METODELE PSIHOLOGIEI COPILULUI

SI PSIHOLOGIEI PEDAGOGICE
Metoda de cercetare este calea sau drumul pe care îl
urmează specialistul dar şi profesorul pentru a releva
manifestările psihice ale copiilor, ce culege date despre
acestea şi apoi le interpreteaza şi le explica prin referire la
conceptele şi legile psihologice şi, mai departe, face
propriile previziuni privind evoluţia lor.
Psihologia cercetează fenomenele psihice folosind mai multe
metode: observaţia, experimentul, ancheta, convorbirea, metodele
psihometrice, metoda biografică, metoda analizei produselor
activităţii.
Psihologia copilului si psihologia pedagogica utilizeaza
aproximativ aceleasi metode ca si psihologia generala,ponderea
acestora fiind diferita.Se utilizeaza frecvent observatia si
experimentul,mai putin ancheta sau testele verbale deoarece copiii,
cu cat sunt mai mici,nu au dezvoltata suficient conduita verbala .O
serie de particularitati ale copiilor fac impracticabile unele
metode.Astfel este nevoie de accesibilizarea , simplificarea si mai
ales inovarea lor.
Cercetatorul trebuie sa cunoasca particularitatile de varsta si
individuale ale copiilor, sa manifeste inventivitate in conceperea
probelor si flexibilitate comportamentala in momentul aplicarii lor.
Cele mai importante metode ale psihologiei
copilului si psihologiei pedagogice:
OBSERVATIA PSIHOPEDAGOGICA, este cea mai veche
metoda, atât în psihologie cât şi în alte ştiinţe. Ea constă în urmărirea
intenţionată şi înregistrarea cât mai exactă a manifestărilor
psihocomportamentale ale copilului sau grupurilor de copii , a contextului în
care acestea apar, şi în interpretarea lor în lumina teoriilor şi legilor
psihologiei.
Pot fi observate: mişcările simple şi complexe (acţiunile mâinilor, de
manipulare a fel de fel de obiecte şi instrumente, mersul,

1
 postura), conduita verbală (intensitatea, intonaţia, accentul,comunicării, etc.),
conduitele expresiv-emoţionale (mimica, gestica, etc.).
Observatia stiintifica , opusa celei empirice,trebuie sa conduca spre
surprinderea esentialului,a relatiilor semnificative existente intre fenomenele
observate.
Pentru ca această metodă să fie eficientă, trebuie să fie respectate câteva
condiţii principale:
- să nu se desfăşoare la voia întâmplării, ci să se fixeze un scop, să
se elaboreze un plan de realizare;
-sa se apeleze la o serie de repere de control(concepte perationale
psihologice).
- să se folosească instrumente de înregistrare (cea mai simplă înregistrare este
într-o fişă de observaţie, iar cea mai complexă este înregistrarea video.Inca
din 1928, A. Gesell a folosit mijloace si instrumente tehnice in observarea
conduitelor copiilor, dand astfel consistenta cercetarilor de psihologia
copilului);
-să se repete în mai multe situaţii şi activităţi;
- observatorul să nu fie văzut de cel observat;
-interpretarea datelor să fie cât mai obiectivă.Sa se recurga la modalitati de
evaluare care sa permita inregistrarea facila a datelor apoi compararea lor.
Mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea rapida a
datelor de observatie il reprezinta utilizarea unor grile de observatie.
-sa se intreprinda masuri de combatere a unor obstacole ce ar putea impiedica
realizarea unei observatii adecvate.Dintre astfel de obstacole as aminti:
influenta dispozitiilor mentale in care se afla observatorul in momentul
observatiei , tendinta observatorului de a decodifica faptele observate in
conformitate cu teoria la care adera(explicita sau implicita), tendinta ca
asteptarile si anticiparile observatorului sa induca rezultate in conformitate cu
acestea.
EXPERIMENTUL
Metoda experimentală presupune provocarea şi declanşarea
fenomenelor psihice în vederea descoperirii legăturilor esenţiale
dintre ele şi a condiţiilor necesare desfăşurării lor.
Experimentul este de trei feluri:
1. de laborator,
2. natural,
3. psihopedagogic.
Experimentul care se desfăşoară în încăperi speciale şi cu
aparatură complexă se numeşte de laborator. Cel care se
desfăşoară în condiţii obişnuite ale activităţii subiectului se numeşte

2
natural. Acel experiment natural care se desfăşoară cu scopul de a
cerceta fenomenele instructiv-educative,realizat de cadre didactice, se
numeşte psihopedagogic.
Psihologia copilului si psihologia pedagogica utilizeaza , cu
precadere,ultimele doua forme de experiment,mai putin xperimentul
de laborator.
Experimente naturale interesante au fost realizate in gradinita
de psihologul roman Tatiana Slama-Cazacu.
Experimentele psihopedagogice, după rezultatele lor, pot fi constatative
(se urmăreşte să se vadă ce se întâmplă dacă se face o anumită activitate) si
formative(prin modificările introduse de cercetător se produc anumite
schimbări în viaţa psihică a subiecţilor).
Cerinţele cele mai importante pentru aplicarea acestei metode
sunt:
- să se stabilească variabilele(fenomene psihice sau stimuli
din ambianţă care sunt implicaţi în situaţia experimentală) şi care vor
fi puse în centrul cercetării. Unele variabile, adică cele pe care le
modifică intenţionat cercetătorul se numesc independente. Cele care
se schimbă datorită modificărilor făcute de cercetător, se numesc
dependente;
- să existe posibilităţi de măsurare a influenţei;
-să se plece de la o ipoteză privind relaţia dintre cele două feluri de
variabile;
-să se facă o comparaţie a datelor obţinute datorită intervenţiei cercetătorului
cu cele ce rezultă din activitatea obiectivă a copiilor.
Putem exemplifica legătura între cele două feluri de variabile gândindu-
ne la un experiment în care vrem să urmărim relaţia dintre cantitatea de
exerciţii de matematică, de rezolvat şi timpul de apariţie al oboselii. În acest
caz, experimentatorul poate modifica sarcina, adică numărul de exerciţii şi
aceasta este variabila independentă de care va depinde apariţia oboselii pe
care o vor resimţi copiii şi despre care ne vor comunica.
Atat experimentele naturale cat si experimentele psihopedagogice
apeleaza la trei scheme sau modele experimentale.Este vorba despre relatia
dintre S(stimul) si R(reactie),mediata de P(personalitate)

3
Modele experimentale

Prima schema este utilizata in situatiile de invatare prin repetare(memorarea

unui text, formarea deprinderilor).
Cea de a doua schema este utilizata tot in situatiile de invatare ,dar
pentru a surprinde superioritatea unui anumit tip de stimulari. De
exemplu,care tip de invatare e mai productiva,cea bazata pe memorarea
mecanica sau cea bazata pe memorarea logica? Cea in care se memoreaza
unitatile logice,ideile principale sau memorarea textuala?
In schema a treia se aplica unul si acelasi stimul asupra unor persoane
diferite ,fapt ce duce la reactii diferite.
TESTELE
• Metoda psihometrică ,cu cea mai larga raspandire in
psihologia copilului si psihologia pedagogica presupune măsurarea
capacităţilor psihice ale copiilor şi evaluarea nivelului lor de
dezvoltare.
Instrumentul acestei metode este testul psihologic. Acesta este o
probă relativ scurtă, cu un conţinut standardizat care se aplică exact
în aceleaşi condiţii tuturor subiecţilor pentru care a fost elaborat.Exista teste
pentru fiecare capacitate psihica:
• teste de perceptie,
• teste de atentie,
• teste de memorie,
• teste de imaginatie,
• teste de inteligenta etc.
Orice test trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
-validitatea( să măsoare exact ce îşi propune);
-fidelitatea( la o nouă aplicare să dea aproximativ aceleaşi rezultate);
-standardizarea( să presupună aceleaşi condiţii de aplicare la toţi subiecţii);
-etalonarea( să existe o unitate de măsură aplicabilă tuturor şi pe baza căreia
să se aprecieze gradul de dezvoltare a acelor fenomene psihice cărora le
corespunde respectivul test).
La ora actuală există un număr foarte mare de teste care după
scopul lor, pot fi grupate astfel:
• teste de performanţă (de cnoştinţe, de inteligenţă, de
aptitudini speciale),
• de prsonalitate(referitor la temperament, caracter, sistem de valori,
etc.);
• de comportament.

4
 Cele mai raspandite si usor de aplicat sunt chestionarele sau
inventarele de personalitate.Acestea contin un sir de intrebari la care trebuie
sa se raspunda prin “da” sau “nu”.
Teste de completare sau de descriptie,presupun formularea unor inceputuri
de fraza ce vizeaza interesele,aspiratiile,convingerile,conceptiile subiectului.
De exemplu: ,, Cel mai mult imi doresc sa...” ; “ Cele mai mari bucurii le am
cand...”.
Testele proiective . Cele mai cunoscute sunt: Testul Rorschach sau
testul petelor de cerneala si TAT- Testul Aperceptiv Tematic.
ANCHETA si CONVORBIREA
• Ancheta este o metodă folosită mai mult la elevii mari(cei din
gimnaziu şi liceu) în timp ce pentru elevii mici se foloseşte metoda
convorbirii, adică o discuţie naturală şi liberă dintre cercetător,respectiv
profesor şi elev cu scopul descoperirii unor particularităţi ale acestuia. Este o
metodă mai puţin riguroasă dar poate ajuta la descoperirea aspectelor
individuale ale vieţii psihice.
Metoda anchetei psihologice presupune adresarea de întrebări
orale (în forma anchetei pe bază de interviu) şi obţinerea de
răspunsuri care trebuie analizate şi interpretate în vederea relevării
aspectelor psihice presupuse a fi cercetate pe această cale.
Folosirea acestei metode presupune respectarea câtorva condiţii de
bază:
• chestionarul sau interviul să cuprindă întrebări relevante
pentru cercetarea aspectului propriu;
• intrebările să fie clar formulate, fără ambiguităţi, şi să corespundă
particularităţilor de vârstă şi de dezvoltare ale subiecţilor;
• să fie organizat în mod logic şi să nu stârnească suspiciunile
subiectului, să nu conţină întrebări indiscrete;
• să existe posibilitatea controlării răspunsurilor de la unele întrebări prin
cele ale altora, pentru a se diminua gradul de subiectivitate sau a se evita
intenţia subiectului de a ascunde ceva;
• chestionarul să nu fie nici foarte lung (în acest caz apare
plictiseala) şi nici foarte scurt (ar face ca subiectul să nu-i acorde
prea multă atenţie);
• poate să fie prelucrat mai uşor dacă răspunsurile sunt precodificate
(se dau variante de răspuns şi subiectul alege unul, cel mai caracteris -tic
pentru el) şi mai complex dacă sunt întrebări libere (subiectul elaborează
singur răspunsul aşa cum crede el).

5
 BIOGRAFIA
• Metoda biografică presupune strângerea de informaţii de la
persoanele apropiate celui pe care vrem să îl cunoaştem (părinţi, fraţi
şi surori, prieteni, educatoare, învăţătoare, profesor) despre
evenimentele vieţii sale şi a importanţei pe care acestea au avut-o în
dezvoltarea personalităţii lui. Este un fel de reconstituire a „istoriei
personale”.
ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITATII
• Metoda analizei produselor activităţii este una dintre cele mai
folosite metode in psihologia copilului si psihologia pedagogica , este un fel
de observaţie indirectă şi se referă la produse cum ar fi: caietele de teme în
clasă şi cele de acasă, obiecte confecţionate, desene, picturi, compoziţii
literare, poezii, eseuri, rezultatele obţinute de elevii mari în cercetarea unor
fenomene, scrisori, adnotări pe marginea celor citite etc.
METODE DE CUNOASTERE A GRUPURILOR
Sudiul de caz are in psihologia copilului si psihologia pedagogica
doua acceptiuni:
1. ca metoda de cercetare si cunoastere a unor colectivitati
2. ca metoda de formare psihosociala a membrilor colectivitatii respective
Presupune parcurgerea a patru etape:
• prezentarea cazului,
• suscitarea de catre conducatorul grupului a opiniilor si
impresiilor,
• analiza propriu-zisa,
• concluzii generale.

Tehnicile sociometrice
Spre deosebire de cercetările din celelalte ştiinţe, cele din psihologie
cer folosirea obligatorie a mai multor metode pentru cunoaşterea oricărui
aspect al vieţii psihice asigurându-se, astfel:
-completarea informaţiilor obţinute printr-o metodă cu cele din altele;
- compararea datelor obţinute printr-o metodă cu rezultatele celorlalte.

BIBLIOGRAFIE:

PANTELIMON GOLU , MIELU ZLATE , EMIL VERZA – Psihologia

copilului
TINCA CRETU – Psihologia varstelor ,2001,Editura Credis, Bucuresti

6
7