EXAMEN- Istoria şi didactica istoriei

STUDENT:Dobrița Mihaela-Andreea,an 3,grupa 1, specializarea :PIPP

REFERAT
Valorificarea textelor cu conținut istoric pentru formarea sentimentului
patriotic al elevilor de clasa a IV-a

În clasele primare, elevii vin zilnic în contact, la orele de lectură, cu texte ale unor
scriitori importanți care evocă momente din istoria zbuciumată și glorioasă a acestui neam. Prin
conținutul acestor texte, elevii află despre faptele de vitejie ale înaintașilor și pot stabili calități
excepționale ale eroilor: ascuțimea intelectuală, spirit de inițiativă, voință puternică, curaj, spirit
de sacrificiu, optimism, modestie etc; aceste cunoștințe ușurează mult înțelegerea cursului
sistematic de istorie a patriei, pe care elevii îl parcurg în clasa a IV-a.

Lecturile cu conținut istoric, prin volumul bogat de reprezentări ale faptelor și

evenimentelor istorice, pregătesc elevii pentru înțelegerea principalelor probleme ale istoriei
patriei noastre, pentru învățarea noțiunilor de istorie cu care elevii se vor întâlni în clasa a IV-a.
Totodată, ele îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine sensul unor procese ale contemporaneității.

Ținând seama de faptul că în ciclul primar funcția educativă a cunoștințelor de istorie este
prioritară și că formarea unor reprezentări și noțiuni istorice este determinată în mare măsură de
existența unui fond educativ corespunzător, este firesc ca abordarea textelor de citire cu conținut
istoric să se facă în așa fel încât aceasta să aducă o contribuție sporită la educarea patriotică a a
elevilor.

O noțiune istorică nu se formează pe parcursul unei singure lecții sau chiar al unui șir de
lecții. Aceasta se conturează în timp, prin corelarea lor cu ceea ce au învățat elevii la celelalte
discipline: geografie, lectură, cunoașterea mediului. Accesibilitatea cunoștințelor de istorie poate
fi realizată prin întocmirea unui material ilustrativ adecvat sau al unor elemente de istorie locală.

Elementele noțiunii de cronologie se conștientizează permanent prin reactualizarea la lecții a

datelor importante care marchează evenimente, comemorări esențiale din istoria poporului
nostru.Prin compararea a două evenimente istorice petrecute la un interval de timp, se poate
reprezenta și forma noțiunea de timp istoric. De exemplu, se poate compara ”Unirea Țărilor
Române în timpul lui Mihai Viteazul – 1600” și ”Unirea Moldovei cu Țara Românească în
timpul lui Alexandru Ioan-Cuza – 1859” pentru a analiza trăsăturile specifice fiecăreia, trăsături
dominate de condițiile de spațiu (geografie și istorie) și de timp (de epocă) în care s-au înfăptuit
cele două Uniri. După fixarea datelor celor două Uniri se stabilește locul în timp și diferența de
timp scurs între ele.Noțiunea de timp îndepărtat devine familiară începând cu clasa a II-a, când
se predau legendele istorice și capătă forme mai concrete în clasa a III-a, cu ocazia predării
diferitelor episoade mai de seamă din trecutul de luptă al poporului. Pentru a fi pe deplin
înțeleasă această noțiune de către elevi, se folosesc expresii cu același conținut: ”timp străvechi”,
”cu multe sute de ani în urmă” și se înfățișează în mod concret unele episoade care reflectă
condițiile de viață diferite de cele actuale.

Cunoscut fiind locul și rolul istoriei în procesul complex de formare a personalității umane, o
sarcină deosebit de importantă ne revine nouă, dascălilor, în perfecționarea continuă a măiestriei
pedagogice, în realizarea unor lecții atractive, atât la orele de istorie, cât și la limba și literatura
română, de un înalt nivel și cu profunde valențe educative.

