În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

a. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei.. imaginaţia. Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. gîndirii creatoare. de “ascultare”. iar pe altele mai puţin sau de loc. solicitându-i intens gîndirea. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. În avangardă se situează cele participativ – formative. aptitudinilor. fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode. centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului. b)metode neparticipative (pasivă). 4 . Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi.elevului. capacitatea de comunicare ş.

Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. El reţine 10% din ceea ce citeşte. vizitarea expoziţiilor.atitudinilor exploratoare etc. Cît de folositoare sunt. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. ultima fiind un suport al primei. nici rele. 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. 80% din ceea ce spune. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. 30% din ceea ce vede. nu numai cum să reproducă. cum să decidă. nici eficiente nici ineficiente. prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. ea nu are o valoare generală. muzeelor etc. nici vechi. care nu e apanajul oricui. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. democratică”. O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. 20% din ceea ce aude. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . dar atîrnă şi de 5 . elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. nici bune. Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. cum să acţioneze. Metoda cea mai bună. în acest sens. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi.

3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. pe baza celor mai curente lucrări de specialitate. istoria operează cu informaţii. disciplină şi omenie. dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. 2) De la simplu la complex. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei.mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat. Aceste trei virtuţi sunt: orizont. Spre deosebire de alte discipline şcolare. b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei. de metodică şi psihopedagogie. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 .

Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia. ci în variante metodologice compozite. Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . Predarea problematizată. în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. doar evocate. discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . folosindu-se diferite metode de învăţământ. După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării. rezultând combinaţii inedite”. în care se găsea România. Învăţarea problematizării. Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?). 2. 1.distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1.care sunt foarte complexe. Problematizarea În funcţie de cine formulează. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei. ”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode.

în găsirea soluţiilor rezolvării lor. Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. elaborare. 8 . îndeosebi. care implică originalitate.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). o tensiune. Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate. Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune. Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată. sau să trădeze Patria sa natală). Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi. flexibilitate. Urmărind realizarea unor obiective formative. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor.

i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 . cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent. este exersată creativitatea.În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului. i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează. În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea . De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice. 2. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei. flexibilitatea etc. necunoscute până atunci. C)verificarea rezolvării.problemă.problemă. Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu. A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă.

Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. 10 . Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. România s-a declarat neutră. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia. România declarând război Austro-Ungariei.România sa declarat neutră. Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale. Franţa. După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia). b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre.petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă. aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele. încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial .

Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. 11 . De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră.În 1918. B)Rezolvarea problemei. prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice. România nu numai că nu a fost consultată . Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război. ci Austro-Ungaria a atacat Serbia. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. 1916. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României.

În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 .Avându-se în vedere izolarea României după 1878. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici. cum sunt desprinse concluziile. Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916. în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. nerespectând prevederile tratatelor încheiate. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883. şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român. Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale.

inacesibil. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. dornic. Elevului i se cade munca. învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. 13 . deprinderi. capacităţi. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele. îndată îi vei face activ. ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. greu. profesorului conducerea.Învăţarea prin descoperire. ager. priceperi. O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire.

el a văzut realităţile dintre ele. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. cu manualul. fenomenelor. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. cultural etc. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. organizează cadrul cercetării. un fragment dintr-un articol. politic. un izvor istoric etc. supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. economic. cauzele unui fenomen social. procesele istorice. fenomenelor. cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor. de învăţare). proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată.Pus în contact direct cu izvoarele istorice. faptelor. el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. pe cât posibil prin forţele sale personale.selecţionarea noţiunilor. . Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ. fenomenele. studiu sau sinteză. Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare.

cultivându-se spiritul activ. . învaţă. priceperea de a conlucra cu ceilalţi. Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. indicându-le cum să studieze.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. cum să noteze etc. vezi.îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor. apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu.de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. . Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea. .formularea clară. .stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat. Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare. în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie. . .distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii.valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei. Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează. Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 .confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. . independenţa în gândire şi acţiune. descoperă. Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe. fiecare trece la locul lui. precizează etc. înţelege.

După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi. către noţiunile istorice. dar nu şi note rele. Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. legi. Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. ajutor şi nu teamă.” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 . Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare. prin analogie. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. concepte etc. faptelor şi fenomenele istorice particulare. deductive. dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale. 1. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. Cooperarea presupune încredere. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. inductive.frică de sancţiuni. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. definiţii. 2.

definiţii. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 . Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. dar şi înfrângeri. după cum.Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. reguli. în raţionametul inductiv. Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului. Generalul este însumat în particular. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi. singularul şi particularul sunt însumate în general. b. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale.conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. principii pentru a ajunge la judecăţi particulare.

Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 . 4. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii. Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). Neutralitatea principatelor. 3. Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele.Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. c. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor. 2.

probleme discutate anterior aici. problematizarea. Atunci care credeţi că. Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. fenomenelor şi proceselor istorice.adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. debate). factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor. Valoarea învăţării prin descoperire. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi. cât şi a altor ştiinţe socio-umane. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. care desemnează o polemică în contradictoriu 19 . dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii. prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. învăţarea prin cercetare. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. dezbaterile etc.

Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . concise şi coerente. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. capacitatea de a lucra în echipă. cât şi personal.a unei chestiuni. urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. Această metodă promovează curajul. Folosind metoda dezbaterilor. tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. fie în limba maternă sau în limba străină. precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. de a reprezenta o cauză comună. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. a adopta decizii mature etc. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. folosind un şir de tehnici variate. tinzând spre un înalt grad de cooperare. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. aşi asuma răspunderi personale. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare.

Cu toate acestea. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii. Un criteriu trebuie să fie disponibil. adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării. În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie.proverbiale . conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte. De regulă. Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor.comparativă . Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului.umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională. relevant şi aşteptat. Argumentul este 21 .cheie şi criteriul. concret. deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra. mai ales la începutul creării echipei. Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor. concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului. Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte .valorizatoare .contradictorii . care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie.asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: .problematice . În funcţie de forma şi conţinutul subiectului.

22 . deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. Construcţia contraargumentului se bazează. . de asemenea. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal. pe motiv. Pentru a clarifica unele poziţii. suport. urmat de motiv.a fi sincer. observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc. . precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri.deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic). suport şi concluzii necesare. Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: . impact şi concluzie. informaţia şi timpul. Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută. Dar există şi argumentări de tip logic .subiectul dezbaterii. vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. Astfel. factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere. explicaţie. explicaţie. o evidenţă sau o convingere.argumentul major.a respecta pe alţii şi ideile lor. bazaţi pe trei principii forte: . de strategia adoptată pentru convingerea adversarului.urmat de un suport care este un adevăr demon-strat.

atac la persoană etc. 23 . şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente. Metoda dezbaterilor.să se pună în situaţia altora. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. limbaj şi comportament. cuvinte uzate.). specifică dezbaterilor. folosirea unor analogii false.). Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare. greşeli de dicţie etc. incoerenţa ideilor etc. Folosind metoda dezbaterilor. Cicerone etc. În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie. Aristotel.. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. exprimă claritate şi putere de convingere. prejudecăţi şi stereotipuri. generalizării greşite. atacul la persoană etc. ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice. greşeli de metodă (expunerea ilogică. în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii.). Abordarea de tip pro şi contra.În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului. etc. greşeli de expunere (citirea textului.. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: . Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. interpretarea neclară.

.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare. . este exersată creativitatea. urmărindu-se influenţa convingerilor. elevii care nu participă se pot plictisi. de lucru în echipă de încredere în forţele proprii. de exprimare clară. gândirea divergentă. Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme.să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele.să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 .Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii. Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale. .Dezvoltă capacităţi retorice. . atitudinilor şi conduitei participanţilor.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie. . . Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie.Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor.Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. Limite: . . flexibilă.. concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă.

Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune. cl. 2. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. turbulenţă. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. Orice persoană ar putea participa. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie.factor în calea de progres în spre progres. din Dacia Traiană. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc. explozie. au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc. frământare de minte. de lupte şi vrajbe între oameni etc. 25 . Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii. extaz. tot prin progres Progresul moare. cl. cl.1. epoca modernă. 3. apar noi metode de exersare a creativităţii. a XII-a Tot ce apare prin progres. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. furtună în creier. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. ” De la Roma venim. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate .

astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. secretarul sau membrul unui grup. Nu există răspunsuri greşite. multidimensional al aceleeaşi definiţii. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre. Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul. conţinutul. Brainstormingul. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming. Deschiderea 26 . Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes. Pe parcurs. Nu se permite judecarea niciunei idei. rolurile şi regulile acestuia. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi. colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator.Apoi să trecem la câmpul semantic.

Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. şase carduri de A2. citeţ şi vizibil pentru toţi. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. Tema: România în perioada interbelică. 27 . şase carduri de A4. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. şase carduri de A5. Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei. şase carduri de A3. 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor. Exemplu: Istoria Românilor. Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele. Membrii grupului. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. în 5 echipe a câte 6 membri. De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V. Tema: Apariţia creştinismului. Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu.

Avantaje: . care să poată să motiveze elevii. realitate la o scară redusă. gândirea critică. Simularea. elocvenţa şi puterea de decizie. Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz. Tema: Teatrul în grecia antică. joc simulat sau dramatizare didactică. Tragedia lui Sofocle “Antigona”. . “Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect. . elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice.Necesită puţin timp.Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului. Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . Folosesc această metodă în clasele V – VI. în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale.Reflectă experienţa concretă a elevilor. Exemplu: clasa V Istoria Universală. Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. Simularea mai este denumită şi joc de rol. În caz contrar ea poate duce la un eşec total. Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă.

Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate. Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848. Studiul de caz. Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: .elevi. Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară. Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită). Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii.De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul. reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. 29 . . formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ.Cum s-au simţit elevii în rolurile respective.Ce au învăţat din experienţa trăită etc. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător. în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. .

Etapele unui studiu de caz: 30 .

cauzele. Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt. 2. Metoda Zig-Zag. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849. 3.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare. principalele evenimente. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei. .Învăţarea prin colaborare. Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1. . Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia .Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. să poată compara. Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag.

Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. Austria şi Italia. Astfel. despre consecinţele şi experienţa acestora. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 . fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual. Consultînd manualele şi colaborînd. Austria şi Italia. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor.4. După încheierea activităţii. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi.Germania. Germania. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul. în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa.

6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . Distribuim părţile textului membrelor grupei. toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. ”Experţii” citesc părrţile lor de text. spre sfîrşitul orei. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale). 3)Explicăm elevilor că. ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei. discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ). Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior. 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”.şi mesajele membrilor echipei. dar şi pune întrebări. Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat.

Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”. Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare. Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte.înţelegerea textului integral.încurejează contribuţia personală. b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi.dezvoltă capacitatea de expunere clară. . Limite . Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism. iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi. de predare a informaţiei. . procese etc. fenomene. cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi.există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect. Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii. . denumite 34 . Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea.sporeşte responsabilitatea elevilor. ce obstacole au întîmpinat.necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate. Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora. ce le-a reuşit după părerea lor. .le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie. Avantaje .

): fotografiile. capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea. schiţe etc. c) modele ideale-exprimate prin concepte. Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. b) modele iconice (sub formă de imagini. idei. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei. teorii etc. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români. d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. formativ şi euristic. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor.modele. unelte etc. Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ. dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . Haşuraţi cu altă culoare. un teritoriu de 50500 km2. desenul reprezentat prin scheme. un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940. Nord-Vestul Transilvaniei. grafice etc.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. scheme.

În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic.. profesionale. judeţe şi 36 . folosesc datele recensămîntului din 1930.septembrie 1940. Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. scăderea capacităţii de apărare a ţării. culturale. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari. micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional. Exemplu: Istoria Românilor cl. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. economice. de vîrstă şi sex etc. ci şi pe provincii. IX-a. Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit.

Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare . Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare . apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume. Noile metode formative în prim plan au 37 . Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică. nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică. Această situaţie se referă şi la Republica Moldova. existînd astfel posibilitatea verificărilor. Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii. Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe.învăţare.învăţare.comune.

explicarea. cum să acţioneze. În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative. aptipudinilor etc. Aceasta nu înseamnă.conţinuturi.). Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire. atlase.). Elemente din 38 . În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. (povestirea.drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”. Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor. demonstraţia etc. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi. a gândirii creatoare. cum să decidă. învăţarea prin cercetare etc. jocul pe roluri. Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect. diafilme etc. fără stimulenţi morali şi materiali. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. comparaţia. însă. problematizarea. nu numai cum să reproducă. de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă. că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi. Spre regret însă reforma în învăţămînt.). acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei .îl învaţăpe elev cum să facă. conversaţia. adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică.

fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt. cu calităţile profesorului. Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. cu stilul lui de predare. Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor. 39 . Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful