Student- Magureanu Alexandra

An III,Fililiala Alexandria

STRATEGII DIDACTICE MODERNE IN CADRUL ORELOR DE ISTORIE

Studiul istoriei în şcoală urmăreşte sensibilizarea elevilor în raport cu frumuseţea şi misterul

faptelor din trecut, stimularea curiozităţii acestora de a citi poveşti despre castele şi conducători
vestiţi. Desigur, accesul la istorie depinde de înţelegerea timpului şi a spaţiului istoric, iar în
clasa a IV-a se fac primii paşi spre transmiterea acestor noţiuni.

Invăţătorii au menirea de a prezenta istoria ca pe o carte frumoasă , în care să păstreze

neşterse faptele de seamă din trecutul de luptă al poporului român. Istoria nu se compune numai
din legende şi povestiri , ci este o ştiinţă care se bazează pe adevăr , pe fapte şi lucruri reale.

Centrarea activităţii învăţătorului trebuie să urmărească motivarea elevilor, atragerea acestora

spre studiul unei discipline ce ar putea părea, la prima vedere, aridă şi dificilă.

Utilizarea metodelor active, mai ales a jocurilor didactice, în predarea istoriei presupune
creativitate din partea celor implicaţi: învăţători şi elevi, iar reuşita presupune seriozitate în toate
activităţile unei lecţii, optimism, stare de bună dispoziţie, atmosferă foarte bună, învăţare şi
motivare continua.

Voi prezenta în continuare câteva strategii didactice folosite în orele de istorie, care m-au
ajutat în aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor despre domnitorii români.

1. „Cadrane istorice” – utilă pentru selectarea și clasificarea informațiilor oferite de surse

istorice; fiecare elev şi-a selectat informaţiile esenţiale despre 4 dintre conducătorii studiaţi,
precizând anii de domnie, bătăliile importante, însemnătatea domniei respective; jocul se
poate desfăşura şi cu tema “Ghiceşte conducătorul!”: fiecare elev citeşte informaţiile
despre un conducător, iar un alt elev recunoaşte numele conducătorului respectiv.
2. „Cuvinte cheie” - învăţătorul prezintă câte un termen „cheie” ( Posada, Rovine, Cozia,
Atacul de noapte, Suceava, Vaslui/Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Alba Iulia) şi
solicită elevilor să precizeze semnificaţia acestuia (localitatea unei bătălii, denumirea unei
mănăstiri/cetăţi etc.).
3. „Completează textul!”- presupune completarea unui text lacunar cu un răspuns dintr-o
listă de alternative.
Mihai Viteazul devine în anul ______domn al Țării _______________. În anul _______ a
purtat bătălia de la Călugăreni, împotriva______________
În 1599, armata lui Mihai Viteazul a câștigat bătălia de la __________, intrând trimfător în
__________________. Astfel, a unit____________________cu
___________________________ În primăvara anului 1600, Mihai Viteazul unește și
 ultima dintre țările române, adică __________________. (1595, 1593, Românești,
Șelimbăr, Țara Românescă, turcilor, Moldova, Transilvania, Alba Iulia)
4. „Diamantul”- identificarea trăsăturilor principale ale unui conducător, pe baza unui
fragment dintr-o sursă istorică.
A fost un om vrednic, iscusit și războinic norocos. Căci el a învins pe Matei, regele
Ungariei într-o luptă de noapte la Baia. Pe tătari i-a alungat de multe ori. Pe Mahomed,
împăratul turcilor… îl bătu, iar oștile cele mai mari ale dușmanilor le risipi. Pe lângă
acestea, îl învinse și pe regele Albert…Ștefan a fost înzestrat cu virtuți de erou, așa încât pe
drept cuvânt merită să fie socotiti printre bărbații vestiți în arta războiului.” (Cronicarul
Wapowski, despre Ștefan cel Mare)
Completati diamantul
1.Numele domnitorului
2.Cum este el? 3 adjective
3.O propozitie despre domnitor 4 cuvinte
4.Ce a facut el? 3 verbe
5.O insusire reprezentativa despre domnitor.
O variantă asemănătoare „Diamantului” este „Cvintetul”, poezie prin intermediul căreia se poate
caracteriza o personalitate istorică.
5. „Corectează termenii istorici utilizați greșit!” – pornind de la o sursă istorică, elevii
trebuie să identifice termenii utilizați greșit și să corecteze enunțurile date:
„Domnul era cel mai mare judecător al Țării. Tot el conducea oștirea, alcătuită din boieri și
din tărani liberi. Ostașii care luptau pe cai formau călărimea. Cei care luptau pe jos
alcătuiau pedestrimea. Ca să poată apăra mai bine țara lor, Mircea cel Bătrân a pus să se
înalțe cetăți și mănăstiri întărite cu ziduri groase. Așa a fost Mănăstirea Cozia pe valea
Oltului. La curtea domnească din Târgoviște a adus gramatici, oameni cu scrierea
frumoasă. Ei întocmeau actele domnești, pe care voievodul le sigila cu pecetea, care
reprezenta un vultur.
(Organizarea Țărilor Române în vremea lui Mircea cel Bătrân, www.didactic.ro)
 Mircea cel Bătrân a fost un conducător vrednic și viteaz, făcând parte din pedestrimea
oștirii.
 Atunci când Țara Românească era în război, steagul Țării Românești era un cap de bour.
 Oștirea era alcătuită din nobili.
 Să poată apăra mai bine țara, a pus să dărâme zidurile cetăților
6. „Diagrama Venn-Euler” –folosită pentru a realiza comparații. De regulă, este folosită în
fixarea cunoștințelor, ca temă pentru acasă sau ca activitate în pereche/grup, urmărindu-se
învățarea prin colaborare. Se poate folosi cu succes la tema „Castele/cetăți”. De exemplu:
„Castelul Peleș / Castelul Versailles”
Deosebiri Asemanari Deosebiri

7. „Tabelul T” – poate fi utilizat pentru evidențierea opiniilor personale în legătură cu

personaje istorice, fapte și evenimente, prin înregistrarea argumentelor „pro”și „contra”. Se
poate realiza individual sau în perechi, în activitatea de învățare sau de fixare-sistematizare.
Argumente „PRO” Argumente „CONTRA”

Elevii completează prima coloană cu argumente „pro” și a doua coloană cu argumente

„contra”. Se prezintă colegilor/în fața clasei argumentele formulate. Învățătorul discută cu elevii
argumentele notate; acestea se pot completa sau se pot lămuri. În final, elevii pot primi ca sarcină
de lucru alcătuirea unui text/unei compuneri în care să integreze corect din punct de vedere
istoric, termeni, concepte, personalități, expreimându-și opinia personală referitoare la
informațiile dobândite.

8. Jurnalul cu dublă intrare este o metodă activă ce se poate folosi pentru a înţelege
conţinutul unui text sau a unei imagini , elevii reţinând mai multe informaţii semnificative
referitoare la subiectul sau problema pusă în discuţie .

Este o metodă folosită pentru a-i pune pe elevi să coreleze noile informaţii cu experienţa
personală şi să reflecteze la semnificaţia pe care o are un text pentru fiecare dintre ei . Această
metodă presupune următoarele etape :
1. Se cere elevilor să citească un text , să privească o anumită imagine ;
2. Fiecare elev alege un fragment / aspect care l-a impresionat , l-a surprins , i-a contrazis
opiniile .
3. Pagina caietului este împărţită în două coloane : în prima coloană fiecare elev notează
fragmentul ales , iar în a doua coloană notează comentariile personale referitoare la acel
pasaj sau imagine . Pot nota şi impresii , păreri , întrebări etc.
Elevii pot răspunde la unele întrebări cum ar fi :
- De ce au ales acel pasaj /imagine ?
- La ce i-a făcut să se gândească ?
- Ce nedumeriri au în legătură cu acel text / imagine ?
În predarea-învăţarea istoriei la clasa a IV-a , accentul trebuie pus pe înţelegerea faptelor
istorice , pe cooperarea lor şi mai puţin pe memorare . Învăţătorul trebuie să-l ajute pe elev să
perceapă istoria ca pe o ştiinţă care studiază fapte istorice , pe baza documentelor . Strategiile
activ-participative utilizate în cadrul lecţiilor de istorie , mobilizează energiile elevului ,
dezvoltându-i capacitatea de concentrare şi spiritul de observaţie . Ele contribuie la dezvoltarea
gândirii critice ale elevului şi la realizarea obiectivelor propuse .

9. Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă , stimulând încrederea în

forţele proprii a participanţilor , dezvoltă abilităţi de comunicare , răspunderea individuală
 de grup . Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. Fiecare membru primeşte un
cartonaş cu un număr de la unu la patru , după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte
dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ).

Se explică subiectul pus în discuţie .Fiecare elev va fi , pe parcursul orei , învăţător şi elev ,
pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe
care ei le vor prezenta .

În a doua etapă , toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat . La fel vor proceda şi numerele
2,3,4. Din acest moment ei devin experţi . Citesc fragmentul primit , se consultă între ei şi
hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţiale . Ei pot folosi şi material
didactic disponibil .

În etapa a treia , după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi
le predă celorlalţi fragmentul pregătit , încercând să fie cât mai convingători . Ei pot primi şi
întrebări , iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . Fiecare parte a întregului este
prezentată într-o ordine logică , ajungându-se la reconstituirea întregului . La final , învăţătorul
reaminteşte tema studiată , urmând ca elevii să prezinte din nou , în ordine iniţială , fiecare parte
a materialului , aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi . în acest moment ,
învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a
aplica şi un test.

Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme :

 Copilăria lui Ştefan ; - numerele 1

 Obţinerea tronului Moldovei ; - numerele 2
 Politica internă şi externă ; - numerele 3
 Ctitorii . – numerele 4
Elevii formează grupe de câte patru . Fiecare primeşte un număr de la 2 la 4 şi se formează noile
grupe .

Grupele de experţi , astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie . Elevii vor fi pregătiţi cu
diverse materiale : portretul lui Ştefan , fragmente din legende şi povestiri istorice , citate din
cronici , harta Moldovei , imagini cu ctitorii etc.

Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor . Grupele prezintă
rezultatul studiului întregii clasa . Se poate interveni la final cu un test .

Folosirea metodelor activ-participative în studiul istoriei şi promovează învăţarea prin

cooperare a elevilor . Acestea sunt mecanismele prin care conţinuturile noilor programe capătă
sens , valoare ,scop.

Utilizând metodele prezentate mai sus, elevul are rol de participant activ la actul învățării.
Astfel, acestuia i se dă posibilitatea de a descoperi singur informația de care are nevoie, de a o
analiza critic, și de a emite judecăți de valoare asupra sa. Capacitatea de a formula puncte de
vedere argumentate și fundamentate critic a devenit esențială într-o lume în care evenimentele se
succed într-un ritm din ce în ce mai alert, iar informația este tot mai abundentă.

Așa cum spuneau Laura și Carol Căpiță, studiul istoriei este orientat „spre învățarea
metodelor și a căilor de a stăpâni, a utiliza și a evalua informația” ( în lucrarea „Tendințe în
didactica istoriei”).

Bibliografie:

1. Beșliu, Daniela; Dvorski, Monica; Manea, Mihai; Palade, Eugen; Stamatescu, Mihai;
Stănescu, Ecaterina, (2006), Istorie - Sugestii didactice pentru clasa a IV-a, Ed. Educația 2000+

2. Bodriheic, Ana Emilia, (2003), Micul școlar în lumea jocului

3. Burtea, Doina; Perțea, Alina (2016), Manual de istorie, clasa a IV-a, Ed. Aramis

4. Trâmbaciu, Ștefan, (2007), Istoria și didactica istoriei, Program universitar de formare în

domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul
rural