În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

de “ascultare”. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. imaginaţia. Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi. solicitându-i intens gîndirea. În avangardă se situează cele participativ – formative. iar pe altele mai puţin sau de loc. capacitatea de comunicare ş. Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. aptitudinilor. gîndirii creatoare.. 4 . fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei.elevului.a. centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului. b)metode neparticipative (pasivă).

fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. 80% din ceea ce spune. 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. în acest sens. cum să decidă. nici eficiente nici ineficiente. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. care nu e apanajul oricui. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. nici rele. democratică”. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt. vizitarea expoziţiilor. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. El reţine 10% din ceea ce citeşte.atitudinilor exploratoare etc. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi. O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. Metoda cea mai bună. nu numai cum să reproducă. nici vechi. Cît de folositoare sunt. 20% din ceea ce aude. ea nu are o valoare generală. nici bune. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. dar atîrnă şi de 5 . ultima fiind un suport al primei. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . 30% din ceea ce vede. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. cum să acţioneze. muzeelor etc.

pe baza celor mai curente lucrări de specialitate.mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. 3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. istoria operează cu informaţii. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat. de metodică şi psihopedagogie. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. 2) De la simplu la complex. Aceste trei virtuţi sunt: orizont. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 . disciplină şi omenie. Spre deosebire de alte discipline şcolare. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei. b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală.

”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode. doar evocate. După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. 1. 2. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei.care sunt foarte complexe. Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. ci în variante metodologice compozite. folosindu-se diferite metode de învăţământ. în care se găsea România. Învăţarea problematizării. Predarea problematizată. rezultând combinaţii inedite”.Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia. rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?). Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării. Problematizarea În funcţie de cine formulează.distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1.

care implică originalitate. îndeosebi. Urmărind realizarea unor obiective formative. Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). în găsirea soluţiilor rezolvării lor. sau să trădeze Patria sa natală). Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). o tensiune. elaborare. flexibilitate. Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune. Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate. Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei. Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. 8 .

În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea . De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent.problemă. i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează.problemă. Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 .În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului. necunoscute până atunci.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă. A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. flexibilitatea etc. elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute. cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice. C)verificarea rezolvării. i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. 2. este exersată creativitatea.

Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia. încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia).România sa declarat neutră. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale. b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial . După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. 10 . Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. Franţa. aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele. Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. România s-a declarat neutră.petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă. România declarând război Austro-Ungariei.

prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. 11 . Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră. României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice. Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. ci Austro-Ungaria a atacat Serbia. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. 1916. Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război.În 1918. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. B)Rezolvarea problemei. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. România nu numai că nu a fost consultată .

nerespectând prevederile tratatelor încheiate. În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră.Avându-se în vedere izolarea României după 1878. Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale. cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul. în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici. şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883. cum sunt desprinse concluziile. Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 .

ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. profesorului conducerea. ager. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi. O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. Elevului i se cade munca. învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. capacităţi. dornic. 13 . deprinderi. îndată îi vei face activ. inacesibil. greu. priceperi.Învăţarea prin descoperire. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele.

Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare. el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. cu manualul. proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată. cultural etc. un fragment dintr-un articol. organizează cadrul cercetării. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. pe cât posibil prin forţele sale personale. fenomenelor. procesele istorice.selecţionarea noţiunilor. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. fenomenele. economic. Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. . de învăţare). fenomenelor. Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. politic. faptelor. studiu sau sinteză. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor. Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. cauzele unui fenomen social. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. un izvor istoric etc. cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. el a văzut realităţile dintre ele. Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ.Pus în contact direct cu izvoarele istorice.

valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei.stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat. . Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. . Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea. . Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează.formularea clară. precizează etc. priceperea de a conlucra cu ceilalţi.confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. descoperă. Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe.distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii. înţelege. în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu. cultivându-se spiritul activ. . fiecare trece la locul lui. vezi. independenţa în gândire şi acţiune. .de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. cum să noteze etc. învaţă. indicându-le cum să studieze. Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 . concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare. Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. . .îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor.

Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. ajutor şi nu teamă. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi. Cooperarea presupune încredere.frică de sancţiuni.” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 . 1. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale. dar nu şi note rele. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. prin analogie. definiţii. faptelor şi fenomenele istorice particulare. Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul. concepte etc. inductive. deductive. către noţiunile istorice. 2. legi.

conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular. în raţionametul inductiv. a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. definiţii. Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii. Generalul este însumat în particular. principii pentru a ajunge la judecăţi particulare. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 . reguli. b. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). singularul şi particularul sunt însumate în general. dar şi înfrângeri. după cum.Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului.

Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. 4. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. Neutralitatea principatelor.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 . Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării. 2. În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii. c. 3. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect.

DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. dezbaterile etc. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. fenomenelor şi proceselor istorice. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. cât şi a altor ştiinţe socio-umane. Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. Valoarea învăţării prin descoperire. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. care desemnează o polemică în contradictoriu 19 . o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. Atunci care credeţi că. debate). probleme discutate anterior aici. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi. problematizarea.adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. învăţarea prin cercetare. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune. prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii. factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor.

contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. concise şi coerente. capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. tinzând spre un înalt grad de cooperare. cât şi personal. urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. aşi asuma răspunderi personale. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. Folosind metoda dezbaterilor.a unei chestiuni. fie în limba maternă sau în limba străină. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. de a reprezenta o cauză comună. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. a adopta decizii mature etc. capacitatea de a lucra în echipă. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite. Această metodă promovează curajul. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. folosind un şir de tehnici variate.

valorizatoare . care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie. mai ales la începutul creării echipei. Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor.cheie şi criteriul. se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: . În funcţie de forma şi conţinutul subiectului.asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. Argumentul este 21 . concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului. Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului. De regulă. concret. Un criteriu trebuie să fie disponibil. Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte .umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională. Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor. Cu toate acestea. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii. deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. relevant şi aşteptat.comparativă . În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie. adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării.proverbiale .contradictorii . conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte. le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra.problematice .

Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută. Pentru a clarifica unele poziţii. suport. suport şi concluzii necesare. vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger.a respecta pe alţii şi ideile lor. pe motiv. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. . de asemenea. deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. impact şi concluzie. bazaţi pe trei principii forte: . Dar există şi argumentări de tip logic . Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: . observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc.urmat de un suport care este un adevăr demon-strat. Construcţia contraargumentului se bazează. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal.subiectul dezbaterii. de strategia adoptată pentru convingerea adversarului. factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere. 22 . o evidenţă sau o convingere.a fi sincer. urmat de motiv. explicaţie.argumentul major. informaţia şi timpul. precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri. explicaţie. Astfel.deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic). . Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele.

Metoda dezbaterilor. 23 . incoerenţa ideilor etc. etc. folosirea unor analogii false. generalizării greşite.).. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente.. Folosind metoda dezbaterilor. greşeli de metodă (expunerea ilogică. specifică dezbaterilor. prejudecăţi şi stereotipuri. ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon.În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe. limbaj şi comportament. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului. interpretarea neclară. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: . În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie.). Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare. greşeli de expunere (citirea textului. în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii. atac la persoană etc. cuvinte uzate. Abordarea de tip pro şi contra. greşeli de dicţie etc. atacul la persoană etc. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. Aristotel. exprimă claritate şi putere de convingere.să se pună în situaţia altora. Cicerone etc. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice.).

atitudinilor şi conduitei participanţilor. urmărindu-se influenţa convingerilor. concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă. Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale. Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 . .. gândirea divergentă. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare. . .să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie. este exersată creativitatea. Limite: . de lucru în echipă de încredere în forţele proprii. flexibilă. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.Dezvoltă capacităţi retorice. Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme. elevii care nu participă se pot plictisi. .Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv. .Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii.să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. de exprimare clară. .Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor. .să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele.

au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc. cl. frământare de minte. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie. explozie. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. 2. a XII-a Tot ce apare prin progres. epoca modernă. apar noi metode de exersare a creativităţii. furtună în creier.factor în calea de progres în spre progres. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. 25 . turbulenţă. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. cl. 3. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. tot prin progres Progresul moare. Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc. extaz. Orice persoană ar putea participa. cl. ” De la Roma venim. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate. de lupte şi vrajbe între oameni etc. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate .1. din Dacia Traiană. Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune.

astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică. Pe parcurs. Nu se permite judecarea niciunei idei. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. multidimensional al aceleeaşi definiţii. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming.Apoi să trecem la câmpul semantic. Nu există răspunsuri greşite. Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. conţinutul. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre. Brainstormingul. rolurile şi regulile acestuia. secretarul sau membrul unui grup. Deschiderea 26 . Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul.

Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Tema: România în perioada interbelică. Membrii grupului. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. şase carduri de A4. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă. în 5 echipe a câte 6 membri. şase carduri de A5. şase carduri de A3. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. citeţ şi vizibil pentru toţi. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. 27 . Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor. Exemplu: Istoria Românilor. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. Tema: Apariţia creştinismului. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. şase carduri de A2. Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei. Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor.

care să poată să motiveze elevii. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite. joc simulat sau dramatizare didactică.Reflectă experienţa concretă a elevilor. realitate la o scară redusă. Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . . Tragedia lui Sofocle “Antigona”. Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz. gândirea critică.Avantaje: . Simularea.Necesită puţin timp. Folosesc această metodă în clasele V – VI. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă. elocvenţa şi puterea de decizie. elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice. Tema: Teatrul în grecia antică. Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. . Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale. Exemplu: clasa V Istoria Universală. “Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect.Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului. În caz contrar ea poate duce la un eşec total. Simularea mai este denumită şi joc de rol.

Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ.Ce au învăţat din experienţa trăită etc. Studiul de caz. reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: . în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică. .elevi. Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848. Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii. 29 . Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită). formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate.Cum s-au simţit elevii în rolurile respective. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător.De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul. .

Etapele unui studiu de caz: 30 .

2. Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia . Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1. Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag.Învăţarea prin colaborare.Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei. principalele evenimente.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare. evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849. . . 3. cauzele. Metoda Zig-Zag. Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. să poată compara.

Consultînd manualele şi colaborînd. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa.Germania. fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară.4. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. După încheierea activităţii. Germania. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 . despre consecinţele şi experienţa acestora. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa. Austria şi Italia. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. Astfel. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual. Austria şi Italia. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor.

3)Explicăm elevilor că. 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. dar şi pune întrebări. toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat. Distribuim părţile textului membrelor grupei. discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui.şi mesajele membrilor echipei. ”Experţii” citesc părrţile lor de text. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ). spre sfîrşitul orei. punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”. Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale). 6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei.

Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora.sporeşte responsabilitatea elevilor. . iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi. denumite 34 . Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea.necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate. Avantaje . . cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi.există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect. Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare. Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism. ce obstacole au întîmpinat.dezvoltă capacitatea de expunere clară.le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie.înţelegerea textului integral. ce le-a reuşit după părerea lor. fenomene. . de predare a informaţiei. Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte. Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”. procese etc. b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi. .încurejează contribuţia personală. Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii. Limite .

Nord-Vestul Transilvaniei. d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940. idei. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. Haşuraţi cu altă culoare. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei.modele. capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea.): fotografiile. un teritoriu de 50500 km2. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România. Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . desenul reprezentat prin scheme. unelte etc.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. formativ şi euristic. scheme. dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. b) modele iconice (sub formă de imagini. teorii etc. Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . schiţe etc. Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. grafice etc. c) modele ideale-exprimate prin concepte. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români.

IX-a. Exemplu: Istoria Românilor cl. economice. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional. ci şi pe provincii. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari. scăderea capacităţii de apărare a ţării. Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit. culturale. În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic.. Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. profesionale. de vîrstă şi sex etc.septembrie 1940. judeţe şi 36 . micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). folosesc datele recensămîntului din 1930.

existînd astfel posibilitatea verificărilor. Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare .învăţare. Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe. Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare . nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică.comune. Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii. Noile metode formative în prim plan au 37 . apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume.învăţare. Această situaţie se referă şi la Republica Moldova. Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică.

). Aceasta nu înseamnă. (povestirea. demonstraţia etc. nu numai cum să reproducă.). fără stimulenţi morali şi materiali.conţinuturi. adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică. acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei . a gândirii creatoare. În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative. însă. că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect. jocul pe roluri. conversaţia. atlase. de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă. În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi.). cum să decidă. Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire. învăţarea prin cercetare etc. Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi. Spre regret însă reforma în învăţămînt. problematizarea. explicarea. comparaţia. diafilme etc.îl învaţăpe elev cum să facă.drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”. aptipudinilor etc. Elemente din 38 . cum să acţioneze. Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor.

Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. cu stilul lui de predare. cu calităţile profesorului.fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt. Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative). Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor. 39 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful