Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. INTRODUCERE
Medicina bazata pe dovezi
Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii intre diferiti
factori studiati, atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. Este vorba
de un studiu analitic.
Temele de cercetare si ipoteza sunt deci legate dar nu se situeaza pe acelasi plan:
existenta unei ipoteze atesta vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele.
O buna tema de cercetare sau ipoteza trebuie sa fie simpla, specifica, conceputa si
redactata inainte de inceperea studiului. Trebuie de asemenea sa fie bine formulata.
3. CERCETAREA BIBLIOGRAFICA
Un bun proiect de cercetare trebuie sa fie nou. Tema de cercetare odata formulata,
trebuie verificat daca raspunsul la aceasta nu exista deja.
Principala sursa este literatura medicala. Trebuie sa stim sa cercetam, intr-o masa
considerabila de informatii, articolele pertinente. Urmeaza apoi etapa parcurgerii acestor
articole, pentru a le aprecia validitatea si aplicabilitatea. Daca la sfarsitul acestei etape
raspunsul la intrebare nu exista sau daca este incomplet, atunci este perfect justificat sa
intocmim un protocol.
1. Prima etapa este cercetarea bibliografica propriu-zisa, adica identificarea
publicatiilor care se refera la subiectul in discutie.
2. A doua etapa este lectura critica, activa, a publicatiilor selectate.
Inainte de a incepe trebuie sa ne asiguram ca stim ceea ce cautam si unde cautam. Adica
trebuie elaborate cuvintele cheie si descrise mediile de cautare.
1.
subiectului:
- materia tratata (intrebare: despre ce se vorbeste ?)
- intrebarea pusa (intrebare: ce vrea sa spuna ?)
Materia tratata este extrasa din domeniul in care se afla cercetatorul. Cuvintele cheie
care o descriu trebuie sa contina pe deasupra numelui specific al materiei tratate
sinonimele sau echivalentii sai.
Intrebarile puse sunt si ele de o mare diversitate (impun o ipoteza si o testeaza,
identifica clar o problema, definesc o intrebare, gasesc punctele comune ale diferitelor
observatii discordante ale unuia si aceluiasi eveniment).
Experienta ne invata de altfel ca cercetarea referintelor sugereaza ea insasi cercetatorilor
noi intrebari si noi cuvinte-cheie.
Mediile de cautare
Cercetarea bibliografica poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase
pentru a fi toate citate. Exista mai multe sute de titluri, mergand de la cele mai generale
ca: Index Medicus (Medline), Excerpta Medica (Embase), Biologicul Abstracts (Biosis),
Chemical Abstracts pana la cele mai specializate despre SIDA, psihiatrie, cancerologie,
cosmetica, chimie analitica, farmacie industriala
Pot fi folosite mai multe suporturi: hartie, CD ROM, on-line (asigura pe langa
rapiditatea accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole in timp real).
Astfel se ajunge la notiunea - despre care se vorbeste din ce in ce mai mult - de
biblioteca electronica, virtuala, sau chiar de publicatie fara hartie. Informatia in
totalitatea sa poate sa apara - de aici inainte - direct pe biroul cercetatorului - indiferent
de distanta, gratie Intemet-ului.
2. Lectura critica a literaturii medicale
Cercetarea bibliografica si articolele odata obtinute, trebuie citite documentele si
judecata calitatea continutului lor. Aceasta este sarcina viitorului investigator care
doreste sa precizeze tema sa de cercetare clinica sau sa gaseasca justificarea proiectului
sau de protocol.
Parcurgerea literaturii necesita deci o selectie si o evaluare. Pentru aceasta s-a dezvoltat
4. REDACTAREA PROTOCOLULUI
Protocolul este documentul care descrie metoda studiului propus, justificarea
obiectivelor, de la ipoteza pana la constrangerile metodologice si care defineste
conditiile de realizare si desfasurare.
Este esentiala scrierea protocolului intr-un stadiu precoce al procesului de
concepere a studiului atat pentru cercetator si cei care participa la studiu, cat si pentru
comisiile de etica sau organismele susceptibile de finantare. Trebuie amintit ca numai
caracterul sau inovator si pertinent, in conditiile importantei problemei tratate si ale
impactului asupra populatiei, constituie factorul ce favorizeaza interesul comanditarilor
si alocarea de la buget.
In acest capitol s-a propus un plan de protocol, cu descrierea fiecarei etape.
Planul propus in acest capitol este un plan general care poate fi utilizat in toate situatiile
pe care le intalnim in cercetarea clinica. Pentru un studiu de conceptie, mai simplu decat
un studiu analitic, nu toate etapele descrise aici sunt obligatoriu utile sau pertinente:
1- Titlu
El rezuma problema pe care ne propunem sa o studiem. Trebuie sa fie clar, precis,
suficient de scurt si in acelasi timp suficient de informativ. El poate contine o informatie
despre tipul de studiu propus.
2- Obiectivul
Exista 4 mari tipuri de obiective care trebuie formulate foarte clar si foarte precis:
-
Obiectivul este de a pune in evidenta o relatie de cauzalitate intre doua evenimente sau
de a calcula forta de asociere intre doi factori.
-
4 Ipoteza
Orice protocol de cercetare chiar daca este un studiu analitic, trebuie sa formuleze
explicit o ipoteza. O ipoteza este o afirmatie (si nu o intrebare / problema) despre o
posibila relatie intre factorii studiati si criteriile de rationament. In general, ipoteza este
prezentata sub forma ipotezei nule: nu exista legatura intre factorul studiat si criteriul
de rationament', pentru ca testul statistic, construit plecand de la datele adunate, sa
permita calcularea probabilitatii ca asocierea observata sa survina numai din intamplare.
Propozitia: exista o asociere intre factorul studiat si criteriul rationarii' constituie
ipoteza alternativa.
5 Subiectii
Protocolul trebuie sa se prezinte:
- criteriile de includere care definesc principalele caracteristici ale populatiei implicate
in studiu;
- criteriile de excludere care definesc un subgrup de subiecti care nu satisfac criteriile
de includere
6 Marimea esantionului
Esantionul trebuie sa fie reprezentativ pentru populatia la care se vor aplica
concluziile studiului. Tehnica esantionarii trebuie sa fie decrisa in stadiul de protocol.
7 - Culegerea si analiza datelor
-
5. DEMARAREA STUDIILOR
Faza de demarare a cercetarii este adeseori o perioada dificila. Intradevar, acesta este momentul in care un studiu poate sa se confrunte
cu probleme, uneori majore, chiar daca a fost indelung pregatit si
aparent bine conceput.
Cercetatorul principal are sarcina de a distribui participantilor echipei protocolul
complet. Acesta trebuie sa fie clar redactat, agreabil prezentat si, mai ales, trebuie sa
contina toate informatiile privitoare la trial. Toate situatiile posibil a fi intalnite de catre
investigatori trebuie sa-si gaseasca raspuns in lectura protocolului, mai usor de consultat.
6. REDACTAREA MEDICALA
Ceea ce se concepe bine se enunta clar'
la un subiect de 100 kg sau de 50 kg, daca s-a produs intr-o luna sau intr-un an. Precizia
impune verificarea tuturor numerelor, a coerentei lor in text si tabele. Adjectivele si
adverbele imprecise sau inutile (examinare atenta, adesea, mult) trebuie suprimate.
Claritatea este a doua virtute a unui articol stiintific. Ea implica cuvinte simple si o
sintaxa simpla. Ea poate fi ameliorata prin asezarea in pozitie forte - la inceput de fraza,
paragraf, titlu - a unor cuvinte cu potential informativ important. Contrar uzajului literar
este bine sa punem o virgula chiar inainte de si'; aceasta politica a fost adoptata de cele
mai mari jurnale biomedicale. 'Et caetera', asa cum' si de exemplu' sunt imprecise, in
afara cazului in care cititorul poate deduce logic tot ceea ce este subinteles.
Abrevierile internationale de unitati sunt licite, chiar recomandate, cand urmeaza unui
numar, dar nu si in alte cazuri. Ortografierea unei abrevieri trebuie verificata daca
suntem nesiguri.
Concizia este a treia calitate a unui articol stiintific. Substantive, adverbe, adjective si
expresii fara valoare (decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ) trebuie
suprimate, ca si datele marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizie: elipsa
dauneaza claritatii.
2. Titlul anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. Este
primul element de atragere a cititorului. Redactarea sa, facuta dupa terminarea
articolului, cere multa atentie. Titlul trebuie sa fie scurt (10 pana la 15 cuvinte) si precis.
Cuvintele informative trebuie plasate la inceput, in pozitie forte. Expresiile inutile (a
propos de, contributii la studiul) nu sunt recomandate. Un sub-titlu, de tipul metoda
utilizata', este insa util.
3. Autorii
In teorie, autorul este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza
decat rar de unul singur, iar colegii din echipa doresc o recunoastere. Primul autor este
de obicei redactorul articolului; este cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau
informatii intr-un spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. Textul nu trebuie sa
repete datele furnizate de figuri si tabele.
7. Discutiile
Scopul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata, si numai aceasta, cu mijloacele
puse in practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute. Partea de discutii difera
in concepere fata de capitolele precedente: este bine sa exprimam la modul personal
ceea ce gandim. Calitatea discutiilor si interesul starnit de acestea reflecta cultura
stiintifica si inteligenta autorilor. Acest capitol raspunde la trei obiective.
Primul obiectiv este de a comunica daca scopul cercetarii expus in finalul introducerii a
fost sau nu atins. Aceasta implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare
acceptabila intr-un raport de cercetare. Nici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara.
Al doilea obiectiv este aprecierea calitatii si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si
obiectiva a lucrarii se refera la fiecare capitol al articolului
Al treilea obiectiv este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca
exista diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa-si precizeze aportul
personal prin maniera in care au abordat problema.
Unele reviste tolereaza ca articolul sa sfarseasca printr-o concluzie, dar nu este
recomandabil: concluzia risca sa fie o repetare sau o tentativa de salvare dintr-o discutie
prost elaborata. Mai mult, discutia nu trebuie sa se termine printr-un rezumat. Putem in
schimb formula ipoteze pentru o viitoare lucrare.
O alta eroare este aceea de a repeta la discutii ceea ce s-a afirmat in introducere. O
solutie este de a aminti in introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la
discutii, propriile rezultate cu cele ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea
rezultatelor altor autori sau in ceea ce ii facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare.
Nu trebuie sa citam niciodata alti autori fara sa le fi citit articolul original. Asa cum nu
trebuie sa citam un autor fara sa dam referinta. Expresiile emotionale trebuie suprimate.
Timpul prezent al verbelor nu trebuie utilizat decat pentru notiuni bine stabilite. Daca
discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta parte este sigur
prea lunga si, probabil, prost condusa.
8. Rezultatul
Scopul sau este de a prezenta cititorului, intr-un spatiu redus, substanta informationala a
articolului. Este partea cea mai citita dintr-un articol. Sau, cu titlul, este exact ceea ce-1
va incita pe cititor la parcurgerea intregului articol. El este susceptibil de a fi reprodus in
numeroase documente fara articol. Iata de ce el trebuie sa fie comprehensibil prin el
insusi.
Rezumatul trebuie sa fie informativ. Constructia sa reproduce structura articolului si
raspunde la patru intrebari: de ce, cum a fost facuta aceasta lucrare, care au fost
rezultatele, ce concluzii sau generalizari putem extrage de aici ?
Rezumatul nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, figuri, tabele sau note si nici
chiar abrevieri neexplicate in interiorul propriului sau continut. Lungimea sa este deseori
indicata in instructiunile catre autori, cel mai adesea de la 250 la 300 de cuvinte, adica,
aproximativ, o pagina dactilografiata la doua randuri.
9. Referintele
Scopul lor este de a justifica orice fapt enuntat. Referinta este enuntata cat mai
curand posibil dupa enuntarea faptului si nu la sfarsitul fiecarei raze. Referintele sunt
prezentate la sfarsitul articolului.
Bibliografie
1. Gilles Landrivon, Francois Delahaye: Cercetarea clinica de la idee la publicare,
Edit Dan, 2001