CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – DEFINIȚIE

Cercetarea - cercetarea științifică:

- În limbajul comun, cercetarea se referă la o căutare a cunoștințelor;

un efort sistematizat de a câștiga noi cunoștințe;

- O căutare științifică și sistematică a informațiilor pertinente pe un

anumit subiect;

- Arta investigației științifice;

- O investigație sau o anchetă atentă, în special prin căutarea unor noi

fapte în orice ramură a cunoașterii;

- O anchetă structurată care folosește metodologia științifică

acceptată pentru a rezolva problemele și a crea noi cunoștințe
general aplicabile;

- O investigare sistematică, controlată, empirică și critică a

presupuselor relații dintre diverse fenomene.

- Un proces de colectare, analiză și interpretare a informațiilor

pentru a răspunde la întrebări.
 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – DEFINIȚIE
Un demers de cercetare științifică:

- Se desfășoară în cadrul unui set de filozofii / paradigme;

- Utilizează procedurile, metodele și tehnicile care au fost testate pentru

valabilitatea și fiabilitatea lor;

- Este conceput să fie obiectiv și imparțial;

- Trebuie, pe cât posibil, să fie controlată, riguroasă, sistematică, validă

și verificabilă, empirică și critică.
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – CARACTERISTICI
Caracteristicile unui demers de cercetare științifică:
Controlat:
În viața reală există mulți factori care afectează un rezultat.

În studierea relațiilor cauză-efect este important să se poată conecta

efectul (efectele) cu cauza(ele) și viceversa.

Conceptul de control: în explorarea cauzalității a două variabile, se

proiectează procesul de cercetare astfel încât să se minimizeze
efectele altor factori care afectează relația dintre ele.

- Este relativ ușor de realizat în științele exacte, deoarece majoritatea

cercetărilor se desfășoară în laborator. În științele sociale și
economice?

- De cele mai multe ori nu se pot controla factorii externi, însă se

poate cuantifica impactul acestora.
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – CARACTERISTICI
Caracteristicile unui demers de cercetare științifică:

Riguros:
- Trebuie să urmărească în mod exact procedurile, metodele
acceptate pentru ca răspunsurile la întrebări sa fie relevante,
adecvate și justificate.

- Gradul de rigoare variază semnificativ între științele fizice și cele

sociale și economice. De ce?

Sistematic:
- Procedurile adoptate pentru efectuarea unei investigații urmează
anumite secvențe logice bine stabilite. Etapele demersului de
cercetare nu pot fi urmate la întâmplare, ci trebuie să urmeze
proceduri bine stabilite.
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – CARACTERISTICI
Caracteristicile unui demers de cercetare științifică:

Valabil și verificabil:
- Acest concept presupune că oricare ar fi concluziile la care se
ajunge pe baza constatărilor în procesul de cercetare, acestea sunt
corecte și pot fi verificate ulterior atât de acelaşi cercetător, cât și
de alți cercetători.

Empiric:
- Aceasta înseamnă că orice concluzie a cercetării se bazează pe
dovezi și informații colectate din experiențe sau observații din viața
reală.

Critic:
- Evaluarea critică a procedurilor utilizate și a metodelor utilizate este
esențială pentru orice cercetare științifică. Procesul de investigație
trebuie să fie foarte bine justificat, documentat și lipsit de orice
dezavantaje; metodele, procedurile și instrumentele utilizate trebuie
să poată rezista controlului critic al oricărui expert.
 PARADIGME DE CERCETARE

Două paradigme principale:

-Paradigma înrădăcinată în științele fizice: paradigmă sistematică,
științifică sau pozitivistă; se foloseşte preponderent în discipline
precum psihologie, epidemiologie, educație, economie, sănătate
publică și marketing;

-Paradigma opusă: paradigmă calitativă, etnografică, ecologică sau

naturalistă; se foloseşte preponderent în discipline precum
antropologie, istorie și sociologie;

-Ceea ce determină alegerea paradigmei de cercetare: scopul

cercetării, care apoi determină metodele şi instrumentele folosite.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

Demersurile de cercetare științifică se diferențiază în funcție

de:

1. Aplicarea concluziilor cercetării;

2. Obiectivele cercetării;

3. Tipul de abordare utilizat în efectuarea cercetării.

 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

1. În funcție de aplicarea concluziilor cercetării

A. Cercetarea fundamentală (pură):

-Implică dezvoltarea și testarea teoriilor și ipotezelor care sunt o
provocare intelectuală pentru cercetător, dar care pot să nu aibă
aplicații practice;
-Testează adesea ipoteze foarte abstracte și specializate;
-Se referă la dezvoltarea, examinarea, verificarea și perfecționarea
metodelor, procedurilor, tehnicilor și instrumentelor de cercetare care
formează corpul metodologiei de cercetare;
-Exemple: dezvoltarea unei noi tehnici de eșantionare; elaborarea unei
metodologii pentru evaluarea validității unei proceduri; dezvoltarea unui
instrument care să măsoare nivelul de stres al studenților etc.
- Rezultatele cercetării fundamentale se adăugă la corpul existent de
cunoștințe al metodologiei de cercetare.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

1. În funcție de aplicarea concluziilor cercetării

B. Cercetarea aplicată:

-Majoritatea cercetărilor din domeniul științelor sociale sunt aplicate;

-Tehnicile, procedurile și metodele de cercetare sunt aplicate pentru

colectarea de informații despre diferite aspecte ale unei situații,
probleme sau fenomen;

-Informațiile colectate pot fi utilizate în alte moduri: pentru formularea

politicilor, luarea deciziilor, îmbunătățirea înțelegerii fenomenelor etc.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

2. În funcție de obiectivele cercetării

A. Cercetarea descriptivă:

-Încearcă să descrie sistematic o situație, problemă, fenomen;

-De exemplu, poate încerca să descrie: condițiile de viață ale unei

comunități, atitudinile față de o problemă, tipurile de servicii furnizate de
o organizație, structura administrativă a unei organizații, nevoile unei
comunități, ce înseamnă să treci printr-un divorț, modul în care un copil
simte că trăiește într-o casă cu violență domestică sau atitudinea
angajaților despre management;

-Scopul principal al acestor studii este de a descrie ceea ce este

predominant și important în ceea ce privește problema studiată.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

2. În funcție de obiectivele cercetării

B. Cercetarea corelativă:
-Principalul scop este de a descoperi sau de a stabili existența unei
relații / asocieri / interdependențe între două sau mai multe aspecte /
variabile ale unei situații.

Exemple:
-Care este impactul a unei campanii publicitare asupra vânzării unui
produs?
-Care este relația dintre stresul în viață și incidența atacului de cord?
-Care este relația dintre fertilitate și mortalitate?
-Ce este relația dintre tehnologie și șomaj?
-Care este efectul unui serviciu de sănătate asupra controlul unei boli
sau al mediului de origine asupra performanței educaționale?
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

2. În funcție de obiectivele cercetării

C. Cercetarea explicativă:

-Urmărește să clarifice de ce și cum există o relație între două aspecte

ale unei situații sau fenomen;

-Încearcă să explice, de exemplu, de ce viața stresantă duce la atacuri

de cord; de ce sau cum mediul familial afectează nivelul de
performanță al copiilor etc.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

2. În funcție de obiectivele cercetării

D. Cercetarea exploratorie:
-Scopul este fie de a explora o zonă puțin cunoscută sau de a investiga
posibilitățile de efectuare a unui studiu de cercetare anume;
-Se utilizează când un cercetător dorește să exploreze domenii despre
care cunoaște puțin sau deloc;
-Se efectuează un studiu la scară mică (pilot) pentru a decide dacă
merită efectuată o investigație mai detaliată;
-Pe baza evaluării din studiul exploratoriu, poate să se ia decizia
desfășurării unui studiu complet;
-Studiile exploratorii se folosesc, de asemenea, pentru a dezvolta,
perfecționa și / sau testa instrumente de măsurare.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

3. În funcție de tipul de abordare utilizat în efectuarea cercetării

A. Cercetarea structurată (cantitativă):

-Tot ceea ce formează procesul de cercetare - obiective, design,

eșantion - sunt predeterminate;

-Abordarea structurată este mai mult adecvată pentru a determina

amploarea unei probleme sau fenomen.

B. Cercetarea nestructurată (calitativă):

-Permite flexibilitatea în toate aceste aspecte ale procesului;

-Abordarea este folosită predominant pentru a explora natura sa, cu

alte cuvinte, variația / diversitatea unui fenomen, problemă, problemă
sau atitudine față de o problemă.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
3. În funcție de tipul de abordare utilizat în efectuarea cercetării

A. Cercetarea structurată (cantitativă):

-Se cuantifică variația unui fenomen, situații, probleme;
-Colectarea informațiilor se realizează utilizând variabile predominant
cantitative (scalare, de interval - raport);
-Analiza este orientată spre determinarea amplorii variației;
-Exemple de aspecte cantitative ale unui studiu de cercetare sunt: Câți
oameni au o problemă specială? Cat de mulţi oamenii au o anumită
atitudine?
-Utilizarea statisticii nu face obligatoriu parte integrantă dintr-un studiu
cantitativ;
-Principala funcție a statisticii: de a testa confirmarea concluziilor la
care s-a ajuns pe baza analizei datelor;
-Statistica ajută la cuantificarea mărimii unei asociații sau relații, la
izolarea efectului diferitelor variabile.
 TIPURI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

3. În funcție de tipul de abordare utilizat în efectuarea cercetării

-B. Cercetarea nestructurată (calitativă):

-Scopul studiului este în primul rând descrierea unei situații, fenomen,
probleme sau eveniment;
-Informațiile sunt colectate prin utilizarea variabilelor măsurate pe scări
nominale sau ordinale (scale calitative de măsurare);
-Analiza este efectuată pentru a stabili variația situației, a fenomenului
sau a problemei fără a o cuantifica;
-Exemple: descrierea unui situații observate, enumerarea
evenimentelor istorice, o relatare a opiniilor diferite ale oamenilor
referitoare la o problemă, descrierea condițiilor de viață ale unei
comunități.
METODE ȘI TEHNICI DE
CERCETARE
CURS 2
ETAPELE PROCESULUI DE
CERCETARE.

STUDIUL LITERATURII
ŞTIINŢIFICE
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Cuprins:
Modelul în opt etape al unui proces de cercetare:

• Etapa I: Alegerea temei cercetării

Pasul 1: formularea unei probleme de cercetare

• Etapa a II-a: Planificarea procesului de cercetare

Pasul 2: conceptualizarea unui proiect de cercetare
Pasul 3: construirea unui instrument de colectare a datelor
Pasul 4: selectarea unui eşantion
Pasul 5: scrierea unei propuneri de cercetare

• Etapa a III-a: Realizarea procesului de cercetare

Pasul 6: colectarea datelor
Pasul 7: prelucrarea datelor şi comunicarea rezultatelor
Pasul 8: scrierea raportului de cercetare
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa I: Alegerea temei de cercetare

Pasul 1: Formularea unei probleme de cercetare – CE?

-Problema de cercetare identifică destinația cercetării: ar

trebui să arate în mod clar tuturor celor care citesc raportul
de cercetare ce intenționați să cercetați.

-De ea depind ulterior: designul studiului, procedurile de

măsurare, strategia de eșantionare, cadrul de analiză și
stilul de scriere al raportului de cercetare.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a II-a: Planificarea procesului de
cercetare
Pasul 2: conceptualizarea unui proiect de cercetare –
CUM?
-proiectul de studiu în sine;
-logistica cercetării;
-modalităţile de măsurare;
-strategia de eșantionare;
-cadrul de analiză;
-intervalul de timp.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a II-a: Planificarea procesului de
cercetare
Pasul 3: construirea unui instrument de colectare a
datelor:
-Instrument de cercetare: orice instrument de colectare a
informațiilor pentru proiectul de cercetare;
-Construirea unui instrument de cercetare este primul pas
practic în realizarea unui demers de cercetare ştiinţifică;
-Exemple: formulare de observație, ghiduri de interviu,
ghiduri de focus-grup, chestionare etc.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a II-a: Planificarea procesului de
cercetare
Pasul 4: selectarea unui eşantion:
-Obiectivul de bază al oricărui proces de eșantionare:
de a minimiza, în limita costului, decalajul dintre valorile
obținute în cadrul eşantionului și cele care predomină în
populația de studiu;

-Premisa fundamentală în eșantionare: un număr relativ

mic de unități, dacă sunt selectate într-un mod care să
reprezinte cu adevărat populația studiată, poate oferi, cu un
grad suficient de ridicat de probabilitate, o reflectare destul
de fidelă a populației de eșantionare care este studiată.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a II-a: Planificarea procesului de
cercetare
Pasul 5: Scrierea unei propuneri de cercetare:
Propunerea de cercetare:
-Obiectivele studiului;
-Ipotezele de cercetare;
-Design-ul cercetării;
-Instrumentul (instrumentele) de cercetare;
-Eşantionul cercetării: dimensiune, caracteristici, tip de
eşantionare;
-Procedurile de prelucrare a datelor;
-Problemele și limitele studiului;
-Termenul propus pentru finalizare.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a III-a: Realizarea procesului de
cercetare
Pasul 6: colectarea datelor:
-Se colectează propriu-zis datele;

-Exemplu: se inițiază interviuri, se aplică chestionare, se

realizează focus-grupuri sau se pot face observații;

-Colectarea datelor prin oricare dintre metode poate implica

anumite probleme etice.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a III-a: Realizarea procesului de
cercetare
Pasul 7: prelucrarea datelor şi comunicarea rezultatelor

Depinde de trei aspecte:

-tipul de date colectate (descriptiv, cantitativ, calitativ sau

atitudinal);

-modul de comunicare a rezultatelor (oral, scris etc.);

-dacă datele vor fi analizate manual sau cu ajutorul

computerului.
 PROCESUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
Etapa a III-a: Realizarea procesului de
cercetare
Pasul 8: scrierea raportului de cercetare:
-Scrierea raportului: ultimul și cel mai dificil pas al
procesului de cercetare;
-Cuprinde: ce ați studiat, cum aţi procedat, ce ați
descoperit, care sunt concluziile la care aţi ajuns, dacă vi s-
au confirmat sau nu ipotezele propuse la început;
-Raportul trebuie să fie scris în stil academic și să fie
împărțit în diferite capitole și / sau secțiuni în funcţie de
temele principale ale studiului.
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

(state of the art = stadiul actual al cunoaşterii, pe plan
naţional şi internaţional)
-Revizuirea literaturii este o parte integrantă a procesului
de cercetare și aduce o contribuție valoroasă la aproape
toate etapele ulterioare;

-În etapele inițiale de cercetare: vă ajută să stabiliți

rădăcinile teoretice ale studiului, să vă clarificați ideile și să
vă dezvoltați metodologia de cercetare;

-Ulterior: servește la îmbunătățirea și consolidarea bazei

proprii de cunoștințe și vă ajută să vă integrați constatările
cu corpul de cunoștințe existent.
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

Patru etape:
1. Căutarea literaturii existente în domeniul respectiv;
2. Revizuirea literaturii selectate;
3. Dezvoltarea unui cadru teoretic;
4. Dezvoltarea unui cadru conceptual.

1. Căutarea literaturii existente în aria de studiu

respectivă:
Există trei surse pentru a pregăti o bibliografie:
a) cărți;
b) reviste;
c) internetul.
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

Cărţi:
-Parte centrală a oricărei bibliografii;
-Principalul avantaj: materialul publicat în cărți este
important și de bună calitate, iar rezultatele sunt “integrate
cu alte cercetări pentru a forma un corp coerent de
cunoștințe”;
-Principalul dezavantaj: materialul nu este complet
actualizat, nou.
-Cum accesăm cărţi?
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

Reviste:
-Oferă cele mai recente informații, deși există adesea un
decalaj de 2-3 ani între finalizarea unui proiect de cercetare
și publicarea acestuia într-un jurnal.
Cum identificăm şi accesăm reviste:
-Reviste tipărite – la biblioteci, prin abonamente etc.;
-După citări semnificative din diverse lucrări (cărţi etc.);
-Căutăm în baze de date electronice;
-Exemple BD electronice: ISI Thomson Reuters, Science
Direct, SCOPUS Elsevier etc.
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

Internet:
-A devenit o sursă foarte importantă;

-"Cele mai multe facilități de căutare utilizează logica

booleană, care permite trei tipuri de căutare de bază.
“AND","OR” și "NOT“, care ajută la restrângerea cercetării
şi identificarea celor mai relevante lucrări;
-Resurse ştiinţifice internet: Google Academic, Google
Scholar, Research Gate, diverse website-uri;
-Wikipedia NU este considertă o sursă ştiinţifică pentru
cercetare.
ETAPA I: FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE

Studierea literaturii ştiinţifice

2. Revizuirea literaturii selectate:
-Literatura identificată trebuie citită critic şi sistematizată;
-Împărţiţi resursele bibliografice pe care le-aţi strâns (cărţi,
articole etc.) pe teme principale ale cercetării voastre.

Exemplu de teme pentru Performanţa în leadership:

-Definiţii şi accepţiuni ale leadershipului;
-Diferitele teorii cu privire la leadership;
-Dezvoltarea istorică a conceptului în lume / în România;
-Strategii de dezvoltare a trăsăturilor de leader;
-Indicatori de evaluare a performanţei în leadership.
METODE ȘI TEHNICI DE
CERCETARE
CURS 3

FORMULAREA UNEI
PROBLEME DE CERCETARE
IDENTIFICAREA
VARIABILELOR
 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
- Este cel mai important pas în procesul de cercetare;
- Dacă cineva dorește să rezolve o problemă, trebuie să știe care
este problema. O mare parte a problemei constă în a ști ce încerci
să rezolvi.
- Trebuie să aveți o idee clară cu privire la ceea ce doriți să aflați și
nu la ceea ce credeți că trebuie să găsiți.
Exemplu:
- Care sunt tipurile de servicii pentru persoanele care vor să practice o
formă de gimnastică aerobică: studiu descriptiv și calitativ.
- Gradul de utilizare a acestor servicii, adică numărul de persoane
care le folosesc: studiu descriptiv și cantitativ.
- Gradul de utilizare în raport cu atributele personale ale utilizatorilor:
studiu corelaţional, cantitativ.
- Eficiența acestor servicii: studiu corelativ, iar designul studiului
utilizat, metodele de colectare a datelor și analiza acestora vor fi
cantitative.
 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
Surse ale problemelor de cercetare:
-Cei patru P:
- People (oameni);
- Problems (probleme);
- Programs (programe);
- Phenomena (fenomene).

-Puteți selecta un grup de indivizi (sau o comunitate - "oameni"),

pentru a examina una sau mai multe probleme din viața lor sau
atitudinea față de ele ("problemă"), pentru a stabili existența unei
relaţii ("fenomen") sau pentru a evalua eficacitatea unei intervenții
("program").

-Oamenii = "populația de studiu", indivizi, grupuri și comunități.

-Ceilalţi 3 P = oferă domeniul de studiu, o problemă, un program sau un
fenomen despre care se colectează informațiile.
 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
Surse ale problemelor de cercetare:
Aspecte Despre Studiul următoarelor aspecte Observaţii
studiate
Populaţia Oameni Persoane fizice, organizații, Acestea vă
studiată grupuri, comunități furnizează
informațiile pentru
cercetare
Domeniul Problemă Probleme, situații, asocieri, Informațiile pe care
de studiu nevoi, compoziția populației, trebuie să le
profiluri etc. colectați pentru a
găsi răspunsuri la
Program Conținutul, structura, rezultatele, întrebările dvs. de
atributele, satisfacția, consumatorii,
cercetare
furnizorii etc.
Fenomen Cauza și efectul, relațiile, studiul
fenomenului însuși
 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
Etape în formularea unei probleme de cercetare:
Etapa 1: Identificarea unei zone de interes pentru dvs.
Întrebați-vă: "Ce mă interesează într-adevăr ca profesionist?"
- De exemplu, domeniul în care doriți să lucrați după absolvire.
Etapa 2: Împărţirea domeniului mai larg în sub-domenii
Orice domeniu ales are multe aspecte, care trebuie identificate.

Etapa 3. Selectarea aspectului care vă interesează cel mai mult

-Din această listă, selectați subiecte de care sunteți pasionat.

Etapa 4. Formularea întrebărilor de cercetare

-„Ce vreau să aflu în acest sub-domeniu?"
=>Redactarea unei liste cu întrebări în legătură cu subdomeniul ales.
 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
Etape în formularea unei probleme de cercetare:
Etapa 5: Formularea obiectivelor
-Obiectivele rezultă din întrebările de cercetare.
-Principala diferență între obiective și întrebări de cercetare este modul
în care acestea sunt scrise:
-Întrebările de cercetare sunt în mod evident – întrebări;
-Obiectivele transformă aceste întrebări în acţiuni prin utilizarea
cuvintelor orientate spre acțiune: "a afla", "a determina", "a constata,
“a examina” etc.
Etapa 6: Evaluarea obiectivelor
-Examinarea obiectivelor pentru a stabili fezabilitatea realizării lor:
timpul, resursele (financiare și umane) și expertiza tehnică etc.
Etapa 7: Verificarea
Evaluaţi critic procesul de cercetare – dacă există inadvertenţe,
reevaluați obiectivele.
 OPERAŢIONALIZAREA CONCEPTELOR
Realizarea definiţiilor operaţionale (de lucru)
-În definirea problemei de cercetare pot apărea anumite cuvinte sau
elemente greu de măsurat și / sau a căror înțelegere poate varia de la
respondent la respondent.

-Definițiile operaţionale (de lucru): explică ce înțelegeți exact prin

conceptele pe care le utilizaţi în studiul dvs.
-Definițiile operaționale pot diferi de semnificațiile de zi cu zi ale
conceptelor, precum și de definițiile din dicționare sau din legi.

-Operaţionalizarea conceptelor: Definirea în termeni practici,

observabili şi măsurabili a conceptelor utilizate în cercetare;
-Operaţionalizarea populaţiei studiate: definirea în termeni practici,
observabili şi măsurabili a profilului populaţiei studiate.
 OPERAŢIONALIZAREA CONCEPTELOR
Exemplu: conceptul de “Bogat”
Pasul 1: identificarea indicatorilor de avere; spre exemplu: venituri
ale persoanei și active (proprietăţi) ale persoanei:
- Venitul este o variabilă, deoarece poate fi măsurată în RON; aşadar
nu este necesar să convertim această valoare într-o variabilă;
- Activele deţinute de o persoană sunt încă nişte concepte, trebuie
convertite:
-Indicatorii activelor: de exemplu, casa, barca, mașina și investițiile.
Convertirea valorii acestora în lei va da valoarea totală a activelor
deținute de o persoană.
Pasul 2: stabilirea unui nivel mediu al venitului şi activelor deținute de
membrii comunității/ populaţiei, pe baza informațiilor disponibile privind
distribuția veniturilor, care va fi baza pentru clasificarea ulterioară;
Pasul 3: Analizarea informațiilor privind venitul și valoarea activelor
persoanelor analizate în cadrul cercetării noastre;
Pasul 4: Deciderea încadrării persoanelor ca fiind “bogate” sau nu.
 IDENTIFICAREA VARIABILELOR
Variabilă:

-O imagine, percepție sau concept care se poate măsura;

-O variabilă este o caracterisitică ce ia valori diferite.
-O variabilă este ceva ce variază
-O variabilă este un simbol căruia i se atașează cifre sau valori;
-O variabilă este „o unitate rațională de analiză care poate lua orice
valoare dintr-un număr de seturi de valori desemnate.

Operaţionalizarea conceptelor în variabile:

-Pasul 1: identificarea indicatorilor - un set de criterii care reflectă
conceptul;
-Pasul 2: Convertirea indicatorilor în variabile.
 IDENTIFICAREA VARIABILELOR
Tipuri de variabile:

Din punct de vedere al relaţiilor cauzale;

Din punct de vedere al unităţii de măsură.

 FORMULAREA UNEI PROBLEME DE
CERCETARE
Tipuri de variabile

Din punct de vedere al relaţiilor cauzale:

1.Variabile independente: cauza ce se presupune că este

responsabilă pentru schimbările apărute într-un fenomen sau situație.

2.Variabile dependente: rezultatul sau schimbările aduse prin

intermediul variabilelor independente.

3.Variabile mediatoare: mediază relaţia dintre variabilele

independente şi cele dependente. Cauza sau variabila independentă
va avea efectul presupus numai în prezența unei astfel de variabile
mediatoare.
 IDENTIFICAREA VARIABILELOR
Tipuri de variabile - Din punct de vedere al relaţiilor cauzale:
 IDENTIFICAREA VARIABILELOR
Tipuri de variabile - Din punct de vedere al relaţiilor cauzale:
Exemplu:
 IDENTIFICAREA VARIABILELOR
Tipuri de variabile - din punct de vedere al unităţii de
măsură:
1.Variabile categoriale (scale nominale și ordinale):
-Variabile dihotomice: au doar două categorii: bărbați / femei, da / nu,
bine / rău, cap / coadă, sus / jos, bogat / sărac;
-Variabile politomice: pot fi împărțite în mai mult de două categorii: religia
(creștin, musulman, hinduist); partidul politic (liberal, democrat, comunist
etc.); atitudini (foarte favorabile, favorabile, incerte, nefavorabile, foarte
nefavorabile).

2. Variabile continue (scalare sau de interval-raport):

-Au continuitate în măsurare, de exemplu vârsta, greutatea, înălţimea,
venitul etc. Ele pot lua orice valoare pe scala pe care sunt măsurate.

-Tipul de variabile utilizate e foarte impotant: determină tipul de analiză

a datelor, procedurile statistice, modul de interpretare și comunicarea
rezultatelor.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
-Scale nominale;
-Scale ordinale;
-Scale de interval;
-Scale de raport.

Scalele care au o unitate de măsură (scale de interval sau raport) sunt

considerate a fi mai obiective și mai precise.
Scalele nominale și ordinale sunt considerate mai subiective și nu atât de
exacte.

În ştiinţele exacte, măsurătorile trebuie să fie absolut precise, în timp ce în

științele sociale şi economice măsurătorile pot varia de la cele foarte
subiective până la cele cuantificabile şi obiective.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
Scala nominală sau de clasificare:
-Permite clasificarea persoanelor, a obiectelor sau a răspunsurilor pe baza
unei proprietăți comune sau a unei caracteristici comune.
-Elementele măsurate (persoane, obiecte sau răspunsuri) sunt împărțite
într-un număr de subgrupe pe baza unei caracteristici comune;
-O variabilă măsurată pe o scală nominală poate avea una, două sau mai
multe subcategorii în funcție de amploarea variației.
-Indivizii, obiectele sau răspunsurile din cadrul aceluiași subgrup au o
caracteristică sau o proprietate comună ca bază de clasificare;
-Nu există nicio relație între subgrupe.
-Exemple: culoare ochilor (verzi, albaştri, căprui), genul (masculin,
feminin), mediul de reşedinţă (rural, urban) etc.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
Scala ordinală sau de ierarhizare:
Scală ordinală are toate proprietățile unei scări nominale - categorizarea
indivizilor, obiectelor, răspunsurilor sau a unei proprietăți în subgrupe pe
baza unei caracteristici comune - dar, de asemenea, clasifică
subgrupurile într-o anumită ordine.
-Subgrupele sunt aranjate în ordine ascendentă sau descendentă în
funcție de măsura în care o subcategorie reflectă amploarea variației
variabilei.
-Exemple: Venitul (sub medie < mediu < peste medie); nivelul educaţional
(primar< gimnazial< liceal< universitar< post-universitar).
-Subcategoriile sunt aranjate în funcție de amploarea proprietății /
caracteristicii;
-„Distanța" dintre subcategorii nu este egală, deoarece nu există o unitate
cantitativă de măsurare.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
Scala de interval:
- Scala de interval are toate caracteristicile unei scale ordinale: elementele
dintr-o subcategorie au o caracteristică comună, iar subcategoriile sunt
aranjate în ordine ascendentă sau descendentă;
- În plus, scala de interval utilizează o unitate de măsură care permite
indivizilor sau răspunsurilor să fie plasate la intervale egal distanțate în
raport cu răspândirea variabilei;
-Această scală are un punct de pornire și un punct de terminare și este
împărțită în unități / intervale egal distanțate;
-Punctele de pornire și terminare și numărul de unități / intervale dintre
acestea sunt arbitrare şi nu sunt absolute;
-Scala de interval este relativă: ea descrie poziția indivizilor sau
răspunsurilor unele faţă de altele şi în raport cu magnitudinea variabilei de
măsurare.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
Scala de interval (exemplu): scalele de temperatură Celsius și Fahrenheit
În sistemul Celsius:
-Punctul de pornire (considerat drept punct de îngheț): 0°C.
-Punctul de terminare (considerat punctul de fierbere): 100°C.
-Diferența dintre punctul de îngheţ și punctul de fierbere este împărțită în
100 de intervale egal distanțate - grade.

În sistemul Fahrenheit:
- Punctul de pornire (îngheț): 32°F
- Punctul de terminare (fierbere): 212°F
-Diferența dintre cele două puncte este împărțită în 180 de intervale egale.

-Punctele de pornire și terminare sunt arbitrare şi nu sunt absolute; doar

diferenţa dintre puncte poate fi utilizată pentru operaţii maatematice.
 SCALE DE MĂSURARE A VARIABILELOR
Tipuri de scale de măsurare
Scala de raport
O scală de raport are toate proprietățile scalelor nominale, ordinale și de
interval și are de asemenea şi un punct de pornire fixat la zero;
- Prin urmare, este o scară absolută - diferența dintre intervale este
întotdeauna măsurată dintr-un punct zero. Aceasta înseamnă că scala
raportului poate fi utilizată pentru operații matematice;

- Exemple de variabile măsurate pe scala de raport: veniturile, vârsta,

înălțimea, greutatea etc.

- O persoană care are 40 de ani este de două ori mai bătrână decât o
persoană de 20 de ani. O persoană care câștigă 6 000 lei pe lună câștigă
de trei ori salariul unei persoane care câștigă 2 000 lei pe lună.
METODE ȘI TEHNICI DE
CERCETARE
CURS 5

FORMULAREA
IPOTEZELOR DE CERCETARE
 DEFINIREA IPOTEZEI DE CERCETARE

-Ipotezele de cercetare oferă claritate, direcţie și permit concentrarea

asupra unei probleme, dar nu sunt obligatorii pentru un studiu;

-Pe de altă parte, în contextul unui studiu de cercetare, puteți construi

cât mai multe ipoteze considerați ca fiind adecvate;

-Ipotezele provin din unele „intuiţii" ale cercetătorului, care sunt apoi
testate prin studiul respectiv, însă se poate efectua un studiu perfect
valabil fără a preciza iniţial aceste intuiţii sau speculații;

-O ipoteză: o bănuială, o presupunere, o presupoziţie sau o idee

despre un fenomen, o relație sau o situație, despre care cercetătorul nu
cunoaşte adevărul.
 DEFINIREA IPOTEZEI DE CERCETARE
Ipoteză:

-O afirmație privind relația dintre două sau mai multe variabile;

-O declarație presupusă despre ceva, a cărei valididate este de obicei

necunoscută;

-O propoziție care este declarată într-o formă testabilă și care prezice o

relație specială între două (sau mai multe) variabile;

-Cu alte cuvinte, dacă credem că există o relație între două sau mai
multe variabile ale studiului nostru, o afirmăm mai întâi ca o ipoteză și
apoi o testăm pentru a vedea dacă se confirmă în realitate;

-O ipoteză este scrisă astfel încât să poată fi confirmată sau infirmată,

respinsă de date valabile și fiabile. Pentru a obține aceste date
efectuăm studiul nostru.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE

Proces care cuprinde trei faze:

(1) construirea unei ipoteze de cercetare;

(2) colectarea datelor adecvate pentru confirmarea sau infirmarea ei;

(3) analizarea dovezilor pentru a trage concluzii cu privire la

validitatea ipotezei.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Caracteristicile ipotezelor de cercetare:

1.Simplă, specifică și clară din punct de vedere conceptual;

2.Unidimensională - trebuie să testeze doar o singură relație între

variabile;

3.Verificabilă – trebuie să existe metode și tehnici de colectare și de

analiză a datelor. Dacă nu există, se pot dezvolta în procesul de
cercetare noi tehnici pentru a o verifica;

4.Operaţionalizabilă – trebuie să fie exprimată în termeni care pot fi

măsurați, în concepte care să poată fi operaţionalizate. Dacă nu poate
fi măsurată, nu poate fi testată și, prin urmare, nu pot fi trase concluzii
cu privire la validitatea ei.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Exemple de ipoteze de cercetare:

Vârsta medie a studenților de gen masculin din această clasă este mai
mare decât cea a studenților de gen feminin.

Rata de sinucidere variază invers proporţional cu coeziunea socială.

Performanţa şcolară a studenţilor creşte direct proporţional cu nivelul

de stres.

Satisfacţia angajaţilor creşte proporţional cu creşterea motivaţiei

acestora.

Există o diferenţă semnificativă statistic pentru nivelul încrederii în sine

între grupuri de femei având vârste diferite.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Tipuri de ipoteze de cercetare:

1.Ipoteze de cercetare – H1;

2.Ipoteze alternative (de nul) – H0:

-Formularea ipotezei alternative este o convenţie;

-O ipoteză alternativă este opusul ipotezei de cercetare;

-În mod convențional, este formulată ca o ipoteză de “nicio diferență”;

-Funcția sa principală: să specifice explicit relația care va fi

considerată ca fiind adevărată în cazul în care ipoteza de cercetare se
dovedește a fi falsă.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Erori în testarea ipotezelor de cercetare:

Este posibil să se ajungă la o concluzie incorectă despre o ipoteză din

diverse motive.

Concluziile incorecte privind valabilitatea unei ipoteze pot fi trase dacă:

- designul de cercetare este ales greşit;
- procedura de eșantionare adoptată este defectuoasă;
- metoda de colectare a datelor este inexactă;
- analiza datelor este greșită;
- procedurile statistice aplicate sunt inadecvate;
- concluziile trase sunt incorecte.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE

Erori de tipul I şi II în testarea ipotezelor de cercetare:

 DESIGN-UL CERCETĂRII
- Răspunde la întrebarea Cum se va desfăşura procesul de
cercetare?

- Design-ul cercetării: un plan, o structură și o strategie de investigație

concepută astfel încât să obțină răspunsuri la întrebările sau
problemele de cercetare.

- Este un plan detaliat pentru modul în care se va desfăşura un

studiu de cercetare – operaţionalizarea variabilelor pentru a fi
măsurate, selectarea unui eșantion de respondenţi, colectarea
datelor care urmează să fie utilizate ca bază pentru testarea
ipotezelor, analiza datelor şi interpretarea rezultatelor.
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Furnizează informații detaliate despre următoarele aspecte ale
studiului:
- Cine va constitui populația studiată?
- Cum va fi identificată populația de studiu?
-Va fi selectat un eșantion sau întreaga populație?
-Dacă este selectat un eşantion de respondenţi, cum vor fi ei
contactaţi?
-Cum se va obţine consimțământul respondenţilor?
-Ce metodă de colectare a datelor va fi utilizată și de ce?
-În cazul chestionarelor, cum vor fi ele aplicate?
-În cazul interviurilor, unde vor fi efectuate?
-Cum vor fi prelucrate datele?
-Cum vor fi tratate problemele etice?
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Problema cauzalităţii în design-ul cercetării:

În orice relație cauzală, modificările variabilei dependente (VD) pot fi

atribuite:
-Variabilei independente (VI);
-Variabilelor mediatoare (VM);
-Întâmplării (I).

-Deoarece modificarea totală măsoară efectul combinat al tuturor celor

trei componente, este dificil să se izoleze impactul individual al
fiecăreia.
-Scopul cercetătorului: este de a determina schimbarea care poate fi
atribuită variabilei independente.
-Trebuie să vă proiectați studiul în aşa fel încât variabila independentă
să aibă efectul maxim asupra variabilei dependente, în timp ce efectele
variabilelor mediatoare şi al întâmplării să fie minimizate (dacă este
posibil) sau cuantificate sau eliminate.
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Cum putem minimiza efectul variabilelor mediatoare şi al
întâmplării?

1. Asigurarea că variabilele mediatoare au un impact similar asupra

grupului de control și experimental. Se presupune că, dacă două
grupuri sunt comparabile, măsura în care variabilele mediatoare vor
afecta variabila dependentă va fi similară în ambele grupuri.

2. Înlăturarea variabilelor mediatoare: prin includerea lor între

variabilele studiului, sau prin eliminarea lor.

3. Înlăturarea efectului întâmplării: construirea şi utilizarea adecvată a

isntrumentelor de cercetare (ex. a chestionarului); colectarea adecvată
a datelor etc.
METODE ȘI TEHNICI DE
CERCETARE
CURS 6

COLECTAREA DATELOR.
CONSTRUIREA
INSTRUMENTELOR DE
COLECTARE A DATELOR
METODE DE COLECTARE A DATELOR
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
- Observaţia: metodă de colectare a datelor primare.
- o modalitate deliberată, sistematică și selectivă de a urmări modul în
care au loc o interacțiune sau un fenomen.

Situații în care observaţia este cea mai potrivită metodă de colectare

a datelor:
- când doriți să aflați despre interacțiunea într-un grup, să cunoașteți
funcțiile îndeplinite de un lucrător sau să studiați comportamentul
sau trăsăturile de personalitate ale unui individ;
- în situațiile în care nu pot fi obținute informații complete și / sau
exacte prin interogare, deoarece respondenții nu sunt cooperanţi
sau nu cunosc răspunsurile;
- atunci când sunteți mai interesat de comportament decât de
percepțiile indivizilor.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de observaţie:
1. Participativă
2. Neparticipativă

Observația participativă: în calitate de cercetător participați la

activitățile grupului observate în același mod ca și membrii săi, fie că ei
ştiu sau nu că sunt observați.

Observaţia neparticipativă: în calitate de cercetător nu vă implicați în

activitățile grupului, ci rămâneți un observator pasiv, urmărind și
ascultând activitățile și extragând concluzii din aceasta.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de observaţie:
1. Participativă
2. Neparticipativă

Observația participativă: în calitate de cercetător participați la

activitățile grupului observate în același mod ca și membrii săi, fie că ei
ştiu sau nu că sunt observați.

Observaţia neparticipativă: în calitate de cercetător nu vă implicați în

activitățile grupului, ci rămâneți un observator pasiv, urmărind și
ascultând activitățile și extragând concluzii din aceasta.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Interviul

-Interviul este o metodă de colectare a informațiilor utilizată frecvent.

-Un interviu presupune ca un intervievator să citească întrebări

adresate respondenților și să înregistreze răspunsurile lor;

-Burns (1997: 329): "un interviu este un schimb verbal, de multe ori față
în față, deși poate fi folosit şi telefonul sau alte mjloace electronice, în
care un intervievator încearcă să obțină informații, credințe sau opinii
de la o altă persoană".
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de interviu:
1.Interviu structurat;
2.Interviu semi-structurat;
3.Interviu nestructurat.

Interviul nestructurat: cercetărorul are libertate aproape completă în

ceea ce privește conținutul și structura, formularea întrebărilor, modul
în care explică întrebările respondenților. Poate formula întrebări noi în
funcție de contextul discuției.

Interviul structurat: cercetătorul utilizează un set predeterminat de

întrebări, folosind aceeași formulă și ordine a întrebărilor stabilite în
ghidul de interviu. Principalel avantaj: oferă informații uniforme, care
asigură comparabilitatea datelor.

Ghid de interviu: o listă scrisă de întrebări, deschise sau închise,

pregătită pentru a fi utilizată de un intervievator într-o interacțiune
persoană-la-persoană (aceasta poate fi față în față, prin telefon sau
prin alte mijloace electronice).
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Interviul de grup (focus-grup):

-Este o metodă calitativă, pentru că presupune interacţiunea

participanţilor, schimbul de replici, de opinii şi idei, pe marginea unor
întrebări care sunt de obicei deschise.

-Se află la intersecţia a patru condiţii:

(1)Să fie un grup natural;
(2)Să se discute liber de către toţi membrii grupului;
(3)o problemă din viaţa grupului;
(4)sub conducerea unei persoane competente (cercetător, animator
etc.)
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Chestionarul:

Un chestionar este o listă scrisă de întrebări, la care răspund

respondenţii în scris.

Metode de administrare a chestionarului:

-Prin poştă (inclusiv electronic);
-Prin telefon;
-Faţă în faţă – personal sau colectiv.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Construcţia chestionarului:
-Începe cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de
cercetare.
-Problema este apoi descompusă în mai multe dimensiuni.
-Aceste dimensiuni sunt apoi operaţionalizate în indicatori (care sunt
modalităţi empirice de detectare a prezenţei/absenţei sau a stării sau a
intensităţii unor caracteristici).
-Indicatorii vor fi formulaţi sub forma unui text, a unei întrebări ce va
apărea în chestionar.

-Ex: Întrebarea: Cât timp aţi petrecut ieri privind la televizor ?

Indicatorul: „timp alocat, în ziua X, vizionării programelor de
televiziune"
- care, împreună cu alţi indicatori de aceeaşi natură, contribuie la
dimensiunea „consum cultural", parte, de exemplu, a unei probleme de
cercetare privind stilul de viaţă.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări:

1.Întrebări filtru: generează bifurcări în succesiunea întrebărilor,

trimiţând respondentul la întrebarea următoare în funcţie de răspunsul
la întrebarea filtru.
-În funcţie de răspunsurile la o întrebare, se obţin diferite subcategorii
de populaţie, cu caracteristici specifice, cărora vom fi nevoiţi să le
adresăm întrebări specifice.

2. Întrebări de control („itemi minciună„ - lie items):

-Nu sunt adresate pentru a aduce o informaţie propriu-zisă, ci pentru a
verifica, a controla acurateţea răspunsurilor la alte întrebări.

-Ex.: În cazul în care nu poate oferi informaţii minime despre un produs

pe care declară că l-a cumpărat.

3. Întrebări demografice: caracteristici demografice ale

respondentului (gen, vârstă, educaţie, mediu de provenienţă etc.)
4. Întrebări propriu-zise: întrebările rezultate din indicatorii identificaţi.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări în funcţie de conţinutul lor: întrebări factuale, de
opinie şi de cunoştinţe:

1.Întrebări factuale:
-Informaţia priveşte elemente de comportament ale indivizilor anchetaţi,
ale semenilor din jurul lor sau situaţii ce caracterizează viaţa
respondenţilor sau a comunităţilor în cadrul cărora ei trăiesc.
-Răspunsul la aceste întrebări: adevărat sau fals, întrucât ele se referă
la o situaţie obiectivă şi verificabilă prin alte mijloace.

-Ex.: de câte ori merge la cumpărături pe lună, câte seriale a urmărit

respondentul în ultima săptămână la televizor, câţi bani cheltuie familia
pe lună cu hrana, unde şi-a petrecut ultimul concediu etc.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări în funcţie de conţinutul lor:

2. Întrebări de opinie:
-Vizează aspecte ce ţin de universul interior al individului: părerile,
atitudinile, credinţele, aşteptările, proiectarea în viitor, evaluările,
ataşamentul faţă de valori, explicaţiile fenomenelor din jurul său,
justificările şi motivaţia acţiunilor etc.
-Informaţia obţinută astfel nu poate fi obţinute în mod direct prin alte
metode, verificarea celor afirmate este dificilă;
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări în funcţie de conţinutul lor:

3. Întrebări de cunoştinţe:
-Evidenţiază preocupările intelectuale ale indivizilor în anumite domenii;

-Pot furniza informaţii şi despre anumite comportamente, cum ar fi,

spre pildă, lectura scrierilor religioase ori frecventarea bisericii.

-Ex.: Ce sistem de operare au telefoanele Samsung?

 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări în funcţie de forma de înregistrare a
răspunsurilor:

1.Întrebări închise:
-Oferă respondentului variante de răspuns prefabricate, acesta
aleagând-o pe cea care se potriveşte situaţiei sau opiniei sale.

Sistemul de variante de răspuns trebuie să satisfacă unele condiţii:

•a. Trebuie să fie complet - în sensul că orice răspuns posibil
trebuie să-şi găsească locul în gama variantelor prevăzute;
•b. Trebuie să fie discriminatoriu, reciproc exclusiv - două
situaţii semnificativ diferite trebuie surprinse în variante de răspuns
diferite.
•c. Trebuie să fie univoc - unui răspuns să-i corespundă o singură
variantă dintre cele oferite.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Tipuri de întrebări în funcţie de forma de înregistrare a
răspunsurilor:

2. Întrebări deschise:
- Presupun înregistarea cât mai fidelă şi completă a răspunsului dat de
respondent.

3. Întrebări mixte:
- Variantele de răspuns la o întrebare închisă nu epuizează gama
întreagă de posibilităţi, deci se adaugă la variantele de răspuns:
„altceva („altă situaţie", „alt caz” , “şi anume... ” etc.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Numărul întrebărilor din chestionar

-Nu există un număr optim al întrebărilor într-un chestionar; el depinde

de foarte mulţi factori: obiectul cercetării (problema studiată), tipul
cercetării, finalitatea acesteia, beneficiarul rezultatelor, tehnica de
anchetă, felul întrebărilor, resursele materiale de care dispune
cercetătorul, timpul de care se dispune şi genul de populaţie căreia i se
adresează chestionarul.

-Există tendinţa cercetătorului este de a formula mai multe întrebări

decât ar recomanda-o condiţiile concrete de desfăşurare a anchetei.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Ordinea întrebărilor din chestionar

-Ordinea întrebărilor nu trebuie - şi nici nu este bine - să reproducă

structura tematică a chestionarului;

-În debutul chestionarului: una sau mai multe întrebări „uşoare", la care
oamenii răspund cu plăcere, cu scopul de „a sparge gheaţa„;

-Aşezarea întrebărilor în chestionar într-o formă „logică" este de evitat

pentru că generează un efect pregnant de consecvenţă sau de
consonanţă a răspunsurilor.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Ordinea întrebărilor din chestionar – consonanţa răspunsurilor:

Exemplu:
a) Apreciaţi că o intervenţie mai hotărâtă a poliţiei, pentru a asigura
respectarea regulilor de circulaţie, ar reduce numărul accidentelor pe drumurile
publice ?
Da / Nu /Nu ştiu
b) Consideraţi necesară luarea unor măsuri mai drastice împotriva corupţiei
?
Da / Nu / Nu ştiu
c) Credeţi că este nevoie să se aplice pedepse mai aspre celor care comit
crime ?
Da / Nu / Nu ştiu
d) Consideraţi că, în condiţiile vieţii sociale din acest moment, de la noi, este
necesar să se modifice codul penal, în sensul de a se prevedea pedepse mai
mari pentru toate cazurile de încălcare a legilor ?
Da /Nu /Nu ştiu.

Varianta „Da" la întrebarea d) va primi un număr mai mare de adeziuni decât

 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Validitatea şi fidelitatea instrumentelor de cercetare

Validitatea: gradul în care un instrument explorează (măsoară) ceea ce

investigatorul intenţionează să exploreze si să măsoare cu el.

Fidelitatea:
-În ce măsură un instrument are „stabilitate" în producerea de rezultate,
în sensul că, pentru stări reale identice ale lucrurilor, instrumentul oferă
rezultate identice.
-Cât de bine un item, un set de itemi, un chestionar sau alt instrument
analog (inventar, scală de atitudini) explorează, surprinde realitatea, în
sensul stabilităţii rezultatelor, al acurateţei acestora şi al predictibilităţii
stărilor de fapt.
-Statistic, aceasta înseamnă cât de reproductibile sunt datele oferite de
instrument.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Modalităţile concrete de estimare (măsurare) a fidelităţii Litwin
(1995):

1.Fidelitatea test-retest: măsurarea stabilităţii în timp a rezultatelor.

-Presupune că pe aceeaşi populaţie (eşantion) se repetă la un
interval de timp, aplicarea aceloraşi întrebări sau a aceluiaşi instrument;
-Se face o comparaţie cu rezultatele obţinute la prima aplicare;
-Fidelitate mare: un coeficient de corelaţie de peste 0,70 între
răspunsurile la prima aplicare şi la a doua aplicare.

