Conceptul de educatie permanenta (formare continua)

Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gra
dele, orict de elevata ar fi ea. Educatia trebuie continuata si completata si de
alti factori educativi (familia, mass media etc). Ea trebuie continuata si dupa
absolvirea scolii si facultatii, pe parcursul ntregii vieti. Aceasta pentru a fer
i omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale.
In acest context, a aparut necesitatea educatiei permanente. Jan Amos Comenius-K
omensky (sec. XVII) a sustinut ideea ca "Viata toata este o scoala" ("Tota vita
schola est").
Se folosesc si alte denumiri cu semnificatii relativ asemanatoare celei de educa
tie permanenta, cum sunt: educatie recurenta: care se reia, reciclare; encultura
tie: nvatare continua, toata viata; perfectionarea pregatirii profesionale; educa
tie sociala; educatie a adultilor; educatie postsco-lara si postuniversitara; au
todidaxie, autodidact; autoeducatic, autoinstructie, autoperfectionare, autoinst
ruire si autoformare etc.
Educatia permanenta este un principiu al sistemului de nvatamnt n Romnia, prevazut d
e Constitutie si de Legea nvatamntului.
Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, co
ntinuturi, forme si tehnici educationale, care asigura ntretinerea si dezvoltarea
continua a potentialului cognitiv, afectiv si actionai al personalitatii, al ca
pacitatilor si deprinderilor de autoeducatic. formarea de personalitati independ
ente si creative. Educatia permanenta este nemijlocit legata de diagnoza si prog
noza educatiei (nvatamntului), de programare si de inovare pe termen lung a educat
iei.
Educatia permanenta ne fereste de mbatrnirea timpurie din punct de vedere cerebral
si psihosocial, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spu
nea: "Sa gndesti activ, continuu si intens, caci opresti mbatrnirea creierului (des
igur, pentru o anumita perioada -s.n. B.I.) si obtii performante deosebite, pna l
a creatii de mare valoare si eficienta".
Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze p
e educatie, fapt care cere nvatamntului sa pregateasca tineretul pentru autoeducat
ie.
Obiectivele educatiei permanente (formare continua)
Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc n societate, n
stiinta, tehnica, cultura, etica, justitie, economie etc. Ea necesita astfel, r
ealizarea unui sistem de obiective si cerinte, printre care mentionam:
ntelegerea necesitatii educatiei permanente att la nivelul factorilor de decizie,
al unitatilor de nvatamnt si al altor factori educativi, ct si al individului tnar s
i adult; asigurarea mbogatirii sistematice si continue a cunostintelor generale s
i speciale; perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profes
ionale, iar pentru educatori, si a celor pedagogice-metodice, precum si dezvolta
rea aptitudinilor generale si speciale; adaptarea pregatirii profesionale, a cal
ificarii, la schimbarile si mutatiile stiintifico-tehnice, profesionale etc, mer
gnd, n unele situatii, pna la schimbarea profesiei (recalificare), fenomen cerut de
economia libera de piata, asigurnd integrarea individului n activitatea social-ut
ila n continua prefacere; scientizarea si culturalizarea vietii sociale; asigurar
ea progresului social continuu; diminuarea efectelor "uzurii morale" a cunostint
elor teoretice si practice (a deprinderilor) prin remprospatarea continua cu noi
informatii si noi tehnologii (retehnologizari); dobndirea de tehnici si deprinder
i de educatie permanenta si altele.
Factorii educatiei permanente (formare continua)

Factorii institutionali scolari

Scoala de toate gradele este primul (si cel mai important) factor de educatie si
n acelasi timp de educatie permanenta.
Scoala are rolul principal de a asigura educatia tineretului, formarea personali
tatii si pregatirii lui generale si socioprofesionale.
Dar scoala, pentru a-si ndeplini rolul sau integral, trebuie si poate sa asigure:
pregatirea pentru autoeducatic, pentru educatie permanenta, imperios ceruta de
viata, de practica sociala, dupa absolvirea scolii; realizarea n mod organizat si
sistematic a educatiei permanente, ndeosebi a perfectionarii profesional-sfiinti
fice, iar pentru educatori si perfectionarea pedagogica si metodica.
Factorii institutionali peri si extrascolari
fr. "peri" - n jurul, n afara; lat "extra" - afara (de), (n) afara, deosebit (de) e
tc.
Printre factorii peri si extrascolari, care-si aduc o contributie educativa valo
roasa, att la educatie, dar mai ales la educatia permanenta, organizata sau spont
ana, mentionam: mass-media (radioul, televiziunea, presa, teatrul, cinematografu
l etc.), Intemetul; universitatile populare; expozitiile, muzeele; simpozioanele
, sesiunile stiintifice; consfatuirile diverse; cluburile, cenaclurile, casele c
opiilor si tineretului; excursiile etc.
n cadrul acestor factori trebuie sa se integreze familia si organizatiile (asocia
tiile, ligile) de tineret, asociatii cultural-educative, de asistenta sociala et
c.
Factorii generali (obiectivi si subiectivi)
Printre acestia mentionam: progresul social, n general - ndeosebi, cel stiintifico
-tehnic, cultural etc, n cadrul caruia un rol important l are revolutia stiintific
o-tehnica, culturala etc; schimbarile si mutatiile produse n activitatea social-u
tila (productie, n servicii, n profesii); setea de cunoastere a omului; necesitate
a restructurarii educatiei si nvatamntului n concordanta cu progresul social, n gene
ral, cu cel stiintifico-tehnic si cultural, n special; necesitatea formarii si ad
aptarii (formarii) personalitatii la cerintele progresului social, ale revolutie
i stiintifice, tehnice, culturale etc, care solicita tot mai mult dezvoltarea pe
rsonalitatii prin eforturi individuale, determinnd autoeducatia, autoperfectionar
ea continua.
Formele de educatie permanenta (formare continua)
In functie de obiectivele si factorii care contribuie la educatia permanenta se
cunoaste o gama variata de forme: a) organizate de scoala - care pregatesc pentr
u educatia permanenta; b) organizate de sistemul de educatie permanenta; c) libe
re, spontane.
Forme organizate de scoala
Ele se ntlnesc, ndeosebi, n scoala, si au rolul sa pregateasca tinerii pentru autoed
ucatie si educatie permanenta, astfel: participarea activa a elevilor (studentil
or) n predarea noilor cunostinte; raspunsuri la ntrebarile profesorului sau discut
ii privind stabilirea unor concepte, definitii, legi etc noi; participarea la ef
ectuarea unor exercitii (rezolvarea unor probleme) noi, att n plan teoretic, ct si n
plan practic - laborator, cabinet de specialitate, atelier, practica n productie
etc, dupa caz; prin efectuarea, n mod independent, a anumitor lucrari practice n
laborator, cabinete etc, att n cadrul procesului didactic, ct mai ales n cadrul unor
cercuri diverse; prin efectuarea, n mod independent, a unor teme pentru acasa; p

rin studiul individual independent al bibliografiei recomandate (manual, tratate

, reviste etc); prin efectuarea, n mod independent, a unor referate sau comunicar
i care sa fie sustinute la sesiuni (simpozioane, consfatuiri etc.) stiintifice a
le tinerilor etc, prin vizionarea unor emisiuni didactice la televiziune si prin
Internet, precum si alte genuri de activitati extra-scolare organizate de scoal
a sau de factorii peri si extrascolari.
Desigur, toate aceste forme, realizate concomitent sau n legatura cu sarcinile pr
ocesului de nvatamnt, necesita la nceput ndrumare din partea profesorului, cooperare
si, n acelasi timp munca independenta, care trebuie sa conduca la dezvoltarea si
manifestarea fenomenului de autoeducatie, de autocontrol si de autoreglaj educa
tional.
Forme organizate de sistemul de educatie permanenta (formare continua)
Printre acestea mentionam: cursuri postscolare si postuniversitare; cursuri de p
erfectionare a pregatirii profesionale (cursuri de reciclare); cursuri de manage
ment, de marketing etc; cursuri de perfectionare stiintifica n tara si peste hota
re; doctoratul etc.
Formele de perfectionare profesionala organizate periodic pot include: cursuri,
seminarii, discutii, anumite aplicatii si consultatii, finalizate prin colocvii
(pentru reciclari) si examene, pentru restul formelor. Desigur, se beneficiaza s
i de alte forme de perfectionare, asa cum sunt: consfatuirile, schimburile de ex
perienta, sesiunile si simpozioanele stiintifico-didactice, mesele rotunde, publ
icatii etc
Organizarea de institutii si retele de nvatamnt permanent deschis sau la distanta,
prevazuta de Legea nvatamntului, constituie o forma eficace de educatie permanent
a.
Forme relativ libere, spontane de educatie permanenta n cadrul educatiei peri si
extrascolare (nonformale si informate)
Forme relativ libere, spontane de educatie permanenta sunt n primul rnd cele ale e
ducatiei peri si extrascolare (nonformale si informate): educatia pe teme divers
e prin mass-media (radioul, televiziunea, presa, teatrul, cinematograful etc) si
Internet, cu o pondere tot mai mare n epoca contemporana; educatia prin intermed
iul diverselor activitati culturale, stiintifice etc, desfasurate n cercuri, club
uri, cenacluri, camine culturale, case de cultura, scoli populare etc; educatia
realizata prin vizite, excursii, drumetii, expozitii, muzee etc; educatia de pop
ularizare a stiintei, culturii etc. n cadrul universitatilor populare etc; educat
ia realizata prin lectura libera, independenta, educatia prin afise si reclame e
tc.
Abordarea stiintifica a obiectivelor, factorilor, formelor si tehnicilor de educ
atie permanenta necesita dezvoltarea unor "pedagogii si socio-pedagogii peri si
extrascolare", care au strnse legaturi cu pedagogia timpului liber", pedagogia ad
ultilor (sociala) etc.
Tehnici de educatie permanenta (formare continua)
Pentru a fi eficienta, educatia permanenta, bazndu-se pe procesul de educatie, tr
ebuie sa asigure nsusirea si folosirea unor tehnici specifice. Printre acestea me
ntionam:
a) tehnica de a nvata singur cu cartea si calculatorul conectat la Internet
- tehnica muncii intelectuale si I.T., pentru a cunoaste ceea ce este mai import
ant si esential n domeniul specialitatii, culturii etc;
b) tehnica de a investiga (cerceta) singur, si dupa caz, n echipa, n laborator (pe
teren. n biblioteci etc), pentru a asigura implementarea a ceea ce stiinta aduce
nou si pentru a descoperi noul;

c) tehnica de a renvata si reinvestiga singur sau n echipa.

Educatia permanenta trebuie sa se caracterizeze prin: flexibilitate, dinamism, d
iversitate, universalitate si creativitate, pentru a asigura sporirea valentelor
si eficientei personalitatii si profesionalitatii.
Se apreciaza ca, si n viitor, stiinta de carte - realizata n biblioteci si cu fisi
ere de date - va ramne nca o forta importanta a educatiei, dupa cum "inteligenta,
imaginatia si intuitia omului - asa cum remarca omul de stiinta american Alvin T
offler - vor continua sa fie mult mai importante dect masinile electronice (calcu
latoarele) n deceniile urmatoare". De avut n vedere nsa faptul ca bibliotecile si f
isierele de date nu pot gndi si crea, aceste atribute fiind caracteristice omului
, care, pentru beneficiul sau, le-a implementat si calculatoarelor, transformndule n masini "inteligente". Pornind de la aceste caracteristici ale masinilor inte
ligente, este necesar ca n conditiile societatii informationale sa fie introduse
si folosite, fara retineri, calculatoarele n educatia si cercetarea scolara, deoa
rece ofera posibilitatile de a cuprinde si analiza imense cantitati de date, de
a elabora numeroase variabile si decizii alternative n rezolvarea problemelor teo
retice si practice si de a amplifica capacitatile intelectuale ale omului, crendu
-se chiar conditiile de depasire a limitelor psihicului.
Consideratii didactice privind nvatamntul cu frecventa redusa si nvatamntul la dista
nta
Invatamntul cu frecventa redusa si nvatamntul la distanta sunt asemanatoare cu cel
cu frecventa din punctul de vedere al principiilor didactice, continutului nvatamn
tului (curriculum), obiectivelor educationale si a unor forme si metode didactic
e si de evaluare. Ele se deosebesc de nvatamntul cu frecventa ndeosebi din punctul
de vedere al unor forme si metode de nvatamnt, apropiindu-le astfel de tehnologia
didactica a autoinstructiei, autodidacticismului si educatiei permanente. In ace
st context, ele mbina unele strategii didactice directe, cu unele strategii didac
tice indirecte. Printre strategiile didactice directe folosite ndeosebi naintea se
siunilor de examene remarcam: prelegerea (expunerea), seminariile, consultatiile
, unele lucrari practice etc. Printre strategiile didactice indirecte folosite,
evidentiem: prelegerile, consultatiile, ndrumarile si temele aplicative scrise, na
intate prin posta la domiciliul elevilor (studentilor). si pot aduce o contributi
e deosebita legaturile cu INTERNET-ul si emisiunile didactice prin mass-media, nd
eosebi prin radio si televiziune, sateliti didactici etc - bazate pe filme, vide
o casete, CD Rom-uri sau transmisiuni didactice directe sau nregistrari audio-viz
uale realizate de cele mai competente cadre didactice, acestea din urma oferind
si posibilitatea dialogului cu tineretul, ceea ce reprezinta o modalitate eficac
e chiar si de contact afectiv ntre profesori si tineri. Desi si au rolul lor instr
uctiv-educativ, strategiile didactice directe si indirecte mentionate nu sunt si
suficiente. Astfel, pentru asigurarea reusitei n nvatare, n nvatamntul cu frecventa
redusa si n cel la distanta sunt necesare strategiile didactice care se bazeaza n
mare masura pe munca independenta, personala a elevilor (studentilor), obiectiva
ta ndeosebi prin studiul individual intens, sustinut si sistematic sub raport teo
retic si aplicativ, care sa se bazeze pe capacitati si tehnici eficace de nvatare
personala si de aplicare independenta, personala a cunostintelor.
Reusita nvatamntului cu frecventa redusa si a nvatamntului la distanta necesita resp
ectarea unor cerinte didactice, astfel:
- folosirea n mod rational att a strategiilor didactice directe, ct si a celor
Indirecte;
- accentul nvatarii trebuie pus pe munca independenta, pe studiul individual;
- studierea atenta att a informatiilor oferite de profesori n mod direct si indire
ct, mai ales a bibliografiei recomandate - manuale, cursuri, tratate, ndrumare, r
eviste de specialitate, culegeri de probleme etc, inclusiv a videocasetelor dida
ctice, CDRom-urilor etc;

- studiul bibliografiei sa se faca numai nsotit de consemnari, asa cum sunt rezum
atele, referatele, planurile de idei, eventual si fisele, care sa fie folosite a
poi n studiul individual ritmic;
- nregistrarea informatiilor, temelor (problemelor) etc. care prezinta dificultat
i de studiu, de ntelegere si rezolvare, pentru a fi nlaturate dificultatile pe par
curs n mod personal sau cu ajutorul profesorilor;
- efectuarea de exercitii (de repetari) sistematice de fixare, consolidare si si
nteza a cunostintelor si de rezolvare de probleme, de aplicatii etc; aceste exer
citii trebuie sa fie si n concordanta cu continutul si cerintele examenelor; acea
sta necesita ca profesorii sa pregateasca din timp studentii (elevii) asupra con
tinutului si desfasurarii examenelor, att prin modelele oferite la activitatile d
idactice directe si indirecte, ct si mai ales prin temele date pentru rezolvare a
casa, teme care sa fie corectate si nsotite de ndrumari pentru eliminarea unor eve
ntuale nentelegeri, greseli etc. din partea tinerilor;
- pregatirea elevilor (studentilor) trebuie facuta n mod ritmic, pe tot parcursul
anului scolar (universitar), evitndu-se pregatirea n "asalt", numai n preajma sesi
unilor de examene, cerinta de altfel necesara si pentru nvatamntul cu
frecventa;
- n situatia n care exista posibilitati (conditii), elevii (studentii) pot partici
pa la unele activitati didactice, n cazul formei de nvatamnt cu frecventa;
- studiul sa aiba si un caracter interactiv, de interactiune nte profesori si tin
erii studiosi, folosindu-se variate mijloace de comunicare - telefonul, radioul,
televiziunea, Internet-ul si, dupa posibilitati - comunicarea directa;
- studentii (elevii) trebuie sa dovedeasca, n mare masura, capacitati de autocont
rol si autoevaluare, astfel ca sa-si poata face din timp corectiile necesare, n v
ederea obtinerii unei pregatiri elevate si eficiente.
Este necesar ca statul, mass-media, societatile comerciale si organismele societ
atii civile sa sprijine efectiv realizarea la cote nalte de performanta a nvatamntu
lui cu frecventa redusa si a nvatamntului la distanta, acestea fiind alternative i
mportante de cuprindere n nvatamntul secundar si n nvatamntul superior a unui numar sp
orit de copii si tineri, fapt de care va beneficia societatea n ansamblul ei.
Activitatea extrascolara
In afara scolii se desfasoara variate actiuni cu caracter educational, care-si a
duc aportul att la educatia scolara, ct si la educatia permanenta. Aceste actiuni
alcatuiesc activitatea extrascolara.
Activitatea extrascolara include variate forme de educatie stiintifica, cul-tura
l-artistica, moral-civila, tehnico-aplicativa, ecologica, manageriala, turistica
, sportiva, recreativ-distractiva etc.
Activitatea extrascolara este organizata att de scoala, ct si de factorii extra-sc
olari, cum sunt: cluburile diverse, palatele copiilor si elevilor, taberele scol
are, unitatile comerciale, de turism, agrement etc, fundatiile si asociatiile di
verse, la care-si pot aduce sprijinul familia, inspectoratele scolare, administr
atiile locale, ministerele etc.
Activitatea extrascolara poate fi o componenta educationala valoroasa si eficien
ta, daca respecta anumite conditii specifice, printre care se pot mentiona: atra
gerea elevilor (studentilor) la conceperea si organizarea activitatilor, precum
si la stabilirea continuturilor si formelor de desfasurare; atragerea unor perso
nalitati de diverse genuri de pregatire, pentru a da profesionalitate si specifi
citate continuturilor si strategiilor de desfasurare, asigurarea unor continutur
i si forme de desfasurare, care sa produca atractivitate, placere, satisfactie e
tc; sa se organizeze si forme recreativ-distractive, de refacere a fortelor fizi
ce si altele. Activitatea extrascolara se organizeaza n conformitate cu prevederi
le Regulamentului aprobat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, n cooperare cu M
inisterul Tineretului si Sportului.
Educatia viitorului necesita, de pe acum, schimbari calitative n conceperea si de

sfasurarea ei, astfel nct sa se asigure ntrepatrunderea instructiei scolare (univer

sitare) cu instructia postscolara (postuniversitara), aceasta a doua fiind strns
legata de ceea ce se defineste ca educatia adultilor, ntr-un proces educational c
ontinuu, unitar, de educatie permanenta (vezi si: Jean Thomas, Marile probleme a
le educatiei, E.D.P., Bucuresti, 1977, p.80).
Educatia permanenta si ndeosebi educatia adultilor reprezinta componente de conti
nuitate pe un plan superior a educatiei scolare si universitare de baza. Ele nu
pregatesc omul pentru ziua de ieri, ci pentru ziua de mine. n acest context, ele p
ornesc de la educatia de baza, dar tin seama de uzura ei morala, asigurnd de acee
a o pregatire suplimentara noua, n pas cu ceea ce este nou. stimulnd totodata prom
ovarea continua a acestuia, ca o necesitate obiectiva a progresului omului si so
cietatii.