“Metanaliza”

Metanaliza
• „o sinteză statistică a rezultatelor numerice a mai
multor studii clinice care toate au cercetat aceeaşi
problemă”.

Un bun proiect de cercetare trebuie să fie

inovat. Tema de cercetare odată formulată,
trebuie verificat dacă răspunsul la aceasta nu
există deja.
Putem căuta răspunsul la colegi şi experţi,
laboratoare farmaceutice, organisme
guvernamentale.
• Instrumentul cu care se realizeaza documentarea
este cercetarea bibliografica.

Cercetarea bibliografica reperezinta

activitatea de determinare a surselor si de studiere a datelor cuprinse
intr-o baza de date.

Etapele de cercetare bibliografică:

1. cercetarea bibliografică propriu-zisă, adică identificarea
publicaţiilor care se referă la subiectul în discuţie.
2. lectura critică, activă, a publicaţiilor selectate.
3. meta-analiză. Ea permite combinarea datelor din mai multe studii
referitoare la acelaşi subiect, în vederea înlesnirii unor concluzii
semnificative.
• Cercetarea bibliografică îndeplinită prin
adoptarea unei metode riguroase:
în alegerea şi în exploatarea criteriilor de
cercetare, elaborarea cuvintelor – cheie.

• Astfel cercetarea bibliografică sugerează

cercetătorilor noi întrebări şi noi cuvinte-cheie
(aproximativ ca într-o versiune latină unde
analiza ajută la traducere şi traducerea la
analiză).
• Exploatarea cuvintelor cheie se face prin
operaţiile teoriei ansamblurilor: unire şi
intersectare. Unirea grupează cuvintele cheie în
ansambluri coerente care descriu:
• materia subiectului;
• întrebarea pusă.
• Intersectarea sau încrucişarea acestor două tipuri
de ansambluri antrenează referinţele care
tratează despre întrebarea pusă şi materia
propusă.
Această etapă a cercetării bibliografice se
desfăşoară sub semnul exhaustivităţii.
Bine condusă, ea aduce maximum de
informaţii aferente subiectului.
• Instrumentele de lucru în cercetarea
bibliuografică.
• Cercetarea bibliografică poate utiliza diferite
instrumente de lucru, prea numeroase pentru
a fi toate citate. Există mai multe sute de
titluri, mergând de la cele mai generale ca:
Index Medicus (Medline), Excerpta Medica
(Embase), Biological Abstracts (Biosis),
Chemical Abstracts până la cele mai
specializate despre SIDA, psihiatrie,
cancerologie, cosmetică, chimie analitică,
farmacie industrială...
• Lectura critică a literaturii medicale
• Cercetarea bibliografică ce ţine de calitatea conţinutului
este sarcina viitorului investigator care doreşte să precizeze
tema sa de cercetare sau să găsească justificarea
proiectului său de protocol.
• Cercetarea bibliuografică se bazează pe folosirea unei grile
de lectură critică (anexa 1) care are meritul de a fi aplicabilă
tuturor tipurilor de publicaţii. Această grilă comportă 8
criterii de evaluare, corespunzând diferitelor etape ale
conceperii unui protocol. Fiecare criteriu, trebuie să
răspundă la trei întrebări:
• este posibil să se găsească în articol informaţia pentru
criteriul în cauză?
• modul în care criteriul în cauză a fost abordat este corect ?
• - dacă modul de abordare a criteriului în cauză este
incorect, ameninţă aceasta validitatea studiului ?
• Etapele cercetării bibliografice:
• 1. Obiectivul cercetării
• Medicul-cercetător este în căutare de informaţii ştiinţifice
privind cele patru mari preocupări ale sale:
• aspectul natural al unei boli, evoluţia şi prognosticul său;
• modul de folosire, performanţa şi interesul unui nou test
diagnostic;
• impactul unei intervenţii, cel mai adesea terapeutice, dar şi
de depistare, de prevenire sau de educaţie, pentru a
distinge utilul de inutil, chiar şi de periculos;
• determinarea unei etiologii sau a unei cauzalităţi.
• Lectura critică constă mai întâi în a reaşeza articolul
examinat în una din aceste situaţii, pentru a avea o idee
clară asupra obiectivelor subiectului tratat, interesului său
şi a ipotezei testate.
• 2. Planul de studiu
• Există patru mari tipuri de plan de studiu:
• Studiu transversal: descrierea frecvenţei unei boli, a factorilor săi
de risc sau ale altor caracteristici ale sale într-o populaţie
determinată, într-un timp determinat. ,
• Studiul caz-martor: studiu de observaţie, retrospectiv, în care
caracteristicile pacienţilor afectaţi de o boală (cazurile) sunt
comparate cu cele ale pacienţilor neafectaţi de boală (martorii).
• Studiul de cohortă: studiu de observaţie, prospectivă, în care un
grup de subiecţi expuşi factorilor de risc ale unei boli este urmărit
pe o anumită perioadă de timp dată. Rata incidenţei bolii în acest
grup expus este comparată cu cea a grupului martor, urmărită în
acelaşi timp, dar neexpusă factorilor de risc.
• - Trial controlat: studiu experimental în care o intervenţie este
practicată într-un grup de subiecţi; rezultatul acestei intervenţii
este comparat cu acela al unui grup asemănător - martor, care nu
primeşte intervenţia.
• 3. Factorul studiat
• Factorul studiat este expunerea sau intervenţia
presupusă de a avea consecinţe asupra unei probleme
de sănătate, o boală sau o stare clinică.
• Investigatorul trebuie să cunoască factorul (sau factorii)
ce a fost măsurat, dacă toţi factorii pertinenţi au fost
luaţi în considerare şi dacă metoda de măsurare a fost
aplicată tuturor subiecţilor. El trebuie de asemenea să
poată aprecia calitatea acestei măsurări (variabilitate,
măsurare fără cunoaştere prealabilă,...).
• 4. Criteriul de raţionare (sau factorul rezultat)
• Criteriul de raţionare este evenimentul sau situaţia
presupusă a fi rezultatul influenţei factorului studiat
(moarte, boală, discomfort, insatisfacţie,...). Cititorul
trebuie să găsească aceleaşi informaţii ca şi pentru
factorul studiat (definire precisă, metodă de măsură...).
• 5. Populaţia studiată
• Eşantionul este un subgrup al populaţiei selecţionate
studiate - într-un mod aleatoriu sau nu, pentru a reprezenta
ansamblul populaţiei studiate, când nu este posibil ca
aceasta, din raţiuni practice, să fie studiată în totalitate.
• Este important, deasemenea, în această etapă, de a judeca
validitatea externă a studiului, concluziile, admiţând că sunt
valide, se pot aplica la o populaţie mai mare decât la simplul
eşantion studiat.
• 6. Bieuri şi factori de confuzie
• Un bie este o eroare sistematică care contribuie la
producerea estimărilor sistematic mai mari sau mai mici
decât valoarea reală a parametrilor de apreciat. El intervine,
spre exemplu, la nivelul selecţiei pacienţilor sau al măsurării
parametrilor studiaţi.
• Un factor de confuzie este un factor care modifică efectele
factorului studiat pe criteriul de raţionament.
• 8. Sinteza lecturii critice
• Cecetătorul luînd în consideraţie etapele
precedente apreciează valabilitatea studiului
Printr-o lectură critică, cercetătorul evaluează
protocolul pe care autorii l-au conceput pentru
a realiza studiul prezentat în publicaţie.
• Un exerciţiu de lectură critică este propus în
anexa 2.