P. 1
Metode Formative de Predare a Istoriei

Metode Formative de Predare a Istoriei

|Views: 194|Likes:
Published by Cristian Cretu

More info:

Published by: Cristian Cretu on Oct 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2015

pdf

text

original

În perioada de trecere a societăţii la regimul democratic şi la economia de piaţă în Moldova se schimbă cerinţele societăţii faţă de învăţământ.

Care trebuie restructurat pentru a pregăti o personalitate aptă de a rezolva problemele apărute în societate şi chiar în natură în pragul celui de-al treilea mileniu. Democratismul şi umanismul, principii caracteristice ale şcolii inovative, au dus la apariţia diverselor forme de organizare şi a noilor tehnologii ale procesului instructiv educativ. Procesul dezvoltării învăţământului modern se desfăşoară în două direcţii: perfecţionarea învăţământului tradiţional şi instaurarea învăţământului formativ - inovativ, bazat pe modificările reale ale caracterului cerinţelor societăţii faţă de personalitate, precum şi pe schimbarea rolului personalităţii în societate. Odată cu dezvoltarea tuturor sferelor societăţii postindustriale e determinată de factorul uman anume valoarea personalităţii devine punct iniţial în organizarea şi funcţionarea învăţământului. În acest plan învăţământul formativ reprezintă strategia dezvoltării activităţii creatoare productive a profesorului şi a elevilor. Una din condiţiile primordiale ale atingerii scorului finit al învăţământului formativ este de a asigura dezvoltarea elevului în calitate de subiect al instruirii. Ca o ramificare a învăţământului formativ este învăţământul inovativ. În funcţie de conţinut se evidenţiază trei tipuri de inovaţii: 1) Inovaţii în concepţie, acelea care privesc modul de a gândi şi organiza procesul didactic; 2) Inovaţii de conduită interpersonală, acelea care vizionează rolurile şi relaţiile dintre factorii binomului educaţional (profesori - elevi), relaţii

1

dintre profesori etc.; 3) Inovaţii materiale cele care privesc echipamentul şcolar: săli de clasă, laboratoare, cabinete, mijloace de învăţământ ş.a. Fără a nega metodele de însuşire tradiţională (expunerea, conversaţia, demonstraţia, modelarea) în prim plan apar metodele active, productive, formative: descoperirea, cercetarea, observarea, experimentarea, lucrul în grup, autoinstruirea, algoritmizarea, instruirea programată, asaltul de idei etc. Acestea sunt metode care valorifică procesele de cunoaştere, înţelegerea şi receptarea valorilor istoriei. Metodele activ - participative presupun inversarea raportului ce trebuie “învăţat” - “cum trebuie învăţat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus în ipoteza de căutător al cunoştinţelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice generale, elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe şi surse istorice, de a se implica în activităţi de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor fac ca faptele, legităţile, evenimentele şi interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Opţiunea profesorului pentru o metodă sau alta constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea unei anumite metode se face în funcţie de obiective, de conţinutul procesului instructiv, de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale elevului, de experienţă şi competenţă didactică a profesorului. Pentru elev metodele participativ - active utilizate constituie o cale mai eficientă de acces spre cunoaşterea adevărului istoric, a culturii şi comportamentelor umane, un mod de a cerceta şi
2

descoperi lucruri noi. Astfel elevii capătă noi deprinderi intelectuale şi capacităţi cognitive, atitudini, sentimente şi comportamente. Numărul metodelor de învăţământ este mare şi acest număr sporeşte fie prin elaborarea unor metode noi fie prin importanţa pe care o dobândesc unele procedee la predarea anumitor teme transformânduse astfel în metode. O clasificare a metodelor de învăţământ se poate realiza dacă se ţine seama de strânsele conexiuni dintre componentele procesului didactic care au ca punct focal instruirea şi formarea elevului. Această clasificare a metodelor de învăţământ se poate face pe baza utilizării a două criterii: 1) În funcţie de obiectivele operaţionale şi de conţinutul învăţării, metodele de predare învăţare se clasifică în: a) Metode informative, potrivite pentru a atinge conţinuturi de acelaşi fel, căi prin care elevul dobândeşte o cantitate de informaţii în scopul reconstituirii faptelor, fenomenelor, proceselor istorice; b)Metode formative potrivite pentru a realiza obiective formative şi de a învăţa temeinic conţinuturi adecvate, căi prin care se explică cauzal, funcţional şi axiologic faptele, fenomenele istorice, valorificânduse pe deplin valenţele lor educativ formative. 2)În funcţie de psihologia celui care învaţă (obiectivele şi conţinutul învăţării pun elevul în situaţii psihologice diferite de participare) metodele pot fi: a)metode participative (active), axate pe activitatea
3

Metode de învăţămînt sunt eficiente în măsura în care contribuie la formarea spiritului critic la elevi. imaginaţia. aptitudinilor. centrate pe activitatea profesorului şi care stimulează preponderent doar capacitatea de memorare a elevului. 4 . b)metode neparticipative (pasivă).a.. gîndirii creatoare. O parte dintre ele putem folosi şi în predarea – învăţarea istoriei. ori de cîte ori obiectivele şi conţinutul sunt formative. În avangardă se situează cele participativ – formative. solicitându-i intens gîndirea. capacitatea de comunicare ş. Caracteristici Formative Informative Participative • Învăţarea prin acţiune • Prelegerea dezbatere • Învăţarea prin • Observaţia cercetare • Excursia • Învăţarea prin descoperire • Vizita • Învăţarea prin • Conversaţia proiecte • Demonstraţ • Experimentul ia • Studiul de caz • Dialogul • Jocul de rol • Comparaţia • Simulările • Problematizarea • Brainstorming-ul • Inventica Neparticipative • Exerciţiul instruirea • Prelegerea ( programată magistrală) • Algoritmizarea • Explicaţia • Povestirea Desigur. fiecare obiect de învăţământ utilizează cu precădere anumite metode.elevului. iar pe altele mai puţin sau de loc. de “ascultare”.

Metoda este activă atunci cînd elevii participă la elaborarea conceptelor sau noţiunilor fie prin activitate intelectuală. El reţine 10% din ceea ce citeşte. Metoda cea mai bună. muzeelor etc. ea nu are o valoare generală. Metodele de învăţământ specifice predării – învăţării istorice nu sunt în sine nici noi. să se conformeze şi să fixeze nişte percepte”. participarea elevilor la săpăturile arheologilor . 90% din ceea ce spune făcînd un lucru la care reflectă şi îl priveşte. Iar valoarea omului care întrebuinţează metoda atârnă desigur şi de o anumită intelegenţă. O metodă este activă şi eficientă dacă îl “învaţă” pe elev “cum să facă. Elevul învaţă mai bine dacă este angajat cu toată persoana sa într-o acţiune. cum să acţioneze.atitudinilor exploratoare etc. 30% din ceea ce vede. dar atîrnă şi de 5 . nici bune. ultima fiind un suport al primei. 50-65% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp. Cît de folositoare sunt. 20% din ceea ce aude. Numărul mare de criterii ce pot fi luate în seamă a dus la diferite clasificări ale metodelor de învăţămînt. Nu există o clasificare unanim acceptată a metodelor de învăţămînt. nici rele. elaborarea unor referate referitoare la istoria localităţii natale. vizitarea expoziţiilor. aprecia “Nicolaie Iorga are valoarea pe care o dă omul care o întrebuinţează. angajarea lor în adunarea izvoarelor istorice. nici vechi. în acest sens. nici eficiente nici ineficiente. problema rămînînd încă deschisă preocupărilor pedagogice şi practicii contemporane. care nu e apanajul oricui. nu numai cum să reproducă. prin care orice minte omenească ajunge a nimeri pe acelaşi la aceeaşi siguranţă în ţintă. fie prin îmbinarea activităţii intelectuale cu ce fizică. 80% din ceea ce spune. cum să decidă. democratică”.

disciplină şi omenie. b)Să aleagă adecvat metodele de predare – învăţare a istoriei. e) Să elaboreze strategii didactice eficiente. Profesorul trebuie să aibă competenţe de specialist în domeniul istoriei şi competenţe psihopedagogice. istoria operează cu informaţii. 3)De la cunoscut la necunoscut în predarea – învăţarea istoriei este o singură cale: de la înţeles spre ceea ce este neînţeles. d)Să accentueze tendinţa formativ-educativă a metodelor de învăţămînt. 2) De la simplu la complex. Spre deosebire de alte discipline şcolare. cu adevăruri care nu pot fi supuse unei verificări directe din partea elevilor şi 6 . dînd trei virtuţi fără care nici ştiinţa în cel mai înalt sens al cuvîntului nu se poate. c)Să evite folosirea abuzivă a formelor expunerei.mijloacele pe care i le pune la îndămînă numai cultura generala multilaterală. Aceste trei virtuţi sunt: orizont. Viitorii profesori de istorie trebuie să aibă permanent în vedere următoarele direcţii principale în domeniul perfecţionării metodelor de învăţămînt: a) Să cunoască temeinic fundamentele teoretice ale metodelor de învăţămînt şi modalităţile de folosire practică a acestora în procesul predării – învăţării istoriei în şcoală. de metodică şi psihopedagogie. pe baza celor mai curente lucrări de specialitate. Faptele istorice sunt complexe şi au un caracter de unicat. În locul cunoscutelor reguli: 1)Să pornim de la ceea este apropiat spre ceea ce este mai îndepărtat.

rezultând combinaţii inedite”. Cetatea Albă ori să rişte un confict cu Poarta?). doar evocate. ”prin defuzarea permanentă a unor trăsături şi articularea a două sau mai multe metode.Predarea problematizată Predarea–învăţarea unităţii metodice intitulate Marele confruntări militare cu Imperiul Otoman din 1475-1476 la clasa VI oferă ocazia de a-i antrena pe elevi să problematizeze alternativă lăsată de turci lui Ştefan cel Mare ca rezultat a situaţiei confuze din Ţare Romanească prin instalarea lui Laiotă Basarab şi prin refuzul de a plăti Porţii tributul pe ultimii patru ani (să se prezinte la Constantinopol cu haraciul restant pentru ţara sa şi să cedeze cetăţile Chilia. 1. sintetizând o experienţă bogată şi îndelungată de cunoaştere şi de viaţă a omenirei. Învăţarea problematizării. rezolvă şi verifică rezolvarea întrebării-problemă . Acum voi încerca să caracterizez principalele metode formative folosite în practica mea de profesor la lecţiile de istorie . Predarea problematizată. discutate în Cosiliul de Coroană convocat de 7 . Problematizarea În funcţie de cine formulează. în cele mai multe cazuri nu izolat şi în formă pură. Ele pot fi pe baza reconstituirii şi explicării. După citirea notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 privind Basarabia şi Bucovina de Nord li se poate cere elevilor clasei a IX-a să problematizeze variantele alternativei tragice. 2.distingem două modalităţi de folosire a problematizării : 1. folosindu-se diferite metode de învăţământ.care sunt foarte complexe. în care se găsea România. ci în variante metodologice compozite.

îndeosebi. 8 . Elevilor clasei a XII-a atunci când li se predă lecţia Războiul pentru reîntregirea naţională a României li se poate da următoarea temă : problematizaţi dificultatea dilemei în care se află Carol I la aflarea ştirii privind declaraţia de război a Austro-Ungariei Serbiei din 28 iunie 1914 (sau trebuia după o domnie de aproape jumătate de secol să depună coroana şi să întoarcă spatele Patriei sale adopţiune. Sau folosesc o altă temă: problematizaţi opiniile discutate în Consiliul de Coroană din 21 iulie | 3 august 1914 de la Sinaia convocat pentru stabilirea atitudinii României faţă de beligeranţi. elevul participând activ în dobândirea şi aplicarea creatoare a cunoştinţelor. flexibilitate. elevul este angajat în căutarea unor răspunsuri variate. Aceasta a fost durerosul conflict moral după care a murit două luni mai tîrziu. Folosind această metodă provoc în gândirea elevilor situaţii conflictuale o contradicţie neaşteptată.două ori în ziua de 27 iunie 1940 (rezistenţa armată sau cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord). elaborare. o incertitudine – numite situaţii problematice care activizează la cel mai înalt grad capacităţile psihice ale elevilor. Ce răspunsuri pot formula elevii clasei a X-a la întrebarea: Ce a înfăptuit Mihai Viteazul: (planul dacic sau planul bizantin). care implică originalitate. sau să trădeze Patria sa natală). o tensiune. Urmărind realizarea unor obiective formative. în găsirea soluţiilor rezolvării lor. Problematizarea este metoda de tip euristic care constă în crearea şi rezolvarea unor situaţii problematice (întrebări problemă) cu scopul de a activiza gândirea şi de a dezvolta creativitatea elevilor. Problematizarea joacă un rol hotărâtor în învăţarea istoriei la nivelul reflecţiei.

2. De exemplu la clasa a XI-a Războiul pentru întregirea neamului Românesc oferă mari posibilităţi pentru învăţarea problematizată. B)stabilirea ipotezelor de lucru şi stabilirea mecanismului rezolvării problemei. dar care au fost prevăzute şi stabilite de profesor în obiectivele operaţionale ale lecţiei.În acelaşi timp elevii dobândesc idei noi. Le cer elevilor ca în funcţie de faptele care s-au 9 . A)Selectez cu grijă materialul conflictual pe care îl dau elevilor. Succesul învăţării problematizate poate fi asigurat numai în măsura în care profesorul i-a familiarizat pe elevi cu metoda problematizării. este exersată creativitatea. Atunci când reuşeşte să străbată singur elevul acest traseu. i-a obişnuit să sesizeze şi să formuleze întrebări . necunoscute până atunci. i-a înarmat cu tehnici de cercetare a surselor istorice. cerându-le să enunţe problema ce rezultă de aici. În armarea elevilor cu acest mod de lucru impune a se realiza următoarele momente principale: A)formarea capacităţii elevilor de a sesiza şi de a formula corect întrebarea . C)verificarea rezolvării. elevul participă activ la stabilirea ipotezelor şi la rezolvarea problemei prin efort intelectual independent şi verifică soluţiile obţinute. se poate vorbi de o deplină libertate intelectuală a elevului.problemă.problemă.Învaţarea problematizată Învăţarea problematizată este atunci când elevul sesizează situaţia – problemă. unele calităţi ale gândirii cum ar fi caracterul său divergent. flexibilitatea etc. i-a deprins cu depistarea şi recunoaşterea lipsurilor existente în informaţiile cu care operează.

încălcându-şi obligaţiunile cei reveneau din tratatul din 1883. În anul 1914 când a izbucnit primul război mondial . Profesorul: mai mult la 4/17august 1916 România a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Rusia.România sa declarat neutră. Franţa.petrecut în anii 1883-1914 ei să formuleze o întrebare –problemă. Mai precis: cu cine a încheiat România un tratat în anul 1883 ? (Austro-Ungaria a semnat un tratat cu România la care au aderat Germania şi Italia). b)se poate constata o contradicţie între obligaţiunile noastre. 10 . România s-a declarat neutră. Sesizaţi şi formulaţi întrebarea – problemă! Elevii sesizează o aparentă contradicţie între actul semnat în 1883 şi modul cum a reacţionat România în 1914 şi formulează următoarele ipoteze: a)România a încălcat tratatul în anul 1883. Anglia şi Italia declarând la 14/27august 1916 război Austro-Ungariei. aşa cum rezultă din tratatul de alianţă şi hotărârea de a rămâne neutră în 1914 părăsind alianţa cu Puterile Centrale şi menţinându-şi angajamentele faţă de ele. După declararea războiului de către Austro-Ungaria contra Serbiei fără consultarea prealabilă a României în 1914 s-a declanşat prima conflagraţie mondială. În 1916 România încheie un tratat şi o convenţie cu duşmanii Puterilor Centrale. Elevii: România a încheiat în anul 1883 un tratat cu Austro-Ungaria la care a aderat Germania şi Italia. România declarând război Austro-Ungariei.

De aceea Consiliul de Coroană din 21 iulie /3 august 1914 a hotărât ca România să rămână neutră. Convenţia politică prevedea ca România să declare război AustroUngariei. 1918 ? Se creează impresia falsă că România îşi schimbă aliaţii după cum “bate vântul”. Pe baza acestor date elevii pot formula o altă întrebare-problemă: România şi-a respectat sau nu angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883. La 4/17august 1916 s-au semnat documentele colaborării României cu Antanta şi anume o Convenţie politică şi una militară. Elevii analizează conţinutul tratatului din 1883 şi se explică de ce el avea un caracter defensiv şi era necesar României. Antanta se obliga să respecte integritatea teritorială a ţării şi a recunoscut aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. În anul 1914 nu au fost atacate Puterile Centrale. căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. dar măcar nici nu a fost anunţată de declaraţia de război. prin pacea de la Buftea – Bucureşti cu Puterile Centrale. ci Austro-Ungaria a atacat Serbia.În 1918. României i se răpeau aproape în întregime regiunea muntoasă şi i s-au dictat grele condiţii economice. C)Verificarea rezolvării se face prin compararea răspunsurilor cu realităţile istorice aşa cum rezultă din documente. B)Rezolvarea problemei. 1916. România nu numai că nu a fost consultată . 11 . Tratatul din 1883 a avut un caracter defensiv.

în 1916 a încheiat un tratat secret cu Antanta şi a declarat război AustroUngariei. cum conduce discuţia pentru a clarifica esenţialul. În aplicarea problematizării se are în vedere trei aspecte generale: cum profesorul pune problema. România şi-a reorientat politica externă în funcţie de aspiraţiile fundamentale ale poporului român. Pe baza acestor documente se creează numai aparent contradicţia că românii ar fi nestatornici. în 1914 când s-a declanşat primul război mondial România sa declarat neutră. şi ca o reacţie împotriva atitudinii Rusiei faţă de România. Dimpotrivă elevii desprind cu uşurinţă argumentele prin care dovedesc că românii şi-au respectat angajamentele asumate prin tratatele încheiate în 1883 şi 1916.Avându-se în vedere izolarea României după 1878. cum sunt desprinse concluziile. Activitatea profesorului şi a elevilor într-o secvenţă de instruire prin problematizare: 12 . Cercetând documentul din manual elevii au constatat că în anul 1883 România a încheiat un tratat secret de alianţă cu puterile centrale. nerespectând prevederile tratatelor încheiate. România nu şi-a încălcat obligaţiile cei reveneau din tratatul semnat în 1883.

deprinderi. ager. dornic. profesorului conducerea. Ea se bazează pe investigarea proprie a elevului cu scopul de a dobândi prin activitate indepententă dirijată cunoştinţe noi din diferite surse de informaţii şi de a învăţa abilităţi. învăţarea prin descoperire este o metodă specifică istoriei. capacităţi. În virtutea acestei reguli să dăm întotdeauna în mâna copilului uneltele. O altă metodă participativ-activă pe care o folosesc la lecţiile de istorie este învăţarea istoriei prin descoperire.Învăţarea prin descoperire. 13 . priceperi. ca să simtă că el trebuie să lucreze şi să se convingă că nimic nu este imposibil. greu. Apărută ca o reacţie împotriva excesului folosirii metodelor verbale. îndată îi vei face activ. Elevului i se cade munca. inacesibil.

proceselor istorice care urmează a fi descoperite 14 . studiu sau sinteză. fenomenelor. un izvor istoric etc. Desigur elevul nu va descoperi lucruri noi în raport cu ştiinţa istoriei sau cu istoria ca obiect de învăţământ. fenomenelor. rezumă principalul fond de idei ce decurg din descoperirile elevilor. organizează cadrul cercetării. Învăţarea prin descoperire constă în reconstituirea şi explicarea faptelor. economic. cauzele unui fenomen social. el a văzut realităţile dintre ele. cu manualul. Pe baza unor indicaţii (sarcini de rezolvare. fenomenele. de învăţare). Profesorul organizează munca elevilor de la o dirijare foarte strânsă în primele clase până la o independenţă deplină în ultimele clase. faptelor.selecţionarea noţiunilor. un fragment dintr-un articol. . cu diverse surse de informaţie elevul descoperă faptele. cercetând o lecţie sau o parte a ei din manual. Elevii înşişi descoperă ideile principale ale lecţiei. proceselor istorice ale unei secvenţe din lecţie sau chiar a unei lecţii întregi prin antrenarea elevilor însişi în raţionamente inductive sau deductive. procesele istorice. cultural etc. Folosirea corectă a învăţăturii prin descoperire impune rezolvarea următoarelor operaţii. Aparent independentă invăţarea prin descoperire este dirijată.Pus în contact direct cu izvoarele istorice. supraveghează şi apreciază rezultatele investigaţiei. Acest mod de învăţare a istoriei este fundamentat pe ideia de efort. el a înţeles cauza fenomenelor şi el a legat informaţiile descoperite de cunoştinţele sale dobândite anterior. pe cât posibil prin forţele sale personale. Învăţarea este astfel temeinică pentru că elevul a sesizat organizarea faptelor istorice. Profesorul de istorie este acela care precizează sarcinile de învăţare. politic.

distribuirea elevilor a surselor de investigaţie sau indicarea secvenţelor ori lecţiei din manual necesare descoperirii. . .valorificarea investigaţiei prin integrarea informaţiilor descoperite de elevi în fondul general de cunoştinţe al lecţiei şi al temei. precizează etc. cum să noteze etc. fiecare trece la locul lui. vezi.formularea clară.desfăşurarea activităţii elevilor de descoperire. indicându-le cum să studieze. apoi după ce s-au consultat în problema aflată în studiu. învaţă. . în concordanţă cu conţinutul de idei al secvenţei respectivedin lecţia care se învaţă în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi cerinţele programei de istorie.confruntarea şi evaluarea cunoştinţelor descoperite. . independenţa în gândire şi acţiune.îndrumarea când este solicitat profesorul cu răbdare a elevilor.de elevi în funcţie de obiectivele educaţionale. . Este necesar ca să fie repartizată o mai mare parte din timpul muncii pe grupe. descoperă. Învăţarea prin descoperire se practică individual şi pe grupe. Din practică am constatat că cele mai afective sunt grupele spontane. înţelege. . Învăţarea prin descoperire se bazează pe învăţarea lecţiei din carte pe cercetarea izvoarelor istorice sau altor surse şi acţionează prin procedee ca: cercetează. priceperea de a conlucra cu ceilalţi. concisă a sarcinilor şi a planului de învăţare. cultivându-se spiritul activ.stabilirea timpului de efectuare a sarcinilor de rezolvat. Învăţarea prin descoperire trebuie să se desfăşoare în spiritul cooperării şi fără 15 . Pentru 4-5 minute fiecare elev se asociază cu cine vrea. .

Acest tip de metodă îl folosesc în clasa XI la tema Relaţiile Internaţionale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. definiţii. a)Descoperirea inductivă se bazează pe raţionamentul inductiv în care gândirea progresează de la singular la particular spre general. deductive. După ce s-a încheiat partea de rezolvare prin cooperare se continuă partea de învăţare individuală când profesorul poate pune note după capacităţi. inductive. prin analogie. dar puterile grupate în Antanta l-au acceptat cu o promptitudine de care fu surprins chiar adversarul. Profesorul în cazul muncii pe grupe poate pune note foarte bune pentru elevii care dovedesc anumite calităţi. Elevii pe baza analizei a doua afirmaţii despre primul război mondial sunt solicitaţi valorificând şi cunoştinţele anterioare. legi. dar nu şi note rele. Cooperarea presupune încredere. 2.frică de sancţiuni. Tipurile de descoperire corespund principalelor forme de raţionamente. În procesul de cunoaştere elevul merge de la analiza şi organizarea datelor. 1. faptelor şi fenomenele istorice particulare. ajutor şi nu teamă. În 1933 istoricul Jules Isaac analizând originile războiului scria: “Imperiile centrale au oferit în mod deliberat dacă nu au impus războiul. către noţiunile istorice. George Clemanceau afirmă că fără îndoială “catastrofa din 1914 e de origine germană”. să descopere cine poartă vina pentru declanşarea primei conflagraţii mondiale şi pentru consecinţele ei îngrozitoare privind victimele omeneşti şi distrugerile materiale. concepte etc.” Pe baza acestor fapte particulare elevii ajung la concluzii generale: vinovaţii primei 16 .

Întrebările care declanşează raţionamentul deductiv direcţionează gândirea în procesul cunoaşterii de la general la particular. Imperiul Otoman a înregistrat numeroase victorii.conflagraţii mondiale sunt toate marile puteri care au trecut la împărţirea şi reîmpărţirea lumii. De exemplu: În faza sa de creştere (până la asediul Vienei din 1683) şi descreştea (până la războaiele balcanice şi la sfârşitul primului război mondial). În procesul de învăţare elevul porneşte de la cazuri generale. singularul şi particularul sunt însumate în general.Descoperirea deductivă se bazează pe raţionamentul deductiv în care de la adevăruri generale. b. principii pentru a ajunge la judecăţi particulare. definiţii. a fost cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”. după cum. în raţionametul inductiv. Elevii vor descoperi şi vor reconstitui pe baza afirmaţiilor făcute 17 . Elevilor clasei a X-a li se cere să descopere şi să reconstituie acele fenomene istorice despre care s-au făcut afirmaţiile: a fost cel mai mare dezastru suferit de turci de la începutul Islamului. În felul acesta elevul se obişnuieşte să opereze cu terminologia de specialitate. gândirea se mişcă spre adevăruri mai puţin generale sau particulare. dar şi înfrângeri. Generalul este însumat în particular. reguli. Generalitatea în inducţie este un model de cunoaştere ascendentă de la unul la unii şi apoi la toţi.

În raţionametul analogic în virtutea asemănării a două obiecte sau a unor note ale lor se conchide la asemănarea probabilă a altor note ale acestora sau a obiectelor însele. Ele permit examinarea unor caracteristici asemănătoare ale altui obiect cunoscut şi ca atare. c. face posibilă stabilirea unor concluzii referitoare la primul obiect. Dacă o declaraţie de unire aproape similară a fost 18 .Descoperirea prin analogie se bazează pe raţionamentul analogic în care mişcarea logică are loc de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate. Exemplu: Citiţi şi descoperiţi revendicările Adunării AD-HOC a Moldovei din 7 octombrie 1857: 1. 2. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor capitulaţii. 3. Neutralitatea principatelor. Descoperirea prin analogie se foloseşte în special la clasificarea unei noţiuni noi cu ajutorul noţiunilor deja cunoscute de către elevi. Prinţ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei şi moştenitorii să fie crescuţi în religia ţării.campaniile antiotomane din 1475 (Vaslui) şi de la Călugăreni (1595). 4. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România. Descoperirea prin analogie nu este o metodă de demonstraţie riguroasă deoarece concluziile se bazează pe asemănarea parţială a fenomenelor.

activează gândirea elevilor şi stimulează cercetarea creându-se ipoteze de lucru şi verificându-se acestea în practică concluzie descoperirea constituie un mod de învăţare care este. Noul curriculum presupune folosirea pe larg a metodelor participativ-active: exerciţiul. debate). cât şi a altor ştiinţe socio-umane. DEZBATERILE În organizarea procesului de predare / învăţare a istoriei. probleme discutate anterior aici. dispun de un bogat potenţial în procesul de formare a orientărilor axiologice ale personalităţii. dezbaterile etc. Valoarea învăţării prin descoperire. dezvoltării gândirii divergente şi flexibile. Una din cele mai populare şi mai eficiente metode practicate în licee în ultimii ani sunt dezbaterile (în engl. erau deziteratele formulate în ţara Românească ? Aceleaşi. Aceste şi alte metode contribuie la includerea elevului în acţiune. Atunci care credeţi că.adoptată în unanimitate de voturi de către Adunarea AD-HOC de la Bucureşti. care desemnează o polemică în contradictoriu 19 . Cu deosebirea că în divanul AD-HOC al ţării Româneşti nu s-au dezbătut bazele organizării statului modern. învăţarea prin cercetare. prin transformarea lui în subiect al propriei deveniri. Să punem la dispoziţia elevului materialul faptic de învăţat şi tehnici de lucru c ajutorul cărora ei să găsească cauzele apariţiei. prin analogie constă în faptul că asigură asimilarea mai uşoară a cunoştinţelor. o mare importanţă îl are aspectul componentei metodologice. problematizarea. fenomenelor şi proceselor istorice. în acelaşi timp şi recunoaştere şi acţiune. factorii dezvoltării şi explicaţia dispariţiei faptelor.

cât şi personal. contribuind în mod eficient la depăşirea timidităţii sau impulsivităţii excesive şi la afirmarea raţionalităţii lucidităţii şi respectului reciproc. siguranţa de sine şi încrederea în forţele proprii. Folosind metoda dezbaterilor. îl învaţă pe elev să rezolve sarcini atât cu caracter social. Metoda dezbaterilor este necesară în interacţiunea umană. a adopta decizii mature etc. de a reprezenta o cauză comună. capacitatea de a lucra în echipă. Această metodă este un cadru destinat discuţiei structurale. fie în limba maternă sau în limba străină. Dezbaterile contribuie la crearea unui sistem de autoorganizare şi activizare a personalităţii adolescentului. Doi oameni sau două echipe îşi expun argumentele pentru a încerca să convingă publicul 20 . urmărindu-se formarea unei gândiri pentru însuşirea şi exersarea dialogului democratic. aşi asuma răspunderi personale. Această metodă promovează curajul. tinzând spre un înalt grad de cooperare. Abordarea oricăror tematici prin prisma dezbaterilor îi ajută pe tineri să perceapă o problemă într-un mod mult mai deschis şi flexibil. precum şi la dezvoltarea capacităţilor retorice. unde individul trebuie să aibă o mare putere de convingere şi competenţă deosebită. Cercetările au arătat că metode dezbaterilor este foarte efectivă pentru dezvoltarea capacităţilor de exprimare. fiind stimulat să caute diferite soluţii în dependenţă de orientările preconizate. folosind un şir de tehnici variate.a unei chestiuni. capacitatea de a asculta şi urmări critic un mesaj. concise şi coerente. contribuind la formularea şi expunerea unor gânduri clare. tinerii se pregătesc pentru a acţiona independent. înţelegerea şi toleranţa faţă de puncte de vedere diferite.

Echipele bine închegate au o distribuţie stabilă a rolurilor. se pot distinge mai multe tipuri de dezbatere: . le vine uşor să întocmească un sistem de argumente pro şi contra. adolescenţii implicaţi în dezbatere nu au nevoie d prea mult timp pentru pregătirea subiectului şi a documentării. De regulă. conform aptitudinii şi posibilităţilor fiecărui vorbitor în parte.problematice . Unul din punctele forte în pregătirea dezbaterilor este alcătui-rea logică a argumentelor. Un criteriu trebuie să fie disponibil. În cadrul dezbaterilor o importanţă deosebită o are momentul de creare a echipelor şi cel de alegere a subiectului de discuţie.contradictorii .asupra punctului său de vedere şi asupra competenţei lor trăite. Argumentul este 21 . concurenţii trebuie să fie pregătiţi pentru abordări neaşteptate şi să reacţioneze la argumentele adversarului.umoristice Experienţa acumulată confirmă că nu se recomandă atacarea unor subiecte de mare implicare ideologică sau emoţională. deoarece se ştie că adolescenţilor le este caracteristică o sensibilitate deosebită. Discursul echipelor începe cu stabilirea parametrilor unei runde definind cuvinte . relevant şi aşteptat.cheie şi criteriul. este un instrument de bază al convingerii şi clarităţii unei afirmaţii.comparativă .proverbiale .valorizatoare . mai ales la începutul creării echipei. În funcţie de forma şi conţinutul subiectului. concret. care este nu altceva decât unitatea elementară a comunicării prin care susţinem o afirmaţie. Cu toate acestea. Apoi se va accentua şi se va determina direcţia sau scopul cazului.

de asemenea. de strategia adoptată pentru convingerea adversarului. Tipul de argumentare se alege în funcţie de afirmaţia ce trebuie să fie susţinută. observaţie şi experimente şi operăm cu un anumit grad de generalizare a lor) şi analitic (când abordăm problema comparativ sau similară cu alta) etc. suport şi concluzii necesare.a respecta pe alţii şi ideile lor. . 22 . urmat de motiv. de nivelul de cunoaştere a celui ce argumentează. factorii cei mai importanţi ai succesului în dezbatere sunt puterea de convingere. Pentru a clarifica unele poziţii. explicaţie. informaţia şi timpul. suport. Sistemul de argumentare se construieşte în următoarea logică: . vorbitorii folosesc metoda întrebărilor fulger.subiectul dezbaterii. pe motiv. explicaţie. precum şi argumentarea de tip inductiv (când pornim de la un set de fapte şi adevăruri. o evidenţă sau o convingere. deoarece omul este deprins să analizeze şi să ia o anumită atitudine faţă de cauzele şi efectele unui fenomen sau proces. Dar există şi argumentări de tip logic . impact şi concluzie. Astfel. Construcţia contraargumentului se bazează. bazaţi pe trei principii forte: . Important este faptul ca argumentele să fie legate direct de criteriu sau scop. .deductiv (prin folosirea unor silogisme corecte din punct de vedere logic).urmat de un suport care este un adevăr demon-strat. Cel mai cunoscut gen de argumente este ce de tip cauzal.argumentul major. conducându-i pe oponenţi spre răspunsuri necesare pentru a întări argumentele.a fi sincer.

Pentru a atinge acest nivel elevul trebuie să-şi creeze un puternic sistem de autoorganizare şi activizare. Metoda dezbaterilor. ajutându-l pe tânăr să-şi dezvolte capacităţile: .). atacul la persoană etc.să se pună în situaţia altora. Abordarea de tip pro şi contra. În procesul analizei se pune accent pe greşelile de conţinut (depărtarea de subiectul în discuţie. şi exemple de discursuri plictisitoare şi incoerente. Cicerone etc. specifică dezbaterilor. prejudecăţi şi stereotipuri. Istora ne convinge de importanţa şi necesitatea artei oratorice.). interpretarea neclară. în afară de faptul că îl fac pe tânăr să câştige încrederea în forţele proprii. cuvinte uzate. incoerenţa ideilor etc. greşeli de dicţie etc. limbaj şi comportament. generalizării greşite. 23 .. atac la persoană etc. putem să concluzionăm asupra cultivării şi consolidării gândirii logice şi critice. ne aduce exemple concrete de extraordinara putere de convingere a marilor personalităţi: Platon. Dezbaterile sunt o artă în măsura în care o comunicare este eficientă. folosirea unor analogii false.În cadrul dezbaterilor se dă o mare atenţie corectării şi depăşirii unor greşeli şi inadvertenţe. greşeli de metodă (expunerea ilogică. stimulează spiritul de concurenţă în sensul bun al cuvântului. îi ajută să fie atent la punctele de vedere ale adversarului.). exprimă claritate şi putere de convingere. Folosind metoda dezbaterilor. În timpul dezbaterilor elevii însăşi sunt puşi în situaţia de a accentua asupra unor greşeli pe care leau observat la adversar: folosirea incorectă a statisticii. etc. greşeli de expunere (citirea textului.. Aristotel.

să folosească toate resursele disponibile pentru a rezolva o problemă. elevii care nu participă se pot plictisi. . flexibilă. Limite: . de lucru în echipă de încredere în forţele proprii. Clasa Tema de dezbatere Criteriu ProArgumente Contra 24 .să găsească alternative şi ieşire din orice situaţie.Competiţia dintre grupuri va mări eficienţa dezbaterii. căutând cea mai bună şi cea mai eficientă soluţie. .Pentru a ajunge la rezultatul scontat necesită mult timp. concisă a argumentelor şi contraargumentelor de ascultare activă. . Totodată elevii dobândesc cunoştinţe noi.să sintetizeze şi să analizeze cunoştinţele. . de exprimare clară. Dezbaterile provoacă în gândirea elevilor situaţii conflictuale. . . este exersată creativitatea. .Dezvoltă capacităţi retorice.să recunoască contradicţia ca factor de dezvoltare. atitudinilor şi conduitei participanţilor.. În continuare se propun câteva paradigme de dezbatere: Nr.Nu oferă posibilitatea participării active a tuturor elevilor. urmărindu-se influenţa convingerilor. Avantajele dezbaterilor: Dezvoltă un şir de capacităţi: de a gândi critic asupra unei probleme. gândirea divergentă.Uneori competiţia dintre grupuri poate genera tensiuni de durată în colectivul respectiv.

factor în calea de progres în spre progres. apar noi metode de exersare a creativităţii. Progresul tehnologic duce la înrăutăţirea situaţiei ecologice. Odată cu expansi-unea Romei au fost nimicite valorile naţionale ale popoa-relor cucerite. 3. din Dacia Traiană. de lupte şi vrajbe între oameni etc. explozie. a XI-a Revoluţiil e sunt un Primele im-puls revoluţii burgheze pentru societate .1. ” De la Roma venim. Revoluţiile burgheze au asigurat triumful societăţii spre perfec-ţiune. turbulenţă. 25 . au pus bazele unei civilizaţii şi culturi superioare etc. extaz. 2. a X-a “Expansiu nea Romei este justificată de istorie. la apariţia de noi con-fruntări sociale etc. Progresul tehnologi c ne-a schim-bat vieţile spre rău. cl. Dar pentru început să trecem în revistă şirul sinonimic al noţiunii de brainstorming: stare de excitare a minţii. furtună în creier. cl. epoca modernă. cl. tehnologic contribuie la ridicarea nivelului de viaţă. Metoda a fost elaborată de Alexander Osbarn în 1953. au urmat distrugeri ma-teriale şi nimici-rea de vieţi umane etc. Expansiunea Română a contribuit la: accelerarea dezvoltării teritoriilor cucerite. tot prin progres Progresul moare. organiza şi nu în ultimă instanţă acumula informaţii generale la nivelul său – toate acestea în raport direct cu brainstormingul. a XII-a Tot ce apare prin progres. Revoluţiile burgheze au fost urmate de multe distrugeri şi cheltuieli nejustificate. la apariţia şi consolida-rea relaţiilor dintre po-poare etc. Brainstormingul sau “Asaltul de idei”. frământare de minte. Orice persoană ar putea participa.

rolurile şi regulile acestuia. Brainstormingul asociază liber diverse idei pentru formarea ideilor şi conceptelor noi. conţinutul. Nu există răspunsuri greşite. Brainstormingul este o tehnică de conferinţă prin care un grup încearcă o soluţie pentru o problemă specifică. 2) Fiţi creativi în contribuţiile voastre. El trebuie să pregătească o anumită problemă ori un anumit subiect pentru sesiunea de brainstorming. secretarul sau membrul unui grup. Brainstormingul este un proces organizat pentru obţinerea numărului maxim de idei referitoare la un anumit domeniu de interes.Apoi să trecem la câmpul semantic. Liderului i se cere să fie un bun ascultător şi organizator. Brainstormingul. astfel încât să-i ajute pe membrii grupului să-şi adune forţele intelectuale în vederea soluţionării problemei. Brainstormingul este o metodă simplă şi eficientă de a genera idei noi stimulând gândirea divergentă sau creativă. liderul va ţine cont de respectarea regulilor şi orchestrarea generală a grupului. Brainstormingul este o tehnică ce dezvoltă abilitatea de a genera idei noi. multidimensional al aceleeaşi definiţii. Nu se permite judecarea niciunei idei. Pe parcurs. Deschiderea 26 . Într-o sesiune de brainstorming participantul poate fi implicat în trei roluri: liderul. Regulile de bază ale brainstormingului: 1)Toate ideile sunt binevenite. colecdând toate ideile emise spontan de la participanţii acestui grup. Brainstormingul creează stări intelectuale optime pentru generarea ideilor noi.

Evocare: Care au fost consecinţele colonizării Basarabiei. şase carduri de A3. Tema: Politica ţarismului rus în Basarabia. Exemplu: Istoria Românilor clasa IX. 3) Încercaţi să contribuiţi cu idei de claritate într-un timp limitat. 27 . Evocare: Cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. şase carduri de A2. Numărul acestora nu va fi mai mic de 5 şi mai mare de 10. Tema: Apariţia creştinismului. Apoi participanţii sunt rugaţi să se grupeze conform literelor. Metoda brainstormingului se folosesc la toate clasele. şase carduri de A5. Toate poziţiile şi punctele de vedere sunt acceptate. Membrii grupului. şase carduri de A4. Secretarul trebuie să scrie fiecare ideie clar. Este foarte util ca o echipă să aibă şi experţi care cunosc problema respectivă.spre idei noi şi originale este foarte importantă. Un grup ideal constituie 6-7 elevi. De exemplu dacă în clasă sunt 30 elevi se împart 6 carduri de A1. Exemplu: Istoria Românilor. Tema: România în perioada interbelică. citeţ şi vizibil pentru toţi. în 5 echipe a câte 6 membri. 4) Preluaţi şi dezvoltaţi ideile colegilor. Uneori liderul ar putea cumula funcţiile secretarului. Fiecare elev primeşte câte un card marcat cu o literă şi un număr. Grupelor vor fi distribuite roluri diferite din punct de vedere al generalizării de idei vizavi de problema pe care o au de soluţionat cu toţii. Evocare: Care sunt consecinţele Marii Uniri pentru România? Exmplu: Istoria Universală clasa V.

Din această învăţarea poate fi superficială: metoda cere o selectare adecvată a cazului. Simularea. elevii vor înţelege mai bine conform experienţei lor propriul rol şi rolurile celor din jur cât şi rolul personalităţilor istorice şi îşi vor dezvolta capacităţile ompatice. Tema: Teatrul în grecia antică. . în condiţii asemănătoare sau care le imită pe cele originale.Avantaje: . Simularea mai este denumită şi joc de rol. Limite: Deoarece se bazează doar pe sperienţa proprie a elevilor aceştia pot scăpa din vedere anumite momente esenţiale pe care nu le-au ştiut şi cu care s-au întîlnit în viaţă. În caz contrar ea poate duce la un eşec total. . Exemplu: clasa V Istoria Universală. Tragedia lui Sofocle “Antigona”.Necesită puţin timp. elocvenţa şi puterea de decizie.Încurajează activittea şi participarea membrilor colectivului. Anunţ subiectul elevilor din timp (Comedia lui Aristifan “Păsările”. Folosesc această metodă în clasele V – VI. realitate la o scară redusă. Înterpretând rolul unor personaje istorice mai puţin obişnuite. “Prometeu Înlănţuit”) pentru a le da posibilitate de a pregăti diferite decoraţii şi vestimentaţii la subiect. joc simulat sau dramatizare didactică. care să poată să motiveze elevii. Simularea este modalitatea de predare învăţare prin intermediul unor acţiuni roluri sau mijloace tehnice analoge – după caz.Reflectă experienţa concretă a elevilor. Din timp elevii sunt împărţiţi în 3-4 grupe a câte 5-6 28 . gândirea critică.

29 . Spectatorii vor spune ce au simţit în diferite momente ale piesei şi cum ar fi jucat ei diversele situaţii. .Cum s-au simţit elevii în rolurile respective. în raport cu nevoile înlăturării unor neajunsuri sau a modernizării proceselor asigurând luarea unei decizii optime în domeniul repsectiv. formativ contribuind la antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale oferind elevilor soluţii de rezolvare elevate şi eficiente a unor probleme sau situaţii– probleme teoretice şi practice. Grupele singure îşi aleg la dorinţă câte o piesă teatrală a autorilor din Grecia Antică. . Studiul de caz este o modalitate de a analiza o situaţie specifică particulară. Studiul de caz. Studiul de caz: Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti la 1848.Ce au învăţat din experienţa trăită etc. Intervin în grupuri pentru a acorda ajutor (dacă se solicită). Exemplu: clasa XI-a Istoria Românilor.De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul. reală sau ipotetică modelată sau simulată care există sau poate să apară de orice natură denumită caz în vederea studierii sau rezolvării lui. Metoda studiului de caz ca metodă de învăţare are un pronunţat caracter activ – participativ. Elevii fiecărui grup îşi împart rolurile de sine stătător. Avantaje Elevii învaţă să acţioneze într-o anumită problemă prin improvizarea unei situaţii bine structurate care să reflecte fapte şi situaţii de realitate. După ce piesele sunt jucate se pot discuta următoarele aspecte: .elevi.

Etapele unui studiu de caz: 30 .

Această metodă le permite elevilor să studieze împreună un volum mare de informaţii în timp scurt. forţele implicate şi rezultatele acestor revoluţii. să poată compara. Dar cum să facem ca să-l interesăm pe elev în a completa acest tabel? Franţa 1. . Metoda Zig-Zag.Învăţarea prin colaborare. cauzele. Exemplu: Istoria Universală Temă: Revoluţiile burgheze din anii 1848-1849. evidenţiind trăsăturele generale şi particularităţile revoluţiilor din 1848-1849.Îi încurajează pe elevi să se ajute reciproc şi eficientizează învăţarea prin oferirea oportunităţii de predare. Obiectivele lecţiei: fiecare elev să cunoască la sfîrşitul orei. .Poate înlocui prelegerea şi solicitarea că elevii să citească materialul înaintea orei. 3. 2. Cauzele revoluţiei Forţele implicate Evenimentele principale 31 Germania Austria Italia . Una din metodele participativ – active folosită în cadrul lecţiilor de istorie este metoda Zig-Zag. principalele evenimente.

Austria şi Italia.4. Pornind de la acest fapt am împărţit clasa în 4 grupe a cîte 4 elevi.Germania. Terminînd de executat sarcina dată “experţii” s-au reunit în grupele iniţiale. fiind gata să descrie revoluţia din cel puţin o ţară. elevii erau gata să discute trăsăturile generale şi particularităţile revoluţiilor. elevii identificau trăsăturile principale ale revoluţiei din respectiva ţară. Sarcina “expertului” era de a completa rubrica din tabel conform ţării alese şi de a expune ţn faţa celorlalţi 3 colegi de grup cunoştinţele căpătate din manual. După încheierea activităţii. Rezultatele După cum este ştiut revoluţiile s-au desfăşurat în Franţa. în clasă au apărut 4 grupe noi cu “experţi” pentru Franţa. Fiecare membru al unei atfel de echipe a devenit expert pentru una din aceste ţări. Dar cum să fiu convins că fiecare elev va îndeplini calitativ această misiune didactică? Am rugat “experţii” din grupele iniţiale să studieze evenimentele în colaborare. Germania. Apoi echipa “reîntregită” a luat cunoştinţă de evenimentele din fiecare ţară acultînd mesajele tuturor “experţilor” şi completînd tabelul. discutau cum ar fi mai bine să completeze o anumită rubrică şi să expună cunoştinţele căpătate în faţa elevilor. Consultînd manualele şi colaborînd. despre consecinţele şi experienţa acestora. Au fost atinse oare obictivele propuse? Fiecare elev a completat tabelul. Astfel. Austria şi Italia. Colaborînd cu colegii de grup ei îşi expuneau părerile în aceleşi timp percepînd 32 .

”Experţii” citesc părrţile lor de text. toţi membrii “grupei de acasă” vor înţelege textul mai bine decît dacă ar fi lucrat individual. Distribuim părţile textului membrelor grupei. 3)Explicăm elevilor că. ei trebuie să înţeleagă textul în întregime. Lămurind unul altuia fragmentele corespunzătoare. 6) Urmează etapa în care elevii se vor convinge de 33 . punînd în evidenţă cele mai inportante momente şi hotărăsc în ce mod vor transmite cunoştinţele căpătate colegilor din “grupele de acasă”. Puntru a facilita asimilarea materiei de studiu fiecare elev va fi desemnat “expert” numai pentru o parte a textului. Metoda Zig-Zag conţine 6 etape: 1) Împărţim în 4-5 fragmente textul care urmează a fi studiat. 5)Activitatea contină în “grupele de acasă”. dar şi pune întrebări. spre sfîrşitul orei. Acest lucru poate fi realizat în timpul proiectării orei. pentru a se convinge că toţi membrii echipei au înţeles cele vorbite anterior. 2) Formăm grupe din 4-5 elevi (corespunzător numărului de fragmente din text) le vom denumi “grupe de acasă” (grupe iniţiale).şi mesajele membrilor echipei. Fiecare “expert” expune nu numai conţinutul părţii sale de text ţi răspunde la întrebările colegilor. discută conţinutul respectivului fragment ce i-a revenit fiecărui. 4)Urmează constituirea “grupelor de experţi”. În ele vor întra reprezentanţi ai “grupelor de acasă” cu aceiaşi parte a textului (de exemplu: elevii ce au avut sarcina să studieze situaţia din Franţa în diferite “grupe de acasă” se unesc într-o grupă de “experţi” pentru a face acestlucru în comun ).

Acest risc poate fi redus prin: a) elevilor slabi li se va repartiza o temă mai usoară de predare.le oferă elevilor posibilitatea de a asimila un volum mare de informaţie. iar profesorul va evalua eficienţa întregii activităţi.există posibilitatea transmiterei de către unii elevi a unui mesaj incorect.înţelegerea textului integral. . Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte. Avantaje . Dacă într-adevăr ne interesează dezvoltarea personalităţii elevului şi a deprinderilor lui de a căpăta cunoştinţe şi de a fi responsabil pentru însuşirea propriilor cunoştinţe atunci rezultatul muncii trebuie neapărat discutat de comun acord cu copiii. ce obstacole au întîmpinat. Modelarea O altă metodă participativ-activă folosită în cadrul lecţiilor de istorie este modelarea. ce le-a reuşit după părerea lor. procese etc. .dezvoltă capacitatea de expunere clară. Prin intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora. denumite 34 . .sporeşte responsabilitatea elevilor. fenomene. Limite .necesită mult timp pentru a ajunge la rezultatele scontate. cum înteleg ei utilitatea acestei activităţi. Îi vom întreba cum s-au simţit în rolul de “experţi”. de predare a informaţiei.încurejează contribuţia personală. Contribuind la dezvoltarea personalităţii elevului profesorul îşi va spori concomitent şi propriul nivel de profesionalism. b) profesorul se va convinge de corectitudinea înţelegerei temei de către aceşti elevi. .

scheme.ele pot fi relativ similare cu cele originalemodele de arme. Modelarea este o metodă cu caracter activ – participativ. Exemplu:clasa XII – a Istoria Românilor. În cadru lecţiilor de istorie folosesc tipul de modele iconice. cu o populaţie 3800000 locuitori în majoritatea români. Nord-Vestul Transilvaniei. un teritoriu de 43492 km2 cu o populaţie de 2667007 locuitori smuls României prin dictatul de la Viena din 30 august 1940.): fotografiile. unelte etc. b) modele iconice (sub formă de imagini. Haşuraţi cu culoare neagră sudul Dobrogei transferat Bugariei prin acordul de frontieră semnat la 7 35 . schiţe etc. dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind calitatea şi eficienţa predării – învăţării. Subiectul: Tragicul în 1940 în Istoria Românilor. idei. c) modele ideale-exprimate prin concepte. Folosirea modelării la acest subiect are drept scop scoaterea în evidenţă a consecinţelor pactului Ribentrop-Molotov pentru România.modele. un teritoriu de 50500 km2. Există patru tipuri de modele: a) materiale (obiectuale) . capabile să evidenţieze (reproducă) caracteristicile esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii despre acetea. d) modelele cibernetice-specifice sistemelor dinamice perfective. grafice etc. desenul reprezentat prin scheme. Astfel le dau elevilor ca temă să traseze pe caiete conturul României din vara anului 1940? Marcaţi acest moment prin ciocanul şi secerea înfiptă în pămîntul Basarabiei. teorii etc. Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. Haşuraţi cu altă culoare. formativ şi euristic.

Exemplu: Istoria Românilor cl. iar materialul a fost piblicat în ample volume cu date nu numai la nivel naţional.. profesionale. de vîrstă şi sex etc. scăderea capacităţii de apărare a ţării. micşorarea suprafeţei teritoriale a ţării şi a numărului de locuitori). culturale. În clasa a IX-a folosesc în cadrul lecţiei de Istorie a Românilor modelul statistic. Recensămîntul a fost conceput pe baza unei palete extrem de largi de criterii etnice. Dacă în tragicul an în Istoria Românilor se pierdeau în total 99738 km2 şi 6821000 de locuitori atunci care au fost consecinţele raptorilor din acest an? (prăbuşirea României Mari. Subiectul: Viaţa socială economică a Statului Naţional Unitar Român în perioada interbelică. folosesc datele recensămîntului din 1930. ci şi pe provincii. Pentru a concretiza caracterul Naţional al Statului Român întregit.septembrie 1940. IX-a. economice. judeţe şi 36 .

Elevul absorbea cele expuse de profesor fără a se implica în procesul de predare . Noile metode participativ – active folosite la predarea – învăţarea istoriei au drept scop dezvoltarea creativităţii. Dacă fosta URSS ocupa primul loc în lume în ceea ce priveşte acumularea de către elevi a unui mare bagaj de cunoştinţe. Această situaţie creată în învăţămînt de până la reforma şcolii poate fi explicată că în învăţămînt prevalau metodele informative de predare .comune. Noile metode formative în prim plan au 37 .învăţare. existînd astfel posibilitatea verificărilor. apoi în ceea ce priveşte aplicarea lor în practică ocupa unul din ultimele locuri din lume. nereuşind să aplice pe deplin cunoştinţele acumulate în practică. Populaţia totală a României de 18057028 locuitori era compusă din? Le dau elevilor următorul tabel: Le dau elevilor următoarea sarcină: să modeleze statistic această realitate istorică.învăţare. Această situaţie se referă şi la Republica Moldova.

Şi în fine aş dori să accentuez că în procesul predării – învăţării nu există o ierarhie a metodelor. Aceasta nu înseamnă. (povestirea. demonstraţia etc. În şcoli şi licee lipseşte materialul didactic (Hărţi noi. lipsesc manualele noi fără de care practic este imposibil de a practica noile metode formative. Profesorul în loc să conlucreze împreună cu elevii la predarea – învăţarea temei noi folosindu-se de manual este nevoit să dea conspect. conversaţia. Elemente din 38 .). atlase. că în predarea – învăţarea istoriei se renunţă la metodele informative care îşi au avantajele lor. cum să acţioneze. însă. fără stimulenţi morali şi materiali. învăţarea prin cercetare etc. acestea sumt metodele care pun accentul nu pe ce trebuie învăţat ci pe cum prebuie înţelese valorile istoriei . cum să decidă. Spre regret însă reforma în învăţămînt. comparaţia. explicarea. aptipudinilor etc.). de pregătire a elevilor pentru viaţă activă şi creativă.conţinuturi. problematizarea. În ultimul timp a crescut interesul pentru metodele activ – participative generate de actuala tendinţă a şcolii spre noi obiective. În activitatea practică nu se utilizează metoe pur informative sau absolut formative. adică trecerea de la învăţămîntul informativ la învăţămîntul formativ a demarat fără o temelie economică. Asimilarea cunoştinţelor are loc prin propria lui acţiune (învăţarea prin descoperire. a gândirii creatoare. jocul pe roluri. Ele sunt eficiente în măsura în care contribue la formarea spiritului critic la elevi.îl învaţăpe elev cum să facă. diafilme etc.).drept obiectiv inversarea raportului “ce trebuie învăţat” în “cum trebuie învăţat”. nu numai cum să reproducă.

Important este ca metodele de predare – învăţare a istoriei să nu fie tratate ca o problemă aparte ce ţine de tehnica predării ruptă de conţinut. cu stilul lui de predare. 39 . cu calităţile profesorului.fiecare categorie sunt cuprinse în orice metodă de învăţămînt. Ele trebuie alese adecvat şi în concordanţă cu obiectivele învăţării cu psihologia şi particularită-ţile de vîrstă şi individuale ale elevilor. Accentul principal în utilizarea metodelor trebuie să fie pus în funcţie de odiectivele următoare (dacă urmărim obiective formative utilizăm preponderent metode formativ-participative).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->