Metode Formative de Predare a Istoriei

În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

4 .elevului. aptitudinilor. centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului. iar pe altele mai puţin sau de loc.a. gîndirii creatoare. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei. Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi. imaginaţia. de “ascultare”. capacitatea de comunicare ş.. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. solicitându-i intens gîndirea. b)metode neparticipative (pasivă). În avangardă se situează cele participativ – formative. Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode.

cum să acţioneze. nici vechi. 80% din ceea ce spune. El reţine 10% din ceea ce citeşte. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. ultima fiind un suport al primei. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. ea nu are o valoare generală. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. muzeelor etc. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi. nici bune. în acest sens. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. 20% din ceea ce aude. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . nici rele. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt. nici eficiente nici ineficiente. care nu e apanajul oricui. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. Cît de folositoare sunt. 30% din ceea ce vede. cum să decidă. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. nu numai cum să reproducă.atitudinilor exploratoare etc. dar atîrnă şi de 5 . prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. Metoda cea mai bună. vizitarea expoziţiilor. democratică”.

3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat. Aceste trei virtuţi sunt: orizont. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. disciplină şi omenie. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală. pe baza celor mai curente lucrări de specialitate. istoria operează cu informaţii. de metodică şi psihopedagogie. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei. 2) De la simplu la complex. dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. Spre deosebire de alte discipline şcolare. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 .mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei.

Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?). După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. rezultând combinaţii inedite”. folosindu-se diferite metode de învăţământ.Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia. 2. rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . 1. ”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei.distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1. doar evocate. în care se găsea România. Problematizarea În funcţie de cine formulează. în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. ci în variante metodologice compozite. Predarea problematizată. Învăţarea problematizării.care sunt foarte complexe. Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării.

care implică originalitate. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate. îndeosebi. Urmărind realizarea unor obiective formative. o tensiune. Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). flexibilitate. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată. Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor. elaborare. sau să trădeze Patria sa natală). Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi. în găsirea soluţiilor rezolvării lor. Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei. 8 .

De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată. cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici.problemă. este exersată creativitatea. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent. elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei. În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea . A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. necunoscute până atunci. Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu.În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi. C)verificarea rezolvării.problemă. 2. Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 . flexibilitatea etc. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice.

România declarând război Austro-Ungariei. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial . încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883. Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele.petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă. 10 . După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale.România sa declarat neutră. Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. România s-a declarat neutră. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia). b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre. Franţa. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia.

Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război. ci Austro-Ungaria a atacat Serbia. B)Rezolvarea problemei.În 1918. Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv. 1916. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. 11 . Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. România nu numai că nu a fost consultată . României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră. Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale.

şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul.Avându-se în vedere izolarea României după 1878. nerespectând prevederile tratatelor încheiate. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici. Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră. În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883. Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916. cum sunt desprinse concluziile. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 . România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român.

învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi.Învăţarea prin descoperire. Elevului i se cade munca. greu. 13 . ager. capacităţi. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele. îndată îi vei face activ. inacesibil. deprinderi. ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. dornic. profesorului conducerea. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire. priceperi.

. Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare. cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. organizează cadrul cercetării. un izvor istoric etc. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. procesele istorice. cauzele unui fenomen social. Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor. fenomenelor. cultural etc. cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată. economic. politic. Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. el a văzut realităţile dintre ele. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. studiu sau sinteză.Pus în contact direct cu izvoarele istorice. supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . faptelor. un fragment dintr-un articol. cu manualul. Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ. de învăţare). fenomenele. pe cât posibil prin forţele sale personale.selecţionarea noţiunilor. fenomenelor.

cultivându-se spiritul activ. fiecare trece la locul lui.de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. indicându-le cum să studieze. înţelege. Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea.distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii. cum să noteze etc. . . concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare.formularea clară.confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează. Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe.valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei. independenţa în gândire şi acţiune. învaţă. în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie.îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor. . . . precizează etc.stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat. vezi.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 . . Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. . priceperea de a conlucra cu ceilalţi. Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu. descoperă.

2. inductive. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. deductive. dar nu şi note rele. 1. faptelor şi fenomenele istorice particulare. Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. ajutor şi nu teamă.frică de sancţiuni. După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi. prin analogie. concepte etc. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul.” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 . legi. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. către noţiunile istorice. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale. Cooperarea presupune încredere. definiţii. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare.

a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii. în raţionametul inductiv.Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. dar şi înfrângeri. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. b. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. Generalul este însumat în particular. Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi. În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale. după cum. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). reguli. Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular. definiţii. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 .conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. principii pentru a ajunge la judecăţi particulare. singularul şi particularul sunt însumate în general.

Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. 4. 2.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). Neutralitatea principatelor. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor.Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. 3. c. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect. Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 . În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele.

activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. problematizarea. probleme discutate anterior aici. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune. dezbaterile etc. Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. învăţarea prin cercetare. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. debate). prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. cât şi a altor ştiinţe socio-umane. o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. fenomenelor şi proceselor istorice. dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii.adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi. Atunci care credeţi că. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. Valoarea învăţării prin descoperire. care desemnează o polemică în contradictoriu 19 .

tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite. Această metodă promovează curajul. Folosind metoda dezbaterilor. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. concise şi coerente. contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil.a unei chestiuni. cât şi personal. aşi asuma răspunderi personale. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. folosind un şir de tehnici variate. tinzând spre un înalt grad de cooperare. a adopta decizii mature etc. capacitatea de a lucra în echipă. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. de a reprezenta o cauză comună. precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. fie în limba maternă sau în limba străină.

se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: . deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie. În funcţie de forma şi conţinutul subiectului.comparativă . Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte .problematice . care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie.contradictorii .proverbiale . Un criteriu trebuie să fie disponibil. relevant şi aşteptat. De regulă.valorizatoare . adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării. le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra. conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte.umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională. Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor.asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. Argumentul este 21 . Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului. Cu toate acestea. mai ales la începutul creării echipei.cheie şi criteriul. Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor. concret. concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii.

factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere.argumentul major. suport şi concluzii necesare. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. 22 . Dar există şi argumentări de tip logic . vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal.subiectul dezbaterii. Construcţia contraargumentului se bazează. de strategia adoptată pentru convingerea adversarului. Astfel. explicaţie.deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic). de asemenea. Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. suport. informaţia şi timpul. Pentru a clarifica unele poziţii. observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc.a respecta pe alţii şi ideile lor.urmat de un suport care este un adevăr demon-strat. deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. urmat de motiv. Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: . impact şi concluzie.a fi sincer. . Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută. pe motiv. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele. explicaţie. . bazaţi pe trei principii forte: . precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri. o evidenţă sau o convingere.

Folosind metoda dezbaterilor. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: . Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. cuvinte uzate. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. limbaj şi comportament. interpretarea neclară. greşeli de expunere (citirea textului. 23 . incoerenţa ideilor etc. folosirea unor analogii false. greşeli de metodă (expunerea ilogică. etc. Aristotel.). Cicerone etc. atac la persoană etc. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. greşeli de dicţie etc. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului. În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie. şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente. Metoda dezbaterilor. exprimă claritate şi putere de convingere. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice.. atacul la persoană etc. specifică dezbaterilor..În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe. Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare.). Abordarea de tip pro şi contra.să se pună în situaţia altora. în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii. generalizării greşite. ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon.). prejudecăţi şi stereotipuri.

flexibilă. . concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă. gândirea divergentă..Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor.să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. . Limite: . . este exersată creativitatea.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare. elevii care nu participă se pot plictisi. de lucru în echipă de încredere în forţele proprii.să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. .Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii. de exprimare clară. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie.să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv. atitudinilor şi conduitei participanţilor.Dezvoltă capacităţi retorice. urmărindu-se influenţa convingerilor. . Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale. Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi. . Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 . . Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme.

epoca modernă.1. furtună în creier. apar noi metode de exersare a creativităţii. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. cl. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc. 2. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc.factor în calea de progres în spre progres. 25 . ” De la Roma venim. din Dacia Traiană. a XII-a Tot ce apare prin progres. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie. frământare de minte. explozie. Orice persoană ar putea participa. cl. 3. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău. Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate . turbulenţă. de lupte şi vrajbe între oameni etc. cl. extaz. Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. tot prin progres Progresul moare. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate.

colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. Nu se permite judecarea niciunei idei. Brainstormingul. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului. multidimensional al aceleeaşi definiţii. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. Nu există răspunsuri greşite. conţinutul. astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. Pe parcurs.Apoi să trecem la câmpul semantic. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi. Deschiderea 26 . secretarul sau membrul unui grup. rolurile şi regulile acestuia. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre. Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul.

De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. şase carduri de A3. şase carduri de A4. Membrii grupului. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia. Tema: România în perioada interbelică. în 5 echipe a câte 6 membri. Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V. 27 . Exemplu: Istoria Românilor. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele. şase carduri de A2. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. Tema: Apariţia creştinismului. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor. Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. şase carduri de A5.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă. 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor. citeţ şi vizibil pentru toţi.

Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale.Necesită puţin timp. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă. elocvenţa şi puterea de decizie. Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite. gândirea critică.Avantaje: . Tema: Teatrul în grecia antică. elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice.Reflectă experienţa concretă a elevilor. . Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . În caz contrar ea poate duce la un eşec total. Simularea. Tragedia lui Sofocle “Antigona”. Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz. Exemplu: clasa V Istoria Universală.Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului. “Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect. realitate la o scară redusă. Folosesc această metodă în clasele V – VI. . joc simulat sau dramatizare didactică. care să poată să motiveze elevii. Simularea mai este denumită şi joc de rol.

formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător. . în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ. Studiul de caz.De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul. Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită).Ce au învăţat din experienţa trăită etc.elevi. . Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică. Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii.Cum s-au simţit elevii în rolurile respective. Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor. Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară. reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. 29 . Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: .

Etapele unui studiu de caz: 30 .

3.Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. cauzele.Învăţarea prin colaborare. . evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849. Metoda Zig-Zag. 2. să poată compara.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare. Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. . Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia . Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag. principalele evenimente. Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1.

fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 . Austria şi Italia. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi. Austria şi Italia. Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. Astfel. elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa. După încheierea activităţii. în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa.4. Germania. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Consultînd manualele şi colaborînd. despre consecinţele şi experienţa acestora. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual.Germania.

discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui. punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. Distribuim părţile textului membrelor grupei. Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ). Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei. 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior.şi mesajele membrilor echipei. 3)Explicăm elevilor că. dar şi pune întrebări. spre sfîrşitul orei. 6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . ”Experţii” citesc părrţile lor de text. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat. toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”. Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale).

Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism.sporeşte responsabilitatea elevilor. ce obstacole au întîmpinat. Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii. cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi.dezvoltă capacitatea de expunere clară. . Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte. Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea.există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect. iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi. fenomene. . b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi. de predare a informaţiei.încurejează contribuţia personală. Limite . Avantaje .înţelegerea textului integral. . . denumite 34 . Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare. procese etc. Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”.necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate.le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie. ce le-a reuşit după părerea lor. Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora.

): fotografiile. Haşuraţi cu altă culoare. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România. capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea. un teritoriu de 50500 km2.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. scheme. idei. formativ şi euristic. c) modele ideale-exprimate prin concepte. unelte etc.modele. d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940. b) modele iconice (sub formă de imagini. Nord-Vestul Transilvaniei. teorii etc. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români. schiţe etc. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor. grafice etc. desenul reprezentat prin scheme. Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ.

Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. IX-a. Exemplu: Istoria Românilor cl. ci şi pe provincii. iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional. folosesc datele recensămîntului din 1930. Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit. culturale. micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). scăderea capacităţii de apărare a ţării. judeţe şi 36 . profesionale..septembrie 1940. economice. de vîrstă şi sex etc. În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic.

învăţare. Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică. Această situaţie se referă şi la Republica Moldova. Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii. Noile metode formative în prim plan au 37 .învăţare. apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume. Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare . Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare . existînd astfel posibilitatea verificărilor.comune. nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică. Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe.

Elemente din 38 . demonstraţia etc. cum să acţioneze.drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”. adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei . că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. problematizarea. comparaţia. Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor. Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire.îl învaţăpe elev cum să facă. a gândirii creatoare. învăţarea prin cercetare etc. În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative. (povestirea. aptipudinilor etc. atlase. fără stimulenţi morali şi materiali. jocul pe roluri. diafilme etc. nu numai cum să reproducă. însă.). explicarea. Aceasta nu înseamnă.conţinuturi. cum să decidă. Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi. de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă.). Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect. conversaţia. Spre regret însă reforma în învăţămînt.).

cu stilul lui de predare. Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. cu calităţile profesorului. Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor.fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt. 39 . Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful