În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

4 . Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei. centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului.elevului. imaginaţia. de “ascultare”.. solicitându-i intens gîndirea. capacitatea de comunicare ş. gîndirii creatoare. fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode. În avangardă se situează cele participativ – formative. iar pe altele mai puţin sau de loc. Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi. b)metode neparticipative (pasivă). aptitudinilor.a.

O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. nici rele. prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. Cît de folositoare sunt. dar atîrnă şi de 5 . ultima fiind un suport al primei.atitudinilor exploratoare etc. cum să decidă. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . muzeelor etc. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. în acest sens. ea nu are o valoare generală. care nu e apanajul oricui. 20% din ceea ce aude. Metoda cea mai bună. fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. democratică”. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. nu numai cum să reproducă. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. El reţine 10% din ceea ce citeşte. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi. 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. nici eficiente nici ineficiente. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. vizitarea expoziţiilor. cum să acţioneze. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. 80% din ceea ce spune. 30% din ceea ce vede. nici vechi. nici bune. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt.

Aceste trei virtuţi sunt: orizont. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. Spre deosebire de alte discipline şcolare.mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală. 3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei. de metodică şi psihopedagogie. pe baza celor mai curente lucrări de specialitate. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 . b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. istoria operează cu informaţii. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. disciplină şi omenie. 2) De la simplu la complex.

folosindu-se diferite metode de învăţământ.Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia. Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . 2. 1. discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . în care se găsea România. ci în variante metodologice compozite. doar evocate. Învăţarea problematizării.care sunt foarte complexe. rezultând combinaţii inedite”. ”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode. Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?). După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. Predarea problematizată.distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei. Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării. în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. Problematizarea În funcţie de cine formulează.

Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor. Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. Urmărind realizarea unor obiective formative. 8 . flexibilitate. elaborare. o tensiune. sau să trădeze Patria sa natală). care implică originalitate. Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi. în găsirea soluţiilor rezolvării lor. îndeosebi. Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei.

este exersată creativitatea. 2. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice. În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea .problemă. i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent. i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici.problemă.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă. C)verificarea rezolvării. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei. A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. necunoscute până atunci. flexibilitatea etc. Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu. Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 . De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată.În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi.

Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale. Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. 10 . aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia. b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre. România s-a declarat neutră. Franţa. După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia). Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial .petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă. România declarând război Austro-Ungariei. încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883.România sa declarat neutră.

B)Rezolvarea problemei. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. 1916. Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României. prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale. României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice. De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv. Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina.În 1918. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. 11 . dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război. România nu numai că nu a fost consultată . ci Austro-Ungaria a atacat Serbia.

şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 . nerespectând prevederile tratatelor încheiate. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici. În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. cum sunt desprinse concluziile. Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916. cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul. Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră.Avându-se în vedere izolarea României după 1878. România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român.

13 . profesorului conducerea. Elevului i se cade munca. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele. învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. greu.Învăţarea prin descoperire. ager. O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire. îndată îi vei face activ. capacităţi. priceperi. dornic. ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi. inacesibil. deprinderi.

procesele istorice. Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. pe cât posibil prin forţele sale personale. Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. faptelor. economic. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. cu manualul. cultural etc. Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ. organizează cadrul cercetării. cauzele unui fenomen social. Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată. Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare. proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . un fragment dintr-un articol. fenomenele. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor.selecţionarea noţiunilor. un izvor istoric etc. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. studiu sau sinteză. el a văzut realităţile dintre ele. cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. de învăţare). el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. . supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. fenomenelor.Pus în contact direct cu izvoarele istorice. politic. fenomenelor.

Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 .formularea clară.confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează. . înţelege. . precizează etc. fiecare trece la locul lui.de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. . învaţă. Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea. în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. descoperă.stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat. Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. . . Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe.îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor.valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei. priceperea de a conlucra cu ceilalţi.distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii. vezi. independenţa în gândire şi acţiune. cum să noteze etc. indicându-le cum să studieze. . . apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu. concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare. cultivându-se spiritul activ.

definiţii.frică de sancţiuni. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale. concepte etc. Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. deductive. 1. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. prin analogie. faptelor şi fenomenele istorice particulare. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare. 2. dar nu şi note rele. legi.” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 . către noţiunile istorice. După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi. Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. Cooperarea presupune încredere. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. inductive. ajutor şi nu teamă.

principii pentru a ajunge la judecăţi particulare. după cum. Generalul este însumat în particular. singularul şi particularul sunt însumate în general. Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. reguli. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi.conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. b. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 . a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii. dar şi înfrângeri. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale. definiţii. în raţionametul inductiv.Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular.

Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. 3. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect. Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării. Neutralitatea principatelor. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele. 2. c. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. 4.Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 .

dezbaterile etc. probleme discutate anterior aici. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. Atunci care credeţi că. cât şi a altor ştiinţe socio-umane. dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. Valoarea învăţării prin descoperire. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune. învăţarea prin cercetare. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi.adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. care desemnează o polemică în contradictoriu 19 . fenomenelor şi proceselor istorice. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor. prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. problematizarea. debate).

capacitatea de a lucra în echipă. tinzând spre un înalt grad de cooperare. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. Folosind metoda dezbaterilor. Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. a adopta decizii mature etc. înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite. aşi asuma răspunderi personale. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare.a unei chestiuni. urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. concise şi coerente. cât şi personal. Această metodă promovează curajul. folosind un şir de tehnici variate. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil. tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. de a reprezenta o cauză comună. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. fie în limba maternă sau în limba străină.

Argumentul este 21 . deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. relevant şi aşteptat.asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie. Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii. Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului. Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor.problematice . În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie. se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: . le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra.cheie şi criteriul.valorizatoare . conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte. concret. În funcţie de forma şi conţinutul subiectului.umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională. adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării. Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte .contradictorii . De regulă. Cu toate acestea.proverbiale .comparativă . concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului. mai ales la începutul creării echipei. Un criteriu trebuie să fie disponibil.

. factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere. Dar există şi argumentări de tip logic . Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. explicaţie. bazaţi pe trei principii forte: . o evidenţă sau o convingere. . de strategia adoptată pentru convingerea adversarului. suport.argumentul major. Construcţia contraargumentului se bazează. pe motiv. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal. vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger. Astfel. explicaţie. impact şi concluzie. deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. informaţia şi timpul. suport şi concluzii necesare. precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri. urmat de motiv.subiectul dezbaterii. de asemenea. observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc.a fi sincer.deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic). Pentru a clarifica unele poziţii. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele. 22 . Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: .urmat de un suport care este un adevăr demon-strat.a respecta pe alţii şi ideile lor. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută.

). Aristotel. greşeli de expunere (citirea textului. prejudecăţi şi stereotipuri.). ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. Abordarea de tip pro şi contra. 23 . Metoda dezbaterilor. greşeli de metodă (expunerea ilogică. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: .să se pună în situaţia altora. Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare. şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice.. generalizării greşite. în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii. folosirea unor analogii false. greşeli de dicţie etc. limbaj şi comportament. atacul la persoană etc. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. Cicerone etc. cuvinte uzate. atac la persoană etc. interpretarea neclară. Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. exprimă claritate şi putere de convingere. etc.). Folosind metoda dezbaterilor.. specifică dezbaterilor. incoerenţa ideilor etc. În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie.În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe.

Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv.să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie. Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme. . urmărindu-se influenţa convingerilor. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii. Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi. concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă. Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 . Limite: . . Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale. de lucru în echipă de încredere în forţele proprii. flexibilă.. .să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. elevii care nu participă se pot plictisi.să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele. .Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie. este exersată creativitatea. . de exprimare clară.Dezvoltă capacităţi retorice. atitudinilor şi conduitei participanţilor. gândirea divergentă. . .

Orice persoană ar putea participa. furtună în creier. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate. 25 . ” De la Roma venim. 2. frământare de minte. explozie. tot prin progres Progresul moare. au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie. a XII-a Tot ce apare prin progres. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. din Dacia Traiană. apar noi metode de exersare a creativităţii. cl. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate . Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii.factor în calea de progres în spre progres. cl. extaz.1. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc. cl. 3. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. epoca modernă. Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune. turbulenţă. de lupte şi vrajbe între oameni etc.

Pe parcurs. astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. conţinutul. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. secretarul sau membrul unui grup. colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. multidimensional al aceleeaşi definiţii. Nu există răspunsuri greşite. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului.Apoi să trecem la câmpul semantic. Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică. Nu se permite judecarea niciunei idei. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes. rolurile şi regulile acestuia. Brainstormingul. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming. Deschiderea 26 . Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă.

Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. şase carduri de A3. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă. 27 . 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor. Tema: România în perioada interbelică. şase carduri de A4. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. în 5 echipe a câte 6 membri. citeţ şi vizibil pentru toţi. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele. Membrii grupului. Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei. şase carduri de A5. Tema: Apariţia creştinismului. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V. Exemplu: Istoria Românilor. De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. şase carduri de A2. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor.

Necesită puţin timp. Tragedia lui Sofocle “Antigona”. Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite. în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale. . Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz.Avantaje: . Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . Exemplu: clasa V Istoria Universală. Simularea. elocvenţa şi puterea de decizie. Folosesc această metodă în clasele V – VI. care să poată să motiveze elevii. În caz contrar ea poate duce la un eşec total. Tema: Teatrul în grecia antică. Simularea mai este denumită şi joc de rol. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă. elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice. realitate la o scară redusă. gândirea critică. joc simulat sau dramatizare didactică.Reflectă experienţa concretă a elevilor. “Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect. .Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului.

. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: . Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită).De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul.elevi. Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii. Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică. formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice.Ce au învăţat din experienţa trăită etc. Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ.Cum s-au simţit elevii în rolurile respective. Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor. în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. Studiul de caz. 29 . . reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară.

Etapele unui studiu de caz: 30 .

evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. 3.Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. cauzele. să poată compara. Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1. 2. Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt. Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag. . principalele evenimente. Metoda Zig-Zag.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare.Învăţarea prin colaborare. Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia . .

elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor.4.Germania. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual. Germania. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul. Austria şi Italia. despre consecinţele şi experienţa acestora. După încheierea activităţii. Astfel. Consultînd manualele şi colaborînd. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 . în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa. Austria şi Italia.

6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ). toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. dar şi pune întrebări. Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei. Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. 3)Explicăm elevilor că. 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”. spre sfîrşitul orei. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat. punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”.şi mesajele membrilor echipei. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale). ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. Distribuim părţile textului membrelor grupei. ”Experţii” citesc părrţile lor de text. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior.

încurejează contribuţia personală. . fenomene. Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea. Limite . Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare. .dezvoltă capacitatea de expunere clară. procese etc. de predare a informaţiei. ce obstacole au întîmpinat. iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi.necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate.le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie. Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism.sporeşte responsabilitatea elevilor. cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi. ce le-a reuşit după părerea lor. . Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii. Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora. Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”. Avantaje . denumite 34 .există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect.înţelegerea textului integral. . Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte. b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi.

Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ. formativ şi euristic. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei. unelte etc. teorii etc. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. idei. Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea. d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. desenul reprezentat prin scheme. un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940. c) modele ideale-exprimate prin concepte. Nord-Vestul Transilvaniei. Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . grafice etc.): fotografiile. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România. schiţe etc. scheme.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. un teritoriu de 50500 km2. Haşuraţi cu altă culoare. b) modele iconice (sub formă de imagini. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor.modele.

ci şi pe provincii. Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. economice. iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional. culturale. IX-a.. micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). de vîrstă şi sex etc. profesionale.septembrie 1940. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. folosesc datele recensămîntului din 1930. scăderea capacităţii de apărare a ţării. În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic. Exemplu: Istoria Românilor cl. judeţe şi 36 . Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari.

nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică. Noile metode formative în prim plan au 37 .comune. Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe. Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică. existînd astfel posibilitatea verificărilor. Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare . Această situaţie se referă şi la Republica Moldova. Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare . Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii.învăţare. apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume.învăţare.

În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative. că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. aptipudinilor etc. Elemente din 38 . În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă. învăţarea prin cercetare etc.îl învaţăpe elev cum să facă.conţinuturi. Aceasta nu înseamnă. diafilme etc.). Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi. cum să decidă. Spre regret însă reforma în învăţămînt. Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect.). jocul pe roluri. demonstraţia etc. problematizarea. Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor. nu numai cum să reproducă. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi. însă. atlase. comparaţia. acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei . adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică. cum să acţioneze. fără stimulenţi morali şi materiali. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire. explicarea. conversaţia. (povestirea. a gândirii creatoare.drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”.).

Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative). cu calităţile profesorului. 39 . Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor. cu stilul lui de predare.fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt.