În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului.. de “ascultare”. fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode. iar pe altele mai puţin sau de loc.a. aptitudinilor. capacitatea de comunicare ş. Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi. 4 .elevului. imaginaţia. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei. b)metode neparticipative (pasivă). Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. În avangardă se situează cele participativ – formative. solicitându-i intens gîndirea. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. gîndirii creatoare.

prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. 30% din ceea ce vede. Cît de folositoare sunt. Metoda cea mai bună. care nu e apanajul oricui. ultima fiind un suport al primei. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. cum să decidă. nici rele.atitudinilor exploratoare etc. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt. dar atîrnă şi de 5 . El reţine 10% din ceea ce citeşte. vizitarea expoziţiilor. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. nici bune. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. muzeelor etc. Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. 80% din ceea ce spune. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. democratică”. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. în acest sens. nici vechi. cum să acţioneze. 20% din ceea ce aude. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. nici eficiente nici ineficiente. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. nu numai cum să reproducă. fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. ea nu are o valoare generală.

b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. 3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat. disciplină şi omenie. Aceste trei virtuţi sunt: orizont. 2) De la simplu la complex. Spre deosebire de alte discipline şcolare.mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 . dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. istoria operează cu informaţii. de metodică şi psihopedagogie. pe baza celor mai curente lucrări de specialitate.

distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei. doar evocate. După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. ”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode. în care se găsea România. 2. Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . Predarea problematizată. 1. Problematizarea În funcţie de cine formulează. Învăţarea problematizării. folosindu-se diferite metode de învăţământ.care sunt foarte complexe. discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . ci în variante metodologice compozite. în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării. rezultând combinaţii inedite”. Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?).Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia.

Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune. în găsirea soluţiilor rezolvării lor. îndeosebi. Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor. o tensiune.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată. Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. care implică originalitate. Urmărind realizarea unor obiective formative. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate. Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei. sau să trădeze Patria sa natală). 8 . elaborare. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. flexibilitate. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi.

este exersată creativitatea. A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului. De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată. C)verificarea rezolvării. În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea . necunoscute până atunci. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. 2. i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei.În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi. Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 .problemă. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează. Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă. cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici. flexibilitatea etc.problemă.

Franţa. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial . România declarând război Austro-Ungariei. încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883. aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia. Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. România s-a declarat neutră. După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. 10 . b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale. Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia.România sa declarat neutră. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia).petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă.

Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv. 11 . Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. B)Rezolvarea problemei. dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. ci Austro-Ungaria a atacat Serbia. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României. prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale.În 1918. De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. România nu numai că nu a fost consultată . 1916. României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice.

Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883. România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român. Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale.Avându-se în vedere izolarea României după 1878. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 . cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră. şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. nerespectând prevederile tratatelor încheiate. în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. cum sunt desprinse concluziile. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici.

Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi. Elevului i se cade munca. dornic. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele. inacesibil. profesorului conducerea. învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. îndată îi vei face activ. capacităţi. ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. deprinderi. greu. priceperi. ager. 13 . O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire.Învăţarea prin descoperire.

procesele istorice. proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. un izvor istoric etc. fenomenelor.Pus în contact direct cu izvoarele istorice. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor. Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare. studiu sau sinteză. organizează cadrul cercetării. el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. faptelor. cultural etc. de învăţare). un fragment dintr-un articol. cu manualul. cauzele unui fenomen social. . Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ. Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată. Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. pe cât posibil prin forţele sale personale. economic. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. fenomenelor. supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. el a văzut realităţile dintre ele. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. fenomenele.selecţionarea noţiunilor. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. politic.

valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei.confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. . Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează. priceperea de a conlucra cu ceilalţi.îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor. Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. vezi. înţelege.formularea clară. Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 . precizează etc. apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu. concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare. în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie. . . independenţa în gândire şi acţiune.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. indicându-le cum să studieze.distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii. descoperă.de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. . . cultivându-se spiritul activ. fiecare trece la locul lui. cum să noteze etc. Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea. Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. învaţă. Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe. . .stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat.

” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 . dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul. ajutor şi nu teamă. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. 1. legi. prin analogie. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. faptelor şi fenomenele istorice particulare. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. dar nu şi note rele. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. definiţii. către noţiunile istorice. deductive. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale.frică de sancţiuni. Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare. 2. concepte etc. inductive. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. Cooperarea presupune încredere. Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi.

Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). dar şi înfrângeri. în raţionametul inductiv. reguli. definiţii. Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 . În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale.conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. Generalul este însumat în particular. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. b. Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular. singularul şi particularul sunt însumate în general. a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. după cum. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi. principii pentru a ajunge la judecăţi particulare. Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului.

c. Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. 2. Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 . În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect. Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării.Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor. Neutralitatea principatelor. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. 3. 4.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii.

care desemnează o polemică în contradictoriu 19 . o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. debate).adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor. învăţarea prin cercetare. activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. cât şi a altor ştiinţe socio-umane. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. Atunci care credeţi că. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. probleme discutate anterior aici. fenomenelor şi proceselor istorice. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. Valoarea învăţării prin descoperire. problematizarea. dezbaterile etc. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune.

de a reprezenta o cauză comună. cât şi personal. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. Această metodă promovează curajul.a unei chestiuni. Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. folosind un şir de tehnici variate. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. a adopta decizii mature etc. capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. capacitatea de a lucra în echipă. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. aşi asuma răspunderi personale. tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. fie în limba maternă sau în limba străină. tinzând spre un înalt grad de cooperare. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. Folosind metoda dezbaterilor. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. concise şi coerente.

umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională.cheie şi criteriul. deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. relevant şi aşteptat. le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra. concret.problematice . conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii. Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului. mai ales la începutul creării echipei. De regulă.contradictorii . care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie. concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului. Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor. adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării. Argumentul este 21 . Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte .valorizatoare .proverbiale .asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. Cu toate acestea. În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie. Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor. În funcţie de forma şi conţinutul subiectului.comparativă . Un criteriu trebuie să fie disponibil. se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: .

impact şi concluzie.a respecta pe alţii şi ideile lor. . explicaţie. . Astfel. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal. suport. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. suport şi concluzii necesare. observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc. o evidenţă sau o convingere. de asemenea.a fi sincer. Dar există şi argumentări de tip logic . pe motiv. bazaţi pe trei principii forte: . de strategia adoptată pentru convingerea adversarului.subiectul dezbaterii. Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută.urmat de un suport care este un adevăr demon-strat. explicaţie. 22 . factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere. Construcţia contraargumentului se bazează.deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic). Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: . informaţia şi timpul. vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger. urmat de motiv.argumentul major. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele. Pentru a clarifica unele poziţii. deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri.

greşeli de expunere (citirea textului. şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente. exprimă claritate şi putere de convingere. generalizării greşite. prejudecăţi şi stereotipuri. Folosind metoda dezbaterilor. 23 . în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii.). Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. specifică dezbaterilor.).. Aristotel. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice.În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe. limbaj şi comportament. interpretarea neclară. ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. atac la persoană etc. Metoda dezbaterilor. Abordarea de tip pro şi contra.. incoerenţa ideilor etc. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului. cuvinte uzate. greşeli de metodă (expunerea ilogică.). greşeli de dicţie etc. folosirea unor analogii false. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. atacul la persoană etc. În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie. Cicerone etc.să se pună în situaţia altora. etc. Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: .

atitudinilor şi conduitei participanţilor.Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor. flexibilă. .. Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie. Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 . . Limite: . . de lucru în echipă de încredere în forţele proprii. urmărindu-se influenţa convingerilor.să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. este exersată creativitatea.să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. . Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv.Dezvoltă capacităţi retorice. concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă.să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie. gândirea divergentă. de exprimare clară. . elevii care nu participă se pot plictisi.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare. . Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale.Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii. .

explozie. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate . extaz. Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. 25 . Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii. furtună în creier. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. frământare de minte. epoca modernă. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. apar noi metode de exersare a creativităţii. a XII-a Tot ce apare prin progres. 3. Orice persoană ar putea participa.factor în calea de progres în spre progres. au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. ” De la Roma venim. din Dacia Traiană. 2. cl. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. turbulenţă. de lupte şi vrajbe între oameni etc. tot prin progres Progresul moare. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău.1. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. cl. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie. cl. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc.

rolurile şi regulile acestuia. colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. Brainstormingul. astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. multidimensional al aceleeaşi definiţii. conţinutul. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes. Deschiderea 26 . secretarul sau membrul unui grup. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre.Apoi să trecem la câmpul semantic. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului. Nu se permite judecarea niciunei idei. Pe parcurs. Nu există răspunsuri greşite. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică.

Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. citeţ şi vizibil pentru toţi. Tema: Apariţia creştinismului. Tema: România în perioada interbelică. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. şase carduri de A3. şase carduri de A4. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. în 5 echipe a câte 6 membri. şase carduri de A5. Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia. 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor. Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V. 27 . Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă. Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor. De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. şase carduri de A2. Exemplu: Istoria Românilor. Membrii grupului.

“Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite.Reflectă experienţa concretă a elevilor. .Necesită puţin timp. Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. Folosesc această metodă în clasele V – VI. Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . Tragedia lui Sofocle “Antigona”. Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz.Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului. elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice. Exemplu: clasa V Istoria Universală. care să poată să motiveze elevii. Simularea.Avantaje: . realitate la o scară redusă. În caz contrar ea poate duce la un eşec total. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă. Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale. Simularea mai este denumită şi joc de rol. Tema: Teatrul în grecia antică. joc simulat sau dramatizare didactică. elocvenţa şi puterea de decizie. . gândirea critică.

. Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică.elevi. 29 . . reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor. Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită). Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ. în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: . Studiul de caz. Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară. formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător.Cum s-au simţit elevii în rolurile respective.De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul.Ce au învăţat din experienţa trăită etc. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate.

Etapele unui studiu de caz: 30 .

Metoda Zig-Zag.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare. evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849. Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag. Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. cauzele. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1. Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt.Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei.Învăţarea prin colaborare. Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia . 3. să poată compara. . principalele evenimente. 2. .

Astfel. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual.Germania. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa. Germania. fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară. Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi. Consultînd manualele şi colaborînd. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 . elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa.4. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. După încheierea activităţii. Austria şi Italia. Austria şi Italia. despre consecinţele şi experienţa acestora. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul.

Distribuim părţile textului membrelor grupei. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior. 6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”. dar şi pune întrebări. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”. discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui.şi mesajele membrilor echipei. punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale). Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. 3)Explicăm elevilor că. ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei. spre sfîrşitul orei. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ). Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. ”Experţii” citesc părrţile lor de text.

. Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea. de predare a informaţiei. ce le-a reuşit după părerea lor. procese etc.încurejează contribuţia personală. iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi.dezvoltă capacitatea de expunere clară.necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate. Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii.le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie.sporeşte responsabilitatea elevilor. Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora. . cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi. Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism.înţelegerea textului integral.există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect. . fenomene. Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare. Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”. denumite 34 . Limite . Avantaje . b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi. ce obstacole au întîmpinat. Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte. .

Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. c) modele ideale-exprimate prin concepte.): fotografiile. schiţe etc. Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. Nord-Vestul Transilvaniei. unelte etc. scheme. Haşuraţi cu altă culoare. dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. idei. b) modele iconice (sub formă de imagini. formativ şi euristic. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. teorii etc. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea. Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ. grafice etc. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor.modele. desenul reprezentat prin scheme. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . un teritoriu de 50500 km2. un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940.

profesionale. economice.septembrie 1940.. de vîrstă şi sex etc. Exemplu: Istoria Românilor cl. Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. scăderea capacităţii de apărare a ţării. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional. IX-a. judeţe şi 36 . În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic. culturale. folosesc datele recensămîntului din 1930. Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit. ci şi pe provincii.

Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe. existînd astfel posibilitatea verificărilor. Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică. Noile metode formative în prim plan au 37 .comune. Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii. Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare . nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică.învăţare. Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare .învăţare. apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume. Această situaţie se referă şi la Republica Moldova.

acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei . (povestirea. Spre regret însă reforma în învăţămînt. conversaţia. Elemente din 38 .). aptipudinilor etc. cum să acţioneze. Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire. În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă.conţinuturi. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi. însă. Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect. jocul pe roluri. Aceasta nu înseamnă. problematizarea. învăţarea prin cercetare etc. diafilme etc. nu numai cum să reproducă.îl învaţăpe elev cum să facă. demonstraţia etc. comparaţia. În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative.drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”.). a gândirii creatoare. Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi. adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică. că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. fără stimulenţi morali şi materiali. atlase. cum să decidă. Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor. explicarea.).

fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt. 39 . cu calităţile profesorului. Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor. Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative). cu stilul lui de predare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful