Metode interrogative de comunicare orala

Conversația didactică, metoda interogativă, componentă a metodelor de comunicare

orală, este metoda de învățământ ce valorifică dialogul profesor- elevi cu scopul dobândirii de
noi cunoştinţe/ fixării/ aprofundării/ sistematizării/ verificării cunoștințelor.
După funcția didactică vizată cu prioritate, conversația poate îmbrăca mai multe forme:
 Conversația euristică se utilizează în scopul descoperirii de noi cunoștințe de către elevi.
Întrebările formulate de profesor sunt de tip productiv, solicitând un efort personal de
investigare în sistemul cunoștințelor dobândite anterior de către elev (ex. De ce?, Cum?,
Dacă..., atunci?).. Conversația euristică se apropie de semnificația pe care Socrate o
atribuia dialogului prin care își conducea discipolii către descoperirea unor lucruri de mare
profunzime. De aceea se numește și metodă socratică
 Conversația de fixare și consolidare presupune sublinierea ideilor mai importante,
respectiv concretizarea lor, pentru a asigura întipărirea cunoștințelor pe termen lung.
 Conversația de sistematizare a cunoștințelor urmărește repetarea cunoștințelor în scopul
integrării acestora în structuri logice mai ample, al formulării unor concluzii și al întăririi
convingerilor științifice ale elevilor.
 Conversația de verificare (catehetică) vizează reproducerea de către elevi a cunoștințelor
însușite anterior. Întrebările adresate de profesor sunt, în acestă situație, de tip
reproductiv, solicitând cu prioritate memoria (ex. Cine?, Ce?, Când?, Cum?, Care sunt?)