Sunteți pe pagina 1din 8

Abordare interdisciplinară în predarea istoriei

Prof. Tapu Iulian


Școala Gimnazială ”Prof. Dinu Mihail Dan”, sat Magula, com. Tomșani, jud. Prahova

Exigențele actuale ale cunoașterii și dezvoltării societății determină o regândire a


procesului instructiv-educativ. Interdisciplinaritatea reprezintă o direcție principală a
îmbunătățirii activității cadrului didactic, atât în ceea ce privește conținutul lecțiilor, cât și
modelele și strategiile de lucru.
Conceptul de interdisciplinaritate a fost prezentat în diferite moduri de anumiți teoreticieni.
,,Interacțiunea existentă între două sau mai multe discipline, care poate să
meargă de la simpla comunicare de idei până la integrarea conceptelor fundamentale
privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele, datele și orientarea
cercetării” (M. Manolescu, 2005).
„Interdisciplinaritatea poate fi caracterizată prin aprecierea lui Platon despre arta
politică: arta ţesutului, care nu lasă niciodată să survină divorţul dintre diferitele elemente,
urzeşte şi combină mereu informaţiile pentru a face din ele o ţesătură suplă şi foarte strânsă ”
(Mohammed Allal Sinaceur, 1986).
”Interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale
cunoaşterii şi diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de
ordin conceptual şi metodologic”(G. Văideanu, 1988).
„Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere” (C. Cucoş, 1996).
„Succesul în viața personală, profesională și socială e dat tocmai de capacitatea de a
ieși din cutia disciplinară, de capacitatea de a realiza conexiuni care să conducă la realizarea
eficientă a problemelor concrete” (L. Ciolan, 2008).
”Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuși faptul că viața
nu este împărțită pe discipline” (J. Moffett).
Dan Gabriel Sâmbotin afirmă că „societatea în care trăim şi în care vor trăi copiii pe
care îi instruim are nevoie de oameni care să gândească interdisciplinar, care să treacă cu
uşurinţă de la un domeniu la altul şi care să-şi îndeplinească cu succes rolurile sociale pentru
care sunt pregătiţi”.
Planurile de învățământ și programele disciplinelor școlare și a ariilor curriculare
sugerează abordarea interdisciplinară.
Pentru înfăptuirea unui învățământ formativ, predarea-învățarea interdisciplinară este
o condiție obligatorie. Posibilitățile de corelare a cunoștințelor din diferite domenii sunt
nelimitate. Conexiunea dintre discipline se poate realiza la nivelul conținuturilor, obiectivelor.
Cunoștințele dobândite la diferite discipline favorizează fixarea și sistematizarea
cunoștințelor pentru o anumită disciplină. Este nevoie ca profesorul să realizeze o proiectare
didactică minuțioasă, să apeleze la capacitatea sa creatoare și la metode moderne de predare-
evaluare.
Pregătirea cadrelor didactice, dorința de a dobândi cunoștințe din alte domenii sunt
premisele pentru o abordare interdisciplinară în educație.
Avantajele interdisciplinarității sunt numeroase:
- activează elevii și le stimulează creativitatea;
- corelează limbajele disciplinelor școlare;
- permite aplicarea cunoștințelor în diferite domenii;
- cultivă aptitudinile creative ale elevilor: originalitatea, flexibilitatea;
- promovează lucru în echipă;
- formează și dezvoltă flexibilitatea gândirii, capacitatea de a aplica cunoștințe în
practică;
- oferă elevului posibilitatea de a se exprima liber;
- favorizează o asimilare rapidă a cunoștințelor;
- pune accent pe aspectele multiple ale dezvoltării elevului: intelectuală, emoțională,
fizică, socială, estetică.
Conținutul manualelor școlare, în special la nivelul învățământului gimnazial și liceal, a
fost formulat cu o pronunțată independență a unor discipline față de altele. Această situație
conduce la cunoaștere unilaterală a lumii de către elev și tendința de folosire a cunoștințelor
în mod independent. În condițiile în care nicio disciplină nu reprezintă un domeniu închis se
pot stabili numeroase corelații între disciplinele din planul-cadru.
Interdisciplinaritatea este în interacțiune directă cu predare centrată pe elev. Elevul participă
la propria sa formare.
Elevul viitorului va fi explorator, susține Marshall McLuhan. Elevul trebuie să
conștientizeze importanța învățării prin cercetare și descoperire prin realizarea de conexiuni
între diferite discipline.
Școala românească trebuie să creeze specialiști polivalenți care să se adapteze unei
societăți în continuă transformare.
Conexiunile interdisciplinare nu sunt univoce, fluxul informaţional nu are o singură
direcţie: de la diferite discipline spre istorie. Comunicarea de informaţii se desfăşoară în
ambele direcţii. Studiul literaturii, geografiei etc. beneficiază de informaţiile furnizate de
istorie.
Cu sprijinul conexiunilor interdisciplinare se realizează integrarea cunoştinţelor de
istorie în ansamblul informaţional de care dispun elevii şi se asigură asimilarea lor mai
temeinică datorită corelaţiilor logice dintre ele. Conexiunile interdisciplinare măresc
posibilităţile explicative de care dispune profesorul, în explicaţiile date însă se impune
observarea cu atenţie a principiului respectării realităţii istorice, a fidelităţii faţă de fapte.
Interdisciplinaritatea vine în ajutorul atât a profesorului, cât şi a elevului. Astfel,
elevul obţine cunoştinţe temeinice, ce pot fi utilizate cu succes în cadrul diverselor activităţi,
iar profesorul se bazează pe atragerea elevului la predarea temei noi, cunoscând deja unele
informaţii analizate la alte ore.
Lecţiile de istorie permit utilizarea cu succes a cunoştinţelor acumulate în cadrul orelor de
geografie, matematică, fizică, chimie, biologie etc.
Geografia şi istoria sunt doi factori esenţiali ai existenţei noastre.
Corelaţia dintre geografie şi istorie este indispensabilă mai ales atunci când trebuie să
formăm la elevi noţiuni despre timpul şi spaţiul în care s-au desfăşurat anumite evenimente
istorice, recurgându-se la hărţi.
În această ordine de idei, cunoştinţele elevilor de la orele de geografie facilitează
înţelegerea noţiunii de mediu geografic al anumitor popoare.
Spre exemplu – la clasa a V-a, la studierea subiectului Roma antică apelez la ajutorul elevilor
– să găsească la hartă peninsula Italică (în Europa), să numească lanţul de munţi ce străbate
peninsula de la nord la sud (Munții Apenini) şi lanţul muntos ce apără aceste teritorii la nord
(Alpii).
În scopul unei evaluări profunde a cunoştinţelor geografice și istorice ale elevilor propun
călătoriile geografice imaginare, pregătind din timp itinerarul acestora. Călătoria „În căutarea
comorilor Daciei”:
1. Porneşte din capitala Daciei secolului al II-lea d. Hr. ( anul 106).
2. Urmează o cale anevoioasă prin munţi, defileuri.
3. În cale vei întâlni spre sud un râu lat, venerat de localnici, apa căruia o beau înainte de
luptele grele (Dunărea).
4. Continuă-ţi calea. Traversează un drum la fel de anevoios peste creste muntoase.
5. Ajungând pe ţărmul unei mări, nu încerca s-o străbaţi (Mediterană), ci mişcă-te de-a
lungul coastei ei de vest peste munţi şi văi.
6. În cele din urmă vei ajunge la apele unui râu nu prea mare, hotarul de nord al unui stat
(imperii) puternic, de neinvins pe acele timpuri.
7. Treci râul şi te pomeneşti pe teritoriul statului creat de latini.
8. Intri în capitala aestuia. Acolo – o mare petrecere, de aproape 4 luni – (sărbătorile
organizate de Traian la Roma în cinstea victoriei asupra dacilor).
9. Mese întinse, iar în capul lor – împăratul...
10. Priveşte în jur şi vei găsi comorile Daciei!
(E vorba de comorile jefuite de Traian după ocuparea Daciei – 165 t de aur şi 310 t de argint).
Când analizezi viaţa economică a ţărilor lumii (Revoluţia industrială în Anglia, clasa a
VII-a) elevii sunt foarte receptivi, cunoscând deja acest lucru de la lecţiile de geografie. La
capitolul „Premisele revoluţiei industriale” organizez „lucrul în lănţişor”. Elevii , succesiv,
rostesc câte un enunţ, completându-se reciproc, astfel, că în final să formuleze un text coerent
istoric. O asemenea informaţie ar suna în felul următor:
- Anglia deţinea întâietatea economică mondială;
- Era „atelierul lumii”, producând utilaje ce se vindeau peste hotare;
- Dispunea de materie primă necesară pentru dezvoltarea industriei, ce se importa din
colonii;
- Existau resurse financiare (valută) pentru edificarea întreprinderilor;
- Era prezentă forţa de muncă eftină (ţărani pauperi) ce se angajau la întreprinderi ca
muncitori;
- Anglia era „regina mărilor”, având cea mai dezvoltată flotă, aceasta reprezentând
principalul mijloc de transport;
- Imperiul colonial britanic asigura economia cu o piaţă sigură de realizare a mărfurilor
industriale.

Literatura analizează elementele specifice ale fenomenului literar, vizând explicarea


mesajului pe care îl transmite. Analiza se face cu un bagaj noţional specific disciplinei. Ea
emite judecăţi de valoare asupra fenomenului literar pe care îl analizează.
Educaţia patriotică a elevilor se realizează mai profund prin ’’cooperarea‘‘ istorie-
literatură deoarece noţiunea de patrie a adunat în decursul timpului o mare bogăţie
emoţională, o valoare afectivă. Sentimentul patriotic nu este înnăscut, ci se formează, se
canalizează în timp şi capătă forme şi expresii noi, diferite de la epocă la epocă. Nicolae Iorga
spunea că:" fiecare din noi e un rezultat al trecutului omenirii întregi...”.

În activitatea de instruire deseori apelez la cunoştinţele elevilor acumulate în cadrul


orelor de limba română. Astfel, pentru analiza unui text istoric complicat propun elevilor un
şir de cuvinte selectate pentru a găsi perechile lor (sinonimele):
dave – cetăţi asanare – uscare
irigare - stropire implementare – folosire
omogen – asemenea migraţie – mişcare
diviziune – împărţire sclavi – robi
autohtoni – băştinaşi patricieni - aristocraţi
Rezolvarea itemului „restabileşte ordinea cuvintelor în enunţ”, necestită anumite
deprinderi de la lecţiile de limbă română:
1. ani, Războiul, o sută, Franţa, desfăşurat, Anglia, între, de, s-a.
(Războiul de o sută de ani s-a desfăşurat între Anglia şi Franţa)
2. răscoala, Jaquieria, a fost, sud-estul, Franţei, din, ţăranilor, englezii, nobili, orientată,
împotriva.
(, Jaquieria a fost răscoala ţăranilor din sud-estul Franţei orientată împotriva nobililor englezi)
(clasa a VI-a).
La fel şi tehnica „Cine mai repede?”. Pe tablă sau pe un poster se înscriu în dezordine
cuvintele lipsă dintr-un text care se dă citirii de către profesor. În timpul pauzelor lecturii
copiii numesc cuvintele necesare, alegându-le de pe tablă. Astfel se formează deprinderi de
comunicare liberă.
Un şir de alte tehnici interactive utilizate necesită un anumit volum de cunoştinţe şi
abilităţi obţinute în cadrul orelor de limba română. Se evidenţiază deprinderile de alcătuire şi
scriere a unui text, de elaborarea unor mesaje, decernarea diplomelor unei personalităţi
istorice:
“Eu, regele Ghilgameș, am construit acest templu pentru urmaşii mei. Am zidit ca un
monument al credinţei care vă va apăra de duşmani. Cu puterea mea de rege ordon: să aduceţi
zi de zi ofrande zeilor. Dacă îi vom slăvi, bunăvoinţa zeilor ne va ocroti statul. Oameni buni!
Nu vă jenaţi, daţi-vă toată silinţa ca în statul nostru să domine prosperitatea!” (Mesaj dintr-
un templu, elaborat în numele lui Ghilgames de Văscăuţan Constantin, elev din clasa a V-a.)
O diplomă decernată post-mortem Ioanei d-Arc de Mocanu Eugen, din clasa a VI-a, la
îndeplinirea lucrului pentru acasă are următorul conţinut:
“Se decernează eroinei poporului francez din secolul XV, Ioanei d-Arc, care în pofida vârstei
fragede a reuşit să-şi organizeze compatrioţii în lupta împotriva englezilor.
Pentru vitejie, frumuseţe, nobleţe, eroism şi patriotism!
Posteritatea nu-ţi va uita fapta măreaţă!
Octombrie, 2018 ”
Licitaţia de idei este o tehnică ce antrenează copiii în discuţie, comunicare liberă,
gândire logică şi informaţia supusă “vânzării” (discuţiei, analizei). Exemplu “Se vinde
informaţia privind construcţia piramidelor în Egiptul antic.” Preţul se estimează nu în bani, ci
în pătrăţele de hârtie colorată. Alt elev, secretarul, înscrie numărul de răspunsuri ale fiecărui
elev. Învingător devine elevul care acumulează numărul maxim de puncte (pătrate) şi este
apreciat cu o notă mare.
Deprinderile de analiză a unui text şi de formulare a întrebărilor, formate la orele de limba
română, se perfecţionează şi la lecţiile de istorie când propun elevilor metoda “exploziei
stelare”. Este similară brainstormingului, începe din centrul conceptului şi se împrăştie în
afară cu întrebări, asemeni “exploziei stelare”. Se scrie ideea sau problema pe o foaie de
hârtie sau pe un poster special pregătit, reprezentând o nebuloasă într-un spaţiu cosmic, iar în
jur se desenează o mulţime de stele rezultate dintr-o explozie. În dreptul fiecărei stele – câte o
întrebare: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări iniţiale pot genera altele,
neaşteptate, care cer o şi mai mare concentrare. Scopul metodei este de a obţine cât mai
multe întrebări şi, astfel, cât mai multe conexiuni între concepte. Astfel, se stimulează
creativitatea individuală şi de grup. Organizată în grup, metoda facilitează participarea
întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări.
Pentru a citi o “scrisoare nimerită în ploaie” elevii apelează numaidecât la cunoştinţele
obţinute la lecţiile de limba română pentru formarea unui text coerent istoric.
“Stimată posteritate!
Din tr░░ut░l în░░pă░tat vă în░░░n să lua░░ amint░: pă░░░aţi-░░ păm░░tul, ░░ăr░ţi
ţa░a de d░░m░ni, iu░░ţi-vă se░░nii, cred░░ţa şi ░░am░l. Astfel veţi dăi░░i în v░░i
prin u░░aşii u░maşi░░r vo░░ri!
Dec░░al”

Metoda “Cui aparţin cuvintele?” ajută la o înţelegere profundă a subiectului tratat. Se


dau citirii nişte adresări, elevii trebuie să ghicească cui aparţin ele, cu referire la un subiect
anume:
“Soldaţi! Vă ordon să mergeţi în companie împotriva imperiului de la răsărit. Vom avea de
înfruntat mari greutăţi, dar soarta ne va răsplăti cu pământuri întinse şi cu şi bogăţii
nenumărate. Să ne grăbim, cât timp duşmanul este slăbit după războiul cu turcii!” ( Napoleon
I Bonaparte, în ajunul războiului din 1812 împotriva Rusiei).
La etapa evocării utilizez deseori recitalul de poezii pentru focalizarea atenţiei elevilor:
„ Copăcel cu creastă creţă
Te–am plantat de dimineaţă,
Îngrijitu–te–am cu zor
Şi de muncă ajutor ...
Cărţulia, numai ea
Cel mai mult mă ajută.
Iar acum înmugureşti
Şi mereu mă tot zoreşti.
Roadele – e greu de spus,
Le culeg mai spre apus,
Ca să-ajung într-un târziu
Să mă bucur şi să fiu
Un om cult cu-adevărat.”
(clasa a V-a, lecţie de evaluare la capitolul „Orientul antic” – vorbă de învăţătură).
La predarea unor temelor apelez deseori la cunoştinţele obținute la lecţiile de literatura
română – cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ioan Neculce (despre formarea
Moldovei, domniile lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare); romanele lui Mihail Sadoveanu
„Neamul Șoimăreştilor”, „Ştefan cel Mare”; „Nunta domniţei Ruxandra” ( despre domniile
unor voievozi); poeziile lui G. Coşbuc (despre revoltele ţăranilor din România 1905-1907);
„Mioriţa”(luptele pentru neatârnare ale Moldovei medievale) etc. Aceste cunoştinţe vin să
întregească conţinutul temei, să trezească emoţii pozitive spre o mai bună înţelegere şi crează
o atmosferă emotivă favorabilă procesului instructiv.
Matematica şi calculul matematic sunt sursele la care apelez deseori în cadrul lecţiilor
de istorie. De exemplu, la tratarea subiectului privind cultura Orientului antic (clasa a V-a),
antrenând creativitatea elevilor, am propus în cadrul unui „laborator de creaţie”, să fie înălţat
un zigurat din piese ale setului de jocuri „Constructor”, urmând ca cei doi elevi („arhitecţi”)
să explice etapele lucrului efectuat, mărimea fiecărui nivel al clădirii, cât şi suprafaţa (aria)
acestora. E clar că fără calcul matematic copiii nu se puteau descurca. Concomitent, lucrau în
paralel şi doi „plasticieni”, ce au desenat un zigurat, l-au colorat cu acuarelă, zugrăvind pe
acesta şi grădinile suspendate ale Semiramidei. Aici elevii au apelat la deprinderile de lucru
dobândite în cadrul orelor de artă plastică.
Calcul matematic e utilizat des în cadrul lucrului cu axa cronologică: „Calculaţi cât
timp s-a scurs de la fondarea oraşului Roma până la divizarea Imperiului Roman. Prezentaţi
aceste valori pe un segment al axei cronologice (clasa a V-a). E necesar ca elevii să
construiască axa şi să calculeze timpul necesar – 1148 ani:
753 î. Hr. 1 395 d. Hr.

Alteori explicăm anumite noţiuni de ordin matematic pentru o mai bună înţelegere:
divizare – împărţire;
sumă – adunare;
sau explicăm enunţul: „nobilimii îi aparţineau 2/3 din pământurile arabile”, astfel ne amintim
ce este fracţie şi ce parte din pământuri (  66%) aparţineau celor bogaţi.
Cunoştinţele însușite la orele de biologie sunt de un real folos în cadrul studierii
anumitor teme, de exemplu la tema „Originea omului”, la clasa a V-a.
Utilizând metoda investigaţiei, propun elevilor cercetarea diverselor izvoare privind
apariţia omului – Biblia, manuale de biologie (teoria evoluţionistă - darwinistă) , informaţii
selectate din mass-media, pentru ca apoi, în cadrul unei ore de sistematizare, să organizez
dezbateri cu referire la acest subiect. Clasa se împarte în trei grupe, fiecare susţinând teoria sa
şi aducând argumente convingătoare (teoria provenienţei divine, evoluţionistă şi cosmică).
Şi cunoştinţele dobândite în cadrul orelor de chimie îi ajută pe elevi să argumenteze
anumite afirmaţii. De exemplu, cuiele dacice, descoperite în timpul săpăturilor arheologice
sunt intacte, neoxidate şi nu poartă urme de coroziune. Elevii îşi amintesc ce este oxidarea şi
coroziunea şi încercă să demonstreze cum a fost posibil acest lucru.
Deseori, alcătuiesc ghicitori pe care copiii le dezleagă:
Obiecte deloc complexe
Mici, subţiri şi ascuţite,
Tot incită noi reflexe:
Cum fost-au ele făurite?
De trecură ani – tot mii
Şi-au rămas intacte
Şi mirarea mare mi-i
De asemenea fapte.
(Cuiele dacice)

Fizica este un domeniu la care apelez deseori pentru a explica elevilor anumite
fenomene, principii de funcţionare a anumitor utilaje. Pentru a înţelege cauzele progresului
economic datorită apariţiei motorului cu ardere internă, vorbim despre principiul de lucru al
acestuia, comparându-l cu principiul de lucru al motorului cu abur.
Solicit elevilor să-și amintească despre anumite noţiuni fizice – reflecţia pentru a
înţelege frumuseţea geamurilor create din sticlă multicoloră (vitralii) sau dispersia luminii
etc.
Interdisciplinaritatea ca modalitate de apreciere a cunoştinţelor şi capacităţilor
elevilor se reflectă în portofoliile acestora care includ desene, scheme, diagrame alcătuite de
elevi în baza analizei textelor, fotografii, hărţi contur, interviuri, articole.
Este cazul și pentru blazonul familiei, descrieri ale realizărilor culturale ale popoarelor,
însoţite de imagini corespunzătoare executate de elevi, pliante, imagini biblice („Şarpele
ispititor”, „Arca lui Noe”), diplome decernate anumitor personalităţi istorice. Pentru
pregătirea unor astfel de postere elevii au nevoie de cunoştinţe şi deprinderi multiple,
acumulate în procesul de instruire la toate disciplinele şcolare.
Acelaşi lucru se cere pentru completarea unor scheme, tabele. În clasa a VI-a, la
explicarea subiectului „Organizarea internă a Țărilor Române”, propun elevilor o schemă pe
care o completează după ce citesc informaţia privind organizarea politică internă:
Domnul

Sfatul domnesc

Logofătul Vornicul Spătarul Postelnicul Paharnicul

Marea Adunare a Ţării

În clasa a V-a, pentru a facilita lucrul cu glosarul la subiectul „Structuri sociale în


Europa antică” şi pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor noi, propun elevilor completarea
unui tabel:
Statul Cetăţeni Oamenii liberi Sclavii
Atena Eupatrizi Meteci Există sclavi
Grecia Sparta Spartani Perieci Hiloţi
Roma Patricieni Plebei Există robi
Dacia Tarabostes Comati Nu există sclavi
(pileaţi) (capilati)

Bibliografie:
1. Cucoş Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
2. Ciolan Lucian, Învățărea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar,
Editura Polirom, Iaşi, 2008;
3. Văideanu George, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Didactică si Pedagogică,
Bucureşti, 1988