiecți cu o anumită
boală față de alt grup care nu prezintă boala respectivă (control).-
sunt studii anamnestice, FR fiind căutat anamnestic în antcedentele
subiecților luați în studiu.
a) Studii caz-control
Avantaje: - indicate în boli rare, sunt ieftine, ușor de realizat, nu
necesită urmărirea în timp a cazurilor,deseori lotul test e din cazuri
clinice.
Dezavantaje:- nu poate spunne daca FR a determinat boala sau
invers, dificultatea obținerii informațiilor în cazuri vechi, nu se poate
realiza calculul incidenței afecțiunii.
b) Studii cohortă- - direcția lor : de la factorul de risc la boală- nu
sunt experimentale, anchetatorul nu administrează FR , se
urmărește relația FR – boală ;- sunt studii de așteptare – pornind de
la FR se așteaptă boala ;- sunt studii de urmărire – supravegherea
unor loturi de persoane pntru detectarea cazurilor noi
Culegerea informațiilor- direct – observare - examen clinic,
paraclinic - interviu indirect – date individuale din : foi de
observație, fișe de consultație, concedii medicale, registre speciale.
Urmărirea subiecților - identică la expuși și neexpuș - pot exista
pierderi pe parcursul urmăririi, de ordim medical sau social.
Avantaje: - se poate calcula incidența bolii pt ambele grupuri(de
câte ori e mai mare incid îmboln la lotul în studiu față de control); -
se pot analiza alte boli date de FR - se poate calc riscul atribuit FR (în
ce măsură acesta det starea de boală)
Dezavantaje: - de durată, scumpe, pierderi cazuri (migrare, refuzul
participării), schimbări comportamentale ale pers luate în studiu
(alterează informațiile).
STUDIUL EXPERIMENTAL- Indivizii sunt identificați pe baza expunerii
și urmăriți dacă devoltă îmbolnăvirea sau alt efect.
1) Trialul clinic – e util în profilaxia secundară – se efectuează pe
pacienți cu o boală cunoscută, care vor fi expuși la un tratament sau
procedură, urmărind reducereasimptomatologiei, prevenirea
recăderilor sau decesului.
Obiective – determinarea eficacității unui tratament; - măsurarea
efectelor adverse; - compararea costurilor diferitelor proceduri cu
beneficii similare. a) Trialurile clinice randomizate controlate -
pentru evaluarea unor proceduri terapeutice și testarea de produse
farmaceutice;- populația de referință – cu boala în cauză – se alege
eșantion pentru studiu - tratamentul placebo este administat : orb
sau dublu orb; b) Studiu experimental nerandomizat – compară
grupuri – 1 grup spitalizat cu tratament nou cu 1 grup spitalizat cu
tratament standard; c) Studiu necontrolat – unui grup i se aplică un
tratament, cu comparație înainte și după aplicarea tratamentului.
2. Trialul de teren- persoanele nu prezintă boala dar sunt expuse
riscului să o facă;- sunt utile pentru reducerea expunerii la un factor
cauzal;- intervenția este preventivă;- subiecții sunt distribuiți la
întâmplare pentru a li se acorda măsuri preventive (vaccin,
medicamente) sau placebo, cu urmărirea lor în timp;
3. Studii de intervenție populațională – cercetarea unor boli cu
componentă socială, care pot fi influențate prin intervenție directă
asupra comportamentului acelei populații.
Domenii de aplicare a studiilor experimentale: - evaluarea
eficacității vaccinurilor noi în protecția populației contra bolilor
transmisibile;- evaluarea eficacității unor medicamente noi- după ce
au fost experimentate în laborator și pe animale;- evaluara unor
conduite terapeutice noi față de cele uzuale;- evaluarea unor forme
de organizare a asistenței medicale
Schema generală:1. se aleg 2 loturi de subiecți cît mai asemănătoare
între ele – lotul test și martor ;2. se administrează lotului martor
produsul placebo, fără componenta activă ;3. se administrează
lotului test produsul activ ;4. administrarea; a) simplu – subiecții și
medicul cunosc componenta factorului administrat – influențează
manifestările; b) simplu orb – loturile nu cunosc componenta, dar
medicul da – influențează psihic manifestările subiecților, acordă
atenție mai multă lotului test; c) metoda dublu-orb – cea mai
eficientă- nici lotul nici medicul nu cunoaște componența
produsului;
CURS 5
Elaborarea unei lucrări ştiinţifice în vederea publicării într-o revistă
de specialitate sau pentru comunicare la sesiuni ştiinţifice,
conferinţe, congrese
Cercetarea stiintifica medicala: proces complex alcatuit din mai
multe faze sucesive: 1. Fixarea problemei – alegerea unui subiect de
cercetare bine definit 2. Orientarea metodologica prin care se
urmareste cunoasterea datelor din literatura privind tema aleasa –
prin cunoasterea si culegerea datelor bibliografice din literatura de
specialitate 3. Formularea ipotezei de lucru si stabilirea metodei e
cercetare si a directiei de cercetare. 4. Sistematizarea si ordonarea
datelor proprii obtinute si analiza statistica a datelor obtinute
pentru a se putea stabili daca rezultatele obtinute sunt semnificative
sau nu. 5. Interpretarea datelor personale obtinute In corelatie cu
datele din literatura de specialitate. 6. Redactarea unei lucrari
stiintifice – fie cu scopul de a comunica observatiile proprii la diferite
intruniri stiintifice fie redactarea lucrarii pentru publicarea intr-o
revista de specialitate
Continutul unei lucrari
I. Prima parte 1. Titlul lucrarii sau articolului – se refera exact la
continutul lucrarii, sa fie scurt si concis, max 10-15 cuv, care se
refera strict la continut. 2. Autorii articolului – in ordinea
contributiei fiecarui autor la efectuarea lucrarii. 3. Perioada si locul
in care s-a efectuat cercetarea 4. Obiectivele si scopul studiului, ale
lucrarii.
II.Material si metode de lucru - se precizeaza cazuistica observata
in clinica sau cabinet sau daca e vorba de cercetare de laborator,
anim de experienta. - apoi se descrie metoda de lucru intrebuintata
de autor. - rezultatele cercetarii trebuiesc expuse cat mai clar pe
baza unor tabele si grafice, fara interpretari la acest capitol. - la
subcapitolul discutii se face interpretarea proprie a datelor
personale in corelatie cu datele gasite in lit de spec.
III. Concluzii
IV. Bibliografie - fiecare titlu va fi insotit de precizarea autorilor, ,
anul aparitiei articolului, titlul original al articolului si paginile din
revista respectiva
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
REPERE PENTRU ELABORAREA LUCRĂRILOR LA CONFERINŢĂ
La conferinţă nu este necesar să se prezinte întreaga lucrare (15
minute), ci doar esenţialul în aşa fel ca participanţii să înţeleagă şi să
se poată discuta cu persoana care a experimentat pentru clarificarea
modului de lucru (15 minute alocate discuţiilor în conferinţă).
Materialul este de preferat să fie prezentat cu ajutorul programului
PowerPoint la videoproiector, pentru facilitarea prezentării şi a
înţelegerii de către participanţi.
Titlul
autorul/autoarea (autorii/autoarele)
Rezumatul: - fundamentarea teoretică (o frază scurtă, câteva
propoziţii scurte)- scopul lucrării- eşantionul de subiecţi- metoda-
rezultate- concluziile
Lucrarea poate fi structurată asfel:1) Fundamentarea teoretică – se
prezintă teorii, metode, concepţii – care constituie baza lucrării
(maximum 1-2 pagini). 2) Scopul studiului (care poate fi prezentat
în mai multe moduri) a. Scopul studiului/lucrării este ….b. Studiul 1
are obiectivele …c. Experimentul a avut ca scop 3) Metoda -
descrierea narativă a demersului experimental - se scrie tot ce s-a
aplicat, - se descrie fiecare situaţie - mod de organizare - metode,
procedee, tehnici (cum s-au aplicat în detaliu - materiale şi
instrumente folosite (cum s-au folosit în detaliu) - conţinutul folosit
,exact cum s-a folosit, ce întrebări s-au adresat, ce răspunsuri s-au
primi - nu se folosesc numele participanţilor la experiment 4)
Rezultate şi discuţii - se analizează procesul, de ce este bine să se
procedeze în acest mod şi nu altfel, să se utilizeze acel material şi
acel conţinut - ce rezultate s-au obţinut comparativ cu resursele
folosite (timp, materiale, proceduri) (eficienţa) - se pot face
comparaţii cu alte alte metodologii . 5) Concluzii - ce este valoros
şi recomandabil a fi aplicat de către alţii - care sunt punctele slabe
identificate în timpul experimentului - tot ce se scrie la concluzii
trebuie să fi fost scris anterior în lucrare 6) Bibliografie obligatoriu
se vor include la bibliografie numai lucrările citate în text