Sunteți pe pagina 1din 1

Modelele instruirii - legitimare pedagogica:

Parcurgnd informatiile anterioare, din punctul de vedere al unei legitimari predominant pedagogice, profesorul Ioan Cerghit (1992),
arata ca pot fi conturate cteva modele instructionale elaborate si aplicate de-a lungul istoriei pedagogiei (modelele prezentate
constituie si dominante ale didacticii romnesti traditionale).
Modelul logocentric
este cel mai raspndit model de organizare si desfasurare a instruirii si porneste de la premisa explicativstiintifica: stiinta este un produs, rezultat finit si bilant de adevaruri exprimate ntr-un corp de
cunostinte; obiectivul fundamental l constituie transmiterea informatiilor esentiale de catre profesor,
modelul fiind centrat pe monopolul absolut al cadrului didactic. In cadrul acestui model obiectul instruirii l
constituie aspectele notionale , logice si mai ales cantitative, metodele sunt frecvent analitice.
avantajele modelului constau n faptul ca se poate transmite un volum mare de cunostinte ntr-un timp
relativ redus la un numar foarte mare de elevi (economicitate); de asemenea, sunt achizitii ale culturii,
valori care nu pot fi transmise dect prin acest canal de comunicare (J. Bruner spunea ca valorile
culturii nu se descopera ci se transmit);
dezavantajele modelului sunt ca acesta genereaza pasivismul elevilor, solicitnd prea putine resurse
intelectuale si afective din partea elevilor; formativitatea nvatamntului n aceasta maniera este foarte
scazuta: prescurteaza foarte mult procesul de nvatare: cunostintele sunt retinute numai la nivel
amnezic, potentialul lor de operationalitate fiind foarte redus; subestimeaza realitatea si cultiva aspectul
livresc al procesului de instruire;
Modelul empiriocentric
abordeaza euristic situatia de instruire, privind stiinta ca un proces si familiariznd elevii cu logica
investigatiei stiintifice, cu tehnicile de cercetare. Elevii experimenteaza cunoasterea si folosesc pentru
procesul de instructie nvatarea prin descoperire, rezolvarea de probleme. In interiorul acestui model
nvatarea nu este preponderent cognitiva ct mai ales orientata pe experientele subiectului - actionale,
afective, individuale si sociale. Elevii se autoevalueaza si si concep noi probleme de nvatare. Modelul
empiriocentric dezvolta formativitatea contribuind esentialmente la consolidarea operatiilor si a proceselor
intelectuale.
avantajele modelului sunt legate de gradul mare de activism metodologic si intelectual la elevi, de
dezvoltarea gndirii creatoare si a inteligentei elevilor;
dezavantajele modelului sunt legate de consumul mare de timp necesar pentru procesul de nvatare,
de consumul crescut de energie intelectuala, de imposibilitatea de acoperire totala a continuturilor
numai prin structurarea empiriocentrica .
Modelul tehnocentric
este centrat pe eficienta si pe performanta n nvatamnt , pe rationalizarea procesului de predare - nvatare,
n sensul descompunerii nvatarii n operatiile sale. Astfel, instruirea devine din perspectiva acestui model o
nlantuire de procedee si de tehnici de lucru, promovnd: definirea operationala a obiectivelor, analiza
temeinica a continuturilor, analiza dificultatilor de nvatare, instrumentalizarea metodologiei didactice,
recurgerea la evaluarea operationala si la fedback. Modelul poate fi considerat un complex de operatii de
inginerie didactica, impulsionat si de dezvoltarea calculatorului.
dezavantajele modelului constau ntr-o supraorganizare a instruirii care poate deveni o frna n calea
creativitatii si spontaneitatii elevului;
duce la formarea unor stereotipuri att de predare ct si de nvatare.
Modelul sociocentric
este un sistem de concepere a instruirii bazat pe actiunea n grup a elevului care statueaza organizarea
sociala a nvatarii desi, din punct de vedere psihologic nvatarea este individuala. Colectivul devine obiect al
activitatii de instruire iar metodele sociometrice suport al cunoasterii realitatii colective. Principalele metode
sunt cele de tip cooperatist,de autoconducere, dezbatere, cercetare n echipa, etc. .
limitele modelului sunt foarte clar exprimate chiar de initiatorul acestuia, C. Rogers, si ele constau ntr-o
uniformizare si o diminuare a rolului individualitatii elevilor.
Modelul psihocentric
porneste de la exploatarea nevoilor copiilor de dezvoltare spontana. Aceste modele sunt preocupate
constant de adecvarea metodelor la dinamismul nvatarii. Orientarea teoretica este centrata pe
individualitatea fiecarui elev, pe cunoasterea acestuia, iar metodele utilizate sunt: munca independenta,
jocurile didactice, simularea. Problema motivatiei reprezinta o preocupare constanta a cadrului didactic
pentru cultivarea intereselor, motivelor si dorintelor copilului. Modelul este identificat n modelul
unitatilor Parkhurst, Wasbourne si Morris, "master-learning", modele centrate pe rezolvarea de
probleme Kilpatrick, modelulsecventelor ierarhizate ale nvatarii, Gagne.
avantajele modelului sunt evidentiate de aspiratia catre individualizare a instruirii, de stimularea
capacitatilor intelectuale ale elevilor, etc.;
limitele modelului sunt datorate minimalizarii rolului profesorului, acesta fiind nominalizat numai n
calitate de ghid al instruirii, de manager al clasei etc.