Formarea constiintei istorice

Dobrita Alexandru
Bobe Bogdan
Clasa a-XI-a I
Ce este constiinta istorica ?

Constiinţa istorica se naste din incercarea de a

construi identitatea unui popor sau a unei natiuni, prin
raportare la alte popoare sau la alte natiuni. Cateva
dimensiuni specifice acestei raportari sunt:
• Situarea in timp si in spatiu
• Evenimetele istorice
• Limba
• Civilizatia
• Cultura
• Mentalitatile
Cum a aparut constiita istorica?
Ea a capatat contur in secolul XVII atunci cand
domeniul religios a fost complexat de dorinta
oamenilor de a pastra intacta istoria poporului
roman.
Acestia au inceput sa faca publice lucarile
scribilor lor, si sa invete oamenii sa citeasca si
sa scrie, ca sa poata transmite mai departe
istoria poporului.
Cand a aparut constiinta istorica?

Incepand cu secolul
al XVI-lea,
preocuparile
privitoare la felul in
care romanii se
inscriu in cursul
istoriei apar in
documente scrise in
limba slavona.
Scrieri istorice cele mai cunoscute
Analele – scrieri istorice in care sunt inregistrate, an cu an, intamplarile
importante din viata unui popor
Cronografii – scrieri de factura istorica, incepand cu facerea lumii, si care
se bazeaza pe izvoare istorice, dar si pe legende populare
Cronicile ( letospiţele ) – lucrări istorice mai frecvente în Evul Mediu,
care cuprind înregistrări cronologice a evenimentelor sociale şi politice;
Cronicile au o importanta:
•Istorica – pun bazele istoriografiei romanesti, abordand probleme
legate de originea latina a poporului si a limbii noastre, de
continuitatea şi de unitatea poporului roman
•Lingvistica– sunt o sursa insemnata de cunoastere a unei etape din
evolutia limbii romane
•Literara – ofera forme incipiente ale prozei noastre artistice
 Autorii constiitei morale
Dimitrie Cantemir se detaseaza ca un istoric savant, acoperind, prin
scrierile sale, atat spatiul universal, cat si cel autohton. Intentia autorului
este de a elabora o descriere completa a trecutului poporului sau.
Grigore Ureche in scrierea “Letospitele Tarii Moldovei“ a cuprins
perioada istorica 1359-1594.
Miron Costin a publicat scrierea “Letospitele Tarii Moldovei” scrise
de la Aaron Voda incoace.
Mihail Kogalniceanu incepe sa editeze, in 1843, “Letospitele Tarii
Moldovei” si indruma programul revistei “Dacia literară” catre formarea
unei literaturi nationale, pentru care tema istorica este esentiala.

Fiecare cronicar dintre cei patru a incercat sa pastreze intacta istoria

tarii si sa dezvolte litaratura poporului roman
Forme de pastrare a istoriei
Scrisul reprezinta una dintre solutiile de memorare a trecutului, alaturi de
memoria orala. In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, la curtile domnesti se
elaboreaza primele documente scrise ale istoriei,consemnarea evenimentelor
fiind orientata spre faptele eroice ale voievozilor. Scrierile despre identitatea
istorica sunt initiate de domnitori si incredintate slujitorilor de cancelarie, de
obicei calugari deprinsi cu scrisul.
 Istoriografia incepe opera de consemnare
a istoriei romanesti la sfarsitul secolului al
XV-lea la curtea domneasca a Moldovei,
in timpul lui Stefan cel Mare, iar in secolul
al XVI-lea initiativa se regaseste si in Tara
Romaneasca. Deocamdata, numele celor
care se indeletnicesc cu aceasta activitate
nu se pastreaza, ei avand doar rol de scribi.
Cu timpul, anonimatul este depasit, iar
initiativa trece din spatiul oficial al curtii
domnesti in cel neoficial, particular, fiind
preluata de boierii carturari. Se produce
astfel o individualizare atat a perspectivei,
cat si a stilului, ceea ce conduce la
apropierea istoriografiei de literatura si
scrierea primelor pagini literare.
 Cronica este scrierea istorica in care sunt consemnate in ordine cronologica
evenimentele dintr-o anumita perioada, dupa surse diverse, atat scrise, cat si
orale.
In spatiul medievalitatii
româneşti, denumirea ei este
de letospita si limba de
expresie este la inceput
slavona, limba oficiala, de
cancelarie, preluata din
mediul bisericesc care o
consacrase ca limba a
culturii scrise. Stefan cel
Mare este promotorul
acestei actiuni, continuate
ulterior si de alti domnitori,
pentru ca in secolele
urmatoare sa devina opera
de autor, atat in Moldova,
cat si in Tara Romaneasca.
Scrierea Letospitelor Moldovei

Grigore Ureche, in cartea sa,

“letospitele moldovei” nu isi foloseste
pe deplin libertatea imaginara de a
aduce in pagina figuri traitoare inapoi
in istorie, el a conceput o imagine
individualizata a acţiunii eroice
esentiale nu din datele de viata
domestica sau publica, ci din datele
concrete aflate de la carturarii intelepti
de atunci.
Publicarea Letospitelor Moldovei
Miron Costin ne obliga la nuantarea
consideratiilor asupra constiintei
literare a cronicarilor. Cugetarile
ample si variate ca subiect incarca de
sens discursul narativ, situandu-l intr-
un plan superior fata de cel al
predecesorului, Grigore Ureche.
Perspectiva se modifica, deoarece,
pentru prima data, faptele prezentate
au fost traite de autor, el fiind nevoit
sa evalueze, avand indoieli, admirand
sau dispretuind faptele si personajele
despre care scrie, fiindca istoria este
pentru cronicar un fapt viu, in
relatarea caruia se implica.
 Editarea Letospitelor Moldovei
pentru revista Dacia literara
Dacia literara este o revista
aparuta pe 30 Ianuarie
1840 la Iasi, sub redacţia
lui Mihail Kogalniceanu.

El nu a vrut sa schimbe nimic

din letospitele lui Grigore
Ureche si cele a lui Miron
Costin, ci doar publicat in revista
lui aceste lucruri pentru a face
accesibila istoria omenirii tuturor
oamenilor interesati de aceasta.
Punctul nostru de vedere
Multi dintre noi am fi spontanti si am spune ca trecutul nu mai
conteaza. Dar asa e oare? Constinta istorica ne ghideaza in tot
ceea ce facem, atat in prezent cat si in viitor , aceasta ofera
identitate poporului roman prin istorie ,civilizatie, cultura si
mentalitate. Un popor care nu isi recunoaste istoria este precum
un copil ce nu isi recunoaste mama.
Din punctul nostru de vedere constiitna istorica a contribuit la
procesul de evolutie si perfectionare a literturii dar mai ales a
contribuit la modelarea caracterului si mentalitatii poporului nostru.