Un rol important în formarea acestor noțiuni (dragostea de patrie, eroismul) îl ocupă

portretul personajelor istorice, cum ar fi cele din lecțiile ”Stejarul din Borzești” după Eusebiu
Camilar (portretul lui Ștefan cel Mare), ”Ocaua lui Cuza” după Dumitru Almaș (portretul lui
Cuza) sau ”Condeiele lui Vodă” după Boris Crăciun (portretul lui Mircea cel Bătrân), din care se
formează noțiunile de curaj, victorie, vitejie, onoare, modestie, patriotism.

Inițierea copiilor în ceea ce privește primele noțiuni de istorie prin activități de o mare
diversitate vine în sprijinul acțiunii didactice de povestire sau lectură a unor texte literare cu
tematică istorică.Făcându-l pe copil să cunoască trecutul și prezentul acestei țări, la orele de
istorie sau de limba și literatura română, nu facem altceva decât să-l integrăm în inima poporului
din care face parte, să-i întărim mândria de a fi român și, totodată, să-i îmbogățim vocabularul cu
noțiuni și cuvinte noi.

Cunoaşterea şi înţelegerea istoriei şi geografiei locale de către şcolarii mici reprezintă o

îndatorire de suflet, nu doar o simplă obligaţie didactică. În acest sens, cadrele didactice au o
misiune deosebit de importantă: a-i ajuta pe elevi să se împărtăşească din tezaurul de valori lăsat
de generaţiile trecute.

„Nu da copilului tău nicio lecţie prin simple cuvinte, el trebuie să înveţe numai prin experienţă.”
(Jean-Jacques Rousseau).Dragostea de patrie începe cu ataşamentul pentru locul natal, pentru
oamenii care trăiesc şi muncesc în acest spaţiu geografic, pentru limba şi cultura acestui popor,
pentru visele, dorinţele şi idealurile sale.

În cadrul lecţiilor de istorie prezentăm elevilor că istoria poporului român s-a dezvoltat în
conexiune cu istoria altor popoare din lume pentru că “istoria naţională nu se poate aşeza decât
pe harta mai largă a istoriei universale”, după cum afirma Nicolae Iorga. Sub aspect informativ
elementele de istorie locală conduc elevii la însuşirea şi aprofundarea temeinică a cunoştinţelor,
la fundamentarea ştiinţifică a noţiunilor, la explicarea cauzalităţii şi sensului unor evenimente
derulate, la formarea unei concepţii ştiinţifice despre lume, iar sub aspect formativ, stimulează
dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, a imaginaţiei, trezesc interesul faţă de trecutul
istoric, contribuie la cultivarea sentimentelor patriotice.

Datele istoriei locale, fără a fi predate izolat, vin să ilustreze, să dea culoare faptelor
istorice, să facă accesibilă înţelegerea istoriei patriei, să trezească interesul şi curiozitatea elevilor
faţă de istoria României. Valorificate în diverse activităţi aceste elementele de istorie locală
înlesnesc asimilarea noţiunilor fundamentale de istorie, precum şi formarea la elevi a atitudinii
de respect faţă de valorile materiale şi spirituale moştenite de la strămoşi.

Elementele de istorie şi geografie locală dezvoltǎ curiozitatea elevilor prin angajarea lor în
acţiuni concrete de explorare.Valoarea lor sporeşte cu atât mai mult, cu cât elevii participă activ
la descoperirea lor. În acest sens, s-au dovedit a fi foarte eficiente excursiile în locurile cu
semnificaţie istorică, vizitele la muzee istorice, îngrijirea monumentelor istorice din localitatea
natală, realizarea unor colecţii de obiecte, organizarea unui “colţ istoric” unde vor fi expuse
materialele legate de istoria locală.

Activităţile extraşcolare prin intermediul cărora elevii din ciclul primar sunt familiarizaţi
cu trecutul comunităţii, se concretizează în mai multe forme: excursii, vizite, concursuri,
aniversările unor evenimente din istoria locală, confecţionarea unor mijloace de învăţământ,
amenajarea colţului muzeistic de istorie locală, întâlnirile cu veteranii de război, derularea unor
cursuri opţionale.Aceste activităţi de educaţie informală vin să completeze ceea ce au studiat
elevii în cadrul orelor de curs, dezvoltă competenţe din zonele de interes ale elevilor, cultivă
talentele acestora pentru anumite domenii, oferă ocazii de aprofundare a culturii generale şi de
specialitate, de formare a trăsăturilor pozitive de caracter, a sentimentelor şi convingerilor
patriotice, folosesc în mod eficient şi plăcut timpul lor liber.

Excursiile tematice şi vizitele se pot desfăşura pornind de la cunoaşterea elementelor de

istorie locală, premergător studierii unei teme, în timpul activităţii sau în faza evaluării şi
recapitulării acesteia. Pentru a-şi atinge scopul, ele trebuie să fie bine organizate, să se desfăşoare
în condiţii confortabile de deplasare, să fie din timp anunţate pentru ca personalul locului vizitat
să nu fie luat prin surprindere şi să fie cooperant, să se stabilească clar obiectivele acestor
activităţi, să se organizeze grupe de cercetare, fiecărei grupe revenindu-i o anumită sarcină de
urmărit, iar la încheierea lor, să se discute despre învăţămintele dobândite, impresiile produse.

Antrenarea elevilor în procurarea unor izvoare de istorie locală şi în amenajarea colţului de

istorie locală din şcoală, contribuie la dezvoltarea interesului acestora pentru cunoaşterea istoriei.
Elevii adună, selectează, ordonează, inventariază şi păstrează mărturiile de istorie locală,
realizând expoziţii permanente sau organizate pe o anumită perioadă, cu diferite tematici:
„Copilăria de ieri şi de azi”, „Portul popular”, „Amintiri din război” etc. Aceste materiale cu
valoare istorică sunt folosite în lecţii de către cei care le-au colecţionat‚ fiindu-le apreciate
eforturile depuse pentru procurarea lor, iar satisfacţia muncii este şi mai mare atunci când acestea
rămân în dotarea şcolii şi vor putea fi utilizate şi de generaţiile ce vor urma.
Întâlnirile cu veterani de război, cu autori ai unor lucrări de istorie de prestigiu sau cu scriitori
care s-au inspirat în operele lor din istoria patriei, au o influenţă importantă asupra elevilor
noştri. Prezenţa invitaţilor în mijlocul elevilor şi cunoaşterea directă, prin mărturiile lor, a
creaţiei acestora constituie surse de mare forţă cognitivă şi afectivă din care elevii pot desprinde
pilde de reflecţie, dar şi modele de muncă susţinută, dăruire, exemple demne de urmat.

Concursurile sunt forme de completare, de îmbogăţire, de aprofundare şi de consolidare a

cunoştinţelor de istorie locală. O particularitate a concursurilor este aceea că ele se pot organiza
pe baza parcurgerii unei minime bibliografii privind istoria locală. La ele participă elevii cei mai
pregătiţi, cu chemare spre cunoaşterea şi înţelegerea faptelor istorice. În alegerea temelor pentru
concurs se are în vedere ca ele să pornească de la o motivaţie de înaltă valoare civică. Acestea
trebuie să fie consacrate cunoaşterii, consolidării şi aprofundării, cinstirii unor evenimente
istorice care au puternice efecte pe plan emoţional, contribuind la dezvoltarea sentimentelor
patriotice.

În orele de limba şi literatura română sunt valorificate legendele istorice care au semnificaţii
profunde şi conduc la aflarea unor adevăruri despre trecutul îndepărtat al neamului.Metoda care
asigură înţelegerea conţinutului legendelor istorice şi accesibilizarea mesajului acestora este
povestirea de către învăţător. Povestirea legendelor presupune o îmbinare nuanţată şi armonioasă
a limbajului cu mimica şi gestica, astfel încât să se trezească şi să se menţină atenţia elevilor pe
tot parcursul lecţiei, să fie stimulată emoţia firească faţă de faptele şi evenimentele istorice
intrate în legendă.Cu rezultate deosebite se poate utiliza şi învăţarea prin dramatizare care
asigură lecţiilor un plus de atractivitate, elevii receptând legendele ca fapte reale.

Curriculumul de geografie pentru clasa a IV-a vizează conţinuturi ordonate într-o structură
concentrică, având ca punct de plecare localitatea natală şi limită exterioară planeta ca întreg.
Sunt favorizate astfel, activităţile de învăţare personalizate în raport cu principalele caracteristici
ale orizontului local.

Descoperirea şi explorarea mediului geografic se face treptat de la abordarea unor elemente,

fenomene şi procese specifice orizontului apropiat, orizontului local, al judeţului, la cele ale ţǎrii,
ale continentului şi ale planetei ca întreg. Noţiunile geografice generale vor fi concretizate în
mod corespunzător prin exemple şi activităţi în orizontul local. De exemplu, înainte de predarea
lecţiei „Apele curgătoare”, se pot face observaţii asupra izvoarelor, pârâielor şi râurilor din
orizontul local.

Toate aceste activităţi derulate cu elevii, în cadrul cărora ei îşi asumă diferite
responsabilităţi, facilitează acumularea de cunoştinţe prin efort propriu, formarea deprinderii de a
folosi surse informaţionale diverse, contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, al celui
practic şi de cooperare, oferă posibilitatea unei mai bune cunoşteri a elevilor.

Valorificarea conţinutului educativ al textelor studiate nu se poate opri la acest nivel

afectiv; trebuie realizată trecerea de la afectiv la raţional, adică o conştientizare treptată de către
elevi a acţiunilor personajelor respective. Concomitent cu transmiterea şi asimilarea
cunoştinţelor, cu lărgirea orizontului de reprezentări şi noţiuni despre relaţiile subsumate patriei,
elevii trebuie să fie antrenaţi pentru a săvârşi fapte de această natură, prezente în viaţa lor
cotidiană, la şcoală, în afara şcolii, importantă fiind conducerea lor spre înţelegerea faptului că
îndeplinirea diverselor îndatoriri şcolare este o modalitate prin care se exprimă atitudinea lor
patriotică. Prin strategiile folosite la ore cât şi prin activităţile extracurriculare , elevii s- au
apropiat de ceea ce înseamnă dragostea de neam şi ţară, dragoste care a devenit un legământ de
căpătâi al românilor, care i-au caracterizat pe aceştia de când s-au ştiut pe acest pământ. Şi dacă
trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, datoria noastră a dascălilor este să deschidem porţile
sufletului celor ce ne-au fost daţi în grijă, pentru a-i adăpa şi pe ei din această fântână nesecată a
gloriei poporului român. Această datorie se îndeplineşte printr-o activitate permanentă de
instrucţie şi de educaţie patriotică.

În faţa ochilor limpezi şi veşnic nedumeriţi ai copiilor, nu este deloc simplu sau uşor să te
faci înţeles, să cultivi cele mai înălţătoare sentimente umane. Dacă noi înşine simţim acel fior al
patriotismului, dacă generăm emoţii fireşti vorbindu-le de Mircea cel Bătrân, de Ştefan cel Mare,
de Alexandru cel Bun, ajutându-i să înţeleagă dreptatea înfricoşătoare a lui Vlad Ţepeş, să
admire faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul, să ducă mai departe tradiţiile şi obiceiurile
româneşti, ei bine,atunci ne vom îndeplini cu adevărat menirea şi vom putea spune cu
mândrie :,,Suntem români !’’.

Material bibliografic.

1. Alex. Ghoerghe, Elena Simionică, Melania S., Maria N., Gabriela A. – “Metodica predării
teoriei literare la ciclul primar” – Ed. Gh. Alexandru, Craiova – 2004, pg. 90 – 95, 108 – 112;

2. Eugen Blideanu, Ion Şerdean – “Orientări noi în metodologia studierii limbii române la ciclul
primar” – EDP Bucureşti, pg 124 – 128;

3. Elena Simionică – “Ghid privind receptarea textelor literare” – Ed. Junimea Iaşi, pg. 6 – 7;

4. “Învăţământul primar nr 1-3, 2006”, Ed. Miniped