2. Fidelitatea prin forme alternative: acelaşi conţinut al itemilor este

prezentat respondenţilor în diferite forme: alte cuvinte, altă ordine a
întrebărilor.
-Fidelitate mare: un coeficient de corelaţie de peste 0,70 între
răspunsurile la prima aplicare şi la a doua aplicare.
 METODE DE COLECTARE A DATELOR
Modalităţile concrete de estimare (măsurare) a fidelităţii Litwin
(1995):

3. Fidelitatea măsurată prin consistenţa internă a unui instrument:

-Arată cât de „legaţi" sunt itemii (întrebările) între ei, adică ce congruenţă
internă există la nivelul chestionarului, dacă respectivii itemi se referă la /
măsoară acelaşi concept.

-Exista mulţi indicatori de măsurare a consistenţei interne; cel mai utilizat:

Coeficientul alfa al lui Cronbach (Cronbach’s Alpha).
METODE ȘI TEHNICI DE
CERCETARE
CURS 7

ANALIZA
DATELOR CANTITATIVE
 ANALIZA DATELOR CANTITATIVE
Prelucrarea datelor:

1.Numerotarea chestionarelor colectate

-Este utilă pentru a regăsi apoi cu uşurinţă chestionarul în cazul
în care trebuie să verificăm datele sale.

2. Editarea datelor
- Este utilă pentru a identifica și a minimiza, pe cât posibil, erori,
răspunsuri incomplete, greşite și lacune în informațiile obținute
de la respondenți.
 ANALIZA DATELOR CANTITATIVE
Prelucrarea datelor:

3. Codificarea datelor:

-Implică atribuirea unui număr răspunsurilor participanților, astfel încât

acestea să poată fi introduse într-o bază de date.

-Aproape toate răspunsurile pot fi clasificate într-una dintre următoarele

trei categorii:

1. Răspunsuri cantitative;
2. Răspunsuri categoriale (care pot fi cantitative sau calitative);
3. Răspunsuri descriptive (care sunt calitative - acestea sunt date
calitative colectate ca parte a cercetării cantitative și nu cercetării
calitative; de exemplu, răspunsuri sub formă de text la întrebări cu
răspuns liber sau deschis).
 ANALIZA DATELOR CANTITATIVE
Dezvoltarea unui cod pentru răspunsuri

Un cod pentru răspunsuri este un set de reguli pentru atribuirea unor

valori numerice răspunsurilor obținute de la respondenți.
Exemple:
Gen:
1 – masculin
2 – feminin

Educaţie:
1 – primară; 2 – gimnazială; 3 – liceală; 4 – universitară; 5 –
postuniversitară.

Vârstă - ?
-fie introducem vârsta în ani;
-fie introducem intervale de vârstă: 1: 18-29 ani; 2: 30-39 ani; 3: 40-49
ani; 5: 50-59 ani; 6: 60-69 ani; 7: peste 70 de ani.
 ANALIZA DATELOR CANTITATIVE
Dezvoltarea unui cod pentru răspunsuri

Codificarea valorilor lipsă:

-Valori lipsă: non-răspunsuri, erori, completare greşită etc.

-Fie le atribuim un cod: ex. 0, 99, 999

-Fie le atribuim un interval de coduri pentru mai multe tipuri de variabile

lipsă (ex. 90 – 99)
 ANALIZA DATELOR CANTITATIVE
Introducerea datelor în baza de date

-Se utilizează diverse programe software de analiză statistică a datelor:

-SPSS – Statistical Package for Social Sciences
-Statista
-R
-PSPP etc.

IBM SPSS:
-Este unul dintre cele mai utilizate în analiza statistică a datelor.
-Prima versiune a apărut în anul 1968, a evoluat până la versiunea
24.0.
-Este utilizat în marketing, cercetare experimentală, educaţie, sănătate
etc.
 STATISTICĂ DESCRIPTIVĂ
Statistica descriptivă: ramura statisticii care se ocupa cu prezentarea
unui set de date pentru ințelegerea caracteristicilor acestora;
•Prezentarea poate fi realizată grafic sau prin indicatori;

Principalii indicatori statistici:

•Măsuri de centralitate: Media aritmetică, Mediana, Modul;
•Măsuri de dispersie (împrăştiere): intervalul, varianța (dispersia),
deviaţia standard;
•Măsuri de simetrie: aplecarea (oblicitatea) şi boltirea;

Principalele tipuri de grafice:

•histograme
•grafice liniare
•grafice de distribuție
 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de centralitate:

1. Media aritmetică (Mean):

-Suma datelor din serie împărţită la numărul de date din serie;

-Media artimetică este afectată de valorile extreme din serie (foarte mici
sau foarte mari).

- Formula de calcul:

-Media artimetică are semnificaţie pentru valorile de tip interval –

raport.
 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de centralitate:

2. Mediana - Median: valoarea care împarte distribuţia în jumătate.

Paşi în calcularea medianei:

1.Se ordonează datele seriei în ordine crescătoare;
2.Se localizează mediana în acest şir şi se determină valoarea ei;
Formula de calcul:
- Dacă volumul n al seriei este impar, mediana se calculează cu
formula:

- Dacă volumul n al seriei este impar, mediana se calculează cu

formula:

- Mediana nu este afectată de valorile extreme ale seriei de date.

 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de centralitate:

3. Modul (valoarea modală) - Mode:

Valoarea care are cea mai mare frecvenţă (apare de cele mai multe ori)
din serie;

-Nu are formulă matematică de calcul;

-Nu este influenţat de valorile extreme;

-Corespunde punctului cel mai înalt de pe distribuţia graică de

frecvenţe;

-Pot exista mai multe moduri într-o serie.

 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de dispersie (împrăştiere):

1.Intervalul (amplitudinea) - Range:

Diferenţa dintre cea mai mică şi cea mai mare valoare din serie.
Valoarea care are cea mai mare frecvenţă (apare de cele mai multe ori)
din serie;

-Formula matematică:

-Este influenţată de valorile extreme.

 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de dispersie (împrăştiere):

2. Variaţia (dispersia) - Variance:

-Media sumei pătratelor abaterilor de la medie;

-Modul în care valorile din serie gravitează în jurul mediei aritmetice a

eşantionului;

Formula de calcul:
 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de dispersie (împrăştiere):

3. Deviaţia standard – Standard deviation:

-Notată cu litera grecească sigma (σ);

-Permite estimarea uniformităţii valorilor unui eşantion (dacă datele
sunt similare sau diferite unele de altele);
-Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atât valorile setului sunt mai
depărtate faţă de valoarea medie, eterogentitatea eşantionului este mai
mare.

Formula de calcul:
 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de simetrie:

1. Aplecarea (oblicitatea) - Skewness:

Într-o distribuţie normală (simetrică) – media artimetică = mediana = modul.
- Asimetrie la stânga: în - Asimetrie la dreapta: în
distribuţie se găsesc mai multe distribuţie se găsesc mai multe
scoruri mici; scoruri mari:
 INDICATORI AI TENDINŢEI CENTRALE
Măsuri de simetrie:

2. Boltirea/ aplatizarea - Kurtosis:

-Distribuţia normală are o valoare a boltirii de 3;

-Distribuţia cu boltirea de aprox. 3 = mezocurtică;
-Distribuţia cu boltirea mai mică de 3 = platocurtică;
-Distribuţia cu boltirea mai mare de 3 = leptocurtică: