 METODOLOGIA CERCETĂRII

ȘTIINȚIFICE

Conf. univ. dr.

PREDOIU RADU
 ASPECTE INTRODUCTIVE

 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

 TIPURI DE CERCETĂRI
 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

În domeniul kinetoterapiei, EFS,

managementului sportiv, în mare măsură
pedagogic și practic, toți cei care doresc să
maximizeze eficiența activității lor
profesionale (kinetoterapeuti, profesori,
antrenori, instructori, preparatori, manageri
etc), trebuie să întreprindă, într-un fel sau
altul, cercetare.
 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Antrenorul, kinetoterapeutul, profesorul,

preparatorul fizic sau managerul sportiv încearcă
să găsească cele mai recente, inovative și adecvate
modalități de a:
 optimiza capacitatea de performanță;
 dezvolta capacitațile motrice;
 dezvolta calitățile psihice;
 gestiona și organiza activitățile de la
nivelul diferitelor structuri sportive;
 ameliora comunicarea etc.
 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

- În sens larg, cercetarea este un

CERCETAREA

proces de descoperire și progres a

cunoașterii umane; o căutare logică,
sistematică, a unor soluții inovative și
informații utile asupra unui anumit
subiect de interes.
(Ballantine, Roberts și Korgen, 2020)
 DEFINIȚIE

Cercetarea se prezintă ca fiind un set

amplu de activități, desfășurate în mod
deliberat, metodic și ordonat, pentru
CERCETAREA

acumularea și prelucrarea de date,

într-un anumit domeniu al realității și
pentru utilizarea concluziilor, în
vederea realizării unui progres în teoria
și practica respectivului domeniu.
 SCOPURILE CERCETĂRII
CERCETAREA

Ce putem realiza, cu ajutorul

cercetării științifice, pentru a
putea dobândi cunoștințe noi?
 SCOPURILE CERCETĂRII

 1. Categorizare - formarea unei tipologii de obiecte,

evenimente sau concepte - set de denumiri sau “cutii” în
care acestea pot fi sortate. Aceasta poate fi utilă pentru a
explica ce “fenomene” apar împreună și cum.

 2. Descriere - cu rol de examinare a situațiilor, sau

fenomenelor deja existente, pentru a stabili care este
legătura dintre ele sau pentru a putea face presupuneri
asupra ceea ce se poate întâmpla din nou în aceleași
circumstanțe.
 3. Explicație - cercetarea își propune să treacă dincolo
de “doar SCOPURILE
obținerea CERCETĂRII
faptelor” pentru a înțelege
nenumărate alte aspecte implicate, cum ar fi uman,
politic, social, economic, cultural și contextual.

 4. Evaluare - implică elaborarea de judecăți și aprecieri

asupra calității sau cantității obiectelor, caracteristicilor,
fenomenelor sau evenimentelor.

 5. Comparație - două sau mai multe cazuri similare/

contrastante pot fi examinate pentru a evidenția
asemănările și/ sau diferențele dintre ele, conducând la o
mai bună și completă înțelegere a fenomenelor. .
 6. Corelație - relațiile dintre două fenomene sunt
investigate pentru a vedea
SCOPURILE dacă și în ce măsură se
CERCETĂRII
influențează reciproc. Relația ar putea fi doar o legătură/
asociere slabă sau o legătură puternică, atunci când un
fenomen determină apariția altuia.

 7. Predicție - predicțiile posibilelor comportamente sau

evenimente viitoare se fac pe baza faptului că, dacă există o
relație puternică între două sau mai multe caracteristici sau
evenimente în trecut, acestea ar trebui să se păstreze, în
circumstanțe similare în viitor, ceea ce ar conduce la
rezultate previzibile.

 8. Control - odată ce ați înțeles un eveniment sau o

situație, ați putea găsi modalități de a-l controla. Pentru
aceasta, trebuie să știți care sunt relațiile cauză-efect.
 TIPURILE DE CERCETARE

 Există, o mare varietate a modurilor în

care se poate clasifica cercetarea, în
funcție de scopul cercetării, de
aplicabilitatea datelor colectate, de
sursa datelor și de modul în care sunt
analizate aceste date.
 În funcție de scopul urmărit:

 CERCETĂRI EXPLORATORII

 CERCETĂRI DESCRIPTIVE

 CERCETĂRI EXPLICATIVE

 CERCETĂRI PREDICTIVE
  CERCETĂRI EXPLORATORII

 Scopul cercetărilor exploratorii este acela de a

evidenția aspecte referitoare la un subiect care
nu a fost încă descris în detaliu, care este nou
sau care este imprecis/ vag, la nivelul
explicațiilor teoretice.

 Cercetarea exploratorie își propune să descopere

idei noi și să urmărească concepte inovatoare,
de regulă necesitând perseverență pentru
perioade mai lungi de timp și chiar muncă de
teren.
  CERCETĂRI DESCRIPTIVE

 au ca scop principal descrierea sistematică, în

detaliu, a unor situații, caracteristici sau fenomene
deja existente.

Astfel, un cercetător ce dorește să investigheze

comportamentul de timp liber al copiilor cu tulburări
metabolice, poate efectua o cercetare descriptivă
(etnografia).

 Acest tip de cercetare descrie un fenomen particular,

concentrându-se asupra: ”ce”, ”unde”, ”când” se
întâmplă și nu “de ce” se întâmplă.
  CERCETĂRI DESCRIPTIVE
De exemplu:
 Managerul poate consemna relatările sportivilor și antrenorilor
implicați într-un eveniment (condițiile în care s-a petrecut
evenimentul, trăirile din acele momente, dar și așteptările și
speranțele acestora, în ceea ce privește organizarea și
desfășurarea unui eveniment).

 Antrenorul/ psihologul sportiv pot întreprinde, la rândul lor

acest demers, în cadrul ședințelor de pregătire teoretică sau
psihică a sportivilor, mai ales în cazul stărilor de oboseală,
suprasolicitare sau în anumite momente critice.

 Profesorii pot realiza cercetări descriptive pentru a studia, în

principal, atitudini, opinii, credințe, comportamente, trăsături
sau aspecte demografice (vârstă, gen, etnie, nivel de educație
etc).
  CERCETĂRI EXPLICATIVE
 sunt implicate în a explica de ce se întâmplă anumite
fenomene, precum și în evaluarea relațiilor cauzale
dintre variabile.
 Cercetările explicative necesită elaborarea unui scurt
cadru teoretic, explicația fiind necesar să se deducă
din date.

De exemplu:
 Un cercetător interesat de relația dintre tipologia
sporturilor și caracteristicile temperamentale ale
sportivilor, poate realiza o cercetare explicativă.
  CERCETĂRI PREDICTIVE
 estimează producerea de fenomene viitoare pe baza
interpretărilor sugerate de cercetările explicative.
Astfel, concluziile formulate în cercetările predictive pot fi
utilizate pentru a prezice producerea diferitelor fenomene în
viitor.

De exemplu:
 Pe baza rezultatelor obținute în urma unor teste de
evaluare a calităților motrice, se poate estima obținerea
unui anumit loc în clasament a unui sportiv/ a unei echipe.
 Scorurile obținute în urma unui test de evaluare a
inteligenței pot prezice succesul școlar/ notele obținute la
un examen.
 În funcție de aplicabilitate:

 CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
FUNDAMENTALĂ/ CERCETAREA PURĂ

 CERCETAREA APLICATIVĂ
  CERCETAREA FUNDAMENTALĂ
(DE BAZĂ, CERCETAREA PURĂ)
 Este orientată, în primul rând, către obținerea de
informații noi asupra fenomenelor și faptelor
observabile, fără a avea în vedere vreo aplicație
particulară (Berg și Latin, 2008).

 Acest tip de cercetare asigură baza conceptuală a

unui domeniu de activitate și include, în principal,
investigațiile sub formă de studii teoretice, care pot
conduce la extinderea cunoștințelor dintr-o anumită
disciplină/ domeniu (Kumar, 2014).
  CERCETAREA FUNDAMENTALĂ

De exemplu:
 În domeniul activităților motrice, cercetările teoretice nu
lipsesc, un exemplu de cercetare fundamentală fiind studiul
capacităților motrice ale individului uman (elev, sportiv,
client etc), care, indiferent de metodele de cercetare utilizate,
stabilește caracteristicile și legitățile acestora.

 Pe această bază, cercetările aplicative vor putea delimita

particularitățile de dezvoltare și metodele pedagogice cele mai
eficiente pentru dezvoltarea uneia sau mai multor capacități
motrice, diferențiate în funcție de numeroși factori: obiectivi,
vârstă (categorie), gen, natura activităților desfășurate,
particularitățile ramurii de sport, condiții de pregătire etc.
  CERCETAREA APLICATIVĂ

 Spre deosebire de cercetarea de bază, cercetarea

aplicativă are un scop principal, precis și anume de
descoperire a unei soluții pentru o problemă
practică.

 Cercetarea aplicativă utilizează cunoștințele rezultate

în urma cercetărilor fundamentale, în scopul
ameliorării activității practice dintr-un anumit
domeniu, prin convertirea rezultatelor în: metode,
mijloace, procedee, tehnici, măsuri concrete de
organizare, planificare, optimizare a activității etc.
 De exemplu:
În EFS, sport de performanță și management cercetarea
aplicativă se axează asupra unor probleme de cercetare clare,
cum ar fi:
 metodele și mijloacele de antrenament (se verifică periodic
eficiența mijloacelor utilizate realizându-se în mod științific
standardizarea și algoritmizarea mijloacelor de pregătire fizică,
tehnică, tactică, teoretică, psihologică, refacere etc);
 planificarea antrenamentului (în vederea atingerii formei
sportive în diferite momente);
 organizarea și planificarea activităților, structurilor sportive,
evenimentelor sportive etc;
 adaptarea organismului la efort (altitudine sau modificare a
fusului orar);
 creșterea calității vieții prin mișcare etc.
 CERCETAREA APLICATIVĂ

O mare parte a cercetărilor aplicative, în domeniul

managementului și EFS se referă la evaluarea unui
program/ intervenții sau evaluarea rezultatului
(de exemplu: determinarea eficienței unui program
managerial sau a unui program de pregatire fizică,
tehnică, tactică, psihologică etc).
 Alte tipuri de cercetare:

 CERCETAREA
CALITATIVĂ

 CERCETAREA
CANTITATIVĂ
  CERCETAREA CALITATIVĂ

 Cercetările calitative studiază faptele, fenomenele,

evenimentele, în mediul lor natural, încercând să le
dea sens sau să le interpreteze;
 se utilizează: cronici, interviuri, conversații, fotografii,
înregistrări, memorii, notițe etc.

Printre caracteristicile de bază ale cercetării calitative

se numără:

a) observarea și participarea intensă, de lungă durată,

desfășurată în condiții naturale;
  CERCETAREA CALITATIVĂ

b) multiple surse de date → în acest caz, cercetătorii

strâng informații numeroase, prin intermediul
chestionarelor, interviurilor sau cu ajutorul
observației etc;

c) interpretarea și analiza informației, prin folosirea

descrierilor (a experiențelor și percepțiilor
participanților), tabele, fișe de înregistrare și uneori
statistici - în general descriptive.
 Exemplu:
CERCETARE CALITATIVĂ - MĂSURAREA CALITĂȚII VIEȚII ÎN
SPORT (Păunescu și colaboratorii, 2018)

În cadrul studiului (2018) au participat 69 de sportivi, care au

completat chestionarul Quality of Life Inventory (QoLI), acordând o
importanță diferită fiecăruia dintre cele 16 domenii/ sectoare ale
vieții, pe care le cuprindea acesta. Utilizarea acestui instrument a
vizat obținerea de date bogate, non-numerice și facilitarea
construirii unui plan de tratament ca urmare a dezvăluirii
satisfacției sau nemulțumirii în privința anumitor sectoare ale
vieții. Rezultatele au evidențiat contribuția semnificativă a
practicării sportului, asupra anumitor sectoare ale vieții, cum ar fi:
Sănătatea, Obiectivele și valorile și Stima de sine.
De asemenea, s-a constatat un nivel mai ridicat al calității vieții în
rândul participanților care practică sporturi individuale, în
comparație cu cei care practică sporturi de echipă.
  CERCETAREA CANTITATIVĂ

Implică un proces formal, obiectiv și sistematic, în

care sunt utilizate datele numerice (scoruri medii
pentru diferite grupuri privind anumite sarcini,
procente, grafice și tabele de date, rezultate exprimate în
diferite unități de măsură etc) pentru a se obține
informații.

Cercetarea cantitativă utilizează numere și metode

statistice; se bazează pe măsurători (obținându-se
date numerice) ale aspectelor specifice ale fenomenelor;
rezumă situații particulare pentru a genera o descriere
generală; presupune evaluări și analize ale datelor, ușor
de replicat de către alți cercetători.
 Exemplu:

CERCETARE CANTITATIVĂ - STUDIU PRIVIND RELAȚIA

DINTRE INVESTIȚIA ECONOMICĂ ÎN SPORT ȘI SUCCESUL
ULTERIOR (Gratton și Jones, 2010)

Acest studiu implică „cantități” măsurabile. Autorii susțin

că se poate aborda această cercetare, prin măsurarea
sumelor de bani investite într-un anumit sport și măsurarea
performanțelor, în sportul respectiv, exprimate prin numărul
de medalii obținute la evenimente majore, cum ar fi Jocurile
Olimpice.
Va fi generat astfel, un set de date numerice, care ar putea
fi apoi analizate statistic, pentru a determina dacă există o
relație între cele două variabile (investiția economică și
succesul în sport).
CERCETARE CANTITATIVĂ - ABILITĂȚI RELEVANTE ALE
LIDERULUI INFORMAL ÎN CAZUL JUCĂTOARELOR DE
HANDBAL (Predoiu et al., 2017)

În cadrul studiului au participat 45 de sportive, de la 3 echipe

diferite, legitimate la CSS 6 București, care, în urma aplicării unui
test sociometric, au fost împărțite în 3 grupe. Testarea a inclus:
testul CMA, RCMV și TRS, generând scoruri numerice. Analiza
statistică a fost apoi realizată, pe datele numerice, pentru a
determina în ce măsură dimensiunile cognitive și psihomotorii
investigate pot avea un impact însemnat asupra includerii într-un
anumit grup social.
Rezultatele studiului oferă informații utile antrenorilor, în
vederea conducerii științifice a pregătirii sportive și a conceperii
unor programe de stimulare pentru dimensiunile dovedite a fi
importante în dobândirea statutului de lider informal în sport
(echipa de handbal).
 Tipuri de cercetare:

 CERCETAREA LONGITUDINALĂ

 CERCETAREA TRANSVERSALĂ
 CERCETAREA LONGITUDINALĂ

Cercetarea longitudinală poate fi înțeleasă mai bine,

dacă este definită în contrast cu cercetarea
transversală.

 Într-o cercetare pur transversală, sunt colectate

date, privind una sau mai multe variabile, pentru
o singură perioadă de timp.

De exemplu:
Evaluarea, într-un an, a capacității biomotrice a
elevilor din România, din ciclul gimnazial.
 Un exemplu de cercetare longitudinală este studiul
cu o durată de aproximativ zece ani întreprins de
Fordham și Hayes (2009, citați de Pânișoară, 2017) care,
analizând un număr impresionant de note obținute de
studenți (4000) au investigat dacă, culoarea hârtiei pe
care se dădea testul de evaluare avea vreo însemnătate
asupra rezultatelor studenților.

Cercetătorii au constatat că studenții care au avut hârtie de

culoare albă sau galbenă au realizat performanțe semnificativ
mai bune, decât studenții care au avut hârtie albastră sau roz.
 Există cercetări ce au caracter dublu,
transversal și longitudinal.

De exemplu, evaluarea, într-un an, a capacității

biomotrice a elevilor, din ciclul gimnazial  cercetare
transversală.
Apoi, după 4 ani și după încă 4 ani, repetarea
evaluării, cu alți elevi din ciclul gimnazial  cercetare
longitudinală.
 Tipuri de cercetare:

→ CERCETAREA CONSTATATIVĂ

→ CERCETAREA AMELIORATIVĂ
(EXPERIMENTALĂ)
  CERCETAREA CONSTATATIVĂ

 Are drept obiectiv numai cunoașterea și descrierea

în detaliu a unui aspect, proces, fenomen.

Un exemplu, în acest caz, ar putea fi: identificarea

dimensiunilor cognitive ale jucătorilor de tenis, juniori.

 La sfârșitul cercetării pot fi structurate unele

propuneri de intervenție (să spunem, prezentarea unui
set de exerciții și jocuri pentru dezvoltarea atenției),
însă în sarcina acestui tip de cerecetare nu este
inclusă și verificarea eficienței acestora.
  CERCETAREA AMELIORATIVĂ
(EXPERIMENTALĂ)
 Are ca scop determinarea relațiilor cauză-efect (își
propune să confirme/ infirme ipoteze de cercetare).

 Cercetarea experimentală permite cercetătorului să

observe, într-un mediu controlat, efectele modificării
sistematice a uneia sau mai multe variabile.
Mai precis, în cadrul acestui tip de investigație,
cercetătorul manipulează variabila independentă,
intervenind în mod activ asupra fenomenelor și apoi
constatând ce se întâmplă.
 În acest sens, oferim câteva exemple de cercetări
ameliorative și anume:

 studiu experimental privind dezvoltarea rezistenței generale si

specifice, în cazul jucătorilor de handbal seniori (Radu, 2012);
 tratamentul și recuperarea funcțională a fracturilor vertebrale
lombare mielice asociate cu fracturi deschise tip III B de tibie și
peroneu (Buzescu, 2014);
 optimizarea capacității de performanță prin sistemul
comunicațional antrenor-sportiv la nivelul echipei de handbal
junioare (Radu, 2013);
 îmbunătățirea toleranței la lactat și eficiența acesteia în finalul
jocului de fotbal (Stoica și Blejan, 2017);
 stimularea subliminală în cazul tinerilor care practică
sistematic activități fizice (Predoiu et al., 2018);
 optimizarea pregătirii pe uscat și pe zăpadă, în cazul probei de
ski biatlon (Pelin și Pelin, 2018).
 Tipuri de cercetare:

→ CERCETAREA
PRIMARĂ

→ CERCETAREA
SECUNDARĂ
 CERCETĂRILE PRIMARE

 Se referă la acele cercetări ce presupun

efectuarea unui studiu care utilizează drept
metode principale de colectare a datelor: metoda
experimentului, metoda anchetei (având ca
instrumente principale: chestionarele și
interviurile) și metoda observației.
 CERCETĂRILE SECUNDARE

 Denumite și cercetări de birou sau cercetări

documentare) sunt reprezentate de revizuirile
sistematice sau studiile meta-analitice, care se
bazează pe analiza și interpretarea datelor provenite din
studii primare.

 De aceea, atunci când întreprinzi o cercetare de tip

secundar utilizezi date deja existente sau informații,
care nu intră în responsabilitatea celui care le analizează.
Cu alte cuvinte, acestea sunt date pe care cercetătorul
nu le-a colectat (propriu-zis), investigat sau nu a făcut
parte din generarea lor, în niciun fel.
 Un prim exemplu de meta-analiză se pare că îi
aparține lui Karl Pearson, care în anul 1904 (Leong și
Austin, 2006) a realizat o sinteză a rezultatelor din mai
multe studii privind vaccinul tifoidic (pentru prevenirea
febrei tifoide) utilizând o procedură statistică, care îi
poartă numele (corelația Pearson).
Vă mulțumesc!